În prealabil postat de simona_fidela (Post 405037)

Va rog frumos sa-mi spuneti cum este posibil-adica prin ce mijloace (in viziunea dumneavoastra) ca in ziua de astazi cineva care doreste sa-si mentina curatia trupeasca pana la cununia religioasa sa si reuseasca?

În prealabil postat de simona_fidela (Post 405037)

Buna seara,

Va rog frumos sa-mi spuneti cum este posibil-adica prin ce mijloace (in viziunea dumneavoastra) ca in ziua de astazi cineva care doreste sa-si mentina curatia trupeasca pana la cununia religioasa sa si reuseasca? Spun asta intrucat astazi mass-media(internet, ziare, reviste) ne indoapa cu ,,sexul pana la casatorie'' si concubinaj cu idei de potrivire sexuala si probleme de nepotrivire. Cum se poate trece cu bine acest hop pana la casatorie, mentinandu-te curat trupeste? Totodata se doreste a-l cunoaste cat mai bine pe viitorul partener de viata, astfel incat atunci cand spui ,,da'' in fata preotului sa fii convins(sau ma rog, aproape convins, poate nu suntem in stare sa garantam 100% pentru nici un om) ca ai facut alegerea potrivita? Ce trebuie facut ca sa poti sa-l cunosti pe celalalt cat mai bine, in cat mai multe aspecte ale vietii, sa vezi cum se poarta in diverse situatii, daca este un sprijin real pentru tine la greutati sau daca din contra da bir cu fugiitii, daca te respecta, daca te ajuta la treburile casnice, fara a ,,testa patul'' inainte de casatorie? Mai ales in condtiile in care si parintii tai sunt de parerea lumii de azi ca nu e bine sa ramai virgin pana la casatorie si tinand cont de faptul ca nu esti intr-o tara de religie ortodoxa si nu ai biserica ortodoxa in orasul in care locuiesti. Mi se pare o bariera greu de trecut(fiind implicata si atractia aia fizica), mai ales ca implica si co-operarea celuilalt. Ca degeaba vrei tu, daca el nu vrea si va despartiti in loc sa urmati impreuna calea curatiei pana la casatoriei. Pentru o posibila viitoare intrebare: nu am prieten, deci nu va ganditi ca ma indrept spre casatorie. Intrebam doar ca principiu, pentru ca ma preocupa multe lucruri din diverse domenii. Multumesc calduros celor ce imi vor da raspuns spre folos.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 405041)

De aceea, sfatul meu atât pentru fete, cât şi pentru băieţi acesta este: nu amânaţi căsătoria.

Dacă socotiţi că aţi găsit partenerul potrivit, care mai exact înseamnă că are toate următoarele trei calităţi:
-Îl iubeşte pe Isus şi este hotărât(ă) să Îl urmeze
-vă iubeşte şi îl (o) iubiţi
-credeţi că ar putea fi un bun tată (mamă) de familie
atunci nu mai aşteptaţi nicio zi, că nu mai aveţi ce anume să aşteptaţi: mergeţi la preot chiar mâine.

Restul vine ca de la sine, între doi tineri ţinuţi de câte o mână de Domnul. Şi succesele studenţeşti, şi cariera, şi banii, şi locuinţa, şi tot ce mai vreţi şi sunteţi de părere că înseamnă fericire.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 405041)

atunci nu mai aşteptaţi nicio zi, că nu mai aveţi ce anume să aşteptaţi: mergeţi la preot chiar mâine.

În prealabil postat de glykys (Post 405040)

Un sfat de la profesoara de religie din generala: mergeti impreuna la petreceri si vezi cat bea! :)

În prealabil postat de glykys (Post 405040)

Un sfat de la profesoara de religie din generala: mergeti impreuna la petreceri si vezi cat bea! :)

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 405041)

Este posibil numai prin credinţă şi prin har de sus. Altfel, nu poate omul să reziste singur sugestiei şi dezorientării diabolice, fiindcă demonul e mai puternic decât el.



Astăzi este mai greu decât ieri. Dar poate că nu este mai greu decât alaltăieri. Noi comparăm mereu moralitatea lumii de azi cu o perioadă victoriană numită şi "la Belle Epoque". Atunci virginitatea până la căsătorie era norma, iar curvia era excepţia. Dar, nu a fost întotdeauna aşa. Au existat perioade în istoria mai timpurie a creştinismului când moralitatea era la pământ. Atunci, principala distracţie a patricienilor erau orgiile sexuale. Nu Fecioara Maria, ci câte o Messalina era modelul lumii şi obiectul admiraţiei ei. Acuma, e adevărat, recădem în aceeaşi prăpastie din care creştinismul a mântuit lumea: redevenim păgâni.


Nu înţeleg ce legătură este între cunoaşterea partenerului şi testarea patului. Dacă ar fi o legătură, atunci ar fi un mare paradox că astăzi, când se "testează patul" mult mai frecvent, cuplurile se desfac numa-numa. Cele mai multe, culmea culmilor, acuzând "nepotrivire de caracter" după ce făcuseră "testul cu patul" timp de ani de zile.



De părinţi, trebuie să ascultăm. Cu unele excepţii. Principala excepţie este atunci când ne îndeamnă la păcat.



Nu spune nimeni că e uşor. E teribil de greu şi puţini reuşesc. Spre exemplu, eu nu am reuşit. Îmi pare rău acum, dar e mult prea târziu. Aş fi reuşit poate, dacă aveam credinţă vie. Dar eu, în anii tribulaţiilor tinereţii, credeam într-un Dumnezeu al filozofilor. Dacă aş fi crezut într-un Cristos care se chirceşte de durere pe Sfânta Cruce, întrevăzând cu preştiinţa Sa curviile mele şi puţinul folos pe care învăţătura şi exemplul Lui mi le vor aduce, atunci aş fi văzut altfel lucrurile: într-un mod aşa cum îi place Lui.



Un bărbat credincios, mai bine şi-ar tăia o mână decât să-i facă fetei o propunere neruşinată. În realitatea din teren, asemenea bărbaţi sunt extrem de puţini, în orice caz mult mai rari decât în romane. În marea majoritate a cazurilor, sunt căldicei. Acuma, un mare rol mai are şi fata: ea poate trezi într-un băiat nu numai dorinţa sexuală, dar mai poate trezi şi simţul onoarei şi chiar credinţa uitată pe undeva, pe la jumătatea drumului.

Pe de altă parte, o cauză a curviei despre care se vorbeşte mult prea puţin nu are legătură cu nicio schimbare de paradigmă mentală a oamenilor, ci cu ceva mult mai simplu: creşterea aiuritoare a vârstei medii a căsătoriilor. Ambele mele bunici s-au căsătorit la 17 ani. Acum, nu mai e aşa. Trebuie să faci întâi liceul, pe urmă facultatea. Pe urmă să intrii "pe felie", să ai un venit. Când eram eu student şi cercetam biostatistică medicală şi demografie, vârsta medie a căsătoriei ajunsese la 26 de ani la fete, acum probabil că a crescut şi mai mult. Astfel, căsătoria nu mai e văzută ca un început de drum în viaţă, ci ca ceva care vine la vârsta confirmării. O completă aiureală, care impietează şi asupra numărului de copii, şi asupra comunicării părinţi-copii, şi chiar asupra carierelor şi are numai consecinţe rele. Deci, dacă bunicile mele au avut de rezistat ispitelor vreo doi-trei ani, fetele şi, mai ales, băieţii de azi au de rezistat vreo două decenii, ceea ce nu e de loc acelaşi lucru: rişti mai mult să clachezi o dată. Pe urmă, dacă tot ai clacat o dată, clachezi mai departe. Aici este un lucru asupra cărora preoţii ar trebui să insiste mai mult: dacă mi s-a întunecat mintea şi am uitat că azi e zi de post şi am mâncat o bucată de carne, nu e motiv să nu mai ţin postul. În adevăratul păcat abia acum mă afund, când ştiu bine că e post, dar nu îl ţin crezând că ce rost are să-l mai ţin dacă tot l-am încălcat ? Mutatis-mutandis, nu e vorba că multe cupluri au cedat o dată tentaţiei căzând în curvie: e vorba că ajung să trăiască în concubinaj: e diferenţa dintre păcat şi împietrirea în păcat, care este viciul.

