Prietenie
 

Nu de mult timp am inceput sa ma apropiu mai mult de Biserica si credinta. Intamplarea face ca unii din prietenii mei sa aleaga alte cai: doi dintre ei merg la Gnoza, unul merge la Prananadi (pe scurt au la baza reincarnarea si calatoriile in vis sau meditatie), iar unul dintre ei nici nu vrea sa auda de discutii despre credinta. Eu sunt constient ca ceea ce fac ei nu e bine si ca e o ratacire de a lor (nici eu nu sunt mai presus decat ei, dar acum ma straduiesc). Cand ma intalnesc cu ei, prezenta lor imi este draga, dar practicile lor, modul lor de gandire si modul lor de traire a vietii ma tin departe de ei. Doresc sa precizez ca ei nu sunt rau intentionati adica ei chiar vor sa avanseze spiritual (cei care merg la Gnoza si Prananadi).

Ce ai face daca ai fi in locul meu? Ai metine relatia cu ei sau ai cauta un alt cerc de prieteni?

1. As cauta sa ma apropii eu de Dumnezeu
Cea mai importanta persoana din ecuatia asta esti tu.
Este nevoie ca tu insuti sa te intaresti in credinta, sa ai o viata de rugaciune si citire a Bibliei, de inchinare si comuniune cu Dumnezeu.
2. As cauta un grup de prieteni cu aceleasi preocupari ca si mine
Fiecare crestin are nevoie de frati si surori cu care sa se indemne la fapte bune su umblare pe Calea lui Dumnezeu. Cu ei te poti ruga, poti invata din Cuvantul Domnului, poti sa te impartasesti cu Trupul si Sangele Domnului. Ei sunt Biserica.
3. As menține relatia cu prietenii mei actuali.
Ruperea relatiei cu fostii tai prieteni nu este o idee buna. Hristos ne-a invatat sa fim „sarea pamantului”. Sarea are valoare atunci cand poate avea influenta. Daca ramane in ocna de sare nu valoreaza nimic. Cel mai potrivit om care le poate prezenta evanghelia prietenilor tai esti tu. Pe tine te cunosc, in tine au incredere, tu ai relatie cu ei.


Viata crestina de desfasoara pe patru coordonate: doua pe verticala in relatia cu Dumnezeu, doua pe orizontala in relatia cu oamenii. In relatia cu Dumnezeu tu ii vorbesti lui prin rugaciune si El iti vorbeste tie prin Biblie. Pe orizontala esti in relatia cu oamenii care-l iubesc pe Dumnezeu (impreuna cu ei te dezvolti spiritual si esti mentorat) si cu oamenii care nu-l cunosc pe Dumnezeu (lor le vestesti Evanghelia).

Toate cele patru dimensiuni sunt importante.
Daca lipseste una dintre ele se pierde echilibrul.

minunat sfat ai primit de la penticostal :) nu-ti intoarce fata de la prietenii tai pt ca vei regreta. atata timp cat nimeni nu incearca sa converteasca pe celalalt puteti avea o frumoasa prietenie. daca incepi sa te indepartezi de ei, apoi vei gasi defecte in toti prietenii, unul va fi prea fumator, altul prea ateu, altul prea habotnic sau altul prea penticostal :)) fii un prieten bun dar pastreaza-ti convingerile .

Banuiesc ca prietenia dumneavoastra s-a legat pe anumite considerente, ce n-au avut legatura cu religia propriu-zisa, nu? Nu vad de ce ar trebuie sa va izolati acum de ei, cand v-ati apropiat mai mult de Biserica. Religia nu trebuie sa desparta oamenii, ci din contra, sa-i apropie. Faptul ca ei sunt deschisi spre dezvoltarea naturii spirituale e imbucurator, cu totii avem un lung drum de parcurs, nu intotdeauna iti gasesti locul, trebuie sa experimentezi, sa traiesti, pentru a putea constientiza adevarul unui crez. Daca sunteti crestin-ortodox nu inseamna sa va inchideti in d-voastra, sa nu cititi sau sa nu-i asculti pe altii ce gandesc diferit , insa indiferent de ce va spun ei, dumneavoastra judecati totul din perspectiva normei crestine. Un prieten adevarat este cel care stie sa asculte, iar poate ei simt nevoia sa impartaseasca cuiva experientele lor, poate au nevoie de un sfat sau pur si simplu au nevoia de a fi ascultati. Scopul nu e de a va contrazice reciproc si a va certa, ci de a accede impreuna spre o spiritualitate verticalizata spre lumina cunostintei.

Intradevar sfaturi bune , si eu am prieteni inclinati spre spiritualitate care au diferite cai spirituale si imi dau seama ca tocmai acest lucru ne leaga fara sa ne dam seama -nazuinta spirituala- si poate si duhul sfint in mod nevazut.

La rindul lor unii dintre ei au incercat mai multe cai pina sa gaseasca una potrivita lor. Insa nici una dintre cele din prezent nu are in docrina calatoria spatiala- iesirile din corp sau alte minunatii)
Ideal ar fi fost sa aveti o cunoastere care sa cuprinda si bzele doctrinei lor si sa ii convingeti prin intermediul ei ca unele lucruri sint gresite indicindu-le si alte optiuni -mai bune.

Si una, si alta. As mentine relatia de prietenie cu ei, dar nu as atinge subiecte duhovnicesti (si nici ei banuiesc ca nu fac asta), in acelasi timp, as incerca sa imi fac si un grup de prieteni ortodocsi, de la care sa am ce invata.

Te departezi de ei doar daca vor sa te atraga in grupul lor "ocult", atata tot. Sunt pe o cale gresita, dar ei nu constientizeaza, nu trebuie sa ii parasesti doar pentru ca tu L-ai gasit pe Hristos si ei nu. Ti-as sugera sa nu incerci sa ii convertesti, pentru ca e foarte posibil sa dai chix, ci sa le propovaduiesti credinta ortodoxa nu prin vorbe, ci prin fapte, prin atitudinea ta de zi cu zi fata de ei si fata de altii...

Iata ce zice par. Paraian:

"-Care trebuie sa fie comportamentul unui credincios fata de un eretic sau fata de unul care e certat cu morala Bisericii?
-Draga, CU BUNAVOINTA. Noi n-avem pe nimeni de exceptat, pe nimeni de exclus. Imprtant este sa ne tinem la distanta, in sensul asta, sa nu ne influenteze. Si ca sa ne intelegem ca oamenii, luam in consideratie numai lucrurile care tin de credinta comuna, sa zicem. N-are rost sa te pui in discutii... Sunt unii care cauta situatii din astea. Sf. Ap. Pavel zice ca de omul eretic sa te feresti (Tit, 3,10). Dar in viata sociala sunt oameni care au in familia lor astfel de persoane,si atunci cum sa iiexcluda, cum sa ii ocoleasca? Asa incat facem ce putem, in conditiie noastre. E un banc potrivit caruia protestantii si catolicii, cand se intalnesc, ca sa nu se certe, vorbesc despre fotbal."

"Draga, in general, cand e vorba de o prietenie, nu se pun probleme de nationalitate, de religie etc. E adevarat ca e bine ca prieteniile sa includa tot ce e pozitiv. [...] Daca prietenia este cumva in afara de chestiuni religioase - doar stiti ca sunt atatia oameni care nu pun problema religioasa, in general, nu numai cand e vorba de prieteni sau neprieteni - nu se pune problema,adica te imprietenesti cu cineva care e cum e, iar daca te potrivesti cu el, nu se mai pune problema aceasta, a credintei. In sfarsit, oamenii vad ce pot face..."

Un singur mar stricat , intr-o lada cu mere mari , frumoase, sanatoase si inca nevatamate de nimic, le va strica pina la urma sigur pe toate, daca sunt lasate multa vreme impreuna !

Este lucru garantat si stiut de toata lumea . Cine nu crede, sa probeze !

