Ce este Adevarul?
 

"Eu sunt Calea, Adevarul si Viata!"

"Eu pentru aceasta M-am nascut si am venit in lume,
ca sa marturisesc despre Adevar."

Multi cred in Isus dar nu vad Adevarul.
...care este natura ultima a Lui Isus?

Ce este de fapt Adevarul?

Adevarul cu a mare nu este dogma, dogma este doar jalon spre Adevar. Adevarul nu este inchinare, inchinarea este recunoasterea Lui. Adevarul nu este ritual sau formalism, nu este litera. Adevarul este Viu, Adevarul este Jertfa, Adevarul este Dragoste, Adevarul este Daruire pentru celalalt. De aceea Adevarul este si Cale, este si Viata. Adevarul este Calea de a-l sluji pe aproapele, ca impreuna sa dobanditi Viata.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Cine este Adevarul?
 

Adevarul ca si teorie sau ca si explicatie definitorie, niciodata nu il vei avea! Niciodata nimeni si nimic nu iti va defini Adevarul! Nici cea mai intalta FILOSFIE! Pentru ca a trai in ADEVAR inseamna a trai in Hristos! Iar a trai in Hristos este sa urmezi calea Bisericii si sa implinesti poruncile! "CIne Ma iubeste pe Mine, pazeste (adica implineste) poruncile Mele!" Ele pot fi gasite in Sf.Scriptura... in Randuiala Bisericii prin Sf,Canoane... si ultima Prorunca lasata noua ca si NOUA LEGE: "porunca noua va dau sa va IUBITI unul pe altul, precum EU v-am iubit pe voi" caci Iubirea Lui a mers pana la a MURI pe cruce pentru ei. Caci "nu este iubire mai mare ca cineva sa isi dea viata pentru prietenii sai"!
ACESTA ESTE ADEVARUL! a lasa lumea si placerile ei si a urma lui Hristos! A merge la Biserica la toate sfintele slujbe, a te curati de pacate si de a te pazi sa nu le mai repti, sa te impartasesti cu Sf.Impartasanie, sa te rogi mereu caci numai prin rugaciune vei intelege de ce mergi la Biserica, de ce te impartasesti, de ce te spovedesti! In rugaciune Dumnezeu Se descopera pe Sine ca ADEVARUL ABSOLUT! Si asta o confirma sfintii... caci si trupurile lor s-au sfintit, s-au umplut de ADEVARATUl Hristos si ne transmit noua mireasma sfinteniei si minunile nemaiauzite si nemaivazute!

Deci, daca vrei sa cunosti ADEVARUL, apropie-te de Hristos, urmeaza invatatura Lui, si vei afla CALEA si VIATA! asa cum si Samarineanca a vrut sa nu mai inseteze niciodata de apa, dar a aflat ca ADEVARATA BAUTURA nu este cea materiala, ci este INSUSI HRISTOS! Atunci cand L-a aflat, NU i-a mai trebuit si s-a dus repede in cetate si i-a adapat si pe locuitorii cetati cu APA CEA VIE care este HRISTOS!

Multumesc pentru raspuns.

Este o declaratie exaltata, ultimativa.

In unele aspecte este bine sa avem certitudini,
in altele este bine sa lasam usa cunoasterii intredeschisa.

Adevarul ca si Dragostea, Jertfa, Credinta, Smerenia ... este o virtute.

Toate virtutile se ingemaneaza.
Hristos se regaseste in fiecare si Le aduna pe toate in El Insusi.
Desi sunt foarte asemanatoare, fiecare are o aroma specifica.

Daca intrebi un crestin cum se exerseaza Smerenia,
iti poate explica detaliat, cu tomuri de exemple.

Daca intrebi cum se cultiva Jertfa sau Dragostea fata de aproapele,
iti poate explica asemenea.

Dar daca intrebi cum se cultiva Adevarul,
putini iti pot da un raspuns adecvat.

