Iertarea pacatelor ca urmare a milosteniei?
 

Versetul de la Luca 11, 41: "Dati inca milostenie din cele pe care le aveti, si iata, toate va sunt curate".

Cuvintele "toate va sunt curate" au fost intrepretate ca primire de iertare a pacatelor.

Si in cartea Tobit intalnim ceva asemanator: "Da milostenie din cele ce ai si de la nici un sarac sa nu-ti intorci fata ta, si atunci nici de la tine nu se va intoarce fata lui Dumnezeu. Când ai mult, da mai mult; daca ai putin, da mai putin, dar nu pregeta sa faci milostenie. Si iti vei adauga prin aceasta vistierie bogata pentru zile grele. Ca milostenia izbaveste de la moarte si nu te lasa sa te cobori in intuneric" (cap. 4, 7-10).

Stim ca este importanta taina spovedaniei pentru primirea iertarii pacatelor, dar o idee de genul ca milostenia aduce iertarea pacatelor poate duce la anularea spovedaniei. Astept pareri.

Amandoua contribuie la mantuire. Cum sa anuleze milostenia spovedania? Fiecare din ele consider ca este o taina (in taina facem milostenie, iar spovedania este o taina -"ca nu voi spune vrajmasului Tau taina Ta").

Aveti grija ce scrieti, ca pe unii ii poate sminti.

Cred ca Costel se referea la faptul ca din aceste versete cineva isi poate intemeia oarecari pareri gresite, in sensul ca-si va spune siesi "daca fac milostenie, atunci nu mai am nevoie de spovedanie".

Dar mai departe, trebuie sa recunoastem ca harul lui Dumenzeu ni se impartaseste nu doar prin Sfintele Taine, ci si prin toate faptele noastre bune. De remarcat este ca Hristos separa pe cei care merg in viata vesnica de cei care merg spre moartea vesnica tocmai pe criteriul milosteniei ("flamand am fost si mi-ati dat sa mananc, gol am fost si m-ati imbracat...").

Exista o conceptie mecanicista asupra lucrarii Tainelor, care vine dintr-o conceptie juridica asupra mantuirii. Aceasta conceptie este combatuta fara exceptie de Sfintii Parinti, si bine este sa o combatem si noi, asa cum ati facut si dumneavoastra, socotind milostenia o "taina".

In sensul cuvintelor lui Costel, as zice ca spovedania fara milostenie este seaca, dar nici milostenia fara spovedanie nu duce prea departe.

La fel de importanta pentru iertarea pacatelor stim ca este Taina Sfantului Maslu, dar acest lucru nu anuleaza necesitatea Tainei Marturisirii. Nicio Taina nu o face de prisos pe o alta.

Nici milostenia nu poate anula Spovedania, desi ne poate aduce iertarea pacatelor, sau, mai bine spus, milostivirea dumnezeiesca. Mantuitorul ne spune, in acest sens, pe "Muntele Fericirilor": "Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui."

Desigur, nu trebuie sa avem impresia ca Dumnezeu actioneaza mecanic, in virtutea unei "legi a talionului". Sunt milostiv, Dumnezeu imi raspunde cu milostenie. Milostenia noastra, aduce cu sine mila lui Dumnezeu mai ales atunci cand se aseamana milostivirii dumnezeiesti, cand este lucrata in mod liber, in virtutea iubirii de aproapele si de Dumnezeu.

Soaree, ca amandoua contribuie la mantuire stiu. Doream sa aflu altceva, poate nu m-am facut eu inteles. De pilda iertam greselile semenilor, asta duce si la iertarea pacatelor noastre din partea lui Dumnezeu. Cred doar ca sunt mai multe chipuri prin care omul poate primi iertare de pacate. Iar aceste chipuri nu anuleaza taina spovedaniei. Dar astept in continuare alte puncte de vedere.

Da, acest lucru doream sa-l spun. Ca si cu versetul: "Daca veti ierta fratilor vostri din inima pacatele lor, si voua va va ierta Tatal vostru pacatele voastre (Matei 6, 14)". Cel ce a iertat pacatele semenilor isi poate spune ca nu mai are nevoie de spovedanie, ca si Dumnezeu i-a iertat lui pacatele. Lavrentiu, multumesc pentru completare.

Făcând doar milostenie, fără să mergi la spovedanie, poate că păcatele îți vor fi iertate, dacă o vei face cu dragoste.

Însă spovedania nu înseamnă doar iertare, ci și îndreptare. Pentru că ne mărturisim păcatele cu hotărârea de a nu le mai repeta. În măsura în care și reușim aceasta, la următoarea spovedanie vom avea alte păcate de mărturisit, pe măsura înaintării noastre în pocăință.

Îmi place foarte mult textul de la Isaia 58:

6. Nu ştiţi voi postul care Îmi place? - zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor.
7. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.
8. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu.
9. Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire,
10. Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei.
11. Domnul te va călăuzi necontenit şi în pustiu va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor tale şi vei fi ca o grădină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată.
12. Pe vechile tale ruine se vor înălţa clădiri noi, vei ridica din nou temeliile străbune şi vei fi numit dregător de spărturi şi înnoitor de drumuri, ca ţara să poată fi locuită.

Citeam în Pelerinul rus că iertarea de păcate se primeşte la fiecare rugăciune a noastră, dacă avem suficientă credinţă pentru a cere şi primi mila Domnului. Ce-i drept, păcatele sînt de multe feluri, de gravităţi diferite, deci tainele spovedaniei şi împărtăşaniei nu îşi pierd sensul. Probabil că pentru păcatele strigătoare la cer sau pentru cele împotriva Duhului Sfînt este neapărat necesară mijlocirea preotului prin spovedanie. Vreau să subliniez că rugăciunea particulară de iertare are ca scop iertarea atunci, pe loc, altfel pentru ce ne-am mai ruga în lipsa preotului, pentru o împăcare viitoare cu Dumnezeu?

Poate mă înşel, corectaţi-mă dacă greşesc.

Milostenia in numele lui Hristos presupune o anumita asezare sufleteasca. Desi are sufletul impovarat de multe pacate, omul care raspunde prin milostenie semenilor sai, dar mai ales acelora care i-au gresit, primeste binecuvantarea lui Dumnezeu.

De aceea, omul care daruieste din suflet, este intotdeauna cu un pas mai aproape de vederea propriilor pacate, de pocainta, decat cel a carui inima nu vibreaza la nevolile aproapelui sau. In acest sens, milostenia mijloceste calea inimii catre starea de pocainta, mijloceste calea catre iertarea pacatelor.

Am citit acest fir de discutie si sunt putin tulburata. Pana la urma cum considera Bo ca ne sunt iertate pacatele? Caci, daca ne uitam cu sinceritate inauntrul nostru, acesta este printre cele mai puternice motive pentru care oamenii se apropie de Dumnezeu: nevoia acuta de iertare, de a arunca din spate povara de pacate adunata intr-o viata de om.

Deci, ce ar trebui sa facem practic ca sa fim iertati si cum putem sti daca am fost iertati?

Fara spovedanie nu ne putem indrepta .
Hristos vrea cainta noastra ,regretul pt.ce am gresit.
Cum sa se vada cainta ,daca nu prin taina marturisirii?
Mai stim ca dupa moarte ,la vami cu faptele noastre bune ne rascumparam pacatele nespovedite .

Raspunsul poate parea neclar: nu trebuie sa facem si trebuie sa facem.

Pe de-o parte, "nu trebuie sa facem" pentru ca iertarea lui Dumnezeu, dragostea Sa nemasurata, nu sunt conditionate sau constranse in vreo privinta, de comportamentul nostru. Dumnezeu iarta, iubeste, isi manifesta dreptatea, intru totul liber.

Pe de alta, "trebuie sa facem" pentru a ajunge la masura de a ne impartasi constient de aceasta iubire fara margini a lui Dumnezeu. Iar "a face" presupune ca in viata aceastea sa ne insusim si sa purtam chipul iertarii, iubirii, dreptatii dumnezeiesti. Inseamna a ne asemana Lui.

Altfel spus, Dumnezeu nu iarta pentru ca eu iert, ci eu iert pentru ca Dumnezeu este Iubire si Iertare si imi doresc asemanarea cu El.

Practic, trebuie sa traim asa cum ne invata Mantuitorul Hristos in Biserica Sa.

Cum stim daca am fost iertati? Dumnezeu da inca din viata aceasta semnele iertarii fiecarui om care traieste potrivit voii si poruncilor Sale, roadele Duhului Sfant. Ele sunt semnul concret al prezentei dumnezeiesti, al vietii de comuniune cu Dumnezeu. Dar adevarul lucrurilor il vom cunoaste intru totul numai la vremea Judecatii de Apoi.

Acesta este un deziderat sublim; cine nu si l-ar dori? Dar oare poate omul sa faca asa ceva, sa devina purtator al chipului divin? Vei spune ca numai cu ajutorul lui Dumnezeu. Bine, dar in gradina Edenului era omul si era Dumnezeu, zilnic langa om sa-l ajute si sa-l sustina; si totusi omul nu a putut sa-si pastreze chipul divin pe care tocmai il capatase. Ce a lipsit atunci si ce este acum in plus, ca sa faca posibila aceasta ramanere in El?

Atunci ne-a lipsit, draga Doriana, experienta jertfei. A trebuit ca Insusi Domnul nostru sa se pogoare din Ceruri si sa ne invete starea de jertfa, starea de iubire dumnezeiasca. Domnul Jertfei ne-a aratat, prin traire nu numai prin cuvinte, conditia mantuirii: credinta in El si starea de jertfa, iubirea cea jertfelnica.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Doar prin Spovedanie se iarta pacatele. Daca nu mergi la Sdpovedanie inseamna ca nu te caiesti. Daca nu te caiesti poti sa faci cate fapte bune vrei ca tot nu vrei fi iertat.

Sa ne pocaim si sa ne spovedim. Asa ce sunt iertate pacatele. Stim ca am fost iertati cand rosteste preotul fraza de iertare a pacatelor de dupa Spovedanie.

Inainte sa acuzati pe altii ca nu tin cont de invataturile Sfintilor Parinti (fara sa si raspundeti prin ce) aveti grija sa nu ii smintiti pe altii. Nu se face troc cu fapte bune si pacate. Doar catolici au prea multe si papa mai da si altora.
Cititi semnatura mea si invatati. Da imi cunosc pacatele. Da stiu ca mandria ma "ingroapa". Dar faptul ca sunt eu un mare pacatos nu sterge adevarul a ceea ce spun.

Maris, si eu cred ca exact asta lipsea. Dar oare aceasta jertfa suprema a lui Hristos sa fi avut doar rol didactic? Iisus Hristos, singurul Fiu al Tatalui, a lepadat cerul cel stralucit, a fost batjocorit, scuipat, lovit, dispretuit, a atarnat pe o cruce nevinovat, intre doi talhari de teapa cea mai joasa...Sa fi fost oare doar ca sa ne invete ceva, sau a fost chiar o jertfa ce se dadea pentru pacatele noastre multe si cumplite? Mai precis moartea Lui ar fi trebuit sa fie moartea noastra, dar El a murit in locul nostru ca noi sa nu mai murim.

Si de ce nu s-ar fi putut face la fel si inainte? Atatea jertfe, pentru ce? Doar te spovedesti, iti spune preotul ca ai fost iertat si gata.
Atentie: nu contest taina spovedaniei, caci mi se pare ceva absolut sfant si minunat. Dar mai stim noi oare pe ce baza are parintele autoritatea de a ierta pacatele? Fara jertfa lui Hristos preotul ar fi fost si el acum un om plin de pacate, tanjind dupa iertare, absolut incapabil sa ierte cuiva vreun pacatel.

Spuneai pe celalalt topic ca orice ortodox, fara exceptie, stie ca Hristos a murit pentru pacatele noastre. Dar am pus aceste intrebari deoarece am citit (pe mai multe topice) ca pacatele se iarta ba prin milostenie, ba prin spovedanie, ba prin fapte bune, ba prin faptul ca botezi un copil... absolut nimic despre sacrificiul imens facut de Fiul lui Dumnezeu. Daca este asa de simplu, de ce a mai trebuit sa moara Hristos?

Evident, evident, draga Doriana, ai dreptate ca nu doar in scop didactic S-a intrupat Fiul lui Dumnezeu, ci si ca sa ne rascumpere, ca sa poarte osanda in locul nostru. Sigur ca da, asa e, ai sesizat foarte bine, numai ca multi se opresc doar la acest lucru si nu sunt dispusi sa se jertfeasca si ei. Ei spun cam asa: S-a jertfit Hristos pentru mine, ce treaba mai am eu sa ma jertfesc, eu trebuie doar sa accept jertfa Lui. Si de asta eu am pus accentul pe partea, deobicei, lasata deoparte. Numai ca partea aceea lasata deoparte e esentiala pentru mantuirea noastra, caci poarta Raiului e in forma de cruce. Se intra rastignit pe/prin ea, nu cu BMW-ul, cum poate cred unii.
Domnul fie in inima ta.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Fratilor, trebuie traire in toate, si in spovedanie, si in milostenie,si in relatia cu semenii, nu asa, mecanic. Si da, trebuie toate, si spovedanie, si milostenie, si iertarea aproapelui, dar toate se fac cu raportare la Hristos, nu la dorinta noastra de a prinde un loc in rai.

Iata ce spune preotul la spovedanie:
"Iata, fiule, Hristos sta nevazut, primind marturisirea ta cea cu umilinta. Deci nu te rusina, nici nu te teme, ca sa ascunzi de mine vreun pacat, ci fara sfiala spune toate cate ai facut, ca sa iei iertare de la Domnul nostru Iisus Hristos. Iata, si sfanta Lui icoana este inaintea noastra. Iar eu sunt numai un martor, ca sa marturisesc inaintea Lui toate cate-mi vei spune mie; iar de vei ascunde de mine ceva, sa stii ca toate pacatele indoite le vei avea; ia seama, dar, de vreme ce ai venit la doctor, sa nu te intorci nevindecat".

Pentru milostenie, s-au dat fragmentele.

Sa ramanem atunci meditand la aceasta idee, draga Maris. Sa constientizam fiecare ca, daca milostenia ar fi iertat pacate, nu si-ar mai sacrificat Dumnezeu singurul Fiu. Daca ar fi existat o solutie mai usoara, oricare, si lui Dumnezeu i-ar fi fost mai bine sa nu-si mai trimita Fiul sa moara. Dar fara jertfa lui Hristos, toate faptele noastre bune sunt doar o haina manjita de sange, cum spune Biblia, milostenia noastra e doar filantropie iar spovedania o discutie amicala, fara nici un efect duhovnicesc.

Glykys, e bine ca Numele lui Hristos este macar amintit. Dar putini stiu ce treaba are Hristos cu spovedania. Multi Il vad stand cu bata pregatita sa loveasca pacatosul, pe cand El a zis ca nu a venit sa judece lumea, ci sa o mantuiasca. Parintele este acolo doar ca sa ne aminteasca ca Hristos ne-a iubit atat de mult incat s-a dat pe Sine Insusi in locul nostru, si in numele jertfei Lui sa primeasca marturisirea noastra, dezlegandu-ne de toate pacatele cu care nu putem lupta singuri.

Non sequitur. Când spunem "iertarea vine numai prin Sf Spovadă" înţelegem, mai exact, că numai în acest mod starea de Har Sfinţitor este restaurată pentru cineva care a căzut, săvârşind chiar şi un singur păcat greu. Dar debitele rămân, fiindcă urmarea păcatelor noastre este nu numai spirituală (harică), ci şi temporală. Milostenia curăţă aşa cum purgatoriul curăţă (adică purghează). Dacă cel spovedit vrea să nu îşi plătească debitele după moarte, când ustură cu mult mai rău, e bine să o facă în timpul vieţii, de exemplu prin milostenie. În acest sens spun Părinţii că milostenia curăţă.

Dacă, spre exemplu, dv m-aţi furat şi veniţi la mine spunând-mi că vă pare rău şi că altădată mai degrabă vă veţi tăia singur mâna decât să mai furaţi, eu, ca un bun şi iubitor de oameni, am să vă iert. Bine, bine, vă iert, dar lucrul furat trebuie să îl duceţi înapoi. Numai aşa toate vor fi restaurate. Altfel, datornicii, chiar iertaţi şi în prietenie cu mine, nu au ce căuta în casa mea până ce nu îşi plătesc datoriile. Dar dacă cel de la care aţi furat nu e de găsit ? Atunci va trebui să vă plătiţi datoria faţă de un alt amărât ca el. Altfel spus, trebuie să faceţi milostenie. Dacă nu aţi făcut niciodată un păcat, atunci nu e nimic de curăţit şi atunci am să vă primesc fără fapte de milostenie.

Doriana, ma mira ca nu stii, ca doar ai fost candva in BO. Cand oamenii vin sa se spovedeasca, mai intai se citeste o molitva, al carei sfarsit l-am citat, in cadrul careia sunt pomeniti toti cei prezenti, in care se arata forte clar ce treaba are Hristos cu spovedania si in care preotul se roaga pentru dezlegarea pacatelor. Nu gasesc toata molitva pe net, poate o pune cineva. Deci daca nu stie cineva de ce sta la coada, afla atunci! Apoi fiecare se spovedeste, in particular, sub patrafir (prin el se impartaseste omului harul lui Hristos, asa cum se impartasea in vechime prin trupul si vesmintele Sale in cei ce Ii cereau ajutorul cu credinta), iar la sfarsitul spovedaniei, preotul pune mana pe crestetul omului si rosteste:

"Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul si cu indurarile iubirii Sale de oameni, sa te ierte [prin mine], fiule /fiica (N), si sa-ti lase tie toate pacatele, in numele Tatalui si al Fiului, si al Sfantului Duh. Amin".

Iar alaturi de Jertfa, indelung evidentiata aici, de moartea pe Cruce, sa amintim totusi intreg adevarul, pana la capat: Fratilor, Hristos a inviat! Acest Hristos Rastignit si Inviat, Care sade de-a pururi la dreapta Tatalui, este cu noi pana la sfarsitul veacurilor, dindu-ne puterea credintei lucratoare si iertarea pacatelor, ingaduind fie si milostenia noastra, plinind-o...

si nu numai. Mai exista si in cartile Macabeilor ceva mult mai explicit:
"Şi întorcându-se la rugăciuni, s-au rugat pentru păcatul ce s-a făcut, ca de tot să se şteargă. Iar viteazul Iuda a îndemnat mulţimea să se păzească fără de păcat, văzând cu ochii cele ce s-au făcut pentru păcatul celor care mai înainte au căzut.
Şi strângând bani după numărul bărbaţilor care erau cu el, două mii de drahme de argint a trimis în Ierusalim, să se aducă jertfă pentru păcat. Foarte bun şi cuvios lucru pentru socotinţa învierii morţilor!
Că de n-ar fi avut nădejde că vor învia cei care mai înainte au căzut, deşert şi de râs lucru ar fi a se ruga pentru cei morţi.
Şi a văzut că celor care cu bună cucernicie au adormit, foarte bun dar le este pus.
Drept aceea, sfânt şi cucernic gând a fost, că a adus jertfă de curăţie pentru cei morţi, ca să se slobozească de păcat. (2 Macabei 12: 42-46)
Doamne ajuta!

..
 

Trdaucerea pe care ai citat-o tu, probabil este veche. In Biblia Ortodoxa, dar si cornilescu , traducerea este asa.
"41.Daţi mai întâi milostenie cele ce sunt înlăuntrul vostru şi, iată, toate vă vor fi curate. "

(sau (D.Cornilesc): Daţi mai bine milostenie din lucrurile dinăuntru, şi atunci toate vă vor fi curate))

O interpretare ar putea fi asa:
"Mai bine începeţi cu interiorul, făcând fapte care să demonstreze bunătate; şi atunci vor fi curate şi lucrurile care reprezintă exteriorul."

Acesta cuvinte "dati milostenie din lucrurile dinlauntru " face referire la dragoste, pe care sa o dăm in mod gratuit(necondiţionat), celui lipsit de ea.)aceasta (lipsa) o poate sesiza doar ochiul sufletului, evident, aşa cum lipsa materiala o sesizeaza ochiul fizic).

Avand in vedere si contextul, Iisus pune accentul pe aceasta superioritate a faptei [de dragoste] in sine, care efectiv sfinteste cu totul, inclusiv si trupul [exemplu sfintii, care au ridicat si trupul prin trairea lor, si au raspandit mireasma ]

Cît priveste a doua chestiune ...nu putem pune asa problema, caci una este spovedania , si alta milostenia. Omul poate se poate spovedi , dar fara a face ulterior milostenie, si poate face totusi si milostenie, fara sa fi marturisti total greselile sale.

Însa cert este că, rămânând însă doar cu o spovadă, fie ea perfectă, şi neînaintând in faptă de iubire (şi milostenie) , omul nu se va putea desăvarşi (şi sfinţi , apoi , cu totul). De aceea fapta este totuşi net superioara , căci in fapt ea este cea care sfinţeşte. Spovedania este cea care pregateste terenul . prin pocainta(curatire) , pentru venirea inlauntru (omulu) (si convietuirea cu) Harul Dumnezeiesc .

Nu am stiut, glykys. Mie mi s-a spus decat ca sunt iertata si sa nu mai fac. Si nu era orice preot, ci parintele Arsenie Papacioc. Nu am inteles de ce sunt iertata si de ce sa nu mai fac. Iar ceilalti preoti...spuneau ei ceva acolo, dar cine-i intelegea? Ma gandesc ca poate preotul ar trebui intai sa scuture omul bine, sa se aigure ca este ascultat, si apoi sa-i spuna Adevarul; nu cantand, ci raspicat in fata, poate-poate o intelege. :)

Dar daca tu spui ca omul este informat despre cat L-au costat pacatele lui pe Dumnezeu si cat bine i-a facut El, eu te cred...

Am intalnit la Parintele Iosif Vatopedinul urmatoarele cuvinte:

"Se slobozeste de pacatele sale acela care sufera nedreptatea, desi ar fi putut sa o lepede de la el; pentru rabdarea sa va afla mangaiere de la Dumnezeu, din pricina credintei sale in El."

Intr-adevar, sunt mai multe chipuri prin care omul primeste iertarea pacatelor, dar acestea nu exclud Taina Spovedaniei, unde prin intermediul duhovnicului primim iertare in mod concret, auzim cum duhovnicul spune te iert si te dezleg, smerindu-ne prin recunoasterea greselilor.