incercati sa va ganditi
 

Salut , ma numesc Bogdan si sunt nou pe site , mai exact acesta este primul meu thread:) .

As vrea sa va intreb ceva:) , (din cauza faptului ca nu prea gasesc pe cine sa intreb...m-am gandit sa intreb pe un site/forum de profil) .

V-as ruga sa imi spuneti ce intelegeti voi prin ... ''Dumnezeu ne-a facut dupa chipul si asemanarea lui''..nu e transcrierea motamo..dar in proportie de 95% e corecta zic eu.

Vreau sa VA GANDITI , si apoi sa imi raspunde-ti...dupa cateva posturi o sa va spun parerea mea:).

nimeni?????

Sssssttttt...GANDIM!

nu ar fi fost mai practic daca raspundeai?:)

M-a amuzat cum ai pus problema.:-)

Dar hai Bogdane, spune tu parerea ta, ca au trecut cateva posturi..:-)

Bine ai venit pe forum!:-)

ok...''dupa chipul'' deja aici intra tot ce tine de fizic..vizibil..(maini , picioare..etc)...''si dupa asemanarea''...oare ce reactie ai avea daca ti-as spune ca ne-a facut perfect capabili sa facem TOT ceea ce face si EL:) ...

Mai bine spui tu ce gandesti si pe urma ceri altora parerea, nu e mai simplu asa?

Si este destul de tarziu, nu te astepta la cine stie ce raspunsuri pana saptamana viitoare..

nu astept cine stie ce raspunsuri , si ca sa va spun ce gandesc:)... nu am chef sa scriu 10 pagini acum...fara exagerare:))...

Dar cred ca nu mi-ar lua f mult sa scriu ca...Incerc sa il vad pe D-zeu nu ca pe un suprem..sau ca un ''sef'' al meu...ci ca pe un , exemplu:)

Mai bine scrii tu 10 pagini decat sa nu scrie ceilalti nimic :)

nu ar avea rost , nu vreau sa intrig pe nimeni , si cu siguranta s-ar face glume proaste:).

Asta e riscul, cand iti expui ideile in public, sunt oameni si oameni, unii au sa-ti raspunda in serios, altii mai putin in serios..

Daca n-ai sa trezesti interesul prin ceva nu o sa-ti raspunda mai nimeni la ce vrei tu..

Mie-mi vin vreo cateva glume in cap, care sigur ti s-ar parea proaste..:-))

Dar mai bine merg sa dorm ca e tarziu..

Era o melodie "ne mai vedem si maineee"..:-)

Noapte buna Bogdan! Esti simpatic!:-)

melissa...uite..3 posturi deloc interesante...ceva acolo..smthing:| ceva despre afirmatiile mele..nada? din pacate tu nu imi esti simpatica:((

:-))) sunt convinsa

Dar vorba lui Alin "Si este destul de tarziu, nu te astepta la cine stie ce raspunsuri pana saptamana viitoare.."

Dar hai sa-ti spun si eu ceva : la chestia asta pe care ai spus-o "Incerc sa il vad pe D-zeu nu ca pe un suprem..sau ca un ''sef'' al meu...ci ca pe un , exemplu:)", nu cred ca ai dori sa auzi comentariul meu.:-)

Sincer am intervenit pe acest thread ca pareai aici atat de singur..:-)

Ba da
vreau

Bogdan, fi binevenit! :1: Nu ştiu dacă te va satisface ce înţeleg eu din cuvintele:


însă încerc...

Omul trebuia să poarte chipul lui Dumnezeu atât în asemănarea exterioară, cât şi în caracter. Chipul acesta era mai degrabă în termenii naturii sale spirituale decât fizice. El a devenit „un suflet viu”, sau mai exact o fiinţă vie, înzestrată cu o voinţă liberă şi o personalitate conştientă de sine. Natura aceasta a reflectat sfinţenia divină a Făcătorului ei până când păcatul a nimicit asemănarea divină. Numai prin Hristos, strălucirea slavei lui Dumnezeu şi „întipărirea Fiinţei Lui” (Evrei 1,3), natura noastră este transformată din nou după chipul lui Dumnezeu (Coloseni 3,10; Efeseni 4,24).
Asemănarea noastră cu Creatorul cred că trebuia să se reflecte şi în raportul cu Creaţia, respectiv cu celelalte fiinţe create de Dumnezeu, aşa cum reiese din întregul context al versetului. Îţi recomand să citeşti Biblia în continuare cu atenţie şi rugăciune şi sunt convins că vei găsi multe răspunsuri la întrebările tale. Domnul să-ţi ajute!