Faptul ca esti botezat ortodox , nu inseamna nimic ; faptul ca mergi la biserica iarasi nu inseamna nimic ; Fatul de a crede ca exista Dumnezeu , nu inseamna nimic ; Faptul ca observi minuni in viata ta , ca te insemnezi cu semnul sfintei cruci, faptul ca spui altora infiormatii despre Dumnezeu, ca mai spui uneori rugaciuni si ca atunci cind ai chef mai si postesti ... Toate acestea nu inseamna nimic pt. tine ca om .
Doar cind te pui sub ascultarea unui duhovnic imbunatatit care sa te invete si sa te oblige sa implinesti toate poruncile credintei ortodoxe si sa traiesti in fiecare ceas Evanghelia lui Hristos... ei, abia de atunci in colo poti spune ca esti ortodox , ca ai o legatura strinsa cu Hristos !

Va multumesc pentru sfaturile voastre. Fiecare din ele imi sunt de folos. Un lucru pentru mine era cert ca nu trebuie sa renunt, dar se pare ca aceasta este o incercare, iar acest gand ar fi trebuit sa il alung inainte de a deschide topicul...probabil ca am avut nevoie si de sfaturile dumneavoastra de a ma intari.
As da dovada de lasitate renuntand la ei....as fi dovedit de fapt ce "prieten" le sunt eu. Ei au nevoie de mine.....si intradevar ma straduiesc prin rugaciuni, prin purtarile mele sa-i aduc mai aproape de Dumnezeu si de Adevar.

Doamne ajuta !

nu ne putem permite sa folosim expresii ca; faptul ca suntem botezati ortodox nu inseamna nimic.... pt.ca intram in contradictie cu texte din Sf. Scripturi , ca de exemplu :1Petru3,21 unde citim: " icoana aceasta va mantuieste acuma pe voi,si anume botezul, care nu este o curatire de intinaciunile trupesti, ci marturia unui cuget curat inaintea lui D-zeu, prin invierea lui Iisus Hristos", iar despre Sf. Ioan Botezatorul citim la Mt.11,11, lucruri care ni se par incredibile, tocmai din pricina faptului ca nu a avut botez in numele Sf. Treimi.
este important si botezul, si mersul la biserica, si ascultarea de un duhovnic priceput si multe altele, pt ca acete lucruri sunt suma crestinismului din noi.

Am o intrebare care nu are legatura cu topicul. Observ la majoritatea ca lasa citate sub acea linie "foot note". Daca e cineva disponibil va rog sa-mi lase o explicatie ...cum se procedeaza sa scrii acel mesaj sub linia respectiva?

E frumoasa prietenia voastra in sensul ca, mai multe persoane cu convingeri si credinte diferite, reusesc sa se respecte si sa se inteleaga chiar daca merg pe drumuri diferite. Iisus a spus sa ne iubim aproapele ca pe noi insine. Deci nu-ti parasi prietenii, dar ramai ferm in credinta ta. Doamne ajuta!

Da multumesc pentru sfat. Merg la duhovnic destul de des (la 3 saptamani) si chiar mi-am asezat pe o hartie acest subiect pe care o sa-l discut cu dansul cu mai mult interes. El stie ca am prieteni care practicanti ocultisti.

Ti-am trimis un mesaj privat, ca sa nu fim off topic .

Relaţia Poporului Ales cu Dumnezeu a fost una plină de suişuri şi coborâşuri. Vedem asta în Exod, vedem în Profeţi, dar nicăieri nu vedem mai evident acest lucru ca în Regi. Periodic, evreii sufereau de alunecare şi de apostazie aproape generală, în care se jertfea la zei şi se folosea vrăjitoria. Dumnezeu îi corecta cu câte o urgie sau cu câte o ameninţare. După tribulaţiile de rigoare, Poporul lui Dumnezeu revenea la practicile monoteiste. Urma o perioadă de pace şi prosperitate, după care ciclul se relua. Oameni foarte stimabili au păţit-o şi chiar cel mai înţelept om de pe pământ, Solomon, nu a făcut excepţie.
Deci, să învăţăm de la lecţiile istoriei ! Privind locul unde suntem, vedem că ne aflăm într-o perioadă de coborâş. Diavolul nu se mulţumeşte să răpească aici un suflet, acolo altul. El vrea adoraţie publică, vrea să i se aducă închinare ca unui dumnezeu. A vrut asta dintotdeauna, a manevrat mereu lumea în acest sens. Cu atotştiinţa Sa şi perfecta cunoaştere a naturii omeneşti, Dumnezeu a aşezat porunca "să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine!" în poll-position. Dar oamenii au uitat porunca 1, aşa cum le-au uitat şi pe celelalte. Setea spirituală este săpătă în inima omului (este virtute infuză), dar mulţi caută să se adape pe coclauri şi nu de la izvorul apei vii. Dezorientarea diabolică este aceea care îi face pe oameni mai degrabă să creadă în Prana, în metemsomatoză, în Quetzalcoatl sau în OZN-uri venite fix din Constelaţia Andromeda decât în Dumnezeu care S-a făcut om pentru ca oamenii să se îndumnezeiască.
Faţă de aceştia, mai ales dacă vă leagă o prietenie şi un trecut comun, aveţi o mare responsabilitate. Alături de prietenii dv trebuie să fiţi la bine şi, mai ales, la greu. Nu-i abandonaţi. Ajutaţi-i. Ajutaţi-i cu rugăciunile; ţinând pentru ei post şi dând acatist. Ajutaţi-i învăţându-i: nu magisterial, nu făcând cu ei cateheză de tip "ne-am adunat aici ca să discutăm despre porunca 1". Dar, aici o vorbă bine aşezată, acolo un exemplu biblic, sunt lucruri care i-ar putea pune pe gânduri şi i-ar putea face să caute unde nu au căutat. Dar cel mai mult, ajutaţi-i cu exemplul personal al unei vieţi de credinţă şi în ascultare faţă de Domnul. Vă spun din proprie experienţă: nimic nu are, nici pe departe, puterea de convingere a unei vieţi exemplare. Eu m-am întors la Domnul după ce am aflat că toţi cei 12 episcopi ai unei Biserici au preferat să putrezească de vii prin închisori decât să facă un mic compromis: să semneze o bucată de hârtie în care nu credeau. Citisem şi până atunci Biblia şi tot felul de cărţi de teologie, adică de teorie despre Dumnezeu. Ceea ce m-a aşezat pe altă traiectorie decât aceea pe care mă îndreptam au fost exemplele practice de sfinţenie ale unor oameni care au dovedit ceea ce predicau: "credinţa noastră este viaţa noastră".

Cu frăţietate în Cristos,
M.D.

Important este ca in timp sa-i influentezi tu pe ei si nu invers.

Daca se intampla invers, prietenia nu mai e sanatoasa, utila, ci dimpotriva.

Iertare, dar nu înţeleg, cum adică să te oblige?
Vreţi să spuneţi, să ne convingă se 'ne obligăm' singuri.
Vă referiţi poate, la ascultare?
Căci sacrificiul trebuie să fie voluntar...

Bineinteles , folosindu-se de autoritatea lui spirituala in ochii tai la fel cum un guru mustra si pedepseste corectind discpolii care calca strimb.
Ideal este a ajungi la o asemenae maturitate spirituala incit sa iti fii propriul duhovnic asa cum isi sint pustnicii.

Serios, numai el are voie sa-i influenteze? Detaliaza in ce sens trebuie sa-i influenteze el si ei nu, si de ce invers prietenia nu mai e sanatoasa/utila...

Sigur ca da. :-))Iti spui pacatele, te certi singur, iti dai canon, il faci, te ierti...dar cu Sfanta Impartasanie cum ramane?Mergi in pivnita , iei vin vechi , rupi paine, amesteci si mananci?Sau mergi la biserica si il rogi pe preot sa te impartaseasca si pe tine, ca te-ai spovedit singur, tie insuti si te-ai si iertat?:-))

Lasa-ne te rog cu sfaturile astea...

Nu mi se pare asa ciudat sa te corijezi...

Nu am vorbit la figurat ci direct !

Pe duhovnic ca si pe medic , ca si pe profesorul meditator, ca si mecanicul care iti ingrijeste masina ta si ca multi, multi altii de care depinde existenta noastra , deci pe acestia ii cautam noi , deoarece avem nevioie de ei si nu invers .
De asemenea trebuie inteles si facuta deosebirea f. clara intre spovadari si duhovnici . Pe cita vreme primii te desleaga de pacate si iti ingaduie tie cite si mai cite respectind canoanele lui personale si nu pe cele care ar fi trebuit sa le invete in facultate cuvint cu cuvint dar nu a facut-o,care te obisnuieste cu o viata duhovniceasca lejera in care in loc de a sporii duhovniceste de la vreme la vreme tu tot asa esti astazi precum si acum 15 ani ... ceilalti, adica duhovnicii imbunatatiti, sunt cei care iti conduc viata duhovniceasca , care te invata sa fi ostasul lui Hristos in permanenta ducind doar lupta cea buna , care iti arata crucea ta oglindita in pacatele si patimile spovedite si te pune cu hotarire si tarie sa o ridici si sa o porti cu barbatie .
Un duhovnic imbunatatit are sute si mii de fii duhovnicesti si inca de pe la inceputurile spovedirii tale la el iti pune in vedere ca daca nu ai de gind sa-i respecti sfaturile si sa-ti schimbi viata el nu te mai primeste si sa mergi la spovadari . Duhovnicul nu voieste raul fiului duhovnicesc dar nici nu se joaca cu el ci ia viata si modul de traire in duh si adevar al ei in modul cel mai serios . Daca el te desleaga de pacate si tu iar cazi in aceleasi (ca de , nu te poti lasa de fumat asa usor, si nici de sprit nu te poti lasa ca de , doar te-a costat ani si bani multi ca sa te inveti cu acestea , si nici de desfrinare nu vrei sa te lasi cu una, cu doua ca de, e vorba de marea placere la care trebuie sa renunti ...si in felul acesta si cu celelalte pacate !) si tot procedeaza asa cu tine, ani la rind, atunci aceasta facere nu se cheama decit pierdere de vreme ori duhovnicii tari nu au timp de-a joaca cu duhovnicia .
De aceea am afirmat ca am vorbit la propriu, ca sa te oblige sa duci viata din ce in ce mai buna si nu sa traga de tine ca de o mortaciune de pisic .
Viata curata o doreste in primul rind penitentul , el o cauta, de aceea cauta si un duhovnic iscusit si de aceea vrea categoric sa o rupa cu pacatu si sa-si conduca viata dupa cuvintul unui imbunatatit cu adevarat .
Crezi ca daca te duci de 2-3 ori la un medic , sau la oricare din meseriasii care i-am insirat mai sus, dar tu nu faci ce zice el , crezi deci ca mai sta sa piarda timpul cu tine ? asta arata ca defapt tu nici nu iti doresti lucruri serioase , decit pierdere de vreme , ori vremea mintuirii, adica timpul, este f. scump , nu se iroseste pe nimic !!

Deci duhovnicul adevarat , bun , este cel care nu iti permite tie sa te joci de-a spovedania : daca nu asculti si nu implinesti ceea ce spune el , repede te trimite la spovadari ... si acolo gasesti tot ce vrei tu : indulgenta multa, iertare indelungata , toleranta vietii in orice fel ar fi ea (ca de, toti suntem pacatosi , nu ..????) s.a.m.d.
Nu degeaba spunea gheronul Cleopa ca cu asemenea spovadari mergem drept in fundul iadului , cu ei de-impreunelea !


Deci am vorbit in sensul cel mai direct despre a fi obligat !!

Daca te obliga si tu nu vrei ... ce crezi ca se va intimpla ??
Crezi ca va plinge el, sau ca se va necaji cumva tot el ??? Glumesti !!! Cred ca in cazul acesta s-a uitat care ce interes are. Aici nu este loc si timp de manierisme, fineturi, socializari, sau de bonjourism !! Patimile si ispititorul sunt lucrui extrem de adevarate iar iadul duhneste de oameni care au mustit de intentii bune dar care nu au facut nimic , asemenea satanei care si ea stie ca exista Dumnezeu dar care nu vrea sa i se supuna !

In esenta lucrurile se traduc astfel : daca voiesti sa faci ce-ti spun eu bine , daca nu du-te si cauta pe altul care-ti este pe plac !

Multumesc pentru sfat.

Cred ca asta ar fi un sfat util si pentru mine.
Dar stiti bine ce-am patit cand am incercat...S=a intamplat exact pe dos, am ajuns eu sa ma indoiesc de propriile convingeri. Nici acum nu mi-am revenit pe deplin.

Să ne lumineze Dumnezeu şi să vrem..

Cine are dinti de lapte in ale credintei trebuie sa astepte pana se fortifica el insusi duhovniceste. Daca incearca prea devreme sa influenteze pe altii care au nevoie de un duhovnic cu putere multa in cuvant, s-ar putea sa obtina efectul invers. Duhurile necurate care-i razboiesc pe cei impatimiti se napustesc asupra celui care incearca sa-i corecteze. Daca acesta nu stie cum sa poarte acest razboi nevazut, cade in capcana cu usurinta.


,,Prieteniile rele strica naravuri bune." - spune un proverb romanesc.

,,Prietenia cu lumea ( cu patimile si cu oameni impatimiti) e vrajmasie cu Dumnezeu."

,,Cu oamenii cei ce fac fărădelege şi nu mă voi însoţi cu aleşii lor.
Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untul de lemn al păcătoşilor să nu ungă capul meu."

(Psalm 140)

Bine ar fi sa pastrezi distanta si chiar sa le explici de ce. Asta inseamna sa-L marturisesti pe Hristos. Caci in timpul discutiilor nu se poate sa nu scoata si cate o ,,perla'' prin care sa-si justifice alegerea sau sa nu-L huleasca pe Hristos sau sa nu-ti strecoare idei ale orientarii lor fara sa-ti dai seama. Cu cat tii mai mult la ei, cu atat trebuie sa fii mai categoric in a-L marturisi pe Hristos in fata lor si in a conditiona prietenia cu ei in functie de optiunile lor religioase. Astfel i-ai pune pe ganduri si, cine stie, poate ca te-ar urma ei.

E vorba despre prietenie, (care ne poate influenta viata) nu despre cunostinte intamplatoare, totusi. In zilele noastre, dupa cum vezi, pentru a ramane ortodocsi, mai facem si sacrificii, caci nu putem fi intotdeauna si pe placul tuturor oamenilor si pe placul lui Dumnezeu. Dar pentru ca sa ai aceasta tarie, ai nevoie de un duhovnic foarte bun, asa cum ti s-a mai spus.

Multumesc de sfaturi ...sunt folositoare si chiar am sa tin seama de ele.

Prietenia
 

Am cautat un topic deja deschis pe tema prieteniei, pentru a lansa o intrebare (de fapt mai multe):

Vi se intampla sa aveti prieteni care vor sa petreaca mai mult timp cu voi decat ati dori voi? Care va cauta mai des decat ii cautati voi pe ei? Care va lanseaza invitatii pe care de fapt nu prea vreti sa le urmati?

Mie mi se intampla, si toate astea ma fac sa ma simt ca nu sunt o prietena buna. Se prea poate sa fie adevarat :-( Nu ca nu i-as ajuta la nevoie, dar simt ca relatia dintre noi nu este sincera... eu incerc sa comunic ceea ce nu imi place, sau ce parere am eu intr-un anumit domeniu, dar se pare ca mesajul nu ajunge la destinatar. Am impresia ca acele persoane nu ma cunosc, desi nu incerc sa ma ascund. Si uite asa am ganduri rele in sinea mea, foarte urat, recunosc, dar asa e. Ganduri rele in genul "iar ma suna, iar imi plange de mila, sau iar isi plange de mila, sau se indreptateste, sau iar ma invita undeva si eu nu am chef sa merg..."

Nu cred ca sunt antisociala. Nu imi place aceasta atitudine a mea, dar ea exista. Nu cred ca putem ignora sentimentele... ceva nu e in regula... oare ce?

Dar, ca sa fiu sincera, uneori prefer sa fiu singura sau sa imi fac un program independent.

Nu cred ca e nimic in neregula. E natural si pentru noi cei din lume sa vrem sa fugim cat mai des posibil de cele lumesti, iar daca prietenii nu sunt oameni cat de cat duhovnicesti iesirile cu ei de multe ori mai degraba aduc o stare proasta decat odihnesc. Plus ca si numai prieteni duhovnicesti avand si tot e bine daca simtim nevoia de singuratate pentru a ne regasi dialogul cu noi insine, cu Dumnezeu. Un sfant contemporan spunea „cat de greu e Doamne sa le vorbeasca despre Tine cei muti de uimire celor asurziti de zgomot”.

Eu zic ca gresesti enorm de mult zicand ca botezul, biserica, credinta in existenta lui Dumnezeu, Sf Cruce, rugaciunea, postul nu sunt bune si nu ajuta la nimic in viata omului. Fiecare lucru e cu rostul lui. Citeste catehism si vezi fiecare lucru la ce foloseste. Doamne iarta si fereste de asemenea minunatii, ca fara de ele nu se poate mantui omul.
Duhovnicul e foarte important si el, avand si el rolul lui, dar sa nu exageram nebuneste. Asa cum sunt oameni si oameni sunt si duhovnici si duhovnici, iar duhovnicul e acela care te ajuta pe tine sa iti indrepti sufletul, te sfatuieste mai departe in viata ta si nu te obliga. Acela care te obliga sa faci ceva e prost, nu e duhovnic bun. Plus de asta nu inseamna ca tot preotul ne poate fi duhovnic.
Unde ai vazut pe Hristos sa oblige pe om la Sine? Oare nu i-a lasat hotararea de a-si determina viata? Nici in Evangheliile pe care tu zici ca trebuie sa le traiesti in fiecare ceas nu gasesti asa ceva.


Si eu sunt o persoana mai retrasa. Si-apoi ei, ca prieteni trebuie sa te inteleaga in privinta asta, nu?
Sunt oameni si oameni si tipuri de caractere si tipuri de caractere. Asa ca daca asa esti tu, ce sa faci?

Ei bine, asa cum zicea si anna, asa zic si eu.
Poti sa mentii relatia cu ei, daca vrei, atata sa te feresti de lucrurile vatamatoare si discutiile vatamatoare, nu?

Am gasit in Cartea intelepciunii lui Isus fiul lui Sirah cateva idei minunate si actuale despre prietenie si prieteni.

"Daca vrei sa-ti faci un prieten, fa-l punandu-l la incercare si nu te grabi sa te increzi in el. Pentru ca este prieten pana la o vreme si nu va ramane in ziua necazului tau. Si este prieten care se intoarce in dusman si cearta dintre voi va da-o pe fata, spre ocara ta. Si este prieten sot de masa si nu va ramane langa tine in ziua necazului tau. Si in zilele cele bune ale tale va fi ca si tine si cu slugile tale va indrazni. Dar de te vei smeri, va fi impotriva ta si de la fata ta se va ascunde. Departeaza-te de dusmanii tai si fii cu paza fata de prietenii tai. Prietenul credincios este acoperamant tare; si cel ce l-a aflat pe el aflat-a comoara. Cu prietenul credincios nimic nu se poate asemana si nu este masura a bunatatii lui. Prietenul credincios este leacul vietii si cei ce se tem de Domnul il vor afla pe el. Cel ce se teme de Domnul bine va tine prietesugul sau, caci ca la sine tine la aproapele lui."