![]() |
Ce nu e in regula
Tocmai am citit Deuteronomul si sunt foarte speriat - de ce Dumnezeul din Vechiul Testament este atat de violent? De ce ii indeamna Moise pe evrei sa omoare neamurile necredincioase, sa "se foloseasca de femeile si copiii lor", sa ii hraneasca pe straini cu lesuri de animale si alte lucruri oribile?
Ma tem de Vechiul Testament ingrozitor pentru ca nu inteleg de ce Dumnezeul de acolo este razboinic si violent. Va rog explicati-mi, ce nu e in regula? Mereu cand citesc cate ceva din VT imi pun la indoiala convingerile pentru ca nu inteleg de ce ar vrea Dumnezeu suferinta oricui, ceea ce ma tulbura tare de tot. Or, poate nu am inteles eu gresit, Dumnezeu ii uraste pe necredinciosi si le vrea distrugerea si pedeaspa? Sau asa era inainte de venirea lui Hristos? Va implor, ajutati-ma sa inteleg. |
V-as recomanda sa cititi intai Noul Testament, cu talcuirile de rigoare.
Sa vorbiti intai cu Parintele Duhovnic despre asta, sa-i cereti explicatii si mereu sa aveti explicatiile si talcuirile langa dumneavoastra. |
Ma intalnesc cu parintele meu abia duminica, si nu vreau sa astept pana atunci. Vreau un raspuns mai prompt.
|
Citat:
Dupa citirea si intelegerea Noului Testament, cel Vechi va fi foarte clar. In perioada Vechiului Testament se observa tot iubirea lui Dumnezeu, iar nu violenta ori ura. Nu te mai intreba despre lucruri pe care nu ai cum sa le intelegi din cuvintele altora. Cand vei intelege Noul Testament, atunci il vei intelege si pe cel Vechi. Sa te ajute Domnul ! |
Citat:
Incercand sa trag o paralela, in NT - Iubeste-ti vrajmasul si pe cei de alte credinte, in VT - distruge-i si umileste-i. Mi se pare o contradictie de la cer la pamant. |
Citat:
|
PetruD: nu confunda cuvintele Domnului, cu modul in care au inteles oamenii in perioada vetero-testamentara cuvintele Domnului, cum au pus ei in aplicare justitia divina si legea morala. Si eu iti recomand sa incepi cu Noul Testament.
|
Pana voi apuca eu sa citesc tot Noul Testament, duminica la biserica la utrenie se vor citi psalmi, care vorbesc despre urgii asupra vrajmasului si alte astfel de lucruri, care ma vor tulbura de la rugaciune daca nu le inteleg, de aceea inca va rog cu ardoare sa ma ajutati sa inteleg, macar cat de putin, ca sa nu traiesc cu vreo impresie gresita. Eu vreau sa inteleg ceea ce cred, nu sa cred orbeste si fara sens. Gresesc undeva?
|
Citat:
|
Citat:
Citat:
Doamne ajuta, sa intelegi ce gresesti. Iti recomand sa cauti un parinte duhovnicesc. Ai nevoie de un ajutor cu mult mai mare decat esti dispus sa primesti. |
Citat:
|
Mulți dintre noi, cei de azi, avem o percepție deformată asupra Vechiului Testament, ca și asupra unor aspecte mai punctuale din Noul Testament din cauza unei erezii pe care îmi place să o numesc "iubirism", care se înrudește cu modernismul, numit de Sf Pius al X-lea "panerezia secolului". Modificând sensul metafizic al conceptului de "Bine", accentuând bunătatea lui Dumnezeu, noi uităm că Dumnezeu este nu numai infinit de bun, dar și infinit de drept. El este Cel care trimite suferințele, bolile și moartea, astfel încât toți oamenii care au murit, au făcut-o ca urmare a voinței lui Dumnezeu. El este Cel care hotărăște când vine urgia Lui sub forma unor calamități naturale sau supranaturale, El fiind stăpânul vizibilelor și invizibilelor. El este Cel care "zdrobește dinții păcătoșilor" și împarte pedeapsa.
Să nu uităm că pedeapsa este un aspect al justiției, iar justiția este un lucru bun. Deci, Dumnezeu este bun, dreptatea Sa fiind perfectă. Ceea ce noi credem că este "bine", adică să avem păpică, să avem căldurică și să nu ne doară burta este foarte diferit de ceea ce este cu adevărat bine. Cu totul altfel de Bine are în vedere Dumnezeu: este Binele vieții de veci. Pierdem mereu din vedere că suntem pelerini pe pământ, suntem angajați de probă pe durată determinată și avem de trecut niște teste. Valoarea contractului a cărui durată va fi nedeterminată, răsplata retribuită nouă va fi atât de mare, încât ceea ce numim acum "suferințe", "greutăți" etc ni se va părea ridicol. Atunci ne vom minuna cât de bun este Domnul, care ne va da asemenea recompensă veșnică în schimbul unui atât de mic efort al nostru în această Vale a Plângerii. Pe de altă parte, dacă nu vom trece cu bine perioada de probă, ne vom mira cât de tâmpiți am putut fi, dacă pentru un "bine" de o clipă am putut da de la noi asemenea fericire perpetuă. Ca și bogatul nemilostiv, ne vom tângui și vom plânge și vom spune: "Doamne, dacă aș fi știut !". "Dar ai știut", ne va răspunde El. "Ai avut pe Moise și pe profeți. Ai avut Biblia. Ți-am dat bisericuța aceea de lângă tine !". "Nu, Doamne, dacă ai fi trimis pe cineva din Cer să-mi spună, era altceva !" "Și asta am făcut ! Oare nu L-am trimis chiar pe Fiul Meu ?" Fiindcă, așa cum privind tot mai departe niște șine de cale ferată ele par că se apropie până se ating, tot așa ni se va părea, când nu vom mai fi în trup stricăcios mileniu după mileniu, că ceea ce a fost viața noastră pe pământ devine ceva punctiform. Mică ni se va părea atunci și suferința noastră pe vremea când eram în trup, mic și binele pe care l-am făcut. Iar realitatea spirituală pe care acum nu o putem vedea ni se va părea (și va fi) enormă, fie că va fi vorba de realitatea salvării, fie de a damnării perpetue. Kyrie, eleison ! |
Citat:
Duritățile folosite în VT se datorează și faptului evident că oamenii acelor vremuri, sau mai bine spus unii dintre ei, erau destul de necizelați și nu puteau să îl primească pe Mântuitor. Lumea era încă prea sălbatică oarecum pentru a putea să recepteze mesajul mântuirii, și de aceea Dumnezeu a purces mai întâi prin pedagogia Legii care dezvăluia păcatele. Educația în lege era aceea care putea să cizeleze pe oameni pentru a primi Evanghelia. Paralel cu dezvoltările din iudaism prin Lege și Profeți, pentru posibilitatea receptării evangheliei au existat numeroase dezvoltări inclusiv la "neamuri", prin diverse sisteme filosofice și religioase, cum ar fi spre exemplu filosofia greacă sau religiile de mistere (fie ele de sorginte egipteană, greacă, frigiană, iraniană, etc). Acea duritate și violență de care se vorbește în VT s-a transferat însă în Noul Legământ al lui Dumnezeu cu oamenii în lupta spirituală a creștinului, inima sau duhul, pneuma acestuia devenind câmpul de bătălie între adevăratul israelit (adică omul lăuntric, așa cum minunat îl denumește sfântul Paul, născut din nou din apă și din Duhul Sfânt) și diverșii "amaleciți", "egipteni", "faraoni" (adică păcatele, ispitele, ignoranța, și chiar diavolul sau diavolii). Ea era însă necesară în VT pentru ca oamenii să își fortifice identitatea de sine sau eul, chiar dacă era vorba despre o fortificare deocamdată nepusă pe adevăratul temei, iar eul se întărea atunci, și chiar și azi se mai observă, prin război, prin luptă, prin confruntarea cu celălalt. Un eu cizelat de Legea dumnezeiască poate mult mai bine să răspundă Evangheliei pentru că Legea îl ridică pe om în treapta lui de conștiință. |
Citat:
|
salut,petrud
Citat:
|
Multumesc, Savonarola! M-ai linistit foarte mult! Ceva in genul asta am judecat si eu, ca oamenii erau destul de salbatici si primitivi pe vremea aceea, si de aceea Dumnezeu i-a "cioplit" asa. Unele legi din Deuteronom mi s-au parut absurde, cum ar fi aceea de a nu amesteca fierele de in si lana, si imi e clar ca una e ce se spune acolo si alta e ce cred crestini azi. Lupta cu vrajmasul este de fapt una cu pacatul... mi se pare perfect corect! Multumesc mult, m-am linistit... Multumesc enorm.