Extras din Catehismul de la Baltimore:
3. Î: Ce este omul ?
R: Omul este o creatură formată din trup şi din suflet, făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
Spunem "creatură" cu sensul de existenţă creată. Dar omul diferă de orice altceva putem întâlni în creaţie. Toate celelalte existenţe sunt fie în întregime materiale, fie în întregime spirituale. Un înger, de exemplu, este spirit pur, iar o piatră este materie pură; doar omul este o combinaţie a acestor două principii: spirit şi materie, suflet şi trup.


4. Î: Asemănarea cu Dumnezeu este în trup sau în suflet ?
R: Această asemănare este mai ales în suflet.
5. Î: În ce fel sufletul este asemănător lui Dumnezeu ?
R: Sufletul este asemănător lui Dumnezeu deoarece este existenţă spirituală care nu va muri niciodată, care este înzestrată cu înţelegere şi voinţă liberă.


Mai în detaliu, sufletul meu este asemănător lui Dumnezeu în patru privinţe:
Este "un spirit". Deşi există, nu poate fi văzut cu ochii trupului. Orice spirit este invizibil, dar nu orice existenţă invizibilă este spirit. Nu putem vedea, de exemplu, vântul. Putem să-i percepem influenţa, putem să-i vedem efectele, de exemplu praful pe care îl ridică, copacii ale căror coroane le leagănă, vasele cu pânze pe care le pune în mişcare, etc, dar vântul însuşi nu îl putem vedea. La fel, nu putem vedea electricitatea. Ceea ce vedem, este de fapt lumina sau alte efecte pe care le produce, dar nu putem vedea electricitatea însăşi. Totuşi, nimeni nu ar contesta existenţa vântului sau a electricităţii în baza faptului că nu pot fi văzute. De ce trebuie, atunci, ca cineva să spună că nu există spirite, că nu există Dumnezeu, nici îngeri, nici suflete deoarece nu pot fi văzute, din moment ce există alte dovezi, mai puternice decât mărturia vederii, că toate acestea există cu adevărat ?


Sufletul meu "nu va muri", adică nu va înceta să existe, este nemuritor. Să ne gândim la acest lucru minunat: sufletul nostru va trăi cât Dumnezeu.


Sufletul meu "este înzestrat cu înţelegere", adică posedă darul raţiunii. Acest dar îl face pe om capabil să reflecteze asupra tuturor acţiunilor sale şi asupra motivelor pentru care ar trebui sau nu ar trebui să facă un anumit lucru. Prin raţiune omul gândeşte asupra trecutului şi estimează ceea ce se va întâmpla în viitor. Omul nu numai că ştie ceea ce face, dar şi de ce face un anumit lucru. Prin acest dar, omul este plasat mult deasupra animalelor în ordinea creaţiei; deci, omul nu este, aşa simplu, unul dintre animale, ci un animal raţional, adică înzestrat cu darul gândirii. Animalele nu au raţiune, ci numai instinct, adică urmează impulsuri sau simţuri cu care Dumnezeu le-a înzestrat atunci când le-a creat. El a stabilit anumite legi pentru fiecare clasă sau fel de animale, iar acestea, fără să cunoască acest lucru, urmează legile date lor. Când le vedem că urmează legile lor, întotdeauna în acelaşi fel, spunem că aceasta este natura lor. Uneori, animalele acţionează ca şi când ar şti motivul pentru care acţionează într-un anumit mod, dar, în realitate, nu este aşa. Noi suntem cei care, gândind asupra acţiunilor lor, descoperim pentru ce fac un anumit lucru; dar ele nu raţionează, ci îşi urmează instinctele.

