Calea spre Dumnezeu nu este una presarata doar cu trandafiri, ci si cu spini. Fiecare dintre noi avem mai multe sau mai putine piedici pe aceasta cale. Lupta noastra este una continua si cred ca suntem mereu in fata alegerii de a ramane pe calea cea ingusta sau de a savura ”libertatea” caii celeilalte.

In drumul spre Dumnezeu cel mai mult m-a afectat nerabdarea si refuzul meu de a medita serios la lucruri care tin de destinul omului si totodata uitarea, uitarea lucrurilor importante pe care abia cu timpul am reusit sa mi le insusesc. Imprastierea aceasta interioara, nesesizarea esentialului, refuzul de a-mi accepta neputintele, incapacitatea de a-L intelege pe Dumnezeu in spledoarea relatarilor evanghelice, inclestarea cauzata de neselectarea ideilor care m-au bantuit.

Acum insa ma lupt cu discrepanta intre normalitate si realitate.

Sunt convins ca multi avem experiente comune si am fi mai incurajati sa aflam ca nu suntem singurii care se lupta cu diferite probleme.

Voua ce vi se pare cel mai greu pe aceasta cale spre Dumnezeu?

acceptarea suferintei .

Suntem intr-o pozitie FOARTE nefavorabila in Univers in care nu putem face nimic fara scoala Lui

La tine sau la altii?

Sa fiu sincera , de altii mi-e mila dar nu pot sa zic ca traiesc efectiv suferinta .
E o durere pasiva , o alta nuanta .
Suferinta proprie ma sugruma uneori .
Stiu ca e necesara , cel putin asa cred , ca am inteles dar , dar ........ e greu .
Zic ca daca asi accepta , m-asi bucura , asi ride si sint departe de asa ceva .
Gura zice "Doamne multumesc" , dar impotrivirea e in mine , o simt .

Draga Maria,
Fiecare are suferinta lui, din cand in cand ne atinge pe toti. Eu am avut niste dureri de stomac atat de mari de am lesinat de cateva ori, pana cand....am inceput sa citesc psalmi cand se anunta o criza. Pe fond de durere mintea parca se curata de balast si ma pot concentra, fara ca sa intervina alte ganduri. La inceput era nevoie sa citesc mai multi psalmi, cca 25, apoi numarul lor a scazut, iar acum dupa citirea a 7-8 psalmi durerea dispare, iar crizele au devenit aproape inexistente.
Nu pot spune daca e o solutie pentru toata lumea, dar fiecare poate face propria experienta.
In privinta durerii altuia, nu putem decat sa suferim alaturi de acea persoana, sau s-o ajutam rugandu-ne pentru ea.

Suferinta e grea si ramane in multe cazuri o taina! Nu insa in toate! Si fiecare suferinta are tamaduirea ei sau taina ei!

Mie mi se pare ca cel mai greu este sa fim consecventi pe drumul pe care l-am ales. Dar daca ma gandesc bine aceasta abatere face parte din acest drum, pentru ca numai asa putem sa crestem, sa ne ridicam si sa nu ne mai dorim sa simtim gustul amar al caderii. Urez tuturor drum bun si drept pe calea mantuirii!!!

cel mai greu lucru pe care ni la cerut Dumnezeu spunea cineva este:
Fiti Sfinti ca Eu Domnul Dumnezeul vostru Sunt Sfant ..dar nu este imposibil de realizat

Calea mea spre Dumnezeu este presarata cu cativa tradafiri si foarte multi spini . In acesta viata drumul meu a fost si este un drum al suferintei trupesti si sufletesti . Problemele mele de sanatate s-au facut vizibile de la o varsta frageda , iar acum s-au agravat . Dar pe langa atata suferinta Dumnezeu mi-a dat o bucurie ,pe fiul meu . De aceea nu m-am prabusit pana acum ,pentru ca el ma ajuta sa merg mai departe si de aceea lupt pentru fericirea lui . Pentru el sunt in stare sa calc toata viata pe spini . Nu il laud ,dar cand ma simt rau ,el este langa mine .Cand plang ,el imi sterge lacrimile . Cand isi va gasi jumatatea lui ,eu il voi ajuta ,asa cum pot ,ca drumul lui sa fie presarat cu trandafiri . Iubesc foarte mult copii si de aceea abia astept sa imi bucure viata cu nepotei . Nu sunt indiferenta la suferinta celor din jur . Am un suflet prea milos ca sa pot fi rea . Nu ma laud cu calitatile mele ,dar astai adevarul .Viata si necazul meu inca nu mi-au schimbat caracterul . Dar un lucru s-a schimbat ,nu mai sunt atat de deschisa , la discutii ,asa cum eram inainte de acest necaz . Acest fapt se dotoreaza unor persoane rele , care fac dintr-un necaz un subiect de barfa . Dar este bine de stiut ,ca fiecare vom fi supusi la aceste incercari ,mai devreme sau mai tarziu .