De aceea, sfatul meu atât pentru fete, cât şi pentru băieţi acesta este: nu amânaţi căsătoria. Dacă socotiţi că aţi găsit partenerul potrivit, care mai exact înseamnă că are toate următoarele trei calităţi:
-Îl iubeşte pe Isus şi este hotărât(ă) să Îl urmeze
-vă iubeşte şi îl (o) iubiţi
-credeţi că ar putea fi un bun tată (mamă) de familie
atunci nu mai aşteptaţi nicio zi, că nu mai aveţi ce anume să aşteptaţi: mergeţi la preot chiar mâine.

Restul vine ca de la sine, între doi tineri ţinuţi de câte o mână de Domnul. Şi succesele studenţeşti, şi cariera, şi banii, şi locuinţa, şi tot ce mai vreţi şi sunteţi de părere că înseamnă fericire.

În prealabil postat de costel (Post 405056)

Eu sunt pentru alt sfat: sa mearga impreuna la biserica si sa vada cat poate sta acolo.

În prealabil postat de anna21 (Post 405042)

Parerea mea bazata strict pe observatii personale: patternurile de comportament din familia lui se pot repeta in familia ta.
Ca urmare, cred ca este foarte important sa-i cunosti bine familia, sa vezi cum se inteleg intre ei parintii lui si cat respect au unul pt altul, ce inseamna pentru ei familia si ce valori promoveaza in general (cu mentiunea ca valorile promovate nu trebuie sa fie doar declarative, ca la vorbit multi sunt buni).
Daca ajuta pe mama lui in casa, te va ajuta si pe tine ca sotie etc....

În prealabil postat de simona_fidela (Post 405065)

Nu cred ca-i suficient nici pe departe.

În prealabil postat de culianul (Post 405071)

Intrebarea trebuie nunatata

1.Cum vrei tu sa rezisti fecioara pana la casatorie?

2.Cum sa gasesti pe cineva care sa "reziste" cu tine fecioara pana la casatorie?

3.Si daca tot, care e treaba cu proba sexului.

Iata ce cred eu:

1. Sa rezisti tu fecioara pana la casatorie e simplu. Cand incepi o relatie, la inceputul inceputului, ii spui barbatului ca tu nu vrei sa faci sex pana la casatorie. Si dupa casatorie, ii explici programul "sexual", adica cum iti imaginezi tu ca ar fi crestineste ok de a face dragoste. Zic chiar la inceputul relatiei, ca sa nu te indragostesti de el si sa te santajeze cu parasirea, si tu, indragostita fiind, iti calci pe suflet.

2. vezi punctul 1

3. proba sexului e stupida din simplul motiv ca fecioria pana la casatorie are un rol fantastic: nu stii nici cum e, nici daca e vreunu care se pricepe mai bine, etc. Daca ai termen de comparatie, cand faci treaba, te gandesti tu sau se gandeste el: parca era mai fain cu X, oare X ar mai vrea sa se culce cu mine? (detalii exagerate pentru a sublinia ideea).


Si in final, daca cumva nu gasesti pe nimeni si ajungi cumva la 30-35 de ani, si totusi vrei pe cineva, te anunt cu regret ca devine muult mai greu sa gasesti pe cineva. Nu vei avea pe nimeni, dar esti fecioara, sau ma rog, ai himenul intact.

Daca totusi gasesti pe cineva (un virgin ca si tine), si va potriviti, veti fi fericiti.

Nu cauta sfaturi pe forum, vezi de barbatul care e sau va fi langa tine. Nu iti vinde trupul pentru himere (adik nu te culci cu oricine iti promite marea si sarea), dar nici habotnicia nu ajuta (esti deja cu barbatul TAU, dar il indepartezi pentru ca e tanar si in forta).