Dacă animalele ar raţiona, ar fi posibil să îşi amelioreze condiţia. Oamenii devin tot mai civilizaţi, zi după zi. Ei inventează multe lucruri care le erau necunoscute strămoşilor. Un om poate îmbunătăţi munca altui om. Acest lucru nu poate fi observat în privinţa animalelor. Acelaşi fel de păsări, de exemplu, construiesc acelaşi fel de cuiburi, generaţie după generaţie, fără a face schimbări sau a îmbunătăţi în vreun fel modul în care le construiesc. Când omul învaţă un animal să facă o anumită acţiune, nu reuşeşte să înveţe acelaşi lucru pentru toate progeniturile acelui exemplar. Este, deci, evident că animalele nu sunt înzestrate cu raţiune. Cu toate că omul este înzestrat cu darul raţiunii, minunat dar cu ajutorul căruia poate învăţa foarte multe lucruri, el nu poate învăţa totul numai cu ajutorul raţiunii. De aceea, există multe lucruri pe care Dumnezeu Însuşi a trebuit să le predea omului. Atunci când Dumnezeu predă un anumit lucru, noi numim adevărurile pe care le predă "Revelaţie". Cum ar fi putut omul singur să cunoască ceva despre Sfânta Treime, bazându-se numai pe raţiunea lui ? Acelaşi lucru este valabil şi pentru celelalte mistere.


Sufletul meu are "voinţă liberă". Acesta este un alt dar de preţ al lui Dumnezeu, prin care eu pot să fac sau pot să nu fac un anumit lucru, în funcţie de ceea ce doresc. Eu pot chiar să păcătuiesc şi să refuz să Îl ascult pe Dumnezeu. Dumnezeu Însuşi, din moment ce mi-a lăsat darul voinţei libere, nu mă mai poate obliga să fac anumite lucruri, până ce eu nu vreau să le fac; la fel, nici diavolul nu are această putere asupra mea. Eu sunt, deci, liber. Eu pot să folosesc acest mare dar, fie ca să trag folos, fie ca să mă rănesc. Dacă nu aş fi liber, eu nu aş putea să primesc nici răsplată, nici pedeapsă pentru ceea ce fac, deoarece nimeni nu ar putea fi pedepsit pentru ceva la care nu are vreo contribuţie. Dumnezeu nu ne-ar pedepsi pentru păcate, dacă nu am fi liberi să le comitem sau să le evităm. Eu întorc această libertate în folosul meu atunci când fac ceea ce Dumnezeu doreşte, în timp ce aş fi putut face contrariul. El va fi mai mulţumit de purtarea mea şi îmi va oferi o răsplată mai mare decât mi-ar da dacă L-aş asculta din cauză că aş fi obligat să o fac. Animalele nu au voinţă liberă. Dacă, de exemplu, ele suferă de foame şi aşezăm hrană înaintea lor, ele vor mânca. Omul, însă, poate să se abţină, dacă aşa doreşte, chiar având o masă plină cu bunătăţi înaintea lui. Dar, cineva ar putea spune, oare leii din groapa în care profetul Daniel a fost aruncat, deoarece nu a vrut să facă ceva împotriva conştiinţei lui, ascultând de regele păcătos şi jignindu-L pe Dumnezeu, după cum citim în Sfânta Scriptură (Daniel, 6:16) nu s-au abţinut să îl mănânce, cu toate că erau chinuiţi de foame ? Da, dar leii aceia nu au făcut asta prin natura lor, ci prin puterea lui Dumnezeu, Care i-a împiedicat: de aceea scăparea lui Daniel din gura lor este un miracol. Este limpede acest lucru, deoarece exact aceiaşi lei i-au sfâşiat imediat în bucăţi pe duşmanii lui Daniel atunci când aceştia au fost aruncaţi în groapa lor.