infrinarea de orice natura , statornicia .............rabdarea .

cel mai greu...cum sa spun oare frate iosif? cel mai greu imi este sa recunosc ca nu il iubesc pe D-zeu ..mereu am senzatia ca stiu ceva ..ca am ceva dragoste, bunatate..dar nu este asa, cel mai greu?? imi este sa imi vad nestatornicia, in iubire, in rabdare, in smerenie, cel mai greu imi este sa SI SIMT CEEA CE SPUN, sunt un fals crestin sau mai bine spus sunt un crestin fara fapte..cel mai greu si cel mai dureros pt mine este ca NU POT NU POOOOOOOOT sa ii multumesc Maicii Domnului pt toate cate imi da, Ea imi da iubire eu ii aduc pacate, Ea imi da sanatate eu ii aduc somn si imbuibare..ce e mai greu?? sa ma rabd pe mine insumi in momentele (PUTINE DE ALTFEL) in care imi vad sufletul si locul unde ma aflu crede-ma frate iosif a fost o peioada in viata mea cand am avut grave prob de sanatate sunt operata la coloana am stat luni intregi in spital medicii nu imi mai prea dadeau sanse si totusi crede-ma eram atat de FERICITA< Doamne cum as mai vrea sa am iarasi pacea care o aveam atunci , sa mai am iasari bucuria aceea in inima, dar nu mai e..se vb aici de suferinta, pt mine suferinta mi-a adus multa bucurie, o bucurie pe care nu pot sa o explic, dar care mi-a mangaiat inima, nu intelegeti ca sunt un om care cauta suferinta..nu spun doar ca de multe ori o suferinta adanca iti schimba viata, un mare necaz o mare incercare te face sa vezi totul altfel, este o mare taina si ca orice taina nu poate fi explicata nici inteleasa poate fi doar simtita, si de aceea spun cel mai greu imi este sa imi amintesc toate astea atunci cand toate imi merg bine....

Draga Jeni,
Exista minunatele Acatiste catre Maica Domnului, prin care putem sa-i multumim pentru tot ce ne da. Cred ca ai dreptate ca nu Ii multumim suficient pentu dragostea ce ne-o poarta.

Draga Jeni,

Intr-adevar, experienta ta isi spune cuvnatul. Sa ne rugam sa ne dea Domnul ceea ce ne lipseste, asteptand mila Lui si niciodata sa nu lasam vrajmasul sa ne sadeasca cumva deznadejdea. Toate cate le cerem, sa le cerem cu credinta ca le vom lua!

multumesc ancah ai un suflet bun si bland, Maica Domnului sa-ti rasplateasca dragostea, iti voi urma sfatul Doamne ajuta

Draga Jeni, iti multumesc; intr-adevar asa as vrea sa fiu, dar nu sunt.
Ca doar Dumnezeu e bun si bland, asta o stim cu totii de la cei care L-au vazut aievea. As vrea sa pot spune si eu, precum Sf. Siluan: " Sufletul meu tanjeste dupa Domnul si cu lacrimi Il caut. Cum as putea sa nu Te caut? Tu m-ai gasit mai intai si mi-ai dat desfatarea Sfantului tau Duh, si sufletul meu Te-a iubit".
Dar ceea ce pot spune acum este: " Milostive Doamne, Tu vezi caderea mea si intristarea mea, dar cu smerenie cer mila Ta!"

cu atat mai mult imi esti draga acum pt ca SF SILUAN este SFANTUL MEU IUBIT....Domnul si Maicuta Domnului sa te bucure

Eu cred ca e greu sa renunti la propria ta voie, aceasta lepadare de sine nu e deloc simpla...se face incet, se face cu greutate, pentru ca de fapt nu stim ce ne asteapta in spatele acestei lepadari. Nu intelegem ca prin lepadarea voii noastre aflam cel mai mare bine.

Este o experienta individuala, care se intelege doar prin experienta concreta, insa accesul la aceasta experienta, cheia acestei experiente sta exact in reusinta lepadarii de voia proprie si de a spune cu toata inima ” Faca-se voia Ta”.

da asa este fiecare simte in mod individual binele facut de D-zeu, dar eu spun acum amarul si raceala ce vine dupa acel moment de eliberare, de predare in mainile Lui, este atat de CUMPLIT DE GREU incat abia acum dovedim adevarata credinta si nadejde...crede-ma

Draga Jeni, vrei sa spui ca trebuie mers pana la capat, ca alta data DomnulIisus?

Da, Jeny...pentru ca cu cat ne apropiem de Dumnezeu mai mult, cu atat ne curatim mai mult si probabil ca trebuie sa ne lamurim precum aurul prin foc. Slava Domnului ca ne tine!

da draga mea ancah, TREBUIE sa luptam pana la sfarsit, asa buni, rai, reci sau caldicei sa mergem mereu inainte sa nu ne piredem nadejdea. mereu sa ne punem in fata Lui Hristos prin spovedanie, cu neputintele noastre cu greselile noastre si sa Il rugam sa ne ierte si sa ne dea putere sa ne ridicam de fiecare data, ai cazut ridica-te iar ai cazut iar ridica-te si asa pana la sfarsit, eu consider ca important este sa ne gaseasca moartea in lupta, nu lancezind. atat putem face pt ca mantuirea vine de la Hristos noi doar sa luptam avand pe Hristos conducator! Doamne ajuta

Iti multumesc; Jeni draga, pentru aceste cuvinte de imbarbatare. Aveam nevoie de ele. Chiar acum.
Doamne ajuta!

Cred ca una din greutati este singuratatea crescanda.

draga mea anca poti fi singur intr-o mare de oameni...cuvintele tale imi amintesc de un cuvant pe care mi l-a spus demult un parinte, eu ma tot plangeam ca desi am o familie doi copii am o viata linistita simt ca imi lipseste ceva..nu sunt multumita simt inca nevoia sa mai caut acel CEVA..( desi din punct de vedere lumesc eram un om implinit, nimni nu ar fi inteles ce as mai putea sa imi doresc???) si parintele calm mi-a spus viata ta este egala cu mult multe zeroruri....sunt bune dar fara 1 in fata nu au nici o valoare...( 1 este HRISTOS) stiu ca Il ai pe Hristos deci nu esti singura cu dragoste jenica

Sa iubesc cu adevarat. Pe Dumnezeu, pe maica Lui si oamenii. Nu sariti pe mine poate uneori arat prin ce fac iubire dar nu o simnt.Vine din minte nu din suflet......... Ori pina nu vine din inima, toate pe care le facem sint niste parodii. O piesa de teatru. Iar piesa asta poate fi buna dar nu-i realitate e doar insenare. Dar intrebarea mare de care ma izbesc este : iubirea iti este data,sau trebuie sa faci ceva (si ce) ca sa ajungi sa o ai?

Draga Jenica, iti multumesc pentru raspuns. Asa e , fara Hristos suntem intr-adevar un lung sir de zerouri si nici macar nu realizam acest lucru. Gasindu-L, am vrea sa impartasim si altora bucuria noastra; si in loc sa se alature, fug speriati, de teama de a putea fi molipsiti de aceasta "boala", in fapt semne clare de insanatosire a noastra.

asa este anca dar de multe ori tocmai asta este greseala de fug oamenii de "boala" noastra...boala numita Hristos. atunci cand inima ni se umple de iubire ea REVARSA inunda tot ce e in jurul nostru, speriind pe cel de langa noi...atunci tristi.. nu intelegem de ce refuza IUBIREA, ...iubire care curge ( repet acest cuvant dar il iubesc asa simt eu imi cer scuze) din inima din privire din gesturi, iubire care curge spre ei fara voia noastra..doar ca ei nu sunt pregatiti sa o primeasca cand vor intelege ca ceea ce curge dinn inima noastra nu e de la noi ci e insusi Hristos care ne uneste prin iubire nu vom mai fi singuri!! nu se vor mai teme!! de boala!! eu anca din pacate, tarziu am inteles ca nu poti sa bagi cu sila pe Hristos in inima cuiva!! a fost un semn de foarte mare MANDRIE din partea mea sa cred macar ca eu!! as piutea schimba ceva...acum stiu ca atunci cand va veni vremea nu vom mai fi singuri si asta nu datorita noua ci dataorita LUI pt ca doar el ne poate aseza 1 in fata zerorurilor noastre....

BUNUL MEU MARIUS NICI NU TREBUIE SA O SIMTI..pt ca ea EXISTA!!! exista prin ceea ce faci aici si pe acel site de hepatita prin viata ta de zi cu zi...niciodata nu vom putea spune ca avem iubire, pt simplu motiv ca atunci cand ea exista din smerenie nu vrem sa o vedem....spui ca nu o ai, ma intrebi cum sa o dobandesti, nu stiu ce sa iti raspund iti spun doar incepe prin a nu mai uri, si iubirea vine de la sine, Maicuta Domnului sa te acopere su sfantul acoperamant sa iti daruiasca sanatate pt ca stiu ca ai mare nev de ea..

Multumesc, Jenica, am inteles acum. Mandria are o mie de fete.

mie mi se pare greu sa pun inceput bun,Nu sunt destul de hotarat sa renunt la multe lucruri din lumea aceasta.Si de aceea nu am spor in cele duhovnicesti.Dar mare-i Dumnezeu si poate ca-ntr-o zi...???

nu te intrista si eu am deja 35 de ani si inca nu am pus inceput bun, sunt plina de pacate dar nadajduiesc si mereu ma rog sa ma ajute Maicuta D sa pun inceput bun. asa cum spuneam si mai sus cred ca cel mai important lucru este sa ne aflam pe cale..asa loviti, poticniti, slabi si bolnavi dar sa mergem inainte. cu dragoste jenica

In viata multora iubirea incepe in minte ca apoi sa coboare in inima, altii au iubirea ca dar, altii il dobandesc pe parcurs. Nu cred ca trebuie sa ne intristam, ci mai degraba sa ne straduim sa tinem porunca iubirii asa cum putem, trairea si harul le va adauga Dumnezeu cu timpul.

Sa punem inceput bun...da, asta e o lucrare zilnica, absolut in fiecare zi sa ne dorim sa ne innoim si sa ne dorim sa fim mai buni azi decat am fost ieri. Cred ca cu aceasta rugaciune trebuie sa ne incepem ziua: Doamne, ajuta-ma sa fiu mai bun astazi!

Acolo unde a disparut dorinta de imbunatatire zilnica, acolo a slabit dorinta de mantuire!

:)Jeny,eu am 43 ani si schiopatez inca???Dar::)"cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru?Tu esti Dumnezeu care faci minuni"Doamne ajuta!

multi ani sanatosi inainte...scria atat de frumos fericitul augustin
TARZIU TE-AM IUBIT FRUMUSETE VECHE, VECHE SI TOTUSI ATAT DE NOUA..TU ERAI INLAUNTRUL MEU IN TIMP CE EU TE CAUTAM INAFARA MEA. TU AI ATINS INIMA MEA SI AI UMPLUT-O DE DULCEATA IUBIRII TALE TU AI APRINS DORUL INIMII MELE... cu dragoste jenica fie ca Bunul D-zeu sa iti umple inima de IUBIRE DUMNEZEIASCA

:)Si tu Jenica sa traiesti multi ani in HRISTOS SI CU HRISTOS.Doamne ajuta!

Sa traiasca toata lumea ! Si cei care schiopateaza! Si cei care nu schiopateaza! Toata lumea!

tot citind pe acest forum m-a venit intrebarea de ce se raspunde atat de putin la temele interesante la cele folositoare sufletului??de ce avem voie sa deschidem noi tot felul de teme?? care nu au nici o legatura cu Hrisots??oare aceasta nu e dificultate pe cale?? cred ca cel mai bun lucur pe care il face acest forum este ca ne cultiva iertarea si rabdarea.........dar unii rezista altii cad...

intra pe credo.ro si acceseaza siluan.trei.ro sici teste tot ca nu e prea mult.

Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că “darul de a suferi este mai mare decât darul de a învia morţii, pentru că făcând cineva minuni, Îi rămâne dator lui Dumnezeu, pe când dacă cineva suferă, acestuia Dumnezeu îi rămâne dator”.