Nu sexul de proba tre facut, ci convietuirea de proba. Sa nu crezi ca sa locuiesti cu cineva in aceeasi casa e acelasi lucru cu plimbarile din parc, sucurile de la terasa, etc.

În prealabil postat de skicolour (Post 405072)

As dori, desi este putin cam off topic, sa discutam atunci si despre aceasta influenta a parintilor asupra aspirantului la o casatorie pe placul lui Dumnezeu. In ce masura poate inflenta acest aspect decizia partenerului/partenerei ?
Care sunt conditiile care ar trebui indeplinte de familia aspirantului pentru ca el/ea, sa zicem, sa aibe sanse de casatorie cu un om ce urmeaza lui Hristos ? Daca parintii sunt, sa spunem, divortati si mai putin credinciosi, reprezinta vreun risc pentru cel/cea ce alege casatoria cu un copil provenit dintr-o astfel de familie, desi acesta (copilul) deocamdata a fost singurul adus la credinta prin mila Domnului ?

Subiect e larg...si probabil, as mai avea destule intrebari, insa acestea mi-au venit in minte pentru moment.

În prealabil postat de simona_fidela (Post 405076)

Va contraziceti. Pe de o parte spuneti ca ,,proba sexului e stupida din simplul motiv ca fecioria pana la casatorie are un rol fantastic'', iar pe de alta ca ,,nu sexul de proba tre facut, ci convietuirea de proba''. Convietuirea de proba(sau concubinajul) implica oricum si sex, deci cum te mai casatoresti in curatie trupeasca odata ce ai aflat ce e ala sex?

Si totusi ce vreti sa spuneti prin asta:,,Si in final, daca cumva nu gasesti pe nimeni si ajungi cumva la 30-35 de ani, si totusi vrei pe cineva, te anunt cu regret ca devine muult mai greu sa gasesti pe cineva. Nu vei avea pe nimeni, dar esti fecioara, sau ma rog, ai himenul intact.''??
Ca totusi ar trebui scapat de virginitate, chiar daca nu esti casatorit ca sa nu ajungi la 30-35 de ani virgin, ca ar fi un lucru teribil de oribil? Desi tot dvs. ziceti ,,nu iti vinde trupul pe himere''. Adica ideea dvs. e totusi ,,fata, gaseste-ti un barbat care sa te iubeasca si culca-te cu el inainte de casatorie daca vrei sa-ti fie bine''? Da, stiu ca viata de zi cu zi alaturi de un om nu e ca plimbarile prin parc sau iesirile la film. Dar asta nu inseamna ca m-as culca rapid cu primul care mi-ar da impresia ca ma iubeste si care de fapt poate ar dori doar sa-si bata joc de mine.(se stie ca unii sunt maestri la a purta masti de oameni cumsecade si seriosi, iar in realitate sa fie niste escroci)

În prealabil postat de costel (Post 405056)

Eu sunt pentru alt sfat: sa mearga impreuna la biserica si sa vada cat poate sta acolo.

În prealabil postat de culianul (Post 405087)

Commentul meu a fost mai mult sau mai putin pamfletar, pentru ca am gandit cumva in stilul habotnic in care gandeste lumea.

E asa pentru ca am multe prietene care au aplicat aceeasi politica: no sex before marriage, si au ramas singure, desi sunt foarte frumoase, inteligente. Acum au 35 de ani, doar cu divortati sau d-astia pe care nu i-a vrut nimeni cand era vremea, ceea ce iar nu e ideal

O alta cunostinta a incercat la fel, dar la 29 de ani a hotarat ca nu mai vrea sa fie singura, si se pare ca Dumnezeu i-a dat: sotz minunat (desi s-au sexuit inainte de cununie), acum au 2 copii, sunt fericiti, evlaviosi (nu habotnici).

Ce sa zic, lumea este foarte cruda, si da, sunt multe sanse sa ramana singura o fata care alege fecioria. Mai ales daca e "in lume", cu job normal, cu viata normala.

Legat de testul de convietuire, daca accepta sa nu faca sex cu tine pana la cununie, accepta sa locuiasca cu tine pana la cununie.

În prealabil postat de lore86 (Post 405092)

concluzia ta e simpla: sex inainte de casatorie, ca sa nu ramana fetele singure, sau cel putin vietuirea impreuna ca restul vine de la sine!

of, Doamne, chiar si aici propovaduim lucrurile cu susu-n jos?:(

În prealabil postat de IonelaC (Post 422019)

Insa curatia nu o pastram pentru mandrie, din "moralitate", pentru "originalitate" sau din teama, ci pentru Hristos, pentru cinstirea Sfintei Taine a casatoriei, pentru jertfa mucenicilor pomeniti in slujba cununiei, pentru ascultare si pentru a nu alunga, nerecunoscatori, lucrarea Duhului Sfant in noi.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 422024)

Aşa este, Ionela. Curăţia nu trebuie păstrată din ceea ce aş numi "motive orizontale", adică acele motive ale lumii: pentru că fereşte de boli, fereşte de (dez)iluziile iubirii, pentru că "aşa se face" ori pentru că "încă nu am găsit persoana potrivită" ori altele asemenea. Trebuie păstrată fiindcă aşa Îi place lui Hristos, Domnul nostru.



Aş îndrăzni, dacă lucrul acesta nu vă supără, să vă dau un sfat. E foarte bine să căutaţi un om care să aprecieze curăţia în care aţi trăit şi trăiţi. Dar, în ceea ce priveşte condiţia de a-şi fi păstrat la rândul lui curăţia, poate că ar fi bine să coborâţi puţin ştacheta. Sigur că ar fi un ideal, dar, aş spune, un ideal, practic, de neatins în condiţiile "realităţii de pe teren". Dacă un bărbat este turbulent în primii săi ani ai tinereţii şi s-a întors la Domnul către 30 de ani, încât ar putea spune, aşa cum Fer.Augustin a spus: "târziu Te-am descoperit, Doamne!" ? Dacă a suferit transformarea în Hristos, s-a căit şi s-a spovedit de rele şi este hotărât ca "cealaltă parte a vieţii lui Hristos, Domnul nostru, să o dea" ? Dacă el ar fi gata, ca probă a acestui lucru, să trăiască în continenţă şi să nu vă ceară altceva până la căsătorie, atunci ce aţi avea de obiectat ? Dumnezeu l-a luat iarăşi în prietenia lui şi l-a iertat: dv de ce nu l-aţi ierta ?

În prealabil postat de IonelaC (Post 422027)

Sigur ca l-as ierta. Asa cum ati spus, daca Dumnezeu l-a luat iarasi in prietenia Lui si l-a iertat, m-as lupta cu mine insami pana l-as ierta si eu. Insa nu stiu daca as mai putea sa ma casatoresc cu el. Este o chestiune la care trebuie sa mai reflectez, desi raspunsul pare simplu si evident, ca reactie la intrebarea dvs., formulata atat de firesc.

Raman totusi urmele caderii (nu doar fizice, ci si sufletesti, psihologice). Nunta nu mai este curata si nici patul neintinat. Porunca a fost deja calcata, amintirile vor ramane, la fel si inima indoita a celei care va fi mereu "a doua" sau "ultima dintr-un (lung) sir", iar nu "singura", asa cum ar fi trebuit sa fie. M-am confruntat cu o situatie de acest fel, iar decizia mea a fost sa renunt la persoana respectiva, tocmai din cauza efectelor si amintirilor pe care decizia constienta , asumata, de a renunta la feciorie le-a lasat in sufletul sau.

În prealabil postat de Lucian008 (Post 422030)

Parerea mea e ca asta se numeste MANDRIE. Si in plus vorbim de o persoana ipotetica. Daca ati fi indragostita de persoana respectiva s-ar schimba lucrurile.

În prealabil postat de anna21 (Post 405042)

Parerea mea bazata strict pe observatii personale: patternurile de comportament din familia lui se pot repeta in familia ta.
Ca urmare, cred ca este foarte important sa-i cunosti bine familia, sa vezi cum se inteleg intre ei parintii lui si cat respect au unul pt altul, ce inseamna pentru ei familia si ce valori promoveaza in general (cu mentiunea ca valorile promovate nu trebuie sa fie doar declarative, ca la vorbit multi sunt buni).
Daca ajuta pe mama lui in casa, te va ajuta si pe tine ca sotie etc....

În prealabil postat de skicolour (Post 405072)

As dori, desi este putin cam off topic, sa discutam atunci si despre aceasta influenta a parintilor asupra aspirantului la o casatorie pe placul lui Dumnezeu. In ce masura poate inflenta acest aspect decizia partenerului/partenerei ?
Care sunt conditiile care ar trebui indeplinte de familia aspirantului pentru ca el/ea, sa zicem, sa aibe sanse de casatorie cu un om ce urmeaza lui Hristos ? Daca parintii sunt, sa spunem, divortati si mai putin credinciosi, reprezinta vreun risc pentru cel/cea ce alege casatoria cu un copil provenit dintr-o astfel de familie, desi acesta (copilul) deocamdata a fost singurul adus la credinta prin mila Domnului ?

Subiect e larg...si probabil, as mai avea destule intrebari, insa acestea mi-au venit in minte pentru moment.

În prealabil postat de IonelaC (Post 422033)

Poate ca este mandrie. Ori poate ca este doar durere.

În prealabil postat de IonelaC (Post 422033)

Lui nu i se parea nimci in neregula, nu pune pret pe lucrul acesta, nici macar din punct de vedere moral, daca nu crestin,

În prealabil postat de IonelaC (Post 422033)

M-am straduit mult sa il iert, l-am iertat si m-am straduit sa trec peste acest lucru, numai ca efectele acestui lucru se manifestau constant in relatia noastra de prietenie.

În prealabil postat de IonelaC (Post 422033)

Casatoria inseamna sa iti doresti din strafundurile inimii sa devii una cu persoana aleasa si numai si numai cu aceasta, prin Hristos.

În prealabil postat de IonelaC (Post 422019)

Intr-adevar, este descurajant, ca fata, sa ajungi la 30 si ceva de ani (eu mai am pana acolo, am 27) si sa nu fi reusit sa gasesti omul potrivit pentru casatorie. Mai ales daca ti-ai pastrat curatia si iti doresti sa te casatoresti cu un om care sa fi fost si el la fel de constient si sa-si fi pastrat curatia. Mie imi spunea o matusa ca astia sunt cai verzi pe pereti si ca n-o sa gasesc un astfel de om in ziua de azi. Mai trist este atunci cand nici teologii nu mai sunt teologhisiti. Fostul meu prieten era teolog cu cateva mastere la activ, insa partea asta cu fecioria i se parea desueta si derizorie (prin urmare, nu avusese probleme in a-si incepe viata sexuala, in paralel cu toata teologia pamantului!). In plus, constiinta lui nu excludea nici posibilitatea de a deveni preot, considerand ca "pogoraminte se pot face". Si asa se explica de ce a devenit "fost".

În prealabil postat de IonelaC (Post 422027)

Sigur ca l-as ierta. Asa cum ati spus, daca Dumnezeu l-a luat iarasi in prietenia Lui si l-a iertat, m-as lupta cu mine insami pana l-as ierta si eu. Insa nu stiu daca as mai putea sa ma casatoresc cu el. Este o chestiune la care trebuie sa mai reflectez, desi raspunsul pare simplu si evident, ca reactie la intrebarea dvs., formulata atat de firesc.

Raman totusi urmele caderii (nu doar fizice, ci si sufletesti, psihologice). Nunta nu mai este curata si nici patul neintinat. Porunca a fost deja calcata, amintirile vor ramane, la fel si inima indoita a celei care va fi mereu "a doua" sau "ultima dintr-un (lung) sir", iar nu "singura", asa cum ar fi trebuit sa fie. M-am confruntat cu o situatie de acest fel, iar decizia mea a fost sa renunt la persoana respectiva, tocmai din cauza efectelor si amintirilor pe care decizia constienta , asumata, de a renunta la feciorie le-a lasat in sufletul sau.

În prealabil postat de simona_fidela (Post 405037)

Buna seara,

Va rog frumos sa-mi spuneti cum este posibil-adica prin ce mijloace (in viziunea dumneavoastra) ca in ziua de astazi cineva care doreste sa-si mentina curatia trupeasca pana la cununia religioasa sa si reuseasca?

În prealabil postat de simona_fidela (Post 405037)

Spun asta intrucat astazi mass-media(internet, ziare, reviste) ne indoapa cu ,,sexul pana la casatorie'' si concubinaj cu idei de potrivire sexuala si probleme de nepotrivire. Cum se poate trece cu bine acest hop pana la casatorie, mentinandu-te curat trupeste?

În prealabil postat de simona_fidela (Post 405037)

Totodata se doreste a-l cunoaste cat mai bine pe viitorul partener de viata, astfel incat atunci cand spui ,,da'' in fata preotului sa fii convins(sau ma rog, aproape convins, poate nu suntem in stare sa garantam 100% pentru nici un om) ca ai facut alegerea potrivita? Ce trebuie facut ca sa poti sa-l cunosti pe celalalt cat mai bine, in cat mai multe aspecte ale vietii, sa vezi cum se poarta in diverse situatii, daca este un sprijin real pentru tine la greutati sau daca din contra da bir cu fugiitii, daca te respecta, daca te ajuta la treburile casnice, fara a ,,testa patul'' inainte de casatorie?

În prealabil postat de simona_fidela (Post 405037)

Mai ales in condtiile in care si parintii tai sunt de parerea lumii de azi ca nu e bine sa ramai virgin pana la casatorie si tinand cont de faptul ca nu esti intr-o tara de religie ortodoxa si nu ai biserica ortodoxa in orasul in care locuiesti. Mi se pare o bariera greu de trecut(fiind implicata si atractia aia fizica), mai ales ca implica si co-operarea celuilalt. Ca degeaba vrei tu, daca el nu vrea si va despartiti in loc sa urmati impreuna calea curatiei pana la casatoriei. Pentru o posibila viitoare intrebare: nu am prieten, deci nu va ganditi ca ma indrept spre casatorie. Intrebam doar ca principiu, pentru ca ma preocupa multe lucruri din diverse domenii. Multumesc calduros celor ce imi vor da raspuns spre folos.

În prealabil postat de JustNicol (Post 461182)

Asta e un lucru f mare, cred ca nici 3% din populatie nu se casatoresc feciori.....si ma intreb de ce se mai vaita mirenii ca au atatea probleme si necazuri......Ce sa mai zic de avorturile care se fac.......
Eu pe orice baiat pe care il intalnesc il intreb daca ar putea sa astepte o fata pana la casatorie, insa f putini mi-au raspuns afirmativ...........

În prealabil postat de culianul (Post 405087)

E asa pentru ca am multe prietene care au aplicat aceeasi politica: no sex before marriage, si au ramas singure, desi sunt foarte frumoase, inteligente. Acum au 35 de ani, doar cu divortati sau d-astia pe care nu i-a vrut nimeni cand era vremea, ceea ce iar nu e ideal

În prealabil postat de culianul (Post 405087)

O alta cunostinta a incercat la fel, dar la 29 de ani a hotarat ca nu mai vrea sa fie singura, si se pare ca Dumnezeu i-a dat: sotz minunat (desi s-au sexuit inainte de cununie), acum au 2 copii, sunt fericiti, evlaviosi (nu habotnici).

Ce sa zic, lumea este foarte cruda, si da, sunt multe sanse sa ramana singura o fata care alege fecioria. Mai ales daca e "in lume", cu job normal, cu viata normala.

Legat de testul de convietuire, daca accepta sa nu faca sex cu tine pana la cununie, accepta sa locuiasca cu tine pana la cununie.