Sursa: http://www.catehism.ro/cb_Lectia01_f...tea_omului.htm

Ca Dumnezeu e la fel ca noi din punct de vedere fizic spun mormonii, o secta din SUA. Crestinii spun ca Dumnezeu e duh, adica nu are trup fizic.
Despre ce intrebi am scris si eu acum doua zile, poti gasi explicatia exacta aici: http://www.plasticsusa.com/ortho/chipul.html
Iar ce am scris eu in mesaj: " In Facerea scrie la inceput ca Dumnezeu a facut omul "dupa chipul si asemanarea Sa". Ce inseamna acestea? Sf. Ioan Damaschin spune: "chipul inseamna ratiune si libertate, in timp ce asemanarea reprezinta dobandirea virtutii Dumnezeiesti".
Asadar chipul e ceea ce ne deosebeste de animale, adica vointa, liberul arbitru, constiinta, etc. Cu acestea ne nastem. Asemanarea cu Dumnezeu insa trebuie sa o dobandim pe parcursul vietii, prin fapte, credinta si har. "

Oricât aş evita contrazicerea, nu pot trece cu vederea izbitoarea asemănare între această afirmaţie şi prima minciună rostită de diavol omului:

"Atunci şarpele a zis către femeie: "Nu, nu veţi muri!" (Facerea 3,4)

Deşi omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, această asemănare nu poate fi dusă până la identitate. Între Creator şi creatură este o propastie imensă, Adam chiar în starea iniţială de creatură sfântă şi nevinovată nu era "un dumnezeu" care să nu [poată să] moară niciodată. Nemurirea este acordată condiţionat creaturilor, nu este un atribut intrinsec. Drept urmare, după păcătuire omul a devenit muritor, urmând ca nemurirea să fie acordată doar celor ce doresc să intre în Planul de Mântuire al lui Dumnezeu.

adica nemuritor, rational,intelept, bun, cu proprie vointa,frumos, de natura spirituala, coroana a creatiei..

nu v-am rugat sa imi dati copy paste-uri din biblie sau mai stiu eu ce carti/surse , ci sa imi spune-ti parerea voastra..implicit daca se poate de ce nu sunteti de acord cu mine.



Intre adevar si parere sunt diferente uriase, ar trebui sa cauti adevarul nu pareri.

Unde vrei sa ajungi?

Nu te supăra, dar mă văd nevoit să repet un adevăr evident al Sfintelor Scripturi: o creatură - oricât de "coroană a creaţiei" ar fi, nu este nemuritor, ea poate cel mult să primească (condiţionat) nemurirea. Singurul nemuritor este Dumnezeu. 1 Tim.6,15.16.

"... fericitul şi singurul Stăpânitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, Cel ce singur are nemurire şi locuieşte întru lumină neapropiată; pe Care nu L-a văzut nimeni dintre oameni, nici nu poate să-L vadă; a Căruia este cinstea şi puterea veşnică! Amin."

Termenul de "moarte" este folosit cu accepţiuni diferite în Biblie. Astfel, una este moartea omului, ca despărţire a sufletului de corp. Alta este ceea ce uneori e numit "moartea sufletului", care este ieşirea, sau căderea mai bine zis, din starea de graţie. Această "moarte a sufletului" nu înseamnă că sufletul încetează să existe. Pentru creştini, sau, cel puţin pentru aceia care caută să urmeze învăţătura apostolică (ortodocşi şi catolici), dogma nemuririi sufletului este dogmă fundamentală. Noi nu credem în extincţia sufletelor după moarte. Dealtfel, nu credem acest lucru nici despre îngeri: şi ei au, ca şi Dumnezeu, viaţă veşnică în sensul că nu va exista niciun moment în care vreun înger va dispărea (va fi extinct).

Am cerut de nenumărate ori (şi iată că invariabil se ajunge în aceeaşi fundătură) să mi se arate negru pe alb unde scrie de "despărţirea sufletului de corp" şi întotdeauna mi s-au prezentat fel de fel de versete, niciunul strict la subiect. Era şi normal: nu veţi găsi aşa ceva în Scripturi (nici în VT, nici în NT).

Căderea din har/graţie o înţeleg şi eu cam în aceiaşi termeni, adică individul devine mort din punct de vedere spiritual, nu mai are nicio atracţie pentru cele spirituale, a respins continuu lucrarea Spiritului Sfânt în inima lui (păcatul împotriva Duhului Sfânt). El trăieşte în continuare fizic, însă din punct de vedere spiritual este mort (Apoc.3,1).

Teoria "nemuririi sufletului" este fundamentală şi pentru celelalte religii, însă această asemănare nu o face să fie verificată ca adevăr, nemaivorbind de faptul că este profund nebiblică.

Ca orice creatură din vastul Univers al lui Dumnezeu, îngerii sunt dependenţi de El şi nu au viaţă veşnică necondiţionată. Singur Dumnezeu este etern şi are viaţă în Sine, are nemurire. Aţi evitat elegant textul inspirat. Vi-l reamintesc:


Dacă doar El e Singurul nemuritor, cum ar mai putea fi altul? Iată cum glăsuieşte în varianta catolică:

"Regele regilor şi Domnul domnilor, singurul care are nemurirea"

La fel cum au fost momente când îngerii nu existau, la fel de bine ar putea exista momente când vor dispărea. Dumnezeu i-a creat şi are acest drept suveran de a face ce voieşte fără a fi împiedicat de vreo dogmă omenească.

Dogmele adventiste şi iehoviste sunt omeneşti. Dogmele catolice sunt dumnezeieşti. Între aceste dogme, un loc eminent îl ocupă nemurirea spiritelor. Sufletele oamenilor şi îngerii sunt existenţe irevocabile. Dumnezeu, deşi este omnipotent, nu face nimic împotriva naturii Sale (vezi paradoxul cu "poate Dumnezeu să facă un bolovan atât de greu încât să nu-l poată ridica ?"). Nemurirea oamenilor, nemurirea îngerilor, ţin de natura divină, întrucât sunt aspecte ale asemănării cu El.

Perfect corect, insa este o diferenta subtila pe care matale preferi sa o ignori, Dumnezeu este nemuritor prin natura sa, sufletul omul este nemuritor prin puterea lui Dumnezeu, asa cum bine stii ca si ingerii sunt nemuritori, la acelasi mod, prin puterea si hotararea lui Dumnezeu.


Invierea este re-unirea sufletului nemuritor, spiritual, cu trupul material, nu este re-creerea celor disparuti, inclusiv a celor rai, cum predica adventistii, hulind pe Dumnezeu ca pe un creator al raului.

Din fericire adventiştii nu au dogme, ei au doar doctrine biblice - adică acele adevăruri extrase doar din Scriptură.

Numiţi-le dumneavoastră cum doriţi, în privinţa "nemuririi sufletului" nu-l veţi putea convinge pe un adventist decât cu Scriptura. Dacă nu puteţi aduce în sprijinul acestei "dogme dumnezeieşti" 5 versete, aduceţi măcar unul şi veţi putea contrazice "omeneasca dogmă" a stării omului în moarte.

Vedeţi? Conform Scripturii, eu nu confund sufletul (omul viu, fiinţa umană) cu spiritul (duhul, suflarea de viaţă).

Desigur, El nu face nimic împotriva naturii Sale; însă omul e creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, nu Dumnezeu există după chipul şi asemănarea omului. Deşi de veacuri se încearcă crearea unei asemenea imagini.

Dacă învierea ar fi o asemenea ciudată şi inutilă "re-unire" ce sens ar mai avea? Ce rost ar mai avea învierea unei fiinţe care e nemuritoare şi care oricum din momentul morţii e "la Domnul" cu gândire, simţire şi chiar atribute trupeşti?
Adventiştii nu predică "re-creerea" celor răi, ci învierea lor, aşa cum o susţine Scriptura.

În cazul ăsta, cum înţelegeţi voi moartea? Socotiţi că nu e despărţiea sufletulului de trup. Prin urmare, sufletul moare împreună cu trupul. Trupul ştim că intră în descompunere după moarte. Cu sufletul ce se întâmplă? Se descompune şi el? Dispare? Sau socotiţi sufletul ca fiind doar o suflare de viaţă, lipsită de personalitate, iar învierea constă în faptul că Dumnezeu suflă din nou viaţă în trupurile descompuse?

Restaurearea creatiei asa cum a fost conceputa initial, cu omul ca fiinta cu o dubla natura: spirituala, asemeni ingerilor(sufletul) si materiala (trupul).

Pai ia sa vedem semnificatia:

1. Inviere in sens ortodox = a inzestra cu trup o entitate

2. Inviere in sens adventist = a crea acea entitate (pentru ca ea nu mai exista)

Intreaba un copil de adventist pe taicasu':
"Tata, dar daca oamenii care au murit nu mai exista, de unde ii ia Dumnezeu la Judecata?"
"Pai nu-i ia de nicaieri, ii face din nou cum au fost"
"Asta inseamna ca Dumnezeu va face si oameni rai?".
"Nu, doamne fereste, ii va invia doar!".

Serios acum, cum va poate cineva crede cand aveti pretentia ca ganditi?

Nemurirea sufletului
 

Luca 16:

20. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube,
21. Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui.
22. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.
23. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.
24. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.
25. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti.
26. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.
27. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,
28. Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.
29. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.
30. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.
31. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.

Bun, bun, o sa vina acu' dl. aventist cu o interpretare, sa ne mai dea un exemplu de deviere grava a logicii elementare si a bunului simt.

Bine ai venit
Si eu sunt noua, si am aflat si eu de curand ce inseamna asta (cand am inceput sa merg mai des pe la biserica). Iata ce am inteles eu de la parintele nostru:
- "chipul" = acele 3 insusiri ale omului pe care le are si Dumnezeu : ratiunea, liberul arbitru si sentimentele ( pe care in mai mica masura le au si celelalte vietuitoare, dar la nivel "instinctual"- dezvoltam asta alta data, daca vreti)
- "asemanarea" - este insa un deziderat si consta in masura in care omul alege sa faca voia Domnului (sa respecte "poruncile" care i s-au dat in decursul timpului), deci este un aspect pe care nu toti oamenii il acopera (de aceea in Vechiul Testament se vorbeste la un moment dat de "fii lui Dumnezeu" si "fii oamenilor"- undeva inainte de potop, si se pare ca se refera la oamenii care asculta de Dumnezeu si la oamenii care nu asculta de Dumnezeu)
Deci, dupa cum vezi, e vorba de o metafora. Nici "chipul" nu se refera la aspectul fizic nici "asemanarea".
Sper sa fi fost e folos.

Noi înţelegem -conform Sfintelor Scripturi- că la moarte se petrece procesul invers al creării omului. Dacă la creare Dumnezeu a suflat suflare de viaţă în trupul de lut omul devenind astfel un suflet viu; când omul moare, Dumnezeu îi ia suflarea de viaţă şi astfel omul încetează să mai fie o fiinţă vie. Întrebarea "dar unde merge sufletul?" e fără sens în acest caz. E ca şi când ai întreba pe tâmplar "dar unde s-a dus lada?" după ce acesta a scos cuiele şi a aşezat laţurile deoparte.
Încurcătura provine din confundarea termenilor de antropologie biblică: suflet, duh, spirit, suflare de viaţă. Biblia este suficient de clară:

cine de aici a vazut filmul ''the secret''...si cine de aici crede in ce spun baietii aia de acolo?:)

''Deci, dupa cum vezi, e vorba de o metafora''

Sa inteleg ca in biblie sunt metafore si nu adevararuri?:|...

ok..deviez un pic d la subiect , dupa cum toti stiti , 99,89% din populatia lumii isi foloseste doar 6% din capacitatea creierului , 8-9% profesorii de matematica si alte stiinte exacte si filozofii , einstein a reusit performanta de a-si folosi 25% din capacitatea creierului , iar el stia tot ce se poate sti despre univers:) (din cate stiu diferenta d la un procent la altul este de 5 ori mai mare decat anteriorul . BUN , probabil o sa va radeti cand o sa va spun ca...exista o regiune in nordul chinei , unde sunt niste omuleti care isi folosesc 40-50% din capacitatea creierului si au in jur de 800 ani . (arata ca la 50-60) . misto nu?:> , cica ar fi un soi de samani sau cva d genu , dar whtvr e greu greu greu de explicat ce fac baietii aia acolo.

Bun , acum as vrea sa va intreb...Cine credeti voi ca sunt persoane care isi folosesc si si-au folosit 100% din capacitatea creierului?:)