Am si eu o intrebare: e pacat sa razi? Din cate stiu Sf. Parinti spun ca rasul e al dracilor sau ca nu are voie calugarul sa rada. Dar totusi? De ce a lasat Dumnezeu rasul? Cunosc unele persoane care au un chip atat de frumos cat sunt pusi pe glume si pe ras ( si cand spun ca sunt pusi pe glume ma refewr la glume nevinovate prin care sa nu jigneasca pe altii ). Uneori mi se intampla cand ma duceam la parintele duhovnic sa-l intrebe unele probleme despre viata duhovniceasca iar cand ma intorceam acasa ma apuca un ras de bucurie. Parca imi venea sa rad de prostia mea in aceste probleme duhovnicesti, de felul in care complicam unele probleme duhovnicesti si parintele meu duhovