Pact cu diavolul
 

Se spune ca multe vedete si-au vandut sufletul diavolului in schimbul succesului pe care l-au avut sau il au pana in momentul de fata, vedete precum Robert Johnson sau, una mai contemporana, "Lady Gaga". Este posibil acest lucru ? Daca da, exista un proces anume, un ritual ? Indeplinirea dorintelor este garantata ? Care sunt consecintele acestui fapt ? Exista vreo cale de intoarcere odata ce "semnezi contractul" ? Am realizat ca de 5-10 ani obisnuiesc sa spun cate o rugaciune in fiecare seara iar de 2 ani il rog in continuu pe Dumnezeu sa-mi indeplineasca o dorinta (nu una extravaganta, ci de factura medicala chiar) si nu se intampla nimic. Ba mai mult, cand soarta pare a fi de partea mea, intervine vreo problema si lipsit de speranta, sunt nevoit sa o iau din nou de la zero, mi s-a intamplat de atatea ori. E ca si cum Dumnezeu pur si simplu nu vrea sa ma ajute in acest caz. Binenteles, nu sunt un crestin model, am si eu pacatele mele.
Nu spun ca a cere ajutor diavolului este o solutie dar, in astfel de momente, cand totul se intoarce impotriva ta, e greu sa rezisti ispitei iar cand te gandesti la Dumnezeu si la sutele de strigate de ajutor efectiv ignorate, parca nu iti mai vine sa te rogi.

Crezi că Dumnezeu este un soi de duh al lămpii, gata să-ți împlinească dorințele? Vrei ca Dumnezeu să-ți urmeze ție, sau vrei ca tu să-I urmezi lui Dumnezeu?

Diavolul ar putea mai ușor să-ți dea impresia că-ți slujește, într-adevăr. Poți să-ți vinzi sulfetul, ca și Faust; este real. Dar nu ți-l vei mai lua înapoi.

Binenteles, nu m-am exprimat cum trebuie. Nu e tocmai o dorinta ci mai degraba o necesitate (de ordin medical dupa cum am mai spus). Sunt sigur ca daca as lua parte la aceasta, viata mea si a celor din jurul meu ar fi mult mai buna DECI, de ce nu se-ntampla ? De ce cand totul pare a fi ok, se produce o intorsatura cu totul imprevizibila care distruge absolut tot. Nu inteleg de ce Dumnezeu ar fi impotriva acestui lucru din moment ce este un lucru bun si inocent, de care am foarte mare nevoie. De ce spun impotriva ? Din cauza intorsaturii care are loc de fiecare data, pur si simplu asta imi da de inteles.

Viața noastră nu-i a noastră; e a Lui, pentru că El ne-a dat-o. Și dacă ne-a dat-o, ne dă și o chemare; nu noi decidem ce e mai bine de făcut cu viața noastră. Dorințele noastre stau de multe ori împotriva voii lui Dumnezeu.

Bine este să fim într-o stare de ascultare, de receptivitate față de Dumnezeu, ca să înțelegem ce vrea cu noi. Ascultarea aceasta înseamnă o relație vie cu El, un dialog, adică rugăciune. Dar nici să ne rugăm nu știm. De aceea ne arată Mântuitorul însuși cum trebuie să ne rugăm, lăsându-ne ca model Tatăl nostru, care începe cu „Facă-se voia Ta”.

Nu e rău să ne rugăm pentru sănătate, pentru că de multe ori astfel de rugăciuni au fost ascultate și mulți s-au vindecat. Atunci, însă, când nu primim aceasta, înseamnă că mai de folos ne este boala decât sănătatea și că trebuie să o primim și pe ea tot ca pe un dar. Boala poate însemna, dacă este purtată cu răbdare, cu supunere, fără revoltă, o biruire a trupului, a dorințelor trupești și sufletești, o omorâre a egoismului, pentru a lăsa loc duhului să crească în noi, pentru a face loc harului pe care Domnul vrea să ni-l dăruiască.

Ceea ce lipsește vieții noastre în cel mai înalt grad este tocmai harul. Fără el putem fi nefericiți măcar că nu ne-ar lipsi nimic - nici sănătate, nici avere; iar cu el suntem fericiți în pofida tuturor lipsurilor pe care le-am putea avea.

Dar daca boala te face inevitabil mai rau, mai complexat, incepi sa dispretuiesti oamenii, sa iti pierzi increderea in sine ? Binenteles, nu exclud eventualele beneficii ale acesteia.

Suferința e, într-adevăr, o piatră de încercare. E un examen uneori teribil prin care trebuie să trecem. Și așa este, prin această încercare unii devin mai răi iar alții devin mai buni. Unii se umplu de ură, de răutate, alții se detașează de ei înșiși și se apropie de Dumnezeu. E ceea ce s-a întâmplat în secolul trecut și în închisorile comuniste, unde unii L-au cunoscut pe Dumnezeu, simțindu-L aproape, pe când alții n-au putut face față grelelor încercări și au căzut, au făcut compromisuri, s-au înrăit... și-au pierdut sufletele.

Nu putem duce singuri suferința, asta-i sigur. Dacă ne desprindem de Dumnezeu în suferință sigur vom cădea. Când te doare ceva e absolut necesar să te rogi ca Domnul să te ajute să poți răbda. Și te va ajuta, până vei ieși la liman.

Toate sunt incercari ale statorniciei tale incredinta fata de Mantuitorul. Eu personal in momentul in care intampin greutati ma gandesc la drepul Iov prin cate a trecut si nu a cartit impotriva Domnului. Sper sa treci cu bine de toate si multa rabdare!

Dumnezeu stie de ce nu indeplineste cererile noastre.
V-ati gandit vreodata ca aveti acea problema cu ingaduinta lui Dumnezeu pentru a ispasi anumite pacate sau pentru a va smeri mai mult. Sunt destule motive din care ne poate veni suferinta.
Va recomand sa cititi "Cararea Imparatiei" de pr Arsenie Boca.
Apropo de pr Arsenie, zicea asa:"Omul se roaga la Dumnezeu sa il ajute, iar Dumnezeu se roaga de om sa se lase de pacate. Socotiti cine de cine trebuie sa asculte mai intai"
Daca vom primi suferinta cu rabdare si cu multumire lucrurile s-ar schimba. Mai bine sa ne rugam sa ne dea Dumnezeu rabdare. Asa vom dobandi pacea interioara. Doamne ajuta!

Ai nevoie de susținere, e clar. E greu să treci singur prin suferințe, prin boală. Trebuie să te rogi, dar și mai bine este dacă se mai roagă cineva cu tine. Ai nevoie de o legătură mai strânsă cu Biserica și de spovedanie, mai ales dacă suferința iscă în tine gânduri și simțăminte rele. Curăță-te, scapă de ele, aruncă-le cât mai rapid. Un suflet curat se deschide harului și va avea putere să ajute și trupul să-și ducă crucea.

Dacă vrei să ne rugăm și noi pentru tine, spune-ne numele de botez.

Din pacate iti alina doar durerea, nu si boala iar la un moment dat te vei intalni din noi cu suferinta cauza de boala respectiva. In fine, incep sa accept situatia vazand ca nu primesc niciun fel de ajutor divin si chiar incepe sa-mi placa sa fiu rau, fiind constient ca ma indepartez de Dumnezeu si totusi, fiind total nepasator (doar nici Lui nu-i pasa de problema mea, cam asta vad eu).

Să știi că nimeni nu te poate salva dacă nu vrei să te lași salvat. Nici nu poți ajuta pe cineva care nu vrea să-ți primească ajutorul.
Nu vei fi primul care să se supere pe Dumnezeu, însă e păcat de tine.

Pe cei buni de ce nu-i vedem si nu ii urmam?Iar daca judecam pe altii, meritam sa fim si noi judecati pentru pacatele noastre... Mai bine sa ne rugam pentru ceilalti decat sa ii osandim. Hristos a venit ca sa ne recupereze, nu sa ne judece... Sa Il urmam si noi pe El.

Am scris mesajul anterior fara sa-mi dau seama ca au aparut si altele. L-am editat iar apoi l-am reeditat ca sa scriu totul intr-un mesaj nou. Da, sunt constient ca am nevoie de rabdare insa este foarte greu, sunt sigur ca si voi stiti asta, vorba aia: "Doamne, da-mi rabdare dar da-mi-o acum". Cat despre Biserica, nu prea am mai trecut pe acolo si sincer sa fiu, nici nu-mi vine sa trec cand vad atatia preoti care sunt de-a dreptul INFECTI din punct de vedere spiritual iar preoti buni (referitor la ce a scris florinbv) nu prea exista in orasul meu. Sunt de parere ca daca esti credincios, Dumnezeu te aude si daca te rogi de acasa, nu e ca si cum ar spune "ba, du-te la biserica ca de acasa nu-i semnal si nu te aud". Intr-un fel nici eu nu vreau sa fiu salvat, adica am nevoie de o garantie ca in urma "vindecarii" mele spirituale, Dumnezeu o sa ma ajute. De fapt, vreau ca intai El sa ma ajute si abia dupaia sa respect si partea mea din "afacere" (n-am gasit un cuvant mai potrivit), ceea ce este imposibil si de-a dreptul ridicol, stiu asta. :)

Preoții „infecți” cum spui, i-ai cunoscut personal, sau doar din auzite? Pentru că una e imaginea publică pe care are grijă să le-o facă presa și alta e ceea ce am întâlnit în biserică. Am avut parte de mulți preoți deosebiți în viața mea. E drept că i-am ales, nu am rămas la cei care nu-mi plăceau.

Cât privește necesitatea legăturii cu Biserica... Nu e vorba că numai de acolo se aude rugăciunea. Se aude și cea făcută de tine în odaia ta. Dar n-ai putere. În Biserică harul este prezent. Spovedania, Împărtășania, Maslul... sunt pline de energiile dumnezeiești necreate. Cel care le primește cu credință pe acestea se pune în legătură directă cu Dumnezeu. Biserica e un izvor de apă vie. Nu găsești în altă parte apa asta.

I-a cunoscut parintii mei, stiu despre ce vorbesc. Ce vrei sa spui prin "dar n-ai putere" ? Adica rugaciunea ta este plasata undeva la coada listei de rugaciuni trimise catre Dumnezeu ? Sincer sa fiu, Biserica, pentru mine, este doar o cladire cu multe icoane. Ce-i drept, nu prea am avut vointa sa o cunosc iar in casa, admit faptul ca nu poti lua parte la o slujba, ci numai la Biserica. Are si Biserica avantajele sale.

Cred ca asta explica si rezultatele in rugaciune..

Asta explica si de ce unii devin satanisti..

Vrei sa spui ca daca nu mergi la Biserica rugaciunile nu iti sunt ascultate ?

Depinde cu ce credinta sunt facute, daca esti credicios doar ca sa ti se implineasca rugaciunile, sa nu te miri ca nu dau rezultatele care le astepti.

Si chiar daca esti credincios (in adevaratul sens al cuvantului) si faci rugaciuni cerand ceea ce nu-ti este de folos, iarasi nu primesti ceea ce ceri..

Inteleg, poate ar trebui sa las prostiile deoparte si sa caut sa imi intaresc credinta.

Sa nu uitam ca si rugaciunea "Tatal Nostru" are chiar la inceput, inainte de a cere ceva, "faca-se voia Ta".

Si Sf. Apostol Pavel avea o problema medicala pentru care s-a rugat sa fie indepartata de la el, si n-a primit raspunsul pe care si l-a dorit.
Dar a inteles si de ce:

2 Corinteni cap. 12

"Şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc.
Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca să-l îndepărteze de la mine;

Şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos.

De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare."

Foarte interesant, m-am gandit si eu la varianta asta, la faptul ca fara boala poate vei fi coplesit de trufie si astfel, boala este o necesitate pentru sanatatea spiritului. Insa sunt sigur ca totul ar fi bine, nu suport trufia, nici trufasii si in plus, nu mi-e bine nici cu boala. In fine, sper ca Dumnezeu stie bine ce face. :)

Cam asa gandeam sa-i raspund si eu lui WhiteChakra, dandu-i exemple pe dreptul Iov. Tu ai facut-o limpede.

Deci dragule, ai rabdare, rabdare, rabdare, nu pregeta, roaga-te si fi-i sigur ca Dumnezeu stie cel mai bine ce este bine si ce nu este bine pentru tine, si pentru noi toti. Este doar si Tatal tau!

