Ce nu e in regula
 

Tocmai am citit Deuteronomul si sunt foarte speriat - de ce Dumnezeul din Vechiul Testament este atat de violent? De ce ii indeamna Moise pe evrei sa omoare neamurile necredincioase, sa "se foloseasca de femeile si copiii lor", sa ii hraneasca pe straini cu lesuri de animale si alte lucruri oribile?

Ma tem de Vechiul Testament ingrozitor pentru ca nu inteleg de ce Dumnezeul de acolo este razboinic si violent. Va rog explicati-mi, ce nu e in regula? Mereu cand citesc cate ceva din VT imi pun la indoiala convingerile pentru ca nu inteleg de ce ar vrea Dumnezeu suferinta oricui, ceea ce ma tulbura tare de tot. Or, poate nu am inteles eu gresit, Dumnezeu ii uraste pe necredinciosi si le vrea distrugerea si pedeaspa? Sau asa era inainte de venirea lui Hristos?

Va implor, ajutati-ma sa inteleg.

V-as recomanda sa cititi intai Noul Testament, cu talcuirile de rigoare.
Sa vorbiti intai cu Parintele Duhovnic despre asta, sa-i cereti explicatii si mereu sa aveti explicatiile si talcuirile langa dumneavoastra.

Ma intalnesc cu parintele meu abia duminica, si nu vreau sa astept pana atunci. Vreau un raspuns mai prompt.

Sfanta Scriptura trebuie studiata incepand cu Noul Testament.
Dupa citirea si intelegerea Noului Testament, cel Vechi va fi foarte clar.
In perioada Vechiului Testament se observa tot iubirea lui Dumnezeu, iar nu violenta ori ura.

Nu te mai intreba despre lucruri pe care nu ai cum sa le intelegi din cuvintele altora.
Cand vei intelege Noul Testament, atunci il vei intelege si pe cel Vechi. Sa te ajute Domnul !

Ce o sa se intample daca nu am sa inteleg ce trebuie din Vechiul Testament? Daca intr-adevar Dumnezeu a spus oamenilor sa isi urasca vrajmasii, sa le vrea raul si sa ii omoare cu sange rece, atunci imi rezerv dreptul sa nu cred in aproape nimic din ce este scris in Vechiul Testament.

Incercand sa trag o paralela, in NT - Iubeste-ti vrajmasul si pe cei de alte credinte, in VT - distruge-i si umileste-i. Mi se pare o contradictie de la cer la pamant.

o sa ajungi la concluzia ca Dumnezeu nu are cum sa existe, cel putin nu asa cum il descrie Biblia.

PetruD: nu confunda cuvintele Domnului, cu modul in care au inteles oamenii in perioada vetero-testamentara cuvintele Domnului, cum au pus ei in aplicare justitia divina si legea morala. Si eu iti recomand sa incepi cu Noul Testament.

Pana voi apuca eu sa citesc tot Noul Testament, duminica la biserica la utrenie se vor citi psalmi, care vorbesc despre urgii asupra vrajmasului si alte astfel de lucruri, care ma vor tulbura de la rugaciune daca nu le inteleg, de aceea inca va rog cu ardoare sa ma ajutati sa inteleg, macar cat de putin, ca sa nu traiesc cu vreo impresie gresita. Eu vreau sa inteleg ceea ce cred, nu sa cred orbeste si fara sens. Gresesc undeva?

Andrei Kuraev a scris ceva ce v-ar putea interesa.Cititi aici

Esti liber.

Da, gresesti, dar nu esti dispus sa afli unde.
Doamne ajuta, sa intelegi ce gresesti. Iti recomand sa cauti un parinte duhovnicesc.
Ai nevoie de un ajutor cu mult mai mare decat esti dispus sa primesti.

Sunt dispus si doritor sa aflu unde gresesc, pentru ca sunt constient ca Dumnezeu e acelasi insa nimeni de pe thread nu mi-a spus exact pana acum, toata lumea a luat-o pe ocolite. Legat de neacceptarea Vechiului Testament, sunt doar foarte agitat si mai spun unele lucruri aiurea, iertati-ma. Asta se intampla pentru ca sunt extrem de tulburat sufleteste si caut cu disperare sa inteleg cum stau lucrurile, ca sa ma linistesc si sa reintru in normalitate. Sunt constient ca ceva nu inteleg, si sutn costient ca Dumnezeu este bun si nu doreste moartea si suferinta nimanui, insa la prima vedere lucrurile de acolo par sa imi zica altceva (desi stiu ca nu e cum cred eu). De aceea va rog atat de mult sa imi explicati dvs. De ieri de cand am citit ce am citit sunt foarte tulburat si vreau sa ma calmez sufleteste cat mai repede.

Mulţi dintre noi, cei de azi, avem o percepţie deformată asupra Vechiului Testament, ca şi asupra unor aspecte mai punctuale din Noul Testament din cauza unei erezii pe care îmi place să o numesc "iubirism", care se înrudeşte cu modernismul, numit de Sf Pius al X-lea "panerezia secolului". Modificând sensul metafizic al conceptului de "Bine", accentuând bunătatea lui Dumnezeu, noi uităm că Dumnezeu este nu numai infinit de bun, dar şi infinit de drept. El este Cel care trimite suferinţele, bolile şi moartea, astfel încât toţi oamenii care au murit, au făcut-o ca urmare a voinţei lui Dumnezeu. El este Cel care hotărăşte când vine urgia Lui sub forma unor calamităţi naturale sau supranaturale, El fiind stăpânul vizibilelor şi invizibilelor. El este Cel care "zdrobeşte dinţii păcătoşilor" şi împarte pedeapsa.
Să nu uităm că pedeapsa este un aspect al justiţiei, iar justiţia este un lucru bun. Deci, Dumnezeu este bun, dreptatea Sa fiind perfectă. Ceea ce noi credem că este "bine", adică să avem păpică, să avem căldurică şi să nu ne doară burta este foarte diferit de ceea ce este cu adevărat bine. Cu totul altfel de Bine are în vedere Dumnezeu: este Binele vieţii de veci. Pierdem mereu din vedere că suntem pelerini pe pământ, suntem angajaţi de probă pe durată determinată şi avem de trecut nişte teste. Valoarea contractului a cărui durată va fi nedeterminată, răsplata retribuită nouă va fi atât de mare, încât ceea ce numim acum "suferinţe", "greutăţi" etc ni se va părea ridicol. Atunci ne vom minuna cât de bun este Domnul, care ne va da asemenea recompensă veşnică în schimbul unui atât de mic efort al nostru în această Vale a Plângerii.

Pe de altă parte, dacă nu vom trece cu bine perioada de probă, ne vom mira cât de tâmpiţi am putut fi, dacă pentru un "bine" de o clipă am putut da de la noi asemenea fericire perpetuă. Ca şi bogatul nemilostiv, ne vom tângui şi vom plânge şi vom spune: "Doamne, dacă aş fi ştiut !". "Dar ai ştiut", ne va răspunde El. "Ai avut pe Moise şi pe profeţi. Ai avut Biblia. Ţi-am dat bisericuţa aceea de lângă tine !". "Nu, Doamne, dacă ai fi trimis pe cineva din Cer să-mi spună, era altceva !" "Şi asta am făcut ! Oare nu L-am trimis chiar pe Fiul Meu ?" Fiindcă, aşa cum privind tot mai departe nişte şine de cale ferată ele par că se apropie până se ating, tot aşa ni se va părea, când nu vom mai fi în trup stricăcios mileniu după mileniu, că ceea ce a fost viaţa noastră pe pământ devine ceva punctiform. Mică ni se va părea atunci şi suferinţa noastră pe vremea când eram în trup, mic şi binele pe care l-am făcut. Iar realitatea spirituală pe care acum nu o putem vedea ni se va părea (şi va fi) enormă, fie că va fi vorba de realitatea salvării, fie de a damnării perpetue.

Kyrie, eleison !

Ceea ce s-ar putea să vă surprindă nu este chiar aşa de surprinzător. În general Vt şi pasajele respective au fost folosite şi ca nişte prefigurări a luptelor, confruntărilor, asalturilor pe care adevăratul Israel, cel spiritual, adică Biserica, trebuie să îl îndeplinească. Aşa cum Dumnezeu le ordona israeliţilor să distrugă pe duşmani complet, tot aşa ordonă creştinilor să se lupte împotriva păcatelor până la nimicirea acestora, evident prin ajutorul harului lui Dumnezeu. Acelaşi Dumnezeu care îi ducea pe israeliţi la biruinţă împotriva vrăjmaşilor, pentru ca israeliţii să ajungă în pământul făgăduinţei (care este o prefigurare a adevăratului "pământ" al făgăduinţei care este împărăţia lui Dumnezeu, încă din această viaţă), tot aşa acelaşi Dumnezeu este cel care i-a dus şi îi duce la biruinţă completă şi definitivă pe creştini împotriva diavolului, păcatului şi morţii, aşa încât cei mântuiţi să facă legea dumnezeiască în pământul făgăduinţei adică în împărăţia lui Dumnezeu.

Durităţile folosite în VT se datorează şi faptului evident că oamenii acelor vremuri, sau mai bine spus unii dintre ei, erau destul de necizelaţi şi nu puteau să îl primească pe Mântuitor. Lumea era încă prea sălbatică oarecum pentru a putea să recepteze mesajul mântuirii, şi de aceea Dumnezeu a purces mai întâi prin pedagogia Legii care dezvăluia păcatele. Educaţia în lege era aceea care putea să cizeleze pe oameni pentru a primi Evanghelia. Paralel cu dezvoltările din iudaism prin Lege şi Profeţi, pentru posibilitatea receptării evangheliei au existat numeroase dezvoltări inclusiv la "neamuri", prin diverse sisteme filosofice şi religioase, cum ar fi spre exemplu filosofia greacă sau religiile de mistere (fie ele de sorginte egipteană, greacă, frigiană, iraniană, etc).

Acea duritate şi violenţă de care se vorbeşte în VT s-a transferat însă în Noul Legământ al lui Dumnezeu cu oamenii în lupta spirituală a creştinului, inima sau duhul, pneuma acestuia devenind câmpul de bătălie între adevăratul israelit (adică omul lăuntric, aşa cum minunat îl denumeşte sfântul Paul, născut din nou din apă şi din Duhul Sfânt) şi diverşii "amaleciţi", "egipteni", "faraoni" (adică păcatele, ispitele, ignoranţa, şi chiar diavolul sau diavolii). Ea era însă necesară în VT pentru ca oamenii să îşi fortifice identitatea de sine sau eul, chiar dacă era vorba despre o fortificare deocamdată nepusă pe adevăratul temei, iar eul se întărea atunci, şi chiar şi azi se mai observă, prin război, prin luptă, prin confruntarea cu celălalt. Un eu cizelat de Legea dumnezeiască poate mult mai bine să răspundă Evangheliei pentru că Legea îl ridică pe om în treapta lui de conştiinţă.

Aici nu faceţi decât să reiteraţi poziţia pe care Adriana (ştim noi care) o expunea, poziţie care este evident greşită pentru că texetele cu pricina din VT sunt prea clare pentru a putea susţine că Dumnezeu nu le ordona la propriu să săvârşească diferite măceluri. Adevărul este însă că Dumnezeu chiar le ordona acele măceluri, acolo unde textul biblic specifică limpede acest lucru; nu era vorba despre o oarecare distorsiune a mesajului, ci efectiv de porunci ale lui Dumnezeu care, culmea, trebuiau îndeplinite cu maxim de obedienţă şi de eficienţă, chiar dacă era vorba despre nişte măceluri. Dar astea erau valabile în Vechiul Legământ.

salut,petrud
 

biblia este formata din doua parti:vechiul si noul testament.impresia la prima vedere, este ca avem doi dumnezei,unul rau si unul bun.ceea ce cred io:este un singur dumnezeu,autor al bibliei,creator a ceea ce se vede din ceea ce nu se vede, caruia trebe sa-i cerem intelepciune, ca sa-i intelegem hotararile,sa-i descoperim dragostea si sa-i respectam judecata,toate aceste lucruri dovedesc ca este creator iar creatia nu poate sa-si judece creatorul decat daca creatorul isi incalca propriile reguli.

Multumesc, Savonarola! M-ai linistit foarte mult! Ceva in genul asta am judecat si eu, ca oamenii erau destul de salbatici si primitivi pe vremea aceea, si de aceea Dumnezeu i-a "cioplit" asa. Unele legi din Deuteronom mi s-au parut absurde, cum ar fi aceea de a nu amesteca fierele de in si lana, si imi e clar ca una e ce se spune acolo si alta e ce cred crestini azi. Lupta cu vrajmasul este de fapt una cu pacatul... mi se pare perfect corect! Multumesc mult, m-am linistit... Multumesc enorm.

Vechiul Testament este și istoria unui popor cu bunele și cu relele sale, iar aspectul propedeutic e valabil doar pentru noi, creștinii. Pentru urmașii protagoniștilor VT nu mai poate exista adăugire celor relatate acolo ci doar comentarii pe mai multe paliere hermeneutice.

N-am găsit așa ceva, n-ai dori să dezvolți un pic ideea!

Asta vrea să însemne că noi suntem mai buni? Candbogia, Stalin și epigonii lui, fosta Iugoslavie etc, oare ce fel la ce fel de practici fac trimitere?

Dacă povestea e așa de logică și de convingătoare, oare ce ne tot împiedică să pornim cu adevărat către Împărăție?

Mulțumesc, acum m-am lămurit!

Motto: ,,Astfel, dar, preaiubitilor, dupa cum totdeauna ati fost ascultatori, duceti pana la capat mantuirea voastra, cu frica si cutremur"(Apostolul Pavel).

Ma aflam intr-o zi,in acest oras sufocat,intr-un taxiu ce parea a indeplini toate conditiile pentru a castiga rolul de caruta iadului.Soferul,fumator inrait,nervos,si cu capsa pusa pe intreg universul,conducea,probabil,cu dorinta de a demonstra divinitatii ca poate sa crape cand are el chef si indiferent de speranta de viata a senilului care se gasea in spatele sau,precum dricu in spate la caii cu doliu-n poarta.Senilul,adica subsemnatul,figura de functionar vestic plouat,pe bancheta din spate,cu laptopul la piept,zambind tragic si incremenit copacilor si zidurilor care se napusteau spre noi si de pe care,probabil,urma sa fiu dat jos cu radiera precum o musca la intalnirea cu pliciul bunicii.Singura raza de speranta,o colectie impresionanta de cruciulite cu ciucuras atarnate ornamental de parbriz.Nu ca vizibilitatea ar fi contat pentru samuraiu' din fata mea.Plus cateva iconite,din care una fixa pachetul de Marlboro in bord.Cat as tine eu la Calvin mi-am pus speranta-n ele pentru a pune piciorul si a pupa pamintul la fel ca si conquistadorii.

Incercand sa-mi intimpin sfarsitul cat mai brav si inabusindu-mi un strigat de ostatic la Hamas,am deschis subiectul despre starea actuala a economiei lumii.Nu stiu ce a fost in capul meu,mai bine il invitam la o cafea pe Azazel.Tipu s-a intors,as dori sa precizez ca nu conta ce ne iesea in fata,si a varsat un potop de blesteme si injuraturi la adresa sortii,lumii,dinamovistilor,soacrei sale si indicelui Dow Jones.Situatia era grava,nefericitii care avusesera ghinionul de a fi pe acelasi drum cu noi claxonau de parca Cupa Mondiala era adusa pe podu construit de Oprescu.Nici soferu infernului din fata mea nu s-a lasat mai prejos,o scurta eschiva,geam dat jos,scuipat cu precizie si vorbe de dulci la adresa mamei lor,care urma sarmana,din perspectiva satanei din fata mea, sa cunoasca intr-un mod intim un intreg batalion militar.Intrucat coada ma gadila teribil si barbatu la injuratura se cunoaste,am dat si eu jos geamul si l-am acompaniat,intr-un spirit de solidaritate de gibon.Cred ca daca am fi fost difuzati,fie si dupa ora 24, televiziunea ar mai fi avut dreptul sa emita eventual doar in Tajikistan,si doar in cazul in care vodka s-ar fi dat gratis.

Incercand sa destind atmosfera,a se citi ,,ingerul pazitor m-a plesnit cu lopata constiintei peste ceafa"i-am spus pe un timid si duios ton sectant: ,,Lasati ca ne va salva Dumnezeu,va repara EL ce gresim noi".Omul se intoarce,se uita la mine atent precum la elevu Bula dintr-a doua,si imi da lovitura teologica de gratie ,,Ce sa mai faca domne Dumnezeu?Pai ce poate EL sa mai faca?"Am ramas precum coiotul care il alerga pe acel strut in desene animate.Interzis si perpelx.Nu am luat in calcul o asemenea posibilitate,a unei divinitati falite,retrase,vidate de mijloace,trimisa la pensie de omenire.Privind la lumea din jur nu as spune ca intelighentia maxima din fata mea era prea departe de crancenul adevar.Cred ca l-am concediat pe Dumnezeu.I-am spus un politicos multumesc pentru efort,am luat act de promisiunile Lui si l-am trimis la plimbare.Involuntar m-am intrebat la ce ii mai foloseau obiectele de cult atarnate de parbriz dar nu am vut curajul sa-l mai intreb.Din perspectiva lui Dumnezeu este posibil sa se fi facut cam tot ce se putea dar omul nu-l considera suficient de competent pentru a rezolva prostia generata de noi.Probabil ca daca l-am fi chemat la un interviu nu ar fi trecut de intrebarea ,,Ce va motiveaza ca sa ne salvati?Recunostiinta vesnica,dominatia mondiala,cultul personalitatii sau iesirea la pensie.".

Ajuns la destinatie,am pus piciorul pe pamint solid ce nu se clatina,eu faceam asta precum trestia-n vant si i-am spus cu o voce plangareata,,Totusi,eu zic sa nu ne pierdem speranta,nu e dracu chiar atat de negru",am zis eu incercand un spirit de gluma infantil dar profetic.Fara a se uita la mine,Iuda,numarand banii si cu tigara atarnata de buze,imi spuse cu sictir: ,,Hai ma nene,ca te vad baiat spalat,ideea este sa te descurci si tu si sa ciupesc si io,ca doar nu suntem sfinti".Probabil ca o baba langa un esafod la Revolutia Franceza ar fi fost un tablou mai optimist decat mine.O doamna corpolenta si cu un placaj de rugby m-a maturat din cale si s-a indesat in taxi.Pentru prima data nu m-am suparat ci i-am zimbit cinic precum un drac cu o chinta royala.I-am susurat soferului,,Cred ca doamna se grabeste".A plecat precum Fittipaldi,cu animalu din spate lipit cu fata de tetiera.

Am multumit divinitatii,cata nemernicie,si m-am indreptat spre birou.La intrare secretara companiei mi-a spus zambind ,,Ati ajuns mai devreme,doriti o cafea?".Sigur,am spus,neagra si amara :) si daca se poate as dori sa stiu unde este baia.Am intrat sa ma aranjez putin,si fara sa vreau m-am uitat in oglinda cu atentie si mi-am adus aminte de o cinica remarca a lui Mark Twain: ,,Daca Hristos ar fi acum aici singurul lucru care nu si-ar dori sa fie ar fi sa fie crestin".

Tare de tot, Scotty! Sincer frate, ai talent literar excelent. Ma tin cu mainile de burta mea grasa...