Manastiri necomerciale!
 

Imi place sa merg la manastiri. Dar am fost la cele renumite si nu am simtit nici un fior. Cel mult am simtit ca vizitez un obiectiv turistic si atat. In unele am simtit ca negotul e ridicat la rang de arta. In loc sa simt ca mi se face o favoare ca sunt primit acolo, m-am simtit ,,vanat''. Nu am nimic impotriva faptului ca unele ofera facilitati de cazare, ca se intretin din turism dar eu personal nu simt nimic. Lumea, forfota, ma fac sa nu-mi mai doresc sa revin si sa caut altceva!
Haideti sa enumeram acele manastiri care incalca tot ce am scris mai sus, care sunt adevarate insule de spiritualitate, de liniste, propice meditatiei si care chiar daca nu ofera nimic spectaculos de vazut te incarca cu energie pozitiva. Departe de sate si orase, unde nu ti se spune tariful ci tu esti cel care isi doreste sa dea o mana de ajutor, unde simti ca ti s-a facut un favor permitandu-ti-se accesul, unde nu vrei sa tulburi pe nimeni si nimic.
As incepe eu dar spre rusinea mea inca nu am descoperit un asemenea loc si dorinta mi-e destul de recenta!

Asa cum tu iti doresti manastiri duhovnicesti,in care sa te odihnesti si sa ai un castig spiritual,si eu imi doresc sa intalnesc crestini autentici,cu care sa fiu in comuniune spirituala,sa impartasesc aceleasi idei etc.

Dar asa cum si manastirile "linistite" s-au rarit,la fel si traitorii in Hristos.

Se plangeau lui Arsenie Boca ca nu gasesc duhovnici buni niste femei.Atunci nasteti voi duhovnici daca nu aveti.

A nu se uita ca manastirile sunt populate cu calugari care provin din mediul nostru.

Scaderile sunt si la noi,si la ei...

P.S. Conceptul de energie pozitiva este unul pagan,opus valorilor crestine.

La crestini puterea vine din Cruce,adica din jertfa si suferinta.

Energie stiu ca vine din limba greaca si inseamna putere, forta. Eu am folosit termenul ca atare si habar nu am de concepte pagane deoarece nu am studiat asa ceva. Eu stiam ca definitorie pentru crestinism este IUBIREA care presupune si jertfa insa conduce catre FERICIRE. Daca nu dobandesti fericirea pe pamant cum sa ai pretentia sa fii fericit in ceruri? Oare Hristos nu era fericit ca-si implinea misiunea?
On topic. Nu ma refer la manastiri unde sa caut duhovnici nemaipomeniti ci locuri unde sa simt ca e CEVA. Am vorbit o data in viata mea cu un duhovnic si mi-a fost de ajuns.

Energie e un cuvant bun.Folosit in relatie cu pozitiv ,denatureaza sensul acesteia.
Energie se asociaza in crestinism cel mai adesea cu divinitatea:energiile divine,ale harului ,energii necreate etc.

Locul unde sa te poti linisti e cel mai aproape in inima ta,acolo trebuie sa-ti cauti linistea.Daca vrei si un spatiu,poti incerca si in natura,la tara etc.

Pustnicii ca sa-si gaseasca linistea plecau in locuri pustii.

Daca vrei povatuire ,asta e altceva,si intr-adevar e greu de gasit.

Fericirea se gaseste si pe pamant,inainte de a o gusta in ceruri,dar ea vine in general dupa asumarea suferintei,pe jerfa si intr-adevar dragoste.Adevarata fericire vine dupa lepadarea de lume si de patimi.

Ponor , Rarau si cu siguranta mai sunt zeci de manastiri "necomerciale".

Tocmai asta cred că e greşeala ta, căci le vizitezi cînd e multă lume în pelerinaj. Eu prefer să merg cînd nu e aglomeraţie, pentru că atunci poţi să te reculegi, să meditezi, avînd linişte exterioară şi... pace interioară.

Manastirea OAŞA cred ca este exact ce ai nevoie, Liviu !
 

In Muntii Sureanu, la 1400 de metri peste pamant, douazeci si patru de monahi ortodocsi aprind vazduhul cu rugaciunile lor. Sunt tineri, intelectuali de elita, cu viata daruita lui Dumnezeu. Credinta lor ocroteste intreg Ardealul .

