Dilema
 

Ce trebuie sa faci in viata?

Probabil veti zice opusu'.

Cunoscut iubit, jurat dragoste eterna, si desteptu' de iubit se pune sa ma verifice pe internet, ca vai, ce spun eu despre el, inainte sa fiu prezentata familiei si prietenilor. Si pune-i pe toti sa vada ce zic. Si pentru ca m-am prins, n-am vrut sa spun nimic despre mine si sentimente, ci am zis doar ca am pe cineva. Rezultat:iubit evaporat.

Job: Ma duc la interviu, se gandesc ca ar fi ceva de capu' meu, dar imi gasesc bube. Si se pun aia sa-mi faca un alt interviu incognito la telefon. Cam idiotic, pe langa chestii pe care ii intereseau, voiau sa afle si detalii despre viata mea personala. Primesc oferta din alta parte. Si le zic sa-mi dea raspuns in ultima zi in care mi-au zis ei ca-mi dau. Si primesc un alt telefon, de la o "alta" firma, si ma intreaba daca mai sunt disponibila. "Si eu zic ca nu, ca am acceptat o alta oferta" Dar eu nu semnasem contractul, si asteptam oferta de la "smecheri". Dar daca "smecherii m-au sunat, probabil nu le-a picat bine si nici macar raspuns negativ nu mi-au dat. Deci, pentru chestiile legate de jobul asta nu pot baga mana in foc. Poate m-am autosabotat. Dar m-am gandit ca se inteleg ca astept oferta de la ei, sau poate am vrut sa ma laud, avand in vedere comportamentul lor. Ideea e ca jobul era bun, si in ciuda chestiilor "dragute" si atmosfera era k. Bun, se poate sa ma insel. Dar, ipotetic, daca nu ma insel, credeti ca am gresit, nu? Pana la urma, eu am alt job, si nu pot face nimic. Hmmm, ori n-am demnitate, ca am vrut un job bun, cu toate ca cei de acolo s-au bagat unde nu le fierbe oala, ori nu stiu sa-mi vad interesul. Ori mi-a fost prea frica sa astept raspunsul lor si am acceptat o oferta in ziua aia. Si m-a indemnat altcineva sa accept repede. Ca sa nu mai zic, ca atunci cand eram mai mica am acceptat sa ma intalnesc cu un baiat care imi placea, cu toate ca eram "indragostita" de altu'. Si prietenele au insistat ca vai...., si am acceptat. Si cel care imi placea, ma placea si el, si i-a picat fata cand m-a vazut cu celalalt. Sa zicem ca n-aveam cui sa cer sfaturi mature.

Probabil buba e la mine. Si fara iubit si fara jobul pe care il voiam.

P.S. Nu cer incurajari legate de iubit, nu-mi fac probleme pentru asta. Mai mult ma durea ca s-a evaporat "ala".

Cred ca ai o perioada proasta din punct de vedere al comunicarii.
Dar nu dispera, ce e al tau e pus deoparte. fie ca iti convine sau nu.

Merci.

Probabil ca o sa zic:"A, si asa nu mai am de unde alege, ma multumesc si cu asta1":))

Very bad day.

Ce-ar trebui sa faca un om normal, sa aiba "demnitate" sau sa-si vada si interesul? Cam greu "sa iti permiti sa ai demnitate in ziua de azi. "

Chiar daca nu te multumesti cu ce ai, nu prea ai ce face in momentul asta. o sa ai ce-o sa-ti doresti atunci cand o sa fii pregatita. Si nu cred ca e bine sa renunti la demnitate.

Merci. :)

Ma gandeam ca cineva cu experienta de viata mi-ar spune asa, cum ar trebui sa se comporte un om matur, gen:"nu trebuia sa vorbesti cu prietenii lui pentru ca stiai cine sunt, trebuia sa spui ce simti(imposibil, nu-i faceam eu lui placerea asta :)) si mi-era jena sa zic ceva, hmmm, barbatii astia, cand se gasesc cu sacii in caruta...) sau la job:" trebuia sa-ti vezi interesul" sau "cum sa-ti doresti un job cand ei s-au bagat in viata ta intima?"..... Hmmm, m-am gandit sa-i sun, dar n-am facut-o. Am zis ca e imposibil sa nu-mi raspunda, mai ales cand le trimisesem un e-mail in care ii rugasem sa-mi spuna evaluarea, indiferent de rezultat.

Si acum, chiar daca le-as spune ceva, la ce-mi foloseste? Nu ca nu m-ar tenta foarte tare. Idiot, daca ii sunam in ziua aia era simplu.

Eu cred ca te-a impins Michidutza de la spate, si cand ai scris despre prietenul tau pe net (nu stiu ce ai scris, poate ai scris numai de bine, dar pe el l-a deranjat), si cand te-ai aratat disperata in fata angajatorilor, scriindu-le mailuri si telefonand. Pana una alta, jobul la care aplici e cioara de pe gard, oricat de mult ti l-ai dori.
Si acum domnul cu pricina se uita la tine si rade de se prapadeste cand vede ce misto te-a facut. Barem nu-i mai da satisfactie. Ce-ai avut si ce-ai pierdut?

Eu le-am scris doar un e-mail rugandu-i sa-mi spuna rezultatul. Ei m-au sunat. Si cred ca era bine daca ii sunam, dar am zis ca sunt prea insistenta daca fac asta, si am ramas cu buza umflata. Cioara asta de pe gard...........Am alt job, dar cioara asta.....

Legat de el, cred ca a uitat ca am existat vreodata. (Si i-am scris multe lucruri de "bine" atunci, mai direct, cand facea pe interesantul:D)

Let it go!
O sa mai fie si alte oportunitati, dar pana atunci tebuie sa mai invatam rabdarea, chibzuinta, si alte asemenea virtuti crestinesti. Esti suparata acum dar o sa-ti treaca. Si pana la urma ce covrigi in coada aveau cainii aia, unde vroiai tu sa te duci?

Job mi-am gasit. Dar cel despre care vorbesc era mai bun si era misto:D si colectivul. Deci joburile despre care vorbesc nu sunt ceea ce voim sa fac. Dar din necesitate, m-am reprofilat. Si acela imi permitea sa imi imbunatatesc si niste cunostinte, sau macar sa le folosesc, ca sa nu le uit. Si mi se pareau foarte dezghetati. In fine, "jobul era mai usor de suportat". Am avantaje si la asta, dar ca joburi si privite pe termen lung, sunt diferite, cu toate ca sunt pe acelasi domeniu. Si cred ca m-a socat, ca mi s-au parut "deosebiti" si nu mi-au raspuns. Sau poate ca n-am avut incredere in mine, nu stiu de ce, cu toate ca am vrut sa-i sun cu o zi inainte sa le spun sa se gandeasca la un raspuns, nu i-am sunat. Poate am zis sa nu insist, sau m-am luat dupa altcineva... Adica eram determinata sa-i sun, dar m-am schimbat ca fraiera(poate ca erau banii de cartela.....) M-am gandit si la varianta "cu asa vrut Dumnezeu", dar poate El a vrut sa-mi dea, dar nu m-am chinuit eu sa primesc. Avea un var o expresie:"cade para in gura lui Natafleta, dar Natafleata a uitat sa deschida gura!":))

Rabdarea si chibzuinta-departe de mine.

Indiferent daca ai gresit tu sau ai fost victima unor imprejurari nefaste, rezultatul tot ala e, pe moment. dar nu deznadajdui. daca Dzeu a vrut si tu nu, inseamna ca nu erai pregatita.
data viitoare poate ai mai mult succes. ca doar n-au intrat zilele in sac.

Poate ca Dumnezeu are alte planuri cu tine, in ceea ce priveste jobul si iubitul. Ai rabdare! Lucurile nu sunt mereu asa cum ni se par noua.

Merci. Si de exemplu, cand cineva imi face un lucru urat, stiu ca nu l-ar putea face fara voia Lui Dumnezeu, daca nu i-ar permite El.

Cam greu sa ma obisnuiesc cu anumite lucruri, dar asta e. M-am intrebat, cand m-am dus acolo, daca e bine ca se intra pe baza de amprenta. Si ampretele sunt o privare a libertatii. Si de acolo, la cipuri e cale scurta. Si m-am gandit:"Faca-se voia Ta", adica voi intelege daca e bine sau nu, dar.......... trebuie sa cartim noi mereu.

Greu sa accepti ca nu poti face nimic, fara voia Lui Dumnezeu si in acelasi timp, nimeni nu-ti poate face nimic, daca Dumnezeu nu-l lasa. Daca poti accepta asta, chiar traiesti libertatea. Am avut "momente de libertate", dar daca sunt suparata, este evident ca n-o traiesc.

Off topic: M-am gandit, cand cineva mi-a facut ceva urat, ca n-ar trebui sa ma supar. Si pana la urma, lucrul urat facut de cineva tie, este o "moneda in plus in balanta mantuirii". Dar ei ce vor primi? M-a tentat sa spun asta anumitor persoane, sau sa spun "ca Dumnezeu iarta, dar nu lasa nepedepsit." Poate e urat sa spui ultima parte, ca e ca o amenintare. Sau poate ar trebui sa ne gandim ca daca noi reusim sa iertam, vor fi iertati si ei de catre Dumnezeu. Cale lunga de batut......

Si eu simt de ceva vreme ca ma paraseste credinta. Cireasa de pe tort ca sa spun asa a fost duminica trecuta cand s-a tarnosit o biserica aici in oras la care a participat Patriarhul Daniel. M-a apucat scarba cand am vazut pleiada de politicieni aliniati ca la gradinita care asteptau "piosi" sa le fie recunoscute "meritele" la construirea bisericii. Am plecat de acolo sa nu mai vad ca altfel acolo vomitam de scarba. Ma enerveaza si abundenta si opulenta pe care o afiseaza Patriarhia si faptul ca tot timpul stau cu mana intinsa sa ceara bani de la credinciosi pentru orice fel de serviciu pe care-l presteaza. Au post de televiziune, radio, ziar....o adevarata afacere. Amaratii vin si platesc pentru orice fel de serviciu prestat: pomelnice, botez, nunta etc. Vai de steaua noastra!

Ba te lasa sa faci tot ce vrei, inclusiv prostiile. Ce bine ar fi daca te-ar opri! Dar nu opreste pe nimeni sa faca nimic. Cel mult, te fereste pe tine de actiunile lor rauvoitoare.
Iar ce patesc ceilalti (care-ti fac rau), nu e treaba noastra. Daca totusi vrei ca anumite persoane sa nu-ti faca rau, poti sa te rogi pentru ele. Ia aminte insa ca "nu toti cei care te baga in .... iti fac rau si nici cei care te scot nu iti fac neaparat bine".

Aspectele care nu va plac in societatea contemporana nu ar trebui sa va faca sa va pierdeti credinta. Pana la urma nu v-ati dus in acel loc pentru a interactiona cu politicienii, ci cu Dumnezeu, si nici nu trebuia sa va lasati coplesita de scarba, la fel cum nici restul lumii de la astfel de evenimente nu trebuie sa se lase prada lacomiei, nerabdarii si celorlalte manifestari bine cunoscute.

Curaj si rabdare, Maria40! :)
Biserica e Trupul lui Hristos, e jertfa dumnezeiasca,e comuniune, nu e doar institutia vazuta, cu ierarhi si persoane importante...
Am ajuns vremurile astea din pricina necredintei noastre. Dar eu tot spun si dau exemplu de preoti cucernici, care nu cer nici un ban, ba chiar refuza cand omul vrea sa ii dea bani. Sa ne rugam sa ne scoata Dumnezeu in cale preoti si oameni buni si, mai ales, sa ne lumineze mintea sa stim ce sa facem!

o expertienta minunata
 

Asa este! Azi am fost la Maternitatea Polizu, la Acoperamantul Maicii Domnului (hramul bisericutei), locas despre care am aflat din cartea parintelui Nicolae, pe care am gasit-o la anticariatul unde m-ai trimis tu.
Nu credeam sa existe o biserica mai mica ca a noastra, dar, dupa cum e bine stiut, omul sfinteste locul. Desi slujeau trei preoti, l-am "recunoscut" relativ repede pe parintele Nicolae. Protopsaltul se auzea de afara de ma intrebam daca nu cumva o fi Marian Moise. Lume era ... ca la hram. A durat cam 30 -40 de minute pana m-am miruit. Era afara o masa cat biserica de lunga, plina cu bunatati; cand s-a terminat predica, femeile stergeau mesele. Apoi, in paralel cu coada la miruit, s-a format o coada mai abudentata la mici si sarmale. Parintele militar care a tinut predica (si care avea o voce ca de tunet), a iesit apoi si a facut putina "militarie". Dar una peste alta, lumea a fost civilizata si cucernica, nu au fost nici cersetori. De altfel nici n-aveau cum sa ajunga acolo oameni decat cei care stiau de existenta acelui locas. Un adevarat "colt de rai" intr-un peisaj usor cam dezolant... exact ca si la noi la scoala. Una peste alta, a fost o experienta minunata. Stiu ca sunt off-topic, dar trebuia sa o impartasesc cu voi. Intr-adevar, Dumnezeu ti se descopera daca te interesezi de El.

Rog Administratorul sa stearga threadul acesta pentru ca nu este relevant pentru mantuirea nimanuiu. Doar am cerut un sfat si nu vreau sa-mi ramana "prostiile" pentru eternitate pe forum. Multumesc.

Bine,dar sa nu stearga si ultima mea postare. Si ce crezi ca e singura ale carei postari vor ramane apt eternitate pe forum? iti promit ca in maxim 48 de ore postarea ta ajunge undeva pe pagina 3 si n-o mai acceseza nimeni in veci.

Merci pentru sfat. Ba chiar cred ca Dumnezeu poate opri pe cineva sa-ti faca rau sau ii poate permite. Exemplu: am vazut cu ochii mei cand cineva a vrut sa-mi faca ceva, si a fost oprit de o alta persoana, care nu ma cunostea, nu-si daduse seama de intentiile celelalte persoane, si a facut-o pur si simplu. :) Nu pot descrie sentimentul. :D

Asa cum stiu ca orice mi-ar face ceva rau, n-ar putea sa mi-l faca, daca nu l-ar lasa Dumnezeu.

Si la fel cu lucrurile bune.

Sau, cunosc un caz, nu mai stiu exact sursa, ca o fata vorbise cu un barbat, si credea ca se casatoresc si au stabilit ca el sa vina in tara.(Nu stiu daca fata s-a rugat pentru el....) Si el cand a treaca granita, si-a rupt piciorul si n-a mai ajuns la ea. Dupa i-a spus ca era casatorit si ca se ducea la ea din alte motive, si a considerat accidentul semn de la Dumnezeu.

Sper ca te-au ajutat sfaturile celorlalte persoane, ca eu nu prea stiu ce sa-ti spun.

Doar atat: daca vreun politician ridica vreo Biserica si face mare valva pentru asta, ii zic saru'mana pentru Biserica.

Esti libera sa le spui ce vrei. Eu una n-am vazut pana acum cazuri de genul asta. Mai ales in cazul unor biserici de la manastiri contributia este in mare parte a mirenilor.

Postările nu sunt chiar off topic deoarece exprimă o stare de comfuzie generală la fel ca şi ale iniţiatoarea lui.

Postul de televiziune si radioul Trinitas si ziarele sint TOT pentru credniciosi!!! Sint ATATIA oameni bolnavi care zac la pat, pensionari, oameni care din diferite motive sint nevoiti sa stea in casa si pentru care singura lor alinare este acest post de TV Trinitas sau altii care poate nu au bani de un televizor sau altii care calatoresc si a caror bucurie e sa asculte radioul Trinitas!
Gandeste-te ca atunci cand esti tintuit la pat si bolnav sau mamicile cu copii sugari care nu pot sa iasa aproape de loc din casa sa-si lase copilul, este o BINECUVANTARE sa poti sa te intaresti in crediinta (macar sa nu pierzi legatura cu crediinta) si sa asculti Cuvantul Lui Dumnezeu, inca si explicat (!) la TV sau la radio! Iar in ziarele respective gasesti articole folositoare pentru fiecare, care zidesc omul.
Iar toate astea costa bani! Costa aparatura, costa frecventele de emisie, costa curentul (si inca cat de mult!).
Tot pentru noi sint! Nu NOI ar trebui sa le platim din moment ce sint pt noi????

Mie imi place Patriarhul Daniel. A facut o treaba extraordinar de buna cu Trinitasul (si TV si radio)! Inainte de Trinitas existau vreo 3 - 4 posturi TV neoprotestante si nici unul ortodox intr-o tara de peste 95% ortodocsi! Asa ceva era chiar inadmisibil! Trebuia sa avem si noi ortodocsii un TV ortodox; se simtea enorm nevoia! Inainte de radio Trinitas, erau vreo 8 - 9 posturi de radio de alte religii (protestanti) si nici un radio ortodox. Pt cei care calatoresc mult de ex, in masina mai bine asculta o predica sau o rugaciune ORTODOXA decat sa asculte muzica lumeasca, sau mai rau, vreunii doritori sa afle ce e cu crediinta (ca doar sint botezati ortodocsi) sa invete de la protestanti...

Carcotasi mereu vor exista. Nu contribuie cu nimic constructiv dar comenteaza lucrurile folositoare pe care le fac ceilalti. ca aia nu e buna, ca ailalta ii scarbeste, ca de ce asa, ca de ce pe dincolo...

Eu multumesc Lui Dumnezeu ca exista biserica la cere merg! Ca daca altii inaintea mea nu ar fi dat bani sa se construiasca si nu ar fi pus osul la munca pt acea biserica, eu nu as fi avut unde sa merg in fiecare duminica la Liturghie. Nu ma intereseaza ce pacate au facut sau nu au facut ctitorii bisericii la care merg, pentru ca sint vrednici de pomenire pentru binele pe care mi l-au facut mie si tuturor care mergem la biserica.

Bravos! :1:
Si apoi, stii cum se spune, hotul cu un pacat si pagubasul cu o mie...

Cunosc persoane care au foarte puţin dar din puţinul lor dau jumătate la biserică. Preotul nu ştie cine a dat din surplus sau cine a dat din ce nu are. Iisus Hristos însă ştie! Ştie care este banul văduvei. Acela ar trebui să fie bine primit şi chiar aşa este căci "nimic necurat nu va intra în împărăţia Cerurilor"

1) NU ma intereseaza ce pacate au facut sau nu altii pentru simplul fapt ca pentru pacatele lor numai DUMNEZEU ii judeca! Nu eu.
Iar eu in postul meu am vorbit despre pacate, nu despre ilegalitati.

2) Tot ce insiri tu aici sint lucruri ilegale (bani furati, spalati, prostitutie, droguri, trafic de persoane), practic tu vorbesti despre cu totul altceva decat vorbesc eu, ai schimbat sensul la care m-am referit. Daca cineva are vreo DOVADA ca vreun ctitor de biserica a facut vreo ilegalitate si de acolo a obtinut respectivii bani, este liber sa il actioneze in judecata pentru ca de cineva care a facut vreo ilegalitate se ocupa legea.
Daca nu are nimeni nici o dovada, atunci e PACAT sa acuzi un om de ceva ce nu stii daca a facut!

3) Daca vroiai sa pastrezi sensul discutiei ai fi observat ca Maria vorbea despre politicienii care erau ctitori de biserici. Ai vreo dovada ca au facut vreo ilegalitate? Daca nu, atunci e pacat sa acuzi un om doar pt ca ai tu un sentiment de nedreptate sau nu-ti place de mutra lor.
Din punctul meu de vedere nu ma intereseaza ce pacate au sau nu au aceia in viata lor. Pentru binele pe care il fac ei ca persoane bisericii, deci implicit si mie, sint vrednici de pomenire. Asta nu are nici o treaba cu activitatea lor politica - pentru activitatea lor politica sint votati sau nu de cetateni. Nu are nici o treaba cu faptul ca la un moment dat au facut un bine si au construit o biserica. Din contra, pentru acel bine facut, ctitorirea unei biserici, au facut cu mult mai mult bine pt un credincios decat carcotasii care le ponegresc binele facut.

Doamna Dorina, eu nu am mers mai departe de doua statii de autobuz duminica trecuta, la slujba. Aveam o problema si l-am rugat pe parintele care miruia sa imi citeasca niste rugaciuni. Bun, la finalul slujbei, inaintea mea, i-a citit unei lauze dezlegarile, aceasta nu i-a dat nimic; apoi a venit o handicapata, sa ii citeasca de sanatate, nici aceasta nu i-a dat nimic, apoi o batrana, nimic... apoi o mama cu trei copii, nimic, apoi eu. Am pus mana pe geanta si am vrut sa scot bani; citise foarte atent, cum trebuie si mai mult decat ma asteptasem, si am avut si reusita, datorita rugaciunilor lui; ei, nu m-a lasat sa ii dau bani! La sfarsit, a mai venit o femeie, care a insistat sa ii dea bani. Ei bine, banii aceleia faceau cat ar fi trebuit sa dea toti cei de dinainte. Si toti preotii din acea biserica sunt exact la fel.
Numai ca... daca treci pe acolo, nu tu biserica impunatoare, nu tu slujbe lungi si somptuoase, nu tu cor, lumea canta la gramada, nu tu predici docte, imbulzeala de nedescris, o gramada de babute atotstiutoare si cam certarete. Nu prea s-ar gandi cineva sa caute diamante acolo. Ca in povestile cu calul hodorogit si rapciugos care mananca apoi jaratic.

Asa ca mai sunt si preoti cumsecade, care nu cer bani, ba chiar nici nu doresc sa primeasca. Eu una, multumesc lui Dumnezeu, aproape numai dintre acestia mi-a scos in cale.

Da Glykys, asa mi-a scos si mie Dumnezeu in cale astfel de preoti minunati, care tot ce fac, fac pentru Dumnezeu, nu pentru bani. Ei sint cei care mi-au insuflat dragostea de Dumnezeu si sint convins ca Dumnezeu mi-a dat cu muult mai mult decat am meritat eu pacatosul si m-a tinut in crediinta pentru rugaciunile lor sincere. Primul meu duhovnic, omul care m-a intors pe mine la crediinta, un om cu adevarat sfant, a avut o rabdare de fier cu mine, o blandete, o bunatate impresionanta, fara limita (atat de mari ca eu nu le-am atins vreodata limitele cu indaratnicia mea), o smerenie uriasa fata de mandria si indaratnicia mea (dar cred ca la cat eram eu de mandru si carcotas la acea vreme, numai un om de o smerenie desavarsita putea sa ma intoarca pe mine spre crediinta) si o sinceritate si bucurie uimitoare in a mi-L face cunoscut pe Dumnezeu, atat cat puteam intelege eu la acea vreme. Iar pe vremea aceea nu aveam nici un ban. Omul ala a zidit biserica in sufletul meu si m-a facut sa-l iubesc pe Dumnezeu. Fara bani, fara sa am nimic ce oferi in schimb, doar din dragostea lui sincera pentru Dumnezeu.

Cat despre agapele crestine, ultima agapa crestineasca la care am participat, chiar de Inaltarea Sfintei Cruci a fost facuta numai de credincioasele de acolo, care au pregatit ca niste albinute cu mana lor bucate de post si au adus fiecare ce stiau mai bun sa faca, iar atosfera era una de rai pe pamant - parca toate se intreceau cu sinceritate si din suflet sa ii serveasca pe toti cu tot ce era mai bun, de la cel mai sarac pina la cel mai bogat, de la credinciosii obisnuiti acolo pina la strainii necunoscuti, mereu atente sa nu lipseasca nimanui nimic, ci tuturor sa le prisoseasca si sa simta din plin dragostea frateasca ce domnea acolo. Acolo s-a servit nu numai mancare, ci cu adevarat dragostea Lui Dumnezeu prin oameni.

Iar la noi in parohie, cand e hram si trebuie sa se organizeze ceva, cu ceva timp inainte (din timp), parintele face o strigare la sfarsitul slujbei ca cine vrea sa ramana sa participe la organizarea hramului si sa ajute cum poate, sa ramana. Si ramane cine vrea si ajuta fiecare cum poate. Nimic fortat, nici o discriminare. Totul din dragoste pentru Dumnezeu. Toti credinciosii sint primiti si tratati cu aceeasi dragoste frateasca, indiferent ce atitudine au.

Nu mă refeream la o persoană anume. Era vorba de o stare. Situaţiile diferă de la un loc la altul. Dacă postarea mea te-a deranjat te rog să mă ierţi. De ce am acestă stare numai eu şi Dumnezeu ştie. Fiecare primeşte de la Dumnezeu atât cât merită. probabil eu merit puţin foarte puţin sau nimic.
Până la urmă tot Dumnezeu este Dreptul Judecător.

Ferice de tine. Eşti vrednică de aşa fapte de aceia ai parte de ele.
Să le răspătească acelor preoţi adevăraţi Dumnezeu milostenia şi credinţa.

Mai fericiti cei care experimenteaza starea despre care vorbiti si reusesc sa isi pastreze credinta! Sa ne scoata in cale Domnul preoti si oameni buni, asa trebuie sa cerem. Pur si simplu, eu sunt o fire mai plapanda si poate ca m-as fi smintit rau experimentand acea stare. Voiam doar sa arat ca sunt si preoti foarte credinciosi si milostivi si pot da exemple cu duiumul oricui doreste. L-am spus numai pe cel mai recent.

Poate putin offtopic: Biserica noastra se roaga mereu "pentru conducatorii tarii noastre, pentru mai-marii oraselor si ai satelor... pentru sanatatea si mantuirea lor!" Nu se roaga sa le dea minte, sa nu mai fie corupti, hoti,sa faca legi drepte etc. Se roaga pentru sanatatea si mantuirea lor. Atat. Chiar parintele Boca spunea ca a vazut ca un episcop a ajuns in iad, numai ca in timpul vietii lui, ctitorise o manastire si se ingrijise de ea, iar calugarii de acolo il tot pomeneau la liturghii si parastase, iar dupa 30 de ani, in timp ce parintele Boca slujea Sfanta Liturghie, i s-a descoperit ca, prin rugaciunile Bisericii, a fost iertat si sufletul aceluia. Care dintre noi oare ne-om invrednici sa fim pomeniti 30 de ani incontinuu la liturghii si parastase?! De aia zic eu hotul cu un pacat si pagubasul cu o mie. Ideea este ca e o trufie sa crezi ca pe unii ii mantuiesc doar faptele lor, iar altii sunt osanditi doar din cauza pacatelor personale. Fiecare are sansa lui la mantuire, iar pe langa credinta si fapte bune, trebuie si har, care se gaseste in Biserica. Noi trebuie sa se mantuiasca toti, chiar si conducatorii nostri pe care ii vedem asa cum ii vedem, caci asa ne rugam in biserica pentru ei.


Si ceva si mai offtopic, fara a viza pe nimeni, dar poate o fi util cuiva care citeste: am citit tot la par. Arsenie ca le spunea celor care se plangeau ca au pagube mari, ca pierd multi bani ca astfel ispasesc pacatul avortului, in sensul ca acei bani pierduti ar fi trebuit sa fie destinati cresterii de copii si de aceea nu au parte de ei. Si tot ceva care mi s-a parut interesant: ca se mai pot pierde si banii care, desi agonisiti din munca cinstita, au fost facuti intr-o vreme in care respectivul traia in desfranare sau in alte pacate grele.

Ce cerem lui Dumnezeu prin rugaciune nu devine doar posibil ci si probabil. Deci sa cerem lui Dumnezeu sa ne ajute sa facem si noi Biserici, sa avem o departare crestineasca din aceasta viata si sa fim pomeniti la pomelnice si parastase atat cat e nevoie sa ne mantuim si sa ne fie bine in rai.