Mucenicie s-au Sinucidere?
 

Va dau o situatie dex ma duc intr-o tara musulmana si spun in gura mare ca sint crestin si sint ucis pentru faptul ca sint crestin voi fi mucenic s-au sinucigas?Ce parere aveti?
P.S Nu am de gind sa fac asa ceva doar sint curios.

Cred ca depinde de motivatie. Daca faci asta din dragoste de Hristos , de Biserica si de credinta nu e sinucidere. Ucenicul Sf Nifon (Patriarhul) a procedat asa, si cred ca multi alti sfinti.
Daca ai face-o dupa o deceptie, pt ca nu iti mai vezi rostul, si fara sa aiba nici o legatura cu simtamintele tale pentru Hristos atunci e sinucidere. Cam asa o vad eu.

Una e sa mori pentru Hristos, alta e sa mori spanzurat sau cu venele taiate.
Nu e o sinucidere, e doar o alegere a felului in care vrei sa mori.

Nu ispitii pe DUMNEZEU

Aşa cum spunea dl costis, depinde de intenţie. Dacă aţi avut intenţia să muriţi, dar nu aţi avut curajul să vă aruncaţi de pe hotelul Burj Dubai şi aţi găsit această modalitate pentru a vă provoca moartea, atunci e vorba de sinucidere. Dacă, însă, aţi vrut să Îl mărturisiţi pe Dumnezeu, chiar dacă execuţia dv era foarte previzibilă, atunci e vorba de mucenicie. Aşa au ajuns mucenici toţi mucenicii: mărturisindu-şi credinţa sau evitând să facă un păcat.

ar fi o prostie nici cum mucenicie

Un parinte ieromonah, a marturisit intr-o emisiune televizata ca in clipa in care a ajuns la aeroport in Emiratele Arabe au vrut sa il oblige sa isi de-a jos crucea de la gat. La refuzul sau i s-a spus ca o face pe propria raspundere ca va risca sa fie ucis in plina strada.
Si aici pe acest forum vorbeati de toleranta.

...sa ne amintim de Sf.Mc.EVGHENIE din Rusia, tanarul de 26 de ani ce a fost decapitat - in urma cu vreo 2-3 ani - de ceceni ca NU si-a aruncat Sf.Cruce de la gat! Oamenii fara Dumnezeu, niciodata NU vor intelege MARTURISIREA CREDINTEI ORTODOXE, nu vor intelege sa NU te lepezi de elementele CRESTINE, nici macar de forma ei!!! Ei intotdeauna o vor vedea ca pe o NEBUNIE! sau... sinucidere!
Un crestin-ortodox NICIODATA nu se teme de ce i se va intampla oriunde in lume va fi, daca isi pastreaza FORMA si ESENTA de crestin Ortodox: purtarea Sf.Cruci, facerea Sf.Cruci, vorbirea despre Maica Domnului sau despre patimile Domnului Hristos, rugaciunea inainte si dupa masa, mersul la Biserica-Ortodoxa! Cine se fereste - macar de facerea si purtarea Sf.Cruci - se aseamana lepadarii lui Petru, si devine APOSTAT! Adica lepadat de credinta ortodoxa!
Parintele mai-sus-amintit daca isi scotea Sf.Cruce de la gat, de teama sa NU fie omorat, cadea in apostazie! El ca Preot, trebuie sa isi poarte tinuta (in afara casei sau chiliei) asa cum a fost investit de Ierarhul sau, indiferent de loc si timp! Iar daca murea din pricina ei, murea ca MUCENIC fiind MARTURISITOR AL SF.CRUCII LUI HRISTOS! caci "cine va marturisi despre Mine inaintea oamenilor, voi marturisi si Eu in ziua cea Mare pentru el inaintea Tatalui Meu!"
Iertati!

depinde: daca ma duc sa strig ,pur si simplu pentru a vedea ce fac cei de-acolo sau din teribilism..consider ca este prostie.
daca sunt obligat sa renunt la religia mea si spun asta atunci este mucenicie.
Dumnezeu sa ne lumineze.

Pai nu a acceptat. Fireste. Domnul a avut grija. Mergea la o misiune ortodoxa. Si-a facut ascultarea pana la capat.

Pai dex vreau sa mor pentru Hristos sa fiu in rindul mucenicilor si ma duc intr-o tara musulmana si SPECIAL arat ca sint crestin anume pentru faptul ca sa fiu omorit s-au chinuit adica caut moartea singur (vrind sa fiu mucenic)
As vrea sa am o asemea moarte

Iata la stiri o aratat un caz
http://m.protv.md/stiri/internationa...-biserica.html
play pentru a vedea video

Nu trebuie sa ne dorim mucenicia si nici sa ne visam mucenici. Este "un pahar", pe care putini il pot bea, si numai atunci cand sunt pusi in fata faptului.

Mucenicia este o realitate a lumii cazute. Sfintii mucenici sunt raspunsul crestin la ura si intoleranta lumii, de-a lungul timpului, fata de Hristos.

A cauta in mod expres mucenicia, corespunde cu a cauta ca cineva, chiar si in nebunia lui, sa ia sangele meu asupra sa, doar pentru ca eu sa-L marturisesc pe Hristos. Ori, eu nu vreau asta. Sunt multe alte cai binecuvantate de Dumnezeu spre a-L marturisi, pe care Traditia Bisericii ni le arata.

A existat o stuatie similara prin secolele 2-3, in perioada persecutiilor: unii crestini, stiind ce inseamna cununa muceniciei, se duceau la autoritatile romane si se declarau crestini doar pentru a fi martirizati.
Episcopatul a interzis acest lucru, precizand ca una este sa fii luat la intrebari despre credinta ta _ si sa nu te lepezi de ea cand altul iti cere aceasta _ si alta este sa te duci intentionat in padure ca sa te manance lupii fiindca asa ai socotit tu ca e de folos.
Asa ca, marturisirea crestinismului facuta in fata unor anti-crestini doar din intentia de a fi martirizat de catre ei a fost asimilata unui comportament sinucigas.

Daca ai fost ucis pentru motivul ca esti crestin si nu te-ai lepadat de Hristos cu siguranat vei fi mucenic.

Acum am inteles, Mersi foarte mult

Crestinul nu-i cautator de mucenicie. El trebuie sa fuga de ea, dar nu din teama de suferinta, ci din iubire pentru cei ce i-ar face rau. Nu doreste sa le dea prilej de pacat. Daca totusi este prins spre a fi ucis de catre cei ce lupta impotriva lui Hristos, acesta se va ruga, cu glas mare, precum Sfantul Stefan: Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta.

Un crestin nu trebuie sa tipe in gura mare ca este crestin nici in tara sa, cu atat mai mult intr-o tara musulmana. Tot ceea ce face, trebuie facut fara trambitare.

A tipa, deci nici macar a marturisi, e o invitatie la ura si lupta, nu la iubire.

Daca insa, s-ar intampla sa fie pus sa se lepede de credinta sa pentru a trai si refuza acest lucru din dragoste pentru Hristos, atunci poate fi considerat mucenic.

Ai grijă mare! Vezi ce a păţit şi Sfântul Apostol Petru în timpul Patimilor Mântuitorului, vizavi de ce a spus la Cina Cea de Taină!

Eu am fost in Israel si aveam cruce la gat de lemn,normal sub tricou (da se vedea respectiva cruce) si nu eram privit deloc ciudat.
Nu mi-a zis nimeni nimic ceva jignitor de Dumnezeu Iisus Hristos sau de Maica Domnului sau mai stiu eu ce.
Ce era acum 2000 de ani,nu mai este la fel acum.
(asta e raspuns la ce a zis fratele Paduraru).

In primul rand, nu are rost sa vorbim de lucruri teoretice.
Acestea ne rapesc viata reala si ne ocupa mintea cu prostii ireale.

Daca ar fi insa real, nu cred ca ai avea puterea si curajul mucenicilor.
Mucenicii nu erau doar oameni curajosi, ci erau purtatori al harului Duhului Sfant.
Duhul Sfant era cel care, de fapt, marturisea in ei.

Privind moartea "in ochi", sigur ai vedea altfel lucrurile.

Mi se pare o lipsa de respect sa faci asta! Apoi ma indoiesc ca vei fi ucis, probabil se vor uita ciudat la tine si cam atat. Ca sa ajungi sa fii ucis trebuie sa-i jignesti foarte tare dar atunci nu mai ai nici o legatura cu vreo virtute crestina. Peste 90% dintre musulmani nu sunt fanatici ci oameni ca oricare altii, mai ancorati in traditii.