Ca in orice manastire de rit athonit, clopotele de la Oasa par sa urmeze alt calendar si alta succesiune a orelor diurne. Ziua incepe nefiresc, la miezul noptii, si se incheie mult dupa pranz, cand monahii reusesc sa fure cateva ore de somn si sa-si faca o parte din pravila lor calugareasca. Nu oricine poate sa reziste aici, in pustiul de piatra al muntelui, singur cu Dumnezeu si puzderia de fiare ce salasluiesc prin paduri. Trebuie sa fii cu adevarat puternic ca sa traiesti la Oasa, pe inaltimile locuite candva de daci, unde anul are numai doua anotimpuri, iar timpul pare incremenit in largi secvente liturgice, intrerupte doar de posturi aspre si mari sarbatori.

Oasa e un loc aparte, aspru si indragit de Dumnezeu - un loc in care, epuizati de drum, porumbeii voiajori se opresc inexplicabil cateva zile pentru a se intrema, zboara planat la mica inaltime si apoi aterizeaza fara frica pe umerii calugarilor; un loc in care vacile pasc fericite si nu se feresc din calea oamenilor, in timp ce, in poiana din apropiere, uneori poti vedea laolalta iepuri, jderi, caprioare, veverite, ba chiar si un urs - ca intr-o scena biblica a pacii si a pregustarii finale.
Lupta si ispitele de tot felul nu se vad. Pandesc cotlonite in adanc, in incercari si primejdii nebanuite, care au facut cu decenii in urma ca frumoasa biserica de lemn a manastirii sa fie stramutata in ultima clipa, din cauza lacului de acumulare construit pe Valea Frumoasei, iar primele maici vietuitoare de la Oasa sa plece, prin 1998, nemaiputand sa reziste singuratatii si asprimii iernilor de aici.
Ca sa ajungi la Oasa, trebuie sa te rupi complet de lume si sa urci incet, de la Sebes spre munte, in ritmul si in tacerea adancita a padurii, ce pare a nu se mai sfarsi niciodata. Rasplata e sus, dincolo de poarta mare de lemn si de drumul abrupt ce se termina chiar in pridvorul bisericii. Dreapta si invelita in solzi de sita marunti, biserica vegheaza intreaga Vale a Frumoasei, cea pomenita de Mihail Sadoveanu in povestirile lui de la "Bradul Stramb".

http://www.formula-as.ro/2010/924/sp...rea-oasa-12602

PS- acum este asfaltat drumul pana la Oasa, se poate urca frumos..

Daniel, creştini autentici sunt dar nu-i mai căuta pe forumuri! Duhovnicul meu atunci când "mi s-a părut" că am văzut ceva ce nu era sau nu trebuia să vad mi-a spus "dacă ochiul tău e murdar pe toate le vede murdare şi dacă ochiul e curat le vede curate" .

Şi o mică povestire cu tâlc:
Un creştin (aşa ca tine de ex.) a mers la o mănăstire şi i-a spus duhovnicului exact ce scrii tu mai sus ( că nu mai sunt creştini trăitori). Părintele a luat o sticlă şi a umplut-o cu apă apoi l-a întrebat ce vede. Creştinul i-a spus "văd o sticlă pe jumătate goală".
Duhovnicul i-a spus " eu văd o sticlă pe jumătate plină."
Aşa că...să vedem partea plină şi nu pe cea goală.

Foarte adevarat !

manastiri
 

Nicula (hram - Adormirea Maicii Domnului), un coltisor de rai la marginea unei paduri, aproape de orasul Gherla. Nu doar icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, dar toate lucrurile din biserica, prin vechimea lor, sunt atat de frumoase si totusi smerite si familiare. Parca ai fi... acasa.

Tauti-Floresti (hram - Acoperamantul Maicii Domnului), foarte aproape de Cluj, chiar la iesirea din oras spre Oradea. Intre dealuri si campii verzi, la marginea padurii. Nu e o zona tocmai nepopulata, in ultimii ani aparand tot mai multe cabane si vile. Pentru multi clujeni este o gura de aer proaspat, mai ales de sarbatori, cand biserica devine neincapatoare si slujbele se tin afara.

Muntele Rece (hram - Inaltarea Domnului), o oaza de liniste in Muntii Apuseni, cu un parinte care, desi tanar, pare coborat dintr-o icoana. E atat de liniste ca iti poti auzi inima batand. Manastirea e inca in constructie. In biserica, oameni simpli si frumosi, de la munte. Alaturi, un cimitir al eroilor ingrijit de cele cateva maicute tinere. Pana sus se urca vreo 8 km pe un drum abrupt cu piatra. Peisajul e incredibil.

Cine suntem noi sa simtim "fiorul" acela deosebit ?!
Asta ar trebui sa ne intrebam mai des.

Oare suntem noi atat de curati, incat sa vibreze in noi adevarata incarcatura a unui loc.
Oare nu ne oprim prea usor la suprafata ?!
Acel "fior" al harului nu ne atinge pe noi, cei mandri si judecatori.
Cum sa simtim "fiorul", daca ne oprim la ce se vede la pangar si la alte detalii "adminstrative".

Nu de putine ori am judecat o manastire "de sine" (cunoscuta mie) cu toate ale ei.
Insa m'a rusinat Domnul... caci in ea am intalnit sfinti.
Cata odihna aduce harul, cand ne impacam in noi insine cu un om sau cu un loc.

Adam a cazut din rai, iar Lot a ajuns sfant in Sodoma.

re
 

Un colt de RAI unde eu m-am simtit foarte aproape de Dumnezeu,nu numai ca acest schit este destul de retras dar si mai sus ca asezare ,este schitul BRAN.Acolo este un parinte extraordinar , cand predica parca nici sa respiri nu iti vine.Acolo am simtit Sfnata Liturghie pana la lacrimi.Cand plec de acolo plec induhovnicita si cu gandul de a revenii cat mai repede.
[COLOR=#111111]Unul dintre foarte tinerele asezăminte monahale ale Arhiepiscopiei Sibiului, fiinţând din luna aprilie a anului 2006, Schitul Bran este aşezat pe varful dealului care strajuieşte satul Şimon - arondat comunei Bran - intr-o zonă de un pitoresc aparte, oferind o impresionantă panoramă asupra celor patru importante forme de relief care il inconjoara: Masivul Piatra Craiului, Masivul Bucegi, Masivul Postăvaru şi Măgura Codlei. Printr-o altă fericită potrivire, locul pe care a fost ctitorit schitul este imbibat de sângele şi osemintele ostaşilor români căzuţi în luptele de rezistentă purtate de-a lungul culoarului Rucăr-Bran în Primul Război Mondial. De altfel, întru cinstirea jertfei lor a fost înalţată şi o troiţă comemorativă în imediata vecinătate a bisericii.
[/COLOR] [COLOR=#111111] Biserica mare prăznuieşte ca hram Soborul Sfinţilor 12 Apostoli (30 iunie), în vreme ce hramul viitorului paraclis va fi Duminica Sfintelor Mironosiţe. Potrivit programului liturgic al schitului, slujbele se savârşesc zilnic începând cu orele 19 respectiv 4:30, iar in duminici şi sărbători, de la orele 19 respectiv 9. Rânduiala locului a statornicit ca spovedania şi impărtăişrea soborului să fie cel puţin săptămânale, iar în incinta aşezământului să fie oprit consumul de carne.
În pronaosul bisericii schitului, sunt aşezate spre închinare într-o răcliţă de lemn părticele din sfintele moaşte ale Sfântului Sfinţit Mucenic Teodosie de la Brazi şi ale Sfinţilor Cuvioşi Mucenici din Sinai. [/COLOR] http://www.schitulbran.ro/poze/buton.jpg

daca te duci la manastire ca sa mai bifezi un "obiectiv", nu ai sa simti nici un fior.
gandaste-te ca monahii trateaza toti pelerinii la fel: ca pe niste turisti, mai mult sau mai putin credinciosi.
du-te si stai acolo o saptamana.
vei fi trecut la "regim special". adica viata normala de manastire.
vei primi chilie, vei merge obligatoriu la toate slujbele, vei manca la fel ca ei, vei merge la ascultari. vei fi, pentru cateva zile, un fel de monah.
consider ca experienta vietii traite in manastire este mai importanta decat acel fior pe care il cauti.
daca vei citi Patericul si vietile sfintilor, vei vedea ca acel fior nu este dat oricui, oricum si oriunde.
trebuie sa "transpiri" pentru el.

mai dumitre aici vorbesti ca unul ce le stie f.bine oare nu esti tu un ateu asa cu numele? mie mi-se pare ca le simti prea bine de a fi strain de ele ce zici?aceste vorbe s-au dus acolo unde le este locul sus...la inima.cu citva timp in urma cineva spunea ca tu faci pe ateul din smerenie.si de fiorului acela e vorba ca vine cind respecti tehnologia,nu asa am mers am vazut, am venit,alta la rind.

faza cu smerenia am ratat-o :D nu am citit asta.

eu scriu ce simt pe moment.
daca asta am simtit, asta am scris.

ideea este ca acel fior il poti simti si acasa. nu trebuie sa cheltuiesti timp si bani pentru asta.
iar ceea ce am propus eu, aproape sigur nu ii va aduce acest fior. de ce? pentru ca va cunoaste, cu adevarat, ce inseamna viata de manastire.
ei NU sunt ingeri, sunt oameni ce incearca sa devina ingeri.
astfel le va cunoste si cele bune si cele mai putin bune.
personal, nu am cunoscut mari inaltari spirituale mergand la manastire.
dar faptul ca termini ascultarea pe care ti-a dat-o staretul, este mai frumoasa ca orice fior.

La Cernica, dar nu intr-o zi de duminica sau vineri, cand sunt ff multi turisti. Mergeti in cursul saptamanii la slujba, sa vedeti ce liniste si pace e! Si neaparat sa treceti si prin poiana cimitirului, sa aprindeti o lumanare marilor parinti care sunt ingropati acolo!
Si la Radu Voda e frumos, chiar si duminica, atunci cand nu mai ai loc sa arunci un ac, e ca in rai!

am fost convins inca o data ca le cunosti,in cuvinte putine ti o pledoarie.insu-si avatarul tau iti arata smerenia mai mare cu mult ca a multor useri ce isi flutura flamura credintei calcata si apretata abundent cu miorlaituri si dulceturi
Dumnezeu sa te ajute.Amin.

Multumesc pentru indrumari! Chiar voi incepe sa le localizez si sa-mi creez un itinerariu.
Ce inteleg eu prin fior! Iau ca exemplu Maramuresul. Am fost la Barsana. Frumos de parca ziceai ca ai murit si ai ajuns in Rai. Mi-au placut constructiile din lemn, parcul, peisajul. Am admirat muzeul, am mancat o ciorba de fasole la cantina de la poarta si am plecat. In aceiasi zi am vizitat Manastirea de la Dragomiresti. Diferenta intre cele 2 ca de la cer la pamant. Nu era nimeni. Am intrat in biserica si am stat pe o banca dupa ce ne-am inchinat la Icoana Facatoare de minuni. Mii de ganduri imi treceau prin cap. Am iesit din Biserica si ne-am asezat la umbra unei capite de fan. In seara aceea am discutat cu prietenii si le-am spus ca la Barsana nu am simtit nimic dar la Dragomiresti s-a intamplat ceva. Gasca, prieteni, mancare buna nu am dat importanta atunci. Acum realizez ca asta, si mai mult ca asta caut. Acea senzatie... Nu am regasit-o dar logic ca nu am umblat prea mult!

Problema discutata era in felul urmator:

La inceputul cautarilor in credinta ,eram si eu in cautare de manastiri ,unde sa simt ceva sau care sa ma indrume sau sa ma invete .Insa atunci nu am gasit.Acum nu mai caut.

Raspunsul meu fata de Liviu era din acesta experienta,ca aceasta cautare sfarseste pana la urma cautand in noi insine si nu in afara noastra.Am incercat sa fac o paralela,sa spun ca asa cum nu exista ,cel putin la prima vedere,manastiri in care sa se regaseasca,tot la fel,nu exista ,daca vei cauta ,crestini cu care sa ai o comuniune in Hristos.
Am spus aceste lucruri,nu pentru a descuraja,sau pentru ca sunt pesimist,ci pentru a arata ca tot de la persoana proprie se porneste simtirea duhovniceasca si se desavarseste tot personal si in singuratate.

Indrumatori nu mai gasim nici in manastiri,nici in societate,in afara de scrierile ortodoxe,care le gasim pretutindeni.

Eu sunt o persoana optimista;insa din proprie experienta iti pot spune ca eu nu am gasit indrumare nicaieri unde am cautat(in afara de carti) si nici nu am gasit un prieten crestin cu care sa merg impreuna pe drumul desavarsirii crestine.

Cred ca destinul crestinului este singuratatea,nu stiu,poate asa vrea Dumnezeu,poate ca in singuratate te apropii mai mult de El .....

Pana la urma toti marii proroci si sfinti au avut un destin singular,au fost rare cazurile cand au avut un tovaras de drum....

Sintagma "manastiri necomerciale" este la fel de nepotrivita ca sintagma "crestini neimpatimiti"..

Depinde foarte mult de felul tau de a fi, te poti simti bine si poti trai duhovniceste cateva ore, la slujba, in orice manastire, daca ai mintea limpede si daca ti-e rugaciunea rugaciunea. Nu locul sfinteste omul, ci invers. Noi trebuie sa sfintim locurile prin care trecem. Degeaba e un loc / om sfant, daca omul nu il percepe astfel. Si apoi, Dumnezeu nu e un imens papagal rosu.

Eu una am intalnit locuri si crestini autentici - nu ma refer la cei de pe forum, ci la persoane in carne si oase - numai ca nu i-am cautat eu, ci ei m-au gasit pe mine si ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta. Oamenii astia se gasesc unde te gandesti mai putin: la scoala, pe strada, nu doar in biserica. Sunt foarte multi tineri crestini autentici, numai eu am cunoscut destui.

Ceva asemanator am spus si eu pana acum,imi cer scuze daca nu s-a inteles asta.

Aici ai exprimat o ideie reală şi ai expus-o corect.
Totul se află în noi dar fără preoţi şi fără biserică şi tainele ei noi ca şi creştini ne putem mântui.

Cateodata secretul evitarii comercialismului si oricum, a turistilor, in unele manastiri, este de a le vizita la ore in care nu sunt turisti.. De exemplu, vara trecuta am fost la Voronet in timpul zilei, dupa-amiaza: multi turisti, multa aglomeratie, multa palavrageala, foarte greu sa percepi manastirea ca manastire si nu ca muzeu sau "loc de vizitat" si pus un check ca ai fost si acolo. Am stat peste noapte la o pensiune la cateva sute de metri de manastire, m-am trezit si am mers acolo pe la 7 dimineata. Poarta manastirii bineinteles deschisa, dar nici tipenie de om nicaieri, nici pe drum, nici in curtea manastirii...am putut sa stau in curtea manastirii in liniste, sa ma adun, sa ma rog, sa admir pictura, in cea mai mare liniste. La un moment dat am vazut ca usa bisericii este intre-deschisa, asa ca am intrat. Cateva maici terminau rugaciunile de dimineata in liniste. Nu m-a intrebat nimeni de nimic...si nu am avut deloc sentimentul acela de turism pe care il am de multe ori cand merg in vizita la manastirile faimoase din Bucovina.

Doamna Dorina, nu cumva ati facut o greseala de tipar ?
Ne putem mantui fara Biserica si fara Sfintele Taine ?
(Nu mai zic de preoti, caci prin ei _buni sa rai _ se lucreaza Sf. Taine in Biserica).

Aline, tata, FII CU IUBIRE mai! Au doar nu Hristos iarta si iubeste? Iar tu care esti chipul lui Hristos, oare nu tot IUBIRE esti? Fiecare doarme dupa cum isi astene! Nu esti in masura sa judeci... nu e ta judecata! Nu iti impropria ce nu e al tau: judecata e a lui HRISTOS si atat! Iar ca spui ca cineva il numeste cumva pe fratele Dumitru, de ce te ambalezi sa crezi?
stii ce zice Sf.Ioan Teologul in Epistola 1 Soborniceasca? ORICE VETI AUZI, MERGETI MAI INTAI SI ISPITITI SA VEDETI DE NU CUMVA E MINCIUNA! Iar Sfintii Parinti ne indeamna la A NU PLECA URECHEA CLEVETITORULUI sa nu te faci impreuna-osanditor cu el!
Ma doare sa te vad asa... esti un om suferind... Cere-I Domnului mila Sa!!! Iarta-ma!

Manastirile VIZITATE sunt la masura NOASTRA! Asa cum vrem sa le vedem asa le gasim! Daca noi cautam pe Domnul in Sf.Manastiri, Il gasim, fie de e slujba fie de nu e! Fiecare vede manastirea dupa cum ii e viata! Daca este curvar, va vedea calugari curvari! Daca este curat, va vedea calugari curati! Si aici aduc aminte de cuvantul Sf.Cuvios Paisie Aghioritul care zice ca daca iti vezi numai pacatele din tine, vei vedea pe cei din jur ca sfinti!
Manastirile Moldovei (Neamt, Secu, Bistrita, Putna, Slatina, Varatec, Agapia, Voronet, sma)sunt pline de SFINTENIE, fie ele si pline de vizitatori! Acolo s-au nevoit mii de cuviosi si cuvioase... de ce nu cautam sa le simtim Harul lasat noua prin peretii plini de tamaie si acoperiti de sfintenia rugaciunilor lor prin privegheri de noapte si mii de metanii? Daca ne limitam la ziduri, le gasim reci si afumate... sau frumos varuite si ... atat! NU! Duhul Sfant este prezent ca Sf.Liturghie, chiar de sunt mii de credinciosi, NU INCETEAZA IN ELE!
Sa mergem acolo cu sufletul mic mic... "Doamne, aici esti Tu, chiar si in pictura asta afumata de tamaie si lumanari! Aici sunt sfintii Tai care s-au nevoit pentru a Te dobandi! Da-mi si mie Harul Tau... ca sunt nevrednic a calca acest pamant sfant, sfintit de calcaiele si genuncii si lacrimile sfintilor Tai care s-au nevoit aici!" si asa plin de smerenie primesti HARUL acela nevazut si iesi din acea manastire, PLIN DE DUHUL SFANT! ca nu ai cautat ziduri, ci pe DUHUL SFANT! Ca daca te duci cu smerenie, cautand pe Domnul, Il vei afla si ti Se va da tie! Si in rugaciunea ta simpla, urechile NU vor mai auzi vorbaria din Biserica, ochii nu vor mai vedea fuste scurte sau piepturi goale (ale turistilor) si nici gura ta nu va grai desertaciuni! INIMA TA SA FIE A DOMNULUI in toate zilele vietii tale, chiar si in mijlocul FURTUNII! El este prezent... ca si Sf.Ioan de Kronstatd desi mereu in mijlocul golanilor de cartier, a curvelor strazii si a betivilor, dar si mereu inconjurat de mii de oameni, avea o pace de nedescris, pt ca IUBEA PE TOTI! Pt ca atunci cand IUBESTI pe toti, te asemeni lui Hristos, Care iubeste pe TOT OMUL!

Domnul sa va dea gandul Sau!

Scuze! Suna cineva la poartă şi am dat drumul postării repede fără a verifica.

Asta am vrut să spun:
Totul se află în noi dar, fără preoţi, fără Biserică şi fără Sfintele Taine nu ne putem mântui.

Mulţumesc Adriana:77:

"FII CU IUBIRE" ... asa iti incepi comentariul.
apoi spui "de ce te ambalezi sa crezi".
oare nu din iubire, Alin tinde sa creada ca sunt un crestin smerit si nu un necredincios asa cum afirm?
stiu, suna aiurea sa fac eu comentariul asta...

si nu am inteles, eu sunt "CLEVETITORUL"?

Liviu33,mi-as dori sa te pot contrazice,insa din pacate,cam ai dreptate.Insa,cauta si,cu siguranta ,vei descoperi si manastiri in care sa simti DUHUL lui Dumnezeu ,lucrind.Stii,in toata lumea,oriunde te vei duce,inclusiv la Marile Lavre ,vei gasi ceva de cumparat,un souvenir,care sa-ti aminteasca de locul prin care ai trecut,sau ceva sa duci ,acasa,la cei dragi.Asa e si firesc ,nu?Insa,nu uita ,nimeni nu-ti baga mina in portofel.Acele lucruri doar ti se ofera vederii.Daca nu vrei ,nu le achizitionezi.Simplu.
...Apoi,oricit de reci si indiferenti ar fi vietuitorii unor Manastiri - de ,viata de manastire e foarte aspra si are implicatiile ei,caci Satan ,nu sta o clipa,si ,inainte de toate,cei de acolo sint si ei ,oameni,niste biete fapturi ,cu bune si cu rele...-,tu ,ca si trecator ,prin zona,trebuie sa culegi ceea ce este bun...si daca ai mers ca turist ,culegi istorie,daca mergi ca pelerin incearca sa agonisesti ceva DUH Sfint,caci toate,absolut toate LOCASURILE,IL AU!Daca te "deranjeaza" in vreun fel vietuitorii ,sau daca unii chiar nu-s la masurile la care sa poata oferi blindete si bunatate,nu te impiedica de "cioate",ci mergi intr-un coltisor si in ascuns du rugaciunea ta ,netulburat,Domnului...Si,nu uita:cauta si ...vei gasi!Antonia

Cind vei intilni omul potrivit,iti vei schimba parerea.Duhovnicii ,chiar exista.Ei au :BLINDETE,BUNATATE,si...sint IERTATORI!Duhovnici precum parintele PETRONIU,IOAN de la RECEA,NICODIM BUJOR,SOFIAN BOGHIU,TEOFIL PARAIANU,etc,s-au nascut si se mai nasc inca.Trebuie doar sa-i cautam ca-i gasim ,cu siguranta.

pt.Aghioritul cu toata dragostea frateasca intru Hristos Domnul:
 

aghioritule eu nu sunt un telepat sa iti pot transmite iubirea ce o am pentru orce faptura ce este creatia miinilor lui Dumnezeu iarta-mi aceasta neputinta.in ceia ce priveste iertarea aceasta vine prima data de la noi ca sa fim iertati la rindul nostru[vezi rugaciunea tatal nostru]
in ce priveste judecata aproapelui nu judec pre nimeni daca asta reese despre mine nu pot pentru ca sa spun decit:imi pare f.rau ca nu se simte ce transmite disperarea mesajului meu.
iar pe fratele nostru dumitru te rog nu il lua cu rindeaua ca e om ca noi si el,cel putin cind isi aminteste despre mersul la manastiri si viata intre calugari se vede ca nu este strain fata de multi,si vorbeste cu o oarecare dragoste ascunsa in glas.si de ar fi strain de toate oare domnul IIsus nu a suferit si pt.el.unde ne este dragostea noastra? cum putem iubi vrasmasii nostri? de nu iubim un pacatos ce il cheama Dumitru.citind,in limonariu sau patericul egiptean,acei vietuitori ai pustiei,unii din ei, faceau niste lucruri ce puteau sa sminteasca un biet muritor de rind,si se faceau pre ei de ocara din adinca smerenie de ziceai ca sunt eretici.daca Dumitru e un "eretic" smerit?.de verificat cu dea-manuntul nu pot sa o fac de ce fiind-ca ne despart distante mari.
suferinta mea este ca aceasta lume se duce de ripa si nu pot sa ajut cu nimic desi uneori ma straduesc. ma rog Doamne mai ingaduie-ne putin poate ne vom intoarce la tine!si vom pune inceput bun pocaintei noastre.Amin
aghioritule un parinte ce se numea ioan mi-a spus:fratia ta te inghite lumea,si asta vorba mi-a ramas in minte ca un ecou peste ani si nu vreau sa ma inghita lumea aceasta.
aghioritule te rog ingaduie-ma si pre mine

Sa ai bucurii duhovnicesti cu navala.Amin.

MANASTIREA IZBUCjud.BIHOR ,UNDE DESI A FOST F.MULTA LUME DE SINTAMARIE A FOST MINUNAT ..AM SA SCRIU DEGRABA IMPRESIILE SI O SA LE PUN LA IMPRESII DIN PELERINAJE ,ROMANIA...apoi mai e MANASTIREA HODOS BODROG,JUD.ARAD:18: