De cand exista Dumnezeu ?
 

Bine , stiu ca nimeni nu imi poate da un raspuns concret la aceasta intrebare , totusi vreau sa discutam putin pe tema aceasta.
Din cate am inteles eu , Dumnezeu exista dintotdeauana , nu neg , dar cum poate exista ceva dintotdeauna ? Cu totii stim ca nimic nu poate lua fiinta din nimic .
Ganditi-va doar , ceva care exista dintotdeauna pentru totdeauna .

- nu ma criticati daca am gresit cu ceva -

:))
Pai nu, dar atata timp cat Dumnezeu le da viata, exista;).Cat de etern sau efer e un lucru, asta depinde de unghiul din care il privesti.
Tu crezi ca Dumnezeu e Creatorul lumii(atat vazute cat si spirituale)?

Desigur , cred ca Dumnezeu este creatorul universului vazut/nevazut. Vastitatea universului , existenta permanenta , toate acestea ma macina .

Acceptand ca toate de la El vin, nu vad de ce sa-ti fie greu sa te "multumesti" cu ideea ca Dumnezeu exista "mai inainte de toti vecii".
Doresti o estimare in secole?

Lasa ironia deoparte . Cum as putea sa cer asa ceva ? "Macina" nu in sensul ca nu mai pot sa dorm din aceasta cauza ,doar ca sunt curios ca orice fiinta de pe planeta asta .

Ok, iertare daca pare ca imi bat joc...
Doar ca pur si simplu ma distreaza intrebarea ta.Daca erai undeva intre credinta si ateism lucrurile stateau altfel(nu ma mai amuzam), dar asa:)...

Intrebarea mea referitoare le secole era foarte serioasa, sincer iti spun.
Oricum, la varsta ta mai bine te-ai opri asupra unor versete din Biblie care intr-adevar dau framantari cititorului.
Mult succes in analiza!;)

Everii îi spuneau lui Dumnezeu în mai multe feluri, dar cel mai des Cel Care Este (Iehova). El Însuşi îi spune lui Moise să Îl numească astfel, când se manifestă ca un rug aprins. Deci, Dumnezeu este existenţa prin excelenţă şi orice altă existenţă este astfel numai în raport cu El.
Unde se află Dumnezeu ? "În Cer, pe Pământ şi în tot locul" răspunde Catehismul. Mai exact, El nu se află numai în univers (nu suntem panteişti) ci şi în afara lui, astfel încât Lumea nu Îl poate cuprinde. Este normal, numai un creator care e (şi) în afara lumii ar putea crea lumea. Mai departe, noţiunea de timp este valabilă în lumea fizică ("în Manifestat", ar spune budiştii). Este mărime fizică fundamentală, la fel cum este distanţa sau masa. Deci, timpul nu numai că nu poate fi conceput înainte de creaţia lumii aşa cum nici distanţa nu poate fi concepută înainte de creaţia lumii, dar nici măcar acum, când noi "trăim şi ne mişcăm şi suntem" timpul nu poate fi conceput decât în lumea fizică. În Cer nu există aşa ceva. De aceea, omul poate fi iertat, pe când îngerul apostat nu poate fi iertat. Am căzut astăzi, dar poate că mă voi îndrepta mâine, alegând Binele. Pentru îngeri nu există "mâine", alegerea lor este definitivă.

În ceea ce priveşte partea a doua, nu numai Dumnezeu există pentru totdeauna, ci şi noi înşine suntem astfel creaţi. Nu suntem la fel de vechi precum Cel Vechi de Zile, dar de trăit vom trăi tot atâta cât va trăi şi El: o eternitate. Împreună cu El sau rupţi de El, aici e o "mică" deosebire, dar toţi oamenii vor trăi atâta cât va trăi Dumneze: In saecula saeculorum, amen !

da... interesant ce ai zis tu .O seara buna !

Dumnezeu nu este `ceva`. Dumnezeu este Unul.
Dumnezeu este Necreat. Cel Necreat nu se supune legilor existentei pamantesti. Pentru ca este imposibil ca Cel Necreat sa se supuna legilor creatiei. Cel Necreat, fiind necreat nu se supune nici unei legi, indiferent daca e inteleasa de oameni sau nu. (legi ale acestei lumi sau ale lumii de dincolo) . Pentru ca El este Legea. Cel necreat este mai presus de orice este creat. Pentru ca El este creatorul.
Dumnezeu fiind atotputernic, necreat, suprem , este Tatal a tot si toate.
De asemenea noi intelegem termenul nimic dupa firea noastra pamanteasca. Insusi Dumnezeu decide daca sa fie nimic sau nu. El putea sa decida sa fie nimic peste tot si sa fie doar El, sau sa fie, si atunci a creat tot ceea ce exista. Nimic - se refera doar la creatie.
Creatia exista din pronia si mila Creatorului. De asemenea Dumnezeu iubeste creatia Sa, altfel ar pierde-o fiind Stapanul creatiei Sale. Ar zice si s-ar si infaptui.

Daca aceasta teorie pamanteasca "din nimic nu poate iesi decat nimic" ar fi universal valabila atunci logic astazi nu ar mai fi nimic din ce exista.
Insasi existenta creatiei dovedeste existenta unui Creator care a creat-o. Iar Creatorul trebuie sa fie neinceput.
Cel ce nu are nici inceput nici sfarsit. Acela este Dumnezeu.
Eu sunt ALfa si Omega: inceputul si sfarsitul a tot si a toate.

Unele sunt mai presus de fire. Decat sa cadem in pacat mai bine sa ne vedem de ceea ce poate intelege firea noastra. Iar cele mai presus de fire sa le lasam Celui mai presus de fire.

Este o intrebare capcana care sa duca oamenii la indoiala si la pierzanie.
Citeste pentru inceput Dogmatica a lui Ioan Damaschin.

``Dumnezeirea este necuprinsa de minte. Nu trebuie sa cautam si sa ne interesam de cele ce nu ni s-au predat de sfintii profeti, apostoli si evanghelisti

“Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata; Fiul, Unul-Nascut,care este in sanurile Tatalui, acela L-a facut cunoscut”( Ioan I, 18.). Prin urmare, Dumnezeirea este inefabila si incomprehensibila, “caci nimeni nu cunoaste pe Tatal afara de Fiul si nici pe Fiul afara de Tatal”( Matei XI, 27.). Sfantul Duh, insa, cunoaste cele ale lui Dumnezeu, in chipul in care duhul omului cunoaste cele ce sunt in el (I Corinteni II, 11). In afara de prima si fericita fire (Adica: firea dumnezeiasca.), nimeni n-a cunoscut vreodata pe Dumnezeu, decat numai acela caruia ea i s-a descoperit.

Nimeni, nu numai dintre oameni, dar nici dintre puterile suprapamantesti, adica chiar dintre Heruvimi si Serafimi. Dumnezeu, insa, nu ne-a lasat in completa nestiinta, deoarece cunostinta existentei lui Dumnezeu este insamantata de El in chip firesc in toti oamenii. Pe langa aceasta, insasi creatia, conservarea si guvernarea acesteia vestesc maretia firii dumnezeiesti (Romani I, 20).

Faza cu "nimic nu poate lua fiinta din nimic" e de la epicurieni; mai precis de la Lucretiu( De rerum natura).
Stai linistit ca nu te critica nimeni:). Eu insa nu pot sa cuprind cu mintea mea proasta si slaba ceva atat de infricosator(infricosator deoarece inexplicabil) ca Dumnezeirea:).

De cand homo sapiens a inceput sa gandeasca suficient incat sa se teama de moarte, si a inventat un "dupa", pentru a-si alina frica de nefiinta.:4:

Multumim de explicare stimabile urmas al unei supe imense de quarci si gluoni.

Sunt cine sunt, nu cine au fost cei dinaintea mea.

Cu placere!

Dar porti in tine ceva de dinaintea ta. Si la fel cei dinaintea ta, ce poarta in ei ceva de dinaintea lor. Doar daca cumva negi ca te-a facut mama si tata.

Evident ca port. Dar nu ma definesc prin asta, ci prin ceea ce sunt si fac eu, personal.

Pe scurt, nu ma simt cu nimic mai putin uman pentru ca un stramos de-al meu a iesit din proverbiala supa primordiala, si nici pentru ca existenta mea nu e centrul atentiei unei superputeri ceresti.

Dar suntem off topic.

Interesanta intrebare!Desigur daca o luam religios Dumnezeu este etern si nemuritor,dar daca am privi lucrurile altfel cumva trebuie sa ne gandim ca si Dumnezeu ar fi trebuit sa fi fost creat pentru un scop de catre cineva, scopul de a ne crea pe noi.O actiune are ca urmare o reactiune desigur.Orice actiune are un scop bine determinat...desi sincer la faza cu Dumnezeu e mai greu de aflat de unde provine dar ar trebui sa provina de undeva din moment ce are un scop.

Fals. La El nu este timp, nu este cînd. Nu este înainte, acum şi după. Nu este început, nu este sfîrşit. Nu este "să aştept un timp ca să văd ce va fi după".

Timpul e un simplu parametru al Cosmosului creat. Noi sîntem atît de obişnuiţi cu cele ce vedem sau simţim încît nu ne putem imagina ceva altfel. E normal, de aceea e imposibil să înţelegem ceea ce este de neînţeles.

Mai bine spus "este Dumnezeu". Domnul a formulat "Eu sînt" şi e mai bine să respectăm cuvîntul pe care l-a folosit El. Existenţa poate trimite cu gîndul la creatură cauzată de altceva, pe cînd verbul "sînt" trimite la Fiinţă, la A FI şi atît, fără posibilitatea de a pricepe noi CUM.

De când există Dumnezeu?
 

Dar existența, în general, de când "există"? Înainte de big bang-ul unora ce-a fost? Un alt univers o altă existență care o fi intrat în implozie și apoi iarăși a explodat și tot așa evoluții ciclice de miliarde de ani care se împlinesc la infinit? Și de unde vine până la urmă totul? Din nimic? Dumnezeu nu este creat, deci neadus la existență din nonexistență (adică un eveniment dintr-o cronologie universală), deci ce era înainte de a nu fi fost sau să fi fost inițial ceva, ce era ființă când neființă nu era și viceversa, există un singur răspuns: Dumnezeu!

Chiar și întrebarea de când există Dumnezeu este improprie și din punctul meu de vedere, incorect pusă, fiindcă Dumnezeu Însuși este creatorul existenței, deci nu poate fi considerat parte a creației Sale, chiar dacă e felul în care noi Îl exprimăm, adică "Dumnezeu există". Mod de exprimare care se datorează, în primul rând, incapacității noastre de a formula ființa lui Dumnezeu pe care o reducem la o formulă simplă: "Dumnezeu există" sau pentru atei, Dumnezeu nu există. Dumnezeu există și nici nu există, aceasta este o dihotomie conceptuală specifică doar existenței - nonexistenței, iar Dumnezeu, fiind creatorul existenței, este dincolo de acestea.

Timpul, spațiul, materia etc. sunt atribute existențiale (ontologice) și nu au legătură cu ființa lui Dumnezeu care este pur metafizică (dincolo de physis, natură, existență care va să zică) și deci pentru noi, doar speculativă, fără vreo finalitate cognitivă reală, acum sau oricât vor mai dura existența umană în acestă formă și întrebările noastre cu sau fără sens.

Despre Dumnezeu doar atât (ceea ce i-a spus de altfel și lui Moise): "Eu sunt Cel ce sunt". Și atât, fără alte explicații. Accepți sau nu. E o problemă de alegere și nu de filosofi și filosofii.


P.S. Sper că am reușit să mă fac înțeles, oricum, este dificil să operezi conceptual cu ființa lui Dumnezeu, prea privim totul din perspectiva existenței umane și din prisma existenței în general, iar tocmai că Ființa Supremă este transcendentă acestora, adică este "dincolo" (metafizic, vreau să spun și nu fizic, spațial, temporal sau ce atribute specifice existenței om mai avea).

?
 