In Vietile Sfintilor vedem cum multi crestini au ales prin propriul indemn sa marturiseasca ca sunt crestini,chiar daca stiau ca ,prin acest gest ,vor fi ucisi.Marturisirea lor insa ,de cele mai multe ori,era insotita de minuni dumnezeiesti,prin asta aratand lumii de acolo Dumnezeul adevarat.

Biserica s-a mentinut si ridicat prin martiri,prin mucenici.Prin marturisire,cu pretul vietii,s-au facut multe alte convertiri ale celor care au asistat la marturisire,si prin aceasta jertfa s-a intarit crestinismul.

"Cine ma va marturisi inaintea oamenilor Il voi marturisi si Eu inaintea Tatalui"...

E buna intrebarea.
Nu in cazuri din astea de eroism ieftin, dar cand ti se cere sa faci, ca sa supravietuiesti, lucruri rele, murdare,urate, ( sa minti, sa furi, sa te prostituezi, sa omori , sa talharesti) si refuzi sa faci astea, cu riscul sa mori de foame? Dar in cazul in care mai ai si copii?
Credeti ca Dumnezeu nu te iarta daca de frica mortii faci vreo nelegiuire sau te lepezi de numele Lui, cel putin in fata oamenilor, daca apoi iti ceri iertare?
Ati vazut filmul in care Meryl Streep e o evreica cu 2 copii, dusa in lagar, si i se cere sa aleaga viata unuia din copii? Ce era mai bine sa faca in situatia asta, sa-i dea pe amandoi, si pe ea, mortii?
Nu zic ca eu as face intr-un fel sau altul, doar intreb...

În ultima vreme înţeleg tot mai mult că a crede în Hristos înseamnă a te încrede în El în chipul cel mai absurd: să te arunci, adică de pe mal în mare fără să ştii să înoţi, ştiind că El îţi va întinde mâna şi că te va trage. Lepădarea de Hristos este optarea pentru siguranţa malului, a lumii acesteia. Dar El e pe mare. Niciodată n-a pierdut prilejul de a cere celor ce-L ascultau credinţa totală, fără rest: Ucenicilor le-a spus, simplu, să-L urmeze (lăsând toate), tânărului bogat i-a cerut să-şi dea toată averea, faţă de văduva săracă şi-a exprimat admiraţia, pentru că şi-a jertfit grija zilei de mâine, ş.a.
Nu cred că nu ne va ierta dacă ne va fi frică (deşi de nenumărate ori a spus: „Nu vă temeţi”), însă e alegerea noastră pentru „siguranţa” malului, care ne desparte de El. Iar malul, mai devreme sau mai târziu, se va scufunda.

Inca un exemplu de posibila "mucenicie": daca esti intr-o situatie foarte crunta, n-ai ce manca, trebuie sa faci pacate mari ca sa supravietuesti (sa furi, sa minti, sa inseli, etc) si alegi sa nu o faci, in detrimentul tau, al sanatatii tale, al copiilor tai - poate tu ca femeie sau nevasta este insarcinata, si pierde copilul, sau mai grav, e silita sa renunte la el - copilul ala ajunge "mucenic"? parinti sunt mai pacatosi decat daca faceau altceva, daca furau sau cine stie ce, omorau pe altcineva, Doamne fereste?

Foarte frumos explicat! Sa ne ajute Dumnezeu sa avem credinta!

Fratilor,eu din ce am citit am concluzionat ca e pacat sa faci asa ceva. Asa au facut si crestinii din nordul Africii in primele secole,ducandu-se la Roma sa fie omorati ca sa ajunga martiri (caci eram mahniti ca n-aveau niciun martir). Asta a fost prostie,sinucidere curata. NUMAI Dumnezeu alege cand sa fii martir,nu ca asa vrei tu! Mare atentie ce subiecte tratam,cum ne dam cu parerea si ce raspundem. Mai mare osanda vom lua daca vom fi pricina de sminteala!

<Sanduu> iti poti dori sa te faci preot si sa duci credinta ortodoxa in tarile musulmane, iar daca te omoara, fii sigur ca esti Mucenic.

Sa-ti doresti moartea pentru EL, nu este de condamnat, ci este o virtute.
Sf. Ignatie Teoforul s-a dus direct spre prigonitori, pt ca se ruga si isi dorea mult Mucenicia, desi toti incercau sa il convinga ca e gresit. Sf. Pantelimon le-a zis soldatilor sa isi duca sentinta pana la capat, desi aceia nu mai vroiau sa-l omoare. Sunt foarte multe exemple in vietile Sfintilor.

Si nu uita, ca inainte de a fi Mucenic, poti fi schingiuit 5-10 ani. Esti sigur ca esti barbat sa duci atata suferinta? Mucenicia e asa cum o vrea EL, nu cum ne-o planificam noi. Te pot inchide si viola aia zilnic in puscariile lor, iti pot taia mainile , scoate ochii... Mai continui? :P

Si in plus, jumatate dintre noi, o sa avem sansa sa fim Mucenici prin boli in tara noastra. Cand cade un cancer pe noi, poti fi Mucenic daca slavesti pe Dumnezeu pt suferinta ta. Ce credeai? Ca mucenicia e usoara? Nu e. E ffff dureroasa. Dar o faci pt EL.

Subscriu intru totul.
Alternativa la smerenie e mandria. Nimic altceva.

Si inca, as indrazni sa adaug: nu faci nimic, tu insuti, absolut nimic. De crezi ca faci ceva bun, ca ai adica vreun merit, pariez fara ezitare: esti beat! De vin sau de tine insuti. Sau de amandoua.
Singur (asadar fara Domnul) nu esti nimic sau, dimpotriva, cu adevarat esti nimic. ma rog, esti tarana...

Deci, ceea ce crezi ca faci pentru El, o faci PRIN El. Cum poti crede ca tu, neputinciosul glod, faci ceva pentru Domnul? Chiar crezi ca ai putere personala inaintea lui Dumnezeu?
Numai PRIN Domnul Hristos, prin Duhul Sfant face tarana ceva. In rest... umbra pamantului, ce altceva sa faca omul?...
Domnul fie laudat! AMIN+

P.S. Cel caruia i-am vorbit aici sunt eu insumi. Mie mi-am adresat aceste cuvinte.

Ceea ce ai zis tu completeaza ideea mea, nu o contrazice.
Fraza ca <faci ceva pentru EL> nu e o mandrie, ci e vb de jertfa.
Sa te jertfesti pe tine, LUI.

Asta e definitia jertfei, adu-te pe tine ca jertfa, ca sa il bucuri pe EL.
Ca suntem tarana nu are nici o legatura cu asta.Si iarba e iarba si il slaveste mai corect decat o facem noi oamenii.Suntem tarana si ni se cere jertfa. Jertfa faptei, nu a vorbei. Sa nu ne ascundem iresposabilitatea in spatele scuzei ca suntem tarana.Dumnezeu iti da undita spre mantuire, dar nu iti prinde si peste. TU trebuie sa o faci, cum crezi tu ca o poti face mai bine, prin Mucenicie, monahie, viata sfanta, pustie, casatorie sfanta, preotie, sau orice alta cale care duce la EL. Si tot EL zice: "indrazniti, Eu am biruit lumea". E vb de curaj. Suntem chiar incurajati sa "rapim" RAIUL.

Pai ce, mai urmeaza sa zicem ca dorinta spre RAI e mandrie.
Smerenia nu inseamna sa nu rapesti raiul sau sa nu iti doresti preotia, monahia, mucenicia, sfintenia, smerenia inseamna sa nu iti judeci aproapele.

Vreau sa mai completez ceva:

Smerenia nu este cea in care ne facem viermi, tarana, gunoi, caini.
Smerenia este cea care nu faci rau celorlalti. Cea care nu raspunzi la rau cu rau.

Nu putem rade de altii si de pacatele lor pe la spate, arunca ironii, crezandu-i prosti si apoi sa zicem ca suntem viermi, caini si alte vietati. Pentru ca aceasta este imitarea smereniei, nu smerenie.
Smerenia inseamna sa vezi pacatul cuiva si sa ii impui mintii sa nu vada pacatul acela, sa te porti politicos si sa nu razi de el pe la spate.

Cuvintele " vai ce prost e asta", "ce grasa si urata e aia", "ce dobitoc", "ce drogat e cantaretul acela", insotite apoi de cuvintele "Doamne iarta-ma ca gresesc", arata de fapt FARISEISMUL, nu SMERENIA.

Nu are legatura cu subiectul, dar vroiam sa completez ca tot a venit vorba despre asta.