|
Citat:
|
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Ma aflam intr-o zi,in acest oras sufocat,intr-un taxiu ce parea a indeplini toate conditiile pentru a castiga rolul de caruta iadului.Soferul,fumator inrait,nervos,si cu capsa pusa pe intreg universul,conducea,probabil,cu dorinta de a demonstra divinitatii ca poate sa crape cand are el chef si indiferent de speranta de viata a senilului care se gasea in spatele sau,precum dricu in spate la caii cu doliu-n poarta.Senilul,adica subsemnatul,figura de functionar vestic plouat,pe bancheta din spate,cu laptopul la piept,zambind tragic si incremenit copacilor si zidurilor care se napusteau spre noi si de pe care,probabil,urma sa fiu dat jos cu radiera precum o musca la intalnirea cu pliciul bunicii.Singura raza de speranta,o colectie impresionanta de cruciulite cu ciucuras atarnate ornamental de parbriz.Nu ca vizibilitatea ar fi contat pentru samuraiu' din fata mea.Plus cateva iconite,din care una fixa pachetul de Marlboro in bord.Cat as tine eu la Calvin mi-am pus speranta-n ele pentru a pune piciorul si a pupa pamintul la fel ca si conquistadorii. Incercand sa-mi intimpin sfarsitul cat mai brav si inabusindu-mi un strigat de ostatic la Hamas,am deschis subiectul despre starea actuala a economiei lumii.Nu stiu ce a fost in capul meu,mai bine il invitam la o cafea pe Azazel.Tipu s-a intors,as dori sa precizez ca nu conta ce ne iesea in fata,si a varsat un potop de blesteme si injuraturi la adresa sortii,lumii,dinamovistilor,soacrei sale si indicelui Dow Jones.Situatia era grava,nefericitii care avusesera ghinionul de a fi pe acelasi drum cu noi claxonau de parca Cupa Mondiala era adusa pe podu construit de Oprescu.Nici soferu infernului din fata mea nu s-a lasat mai prejos,o scurta eschiva,geam dat jos,scuipat cu precizie si vorbe de dulci la adresa mamei lor,care urma sarmana,din perspectiva satanei din fata mea, sa cunoasca intr-un mod intim un intreg batalion militar.Intrucat coada ma gadila teribil si barbatu la injuratura se cunoaste,am dat si eu jos geamul si l-am acompaniat,intr-un spirit de solidaritate de gibon.Cred ca daca am fi fost difuzati,fie si dupa ora 24, televiziunea ar mai fi avut dreptul sa emita eventual doar in Tajikistan,si doar in cazul in care vodka s-ar fi dat gratis. Incercand sa destind atmosfera,a se citi ,,ingerul pazitor m-a plesnit cu lopata constiintei peste ceafa"i-am spus pe un timid si duios ton sectant: ,,Lasati ca ne va salva Dumnezeu,va repara EL ce gresim noi".Omul se intoarce,se uita la mine atent precum la elevu Bula dintr-a doua,si imi da lovitura teologica de gratie ,,Ce sa mai faca domne Dumnezeu?Pai ce poate EL sa mai faca?"Am ramas precum coiotul care il alerga pe acel strut in desene animate.Interzis si perpelx.Nu am luat in calcul o asemenea posibilitate,a unei divinitati falite,retrase,vidate de mijloace,trimisa la pensie de omenire.Privind la lumea din jur nu as spune ca intelighentia maxima din fata mea era prea departe de crancenul adevar.Cred ca l-am concediat pe Dumnezeu.I-am spus un politicos multumesc pentru efort,am luat act de promisiunile Lui si l-am trimis la plimbare.Involuntar m-am intrebat la ce ii mai foloseau obiectele de cult atarnate de parbriz dar nu am vut curajul sa-l mai intreb.Din perspectiva lui Dumnezeu este posibil sa se fi facut cam tot ce se putea dar omul nu-l considera suficient de competent pentru a rezolva prostia generata de noi.Probabil ca daca l-am fi chemat la un interviu nu ar fi trecut de intrebarea ,,Ce va motiveaza ca sa ne salvati?Recunostiinta vesnica,dominatia mondiala,cultul personalitatii sau iesirea la pensie.". Ajuns la destinatie,am pus piciorul pe pamint solid ce nu se clatina,eu faceam asta precum trestia-n vant si i-am spus cu o voce plangareata,,Totusi,eu zic sa nu ne pierdem speranta,nu e dracu chiar atat de negru",am zis eu incercand un spirit de gluma infantil dar profetic.Fara a se uita la mine,Iuda,numarand banii si cu tigara atarnata de buze,imi spuse cu sictir: ,,Hai ma nene,ca te vad baiat spalat,ideea este sa te descurci si tu si sa ciupesc si io,ca doar nu suntem sfinti".Probabil ca o baba langa un esafod la Revolutia Franceza ar fi fost un tablou mai optimist decat mine.O doamna corpolenta si cu un placaj de rugby m-a maturat din cale si s-a indesat in taxi.Pentru prima data nu m-am suparat ci i-am zimbit cinic precum un drac cu o chinta royala.I-am susurat soferului,,Cred ca doamna se grabeste".A plecat precum Fittipaldi,cu animalu din spate lipit cu fata de tetiera. Am multumit divinitatii,cata nemernicie,si m-am indreptat spre birou.La intrare secretara companiei mi-a spus zambind ,,Ati ajuns mai devreme,doriti o cafea?".Sigur,am spus,neagra si amara :) si daca se poate as dori sa stiu unde este baia.Am intrat sa ma aranjez putin,si fara sa vreau m-am uitat in oglinda cu atentie si mi-am adus aminte de o cinica remarca a lui Mark Twain: ,,Daca Hristos ar fi acum aici singurul lucru care nu si-ar dori sa fie ar fi sa fie crestin". |
Citat:
|
Ora este GMT +3. Ora este acum 08:09:34. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.