Buna . vreau sa te contrazic , fara sa ma mandresc cu asta ci doar cu pacatele mele atata...
Incepand cu data de 08.08.2011 am fost eliberata din functia publica pe care o detineam , o vechime de 21 ani, divortata cu un copil situatie ce pare fara iesire...Dar Bunul Dumnezeu stie f bine ce face si de ce ne fereste, asa ca m-am rugat f mult mai ales Sfintei Xenia de Sankt-Petersburg, si Acatistul Bunei Vestiri si Bucurie Neasteptata...nu pot sa iti spun ca de pe 1 sept ma duc la noul meu loc de munca, ...minunea lui Dumnezeu, dar rugaciunea este esentiala si curatia sufletului nostru.Imi spunea parintele meu duhovnic ca Dumnezeu ne da atunci cand noi ne rugam cum trebuie atunci cand il avem pe IISUS in noi cu adevarat. Esti spovedit, impartasit? te-ai gandit ca te rogi formal fara o schimbare profunda ,fara post spovedanie si impartasire si apoi mai e ceva spui ca te rogi ptr o problema medicala stii Dumnezeu ingaduie asta doar pentru curatirea ta. Stii ca atunci cand se deterioreaza trupul se inalta sufletul? Si ce e cu id-ul tau cu WHITECHACKRA???...

Nu sunt spovedit, ultima data cand am fost la Biserica a fost iarna trecuta, de Craciun, atunci m-am si spovedit. Spui ca te-ai rugat mai ales Sfintei Xenia, exista vreun avantaj daca te rogi la Dumnezeu prin intermediul unui sfant ? Am auzit ca sfintii se roaga la Dumnezeu pentru noi, de asta intreb. Nu cred ca ma rog formal, chiar simt si inteleg ceea ce spun insa ma gandesc ca balanta nu e echilibrata ci inclinata spre partea faptelor rele pe care le-am facut, poate faptele bune nu le compenseaza inca pe cele rele, poate trebuie sa ma spovedesc. Cat despre nickname, e total aiurea, nimic semnificativ. :)

Asadar, cum vrei sa iti asculte Dumnezeu rugaciunile daca nu esti spovedit? si vorbesti de ,,avantaj,, ca de ceva cuantificabil....raspuns e cel mai potrivit, ma rog...nepotrivit acel cuvant in contextul despre care vorbim, macar participi la Sf Liturghie? sau la Sf Maslu? scuza-ma dar simt ca nu prea iei in serios mantuirea ta.Nici o problema Dumnezeu ne asteapta tot timpul si da, poti sa te rogi oricarui sfant si mai ales Maicii Domnului orice rugaciune sincera insotita de fapte ajunge la Dumnezeu.

Scuza-ma, m-am grabit cand am scris si nu am gasit un cuvant mai potrivit. Vroiam sa stiu daca exista vreo diferenta intre a te ruga la Dumnezeu prin intermediul unui sfant si a te adresa direct lui Dumnezeu, gen: "Te rog Doamne sa...". Ai dreptate, nu prea iau in serios mantuirea (nici macar nu prea stiu in ce consta), cred ca unul din motive ar fi acela ca sunt la o varsta destul de frageda in care tentatiile ating cote maxime iar alt motiv ar fi acela ca nu am crescut intr-un mediu prea credincios, din acest punct de vedere sunt exact precum parintii mei, o ard la modul "las' ca n-am nevoie sa merg la Biserica, stie Dumnezeu ce gandesc..".

Totul e bine cand ... merge pe calea cea buna.
Spui ca nu stii ce e mantuirea, sau altele nu ti-s clare.. Nu face un capat de tara din asta, altii stau mai rau ca tine, altii au ajuns la varste mai inaintate pana sa-si puna problema asta. Eu, de exemplu...nu stiu o multime de lucruri, pot sa zic ca cea mai marte parte nu le stiu!!!,. Sunt constienta de cat de putin stiu, de cat de putin fac, de cat de putin inaintez si cat de mult dau indarat uneori...Si regret, mai cad uneori, ma ridic cat pot, o iau de la capat... asa, usurel ca un copil care invata sa mearga...
Dar tu fiind tanar, ai inceput sa-ti pui aceste probleme de pe acum, ceea ce ma face sa cred ca acolo undeva in subconstientul tau cineva lucreaza. Cel BUN.
Deci,cu multa nadejde, mergi inainte, asa cum ai fost bine sfatuit de colega noastra de forum.
Doamne-ajuta!

Dpdv medical cat si teologic exista boli care se vindeca si boli care nu se vindeca si cu care trebuie sa te impaci si sa inveti sa traiesti. Teologii spun ca boala apare ca consecinta a unor pacate, iar in unele cazuri si medicii sunt de acord. Si aici pot sa-ti fac o lista lunga cu "pacate" : nu te-ai cercetat la timp, nu ai respectat tratamentul, regimul, te-ai luat dupa unii si altii, ai "deznadajduit" sau ai avut incredere in cine nu trebuie, etc, astea sunt pe scurt.
Cu siguranta ideea cu pactul a venit intr-un moment de deznadejde. Cu totii avem astfel de momente cand nu mai putem nici macar sa ne rugam.
Uite alt exemplu : am vazut de curand un film cu un rabin prins in vestul salbatic de niste indieni care il intrebau de ce "Dumnezeul lui care e asa puternic" nu le da ploaie, si el incerca sa le explice ca Dumnezeu da alte lucruri : putere, curaj, tarie de caracter, alinare atunci cand suferi, nu da ploaie atunci cand vrei tu.
Dar cu siguranta astea le stie toata lumea. La noi in biserica (ortodoxa) chiar s-a discutat duminica trecuta "despre ispite". Una din idei era ca diavolul cand te ispiteste iti arata pacatul mic si neinsemnat, ca sa te incurajeze sa-l faci, iar apoi dupa ce l-ai facut si regreti ti-l arata mare ca sa te apuce deznadejdea. Alta idee era ca primul pas ca sa scapi de sub influenta lui este marturisirea pacatului (spovedania) si apoi postul, rugaciunea si desigur credinta. (Ev. Matei XVII, 9-16)
Scuze pentru usoara incoerenta. Sper sa se inteleaga totusi ce trebuie.

PS. vezi ca pe forumuri sunt multe ispite si pricini de sminteala; daca vrei sa te convingi de veridicitatea celor spuse de unii si de altii, trebuie sa verifici si sa cumpanesti bine;

PS 2 : nu cred ca e cazul sa zic sa mai treci si pe la biserica si sfatul meu personal este daca te-a incercat asa o mare ispita precum pactul cu necuratul sa mergi de urgenta la spovedanie, ca nu "suna" bine.

PS 3 : si medicii mai pot fi schimbati; in medicina nu prea sunt "profeti", trebuie sa te orientezi si in functie de rezultate.

Domnul sa fie cu tine si sa-ti dea gandul cel bun!

Desigur, pe Sf. Apostol Pavel e putin mai greu sa-l intelegem, unii dintre noi...

Alin, insa, pe de alta parte e scurt si la obiect, chiar daca de cele mai multe ori e critic.

Eu din pacate n-am apucat sa citesc inainte ce ai scris despre biserica si despre preoti, acum imi dau seama ca e mult mai greu sa faci ce ti-am propus, dar sa sti ca nu e imposibil sa gasesti un duhovnic bun asa cum nu e imposibil nici sa gasesti un doctor bun, dar e, intr-adevar, o incercare.

Nici parintii mei nu le au cu Biserica si am crescut cam in acelasi mediu. Dar de mic simteam o chemare spre Dumnezeu si doream intr-un fel sau altul sa ma apropii de El, abia cand am ajuns prin liceu am inceput sa ma apropii de Biserica si de Dumnezeu; acum mi se pare un timp pierdut ca nu L-am cautat mai repede.

Diferenta dintre rugaciunile noastre si cele ale sfintilor consta in calitatea lor. Cu alte cuvinte noi ne rugam cum putem, insa sfintii au o rugaciune mai puternica, mai curata. De aceea ni i-a daruit Dumnezeu ca mijlocitori. Ei pot sa-L induplece pe Dumnezeu atunci cand, cu dreptate vrea, de exemplu, sa ne rasplateasca asa cum meritam, pentru faptele noastre (care stim noi cat de bune nu sunt). Asa ca, in rugaciunile noastre pe care I le adresam lui Dumnezeu avem nevoie sa chemam si pe sfinti ca mijlocitori.

Uite ca singur ai gasit un raspuns la intrebarile tale.
Despre sfinti: sfintii sunt prietenii oamenilor; sunt mijlocitori intre noi si Dumnezeu, ei adauga rugaciunea lor puternica si bine primita, rugaciunilor nostre bine primite si ele, zic eu, dar slabe-slabute si nevrednice asa cum suntem si noi, oamenii de rand.

Inteleg ce vreti sa spuneti, multumesc tuturor pentru raspunsuri, voi incerca incet-incet sa ma schimb cu toate ca este usor de zis, dar mai greu de facut. :)

Cu ajutorul lui Dumnezeu toate sunt cu putinta! Nu uita, sa o rogi si pe Maicuta Sfanta sa fie cu tine, acolo langa tine, sa mijloceasca pentru tine!
Doamne-ajuta!

Sinceritatea asta este buna foarte, sa nu-ti pierzi spiritul auto-critic si mai ales sa-l urmezi si in practica la modul sa faci ceea ce este de facut.

Am vazut ca la confesiune ai scris "catolic", incearca sa cunosti ortodoxia in duhul ei, sigur vei avea doar de castigat.

Esti la o varsta la care probabil ai suficient timp liber, timpul asta liber e o mare comoara care mai tarziu s-ar putea sa nu o mai ai asa la indemana, foloseste-l intelept.

N-am inteles..

Cred ca spiritul meu auto-critic este una dintre cele mai bune calitati (sau defecte) ale mele, cu toate ca uneori lumea ma contrazice, poate sunt prea dur cu mine insumi. Dar mai bine asa decat prea plin de sine (trufas, increzut), zic eu. Ma gandeam sa trec la ortodoxism intr-o buna zi cu toate ca nu ma prea afecteaza ideea ca sunt catolic fiindca, desi exista diferente mari intre acestea, eu nu le-am indentificat inca (sunt constient insa ca , catolicismul se invarte in jurul Vaticanului si Papei, iar despre Vatican si Papa exista fel si fel de conspiratii, care mai de care mai urate). Am destul timp liber momentan insa ce-i drept, nu prea stiu ce sa fac cu el, deseori ma plang de plictiseala. :D

In Biserica te impartasesti cu Trupul si Sangele Domnului. Mergi si te uneste cu El si vei vedea ca in timp durerea ta o sa dispara, o va lua El datorita unirii. Nu-L tine departe. Ceea ce faci tu prin cerere, e ca si cand te-ai uita la un medicament, dar nu l-ai lua. Nu te multumi doar cu cererea. E adevarat ca El te aude si de acasa, dar vrea sa te unesti cu El, nu Se multumeste sa-L tii la distanta.

Ce a scris el, nu ce ai scris tu.

Cand cineva nu a mai fost la biserica de ani de zile sau cand a fost traumatizat, si cineva iti spune "trebuie sa te duci la spovedanie" o sa te intrebe "o sa ma doara?" E ca la dentist. Nu toti au avut o experienta favorabila in acest sens.
Si gandeste-te ca mai e si catolic, iar multa lume cand zice catolic zice "inchizitie", "penitenta", "purgatoriu", etc. Dar nu e asa, trebuie sa fie si "baieti buni" acolo. Eu n-am cunoscut personal nici un preot de-al lor (doar din filme) si presupun ca daca nu au viata de familie sunt un pic mai reci, mai distanti, mai "in lumea lor" si mai departe de problemele noastre, dar cei "din filme" erau ok . Trebuie sa existe si in realitate astfel de personaje.

Timpul care trece fara utilitate poate fi pagubos pentru suflet.

Iti place sa citesti? Ai putea gasi pe aici cateva topicuri unde ai gasi recomandari interesante sau poti deschide unul nou si sa vezi cam ce ti se recomanda pentru a-ti face o imagine asupra ortodoxiei, inclusiv de ce suntem ortodocsi (si credem ca asa e bine) si nu romano-catolici.

Te-ar putea ajuta sa-ti cladesti o viata spirituala in adevaratul sens al cuvantului, pentru ca in definitiv pentru asta avem viata asta pe pamant, restul sunt lucruri care vin si se duc..

Pentru ursii polari, e bine sa traiasca la Polul Nord, pentru lei, in savana. Si cu toate astea cu totii fac voia Domnului. Altfel ne facea Dumnezeu pe toti o singura specie.

E drept ca dintre toate speciile, noi oamenii ne-am indepartat cel mai mult de voia Domnului; de fapt suntem chiar singurii care au facut asta; norocul nostru este ca suntem specia Lui favorita si de-asta nu ne-a ezterminat, inca. Sau mai bine zis nu ne-a lasat pana acum sa ne exterminam singuri. Asta pentru ca printre noi au fost si oameni care au avut nu numai "chipul" ci si "Asemanarea" Lui, si care ne-au mai luminat si noua mintea (sau au incercat).