De ce vrei sa stii asta? Te-ar ajuta cu ceva?

"De ce vrei sa stii asta? Te-ar ajuta cu ceva?"
Nu neaparat ma ajuta cu ceva , este doar un subiect de discutie . Oricum vom afla cu totii cine este Dumnezeu cand vom muri .

Ai mare dreptate, Konijiro! Iar citatul lui Marc Aureliu e unul din preferatele mele.

daca are dreptate nici tu nu sti, mai ales ca esti pe un forum crestin ortodox!.

Pentru Konijiro si Lilith23 , voi sustineti ca Dumnezeu a fost creat de oameni pentru a le alunga teama de moarte ? Ok , gandeste-te doar cat de complex este omul (ratiune , capacitatea de memorare , anatomie , etc ) Te-ai gandit vreodata la asta ? De ce numai omul detine toate acestea calitati si nu le poate detine si o gaina , spre exemplu . Ce , ea nu a putut evolua sa inteleg ?

Nu, nu pot să ştiu sigur. Nu am nicio dovadă. Tocmai de aceea sunt agnostică (cred că nouă nu ne este interzis să intrăm pe forumurile religioase şi să ne dăm cu părerea). E pur şi simplu o părere personală. O teorie care ar putea fi adevărată şi care e mai plauzibilă decât toate chestiile fără sens care au fost scrise aici, referitoare la originea lui dumnezeu.

Întrebarea ta e atât de stupidă (scuză-mă că-ţi spun), iar problema a fost pusă în acest fel de-atâtea ori, de-a lungul secolelor, încât nu am să mă obosesc să îţi răspund şi să repet ceea ce unele minţi luminate au spus înaintea mea. Te invit să intri într-o bibliotecă şi să te documentezi!

Stiinta nu este totul , dragul meu !

Sunt "draga mea", poate din comentarii şi din acordul în gen al adjectivelor cu substantivele nu ţi-ai dat seama.

Şi într-adevăr, ştiinţa nu e totul. Dar uite că lipsa ei te face să pui nişte întrebări care au primit n răspunsuri în urmă cu sute de ani şi pe care le-ai şti dacă ai avea cultură generală. Doar aşa, puţintică, nu cere nimeni prea mult.

Părerea mea este că nu poţi să fii un credincios adevărat dacă nu ai ştiinţă. Uită-te puţin pe site-ul acesta, creştinortodox.ro. Sunt unele articole foarte interesante, despre istoria religiilor, despre prezenţa religiei în filozofie ş.a.m.d. Or asta nu se poate face daca nu ai ştiinţă. De unde ştii tu că dumnezeul tău e cel mai bun dacă nu ai deschis niciodată o carte de istorie a religiilor, ca să ai un termen de comparaţie? Se spune că dumnezeu ne-a dat liberul arbitru. Atunci foloseşte-l, dragul meu! Arată că ai ales să crezi în dumnezeul acesta pentru că el e cel mai bun şi mai iubitor şi niciun alt zeu al niciunei alte religii nu ţi-a oferit pacea interioară pe care ţi-o oferă acesta. Dacă crezi în el numai pentru că aşa ţi se spune la biserică, e credinţă oarbă. Şi nu e reală.

Ceea ce faceti voi aici incepe sa paraseasca sfera religiosului si sa sune a filosofie.

Era o intrebare retorica .

Corect, dar eu as numi-o superstitie, nu credinta oarba.

Problema existenţei lui dumnezeu nu a fost niciodată pur religioasă, iar filosofia şi religia sunt interdependente.

Dragul meu, pentru o întrebare retorică nu te contrazici aici pe forum în pagini întregi de discuţii. Sau asta e sursa ta de amuzament?

Nu este nicio sursa de amuzament pentru mine .
Nu cred in Dumnezeu pentru ca asa am fost invatat de parinti , sau ca asa trebuie .

deci nu poti sa sti sigur, dar poate fi adevarat ce spui tu,aha amu inteleg io tu vi sa dai cu presupusul incurcindu-ne in filozofiile tale..da, da amu inteleg, dar oare ce zisesi?.

Fiinta lui DUMNEZEU n-are nici secole,nici zile. ZIUA LUI este vesnica si se numeste TOTDEAUNA.

Daca are sau nu dreptate se hotaraste bazat pe argumentele aduse, nu pe locul unde se enunta propozitia. Sau nu stiai asta?

Calitatile astea sunt detinute si de alte animale, mai apropiate evolutive de om decat gaina. Diferentele intre ele si oameni tin de gradient, nu de altceva.

Mai mult decat atat, omul nu e produsul evolutiv suprem. Nu e ca si cum gainile vor sa fie ca oamenii.

Dar de ce crezi?

Omule, s-ar putea sa te surprinda, dar sunt o gramada de oameni care se feresc sa faca afirmatii cu caracter final asupra unei teme pana nu stiu suficient despre tema respectiva.

Inteleg ca iti vine greu sa intelegi asta, pentru ca ai imbratisat o credinta care iti ofera toate raspunsurile de care ai nevoie, si mai inteleg si faptul ca nu ai o dorinta de a verifica daca respectivele raspunsuri sunt reale sau nu.

Dar, din fericire, in lumea asta mai exista si oameni care cerceteaza, nu doar cred.

Agnosticismul tău se referă la imposibilitatea cunoașterii lui Dumnezeu sau la imposibilitatea oricărui act de știință veritabil? Sau altceva? Sincer, n-am reușit să observ în ce constă acest agnoticism... Mie-mi seamănă mai mult a ateism. Nu că n-ar putea cele două să aibă vreo legătură. Se prea poate, însă, pentru mine un agnostic autentic e cel care pune sub semnul îndoielii condițiile cunoașterii. Eu dacă aș fi agnostic, m-aș feri să-l trimit pe careva în bibliotecă... De ce să mai studieze ceva dacă însăși cunoașterea ca atare și condițiile ei de posibilitate sunt lipsite de consistența vreunui adevăr? Sau mă înșel? (asta din urmă e o întrebare retorică).

Frumusetea naturii si bunatatea unor oameni sunt doua caracteristici care ma duc cu gandul la acel Dumnezeu pe care voi nu vreti sa il acceptati si tot incercati sa-l cautati .

Spune-mi , te rog , cat timp ti-ar trebui sa te convingi de existenta lui Dumnezeu ? E ca si cum o gaina ar incerca sa vorbeasca limba engleza .

Mai mult de jumatate din Terra e constituita din teritorii unde nu ai supravietui mai mult de doua zile, indiferent cat de frumoase ar fi.

Oameni buni exista, dar daca ei sunt o dovada pentru existenta lui Dumnezeu, aparitia unora ca Hitler, Pol Pot si Stalin ce dovedeste?
Mai mult decat atat, bunatatea unor oameni are explicatii care nu tin de interventia divinului.

Pai nu m-am convins. Mai mult decat atat, resping existenta zeului crestin.

Pe ce te bazezi cand spui asta?

"Agnosticismul e concepţia filozofică potrivit căreia adevărul anumitor afirmaţii, mai ales afirmaţii teologice privind existenţa unui Dumnezeu sau a unor zei, este fie necunoscut, fie imposibil de aflat."
Agnosticismul se referă la imposibilitatea cunoaşterii adevărului despre dumnezeu, nu la ştiinţă în general. Ateismul înseamnă negarea existenţei oricărei zeităţi. Aşadar, agnosticismul e un fel de cale de mijloc. Când nu poţi să te decizi dacă dumnezeu există sau nu, pentru că dovezile, atât pro şi contra, sunt destule şi prea puţine sunt palpabile şi pot fi verificate. Asta e singura legătură între agnosticism şi ateism.

Condiţiile cunoaşterii, în general, nu au treabă cu agnosticismul. Deşi termenul "agnosticism" provine din greacă şi înseamnă "fără cunoaştere", a fost folosit strict ca termen religios, ca şi "gnosticism", care înseamnă "cunoaştere". Dacă vrei să aprofundezi subiectul, îţi recomand Thomas Huxley, David Hume sau Bertrand Russell. Lectură plăcută!