Adevarul este explicat prin celelalte virtuti, fara a i se identifica 'aroma'.

Mintea care vede si aprofundeaza Adevarul se numeste Intelepciune.

Toate celelalte virtuti sunt incomplete, nerotunjite,
daca nu sunt sustinute de Intelepciune.

M-ar bucura nespus un raspuns care sa explice intelepciunea,
prin prisma acestei definitii.

Pentru mine, intelept este acela care reunind Iubirea cu Credinta naste in el Adevarul.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Tipuri de intelepciune
 

Intelepciunea poate fi definita in multe feluri.

De exemplu:

1. intelepciune cuprinzatoare
cand se inteleg calitatile care trebuie realizate si defectele care trebuie inlaturate

2. intelepciune clara
cand se inteleg aspectele subtile ale realitatii

3. intelepciune rapida
cand pot fi inlaturate imediat din minte conceptiile gresite indata ce apar,
intelegand cu repeziciune natura ispitelor

4. intelepciune adanca
cand se inteleg fara dificultate toate aspectele profunde ale scripturilor

Dar in postare ne referim la cea mai speciala forma de intelepciune,
intelepciunea care vede adevarul.

Da, iar intelepciunea nu poate vedea Adevarul decat prin ochelarii Credintei si Iubirii.
Mai exista si cei ce recita Adevarul vazut de altii. Aceia nu au inca intelepciune. Au doar memorie buna.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Iertare , dar e raspuns de protestant acesta ! Apostolul Pavel a propovaduit complet altceva . . . Da , e si "ritual" si "formalism " ! Da , e si contactul direct cu Biserica Ortodoxa prin participarea la Sfintele Slujbe , si asta nu cand avem noi chef , ci mereu ! Da , este si "formalism " - Rugaciuni ortodoxe , acatiste ortodoxe . . . ! Adevarul e Hristos , iar Biserica ORTODOXA este trupul tainic al lui Hristos , CAPUL ei ! ! !

Mantuitorul,in Predica de pe Munte,a spus: ,,Ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu!".Tot EL a mai spus:,,Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi".

Am citit recent o frumosa abordare pe acesta tema.Se spunea asa in ea: ,,Nimic nu este mai mare decat inima curata,pentru ca o asemenea inima devine tronul lui Dumnezeu.Si ce este mai slavit decat tronul lui Dumnezeu?Cu siguranta nimic.Dumnezeu spune despre cei care au inima curata:Eu voi locui si voi umbla in mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, si ei vor fi poporul Meu.Deci cine sunt cei mai fericiti dintre oameni?Si de care bun sunt lipsiti?Nu se gasesc toate bunurile si harismele Duhului Sfant in sufletele lor fericite?Ce trebuie mai mult?Nimic,intradevar nimic.Pentru ca au in inima lor darul cel mai mare: pe Dumnezeu Insusi".

Adevarul este Dumnezeu Insusi.

Eu am intalnit oameni foarte amabili,buni,milostivi si fericiti...aveau o inima asa de curata,dar unii nu credeau in Dumnezeu sau nici nu se gandeau la asa ceva(uitasera sa mai mearga la biserica,sa se mai roage).Dar erau fericiti impreuna cu familia lor...

Cred ca Dumnezeu vrea ca oamenii sa fie mai buni unii cu altii,mai iubitori...chiar daca acestia nu cred in El sau cred.

Cred ca El este mult mai presus de noi,din toate punctele de vedere,si nu este un Dumnezeu maniat,furios.

Daca un om a fost modest,ajutator,plin de calitati dar nu a crezut...Dumnezeu il va trimite in iad?...Asa gandim noi,oamenii,asta inseamna sa-L coboram la nivelul nostru de gandire.
Si sunt multi cei care cred in Dumnezeu,dar nu respecta legile morale...

O sa va spun ce cred eu,in limitele mele certe.Este foarte adevarat ca omul isi urmeaza calea sa,calea lui Adam.Dar este si mai adevarat ca Dumnezeu urmeaza acesta cale a omului impreuna cu el,facind-o in propriul sau mod si prin urmare schimband-o,facand-o in intregime intr-un mod diferit.EL face din calea rebeliunii omului calea propriei Sale victorii,calea distrugerii calea salvarii si calea rasturnarii poruncii Sale-ceea ce este calea restaurarii Sale.

Avand in vedere aceste aspecte,adevarul caii omului poate fi vazut si inteles doar daca este privit din punctul de vedere al adevarului mai amplu al caii lui Dumnezeu impreuna cu omul.Istoria omului si a pacatului sau se pot intelege doar in istoria lui Isus Hristos,cel ce a purtat asupra sa pacatele noastre.Prin EL am fost toti vindecati si am sa va spun de ce.

Dumnezeu nu putea permite esuarea completa a omului,dupa bunul sau plac,pe reaua cale a pacatului.Istoria umana fara a-l lua pe Dumnezeu in consideratie arata imaginea unei lumi fara Dumnezeu,rele si crude,triste si pacatoase.Istoria lui Isus Hristos in istoria lumii dovedeste ca Dumnezeu este asa cum s-a prezentat.Pe Dumnezeu nu-L poti cunoaste intr-o masura mai mare decat se reveleaza EL.Acolo este limita noastra.Prezenta lui Hristos a dovedit ca Dumnezeu nu a dorit ca istoria umana sa alunece implacabil spre propriile ei reguli strambe si confruntat cu actiunea omului a actionat conform vointei Lui transformatoare.

Exista oameni care,cum spuneti,duc o viata decenta dar fara avea Credinta.Nu sunt Dumnezeu sa-i judec eu dar va intreb: pot oare sa fie mai buni decat Cel descris in Isaia 53? Mai blanzi sau poate s-ar sacrifica mai mult ca EL?Nu cred asta si atunci ma intreb:daca cineva a facut asa ceva pentru tine si chiar intelegi ce inseamna asta.. IL poti respinge?
Poate ca nu ar fi rau,o simpla opinie,sa isi spuna dansii,in constiinta lor,daca au o viata atat de virtuoasa,implinita si fericita ceea ce ii sfatuia Vasile cel Mare in Omilia a-V-a la Mucenita Iulita: ,,Daca ducem o viata stralucita sa spunem cuvintele lui David:Ce voi da in schimb Domnului pentru toate cate mi-a rasplatit mie?"

Sunt situatii in care Cel de Sus decide ca anumiti oameni sa nu vina la Credinta in Hristos,fie si prin locul nasterii lor.Cel de Sus are planurile Sale dar la final vom sta toti in fata Lui si fiecare va vedea ce trebuie sa vada.Sa nu uitam ca cei din vechime,asa cum a spus Apostolul Pavel,atat de frumos: ,,In credinta au murit toti acestia, fara sa fi capatat lucrurile fagaduite; ci doar le-au vazut si le-au urat de bine de departe, marturisind ca sunt straini si calatori pe pamant.".Unul dintre cele mai frumoase si profunde pasaje biblice despre puterea,speranta si bucuria Credintei.

Capitolul 11 din Epistola catre Evrei merita citit.Are o incredibila definitie a Credintei:,,Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad."

Cu siguranta veti gasi explicatii mai bune,am incercat sa fiu cat mai concis, dar va asigur ca in fata Celui de Sus vom avea cea mai buna explicatie.Va salut cu respect.God be with us.

"Adevarul va va face liberi!"
 

Despre Adevar

“Adevarul va va face liberi!”

‘Adevarul’ in acest context, reprezinta o intelegere mai buna a ceea ce percepem in mod direct in experientele noastre cotidiene, senzoriale si mentale.

Este o paradigma corecta asupra realitatii in care ne miscam, respiram, evoluam.

Aceasta intelepciune este importanta in procesul cultivarii virtutilor,
pentru ca dezlipeste sufletul de fixatii si-l face sa se miste spre Dumnezeu cu mare slobozire.

Problema se pune in urmatorii termeni:
Ce este in mod esential un scaun, un monitor, o aroma, un peisaj, un gand oarecare, trupul nostru… o forma in general?

Cat de consistenta este o forma?

Toate gandurile noastre, toate aspiratiile noastre sunt legate de forme.
Functie de cum le percepem si interactionam cu ele, dezvoltam dorinte, repulsii sau stari neutre.

Asa ca este intelept sa le analizam mai in profunzime, sa le descoperim natura lor reala dincolo de aparente.

In mod uzual, formele sunt percepute ca entitati distincte si concrete.
Este o perceptie superficiala, grosiera, specifica unor intervale temporale relativ mici.

Daca derulam timpul rapid toate formele fara exceptie sunt macinate si dezintegrate.
Chiar in cuante mici de timp formele fluctueaza cu mare viteza.

Cand intelegem contemplativ ca toate fenomenele sunt tranzitorii, in particular obiectele din campul perceptiei, se spune ca am realizat impermanenta grosiera.

Forma nu exista prin sine, ci este doar o unduire sau reflexie, de la nivel subatomic, atomic, molecular, organic, cosmic, macrocosmic.

Este un adevar care exprima relativitatea formei.

In fizica, aceasta paradigma este cunoscuta sub denumirea de dualitatea unda-corpuscul.

In alta ordine de idei, formele sunt inconsistente sau nu sunt entitati cu o existenta intrinseca, pentru ca sunt dependente de cauze-conditii si partile constitutive.

Aceasta caracteristica a fenomenelor poarta denumirea de relationare dependenta.

Formele nu pot exista in sine, doar Dumnezeu exista in Sine.

Relationarea dependenta este de trei feluri: grosiera, subtila si foarte subtila.

Fenomenele pe care le percepem in mod direct reprezinta o relationare-dependenta grosiera.

De exemplu, o floare care apare datorita cauzelor specifice (samanta, apa, lumina…) este o relationare dependenta grosiera.

Aceeasi floare care exista prin agregarea partilor sale constitutive este o relationare dependenta subtila.

Iar existenta florii inteleasa prin faptul ca este o reflectare mentala reprezinta o relationare dependenta foarte subtila.

Dintre toate intelepciunile, cea care realizeaza relationarea dependenta a fenomenelor este considerata suprema.

Adevarul se intrezareste in inconsistenta formelor. Cand mintea sesizeaza ca orice forma nu este existenta prin sine insasi, ci este relationata dependent, experimenteaza o usurare speciala, spunandu-se ca perceptia este eliberata. Aceasta ‘eliberare’ de presiunea formei este cunoscuta si ca ‘adevar’ sau curatenia perceptiei.

Adevar pentru ca se intelege corect natura formei,
curata pentru ca mintea este dezbracata de preconceptii.

Cel ce are aceasta intelepciune se poate ruga curat, nefiind deranjat nici de tunete sau vedenii, aglomerari urbane sau briza noptii, pentru ca mintea sa este sloboda in forme.

Intelegerea relationarii dependente grosiere ajuta la intelegerea relationarii dependente subtile, iar aceasta din urma, la intelegerea relationarii dependente foarte subtile.

Trezvia mintii este activata cand nevoitorul avanseaza in intelegerea relationarii dependente a gandurilor.

Nevoitorul intra in sine insusi atunci cand intelege relationarea dependenta a eului.
Experienta pe care o are, este ca o slobozire intr-un spatiu vast fara limite, ca un zbor in infinitatea Lui Dumnezeu.

Aceast spatiu imaculat sau ‘substanta’ ultima a fenomenelor, mai este denumita Adevar Ultim, iar mintea care este capabila sa o sesizeze, Intelepciune.

O, Doamne, Tu esti singurul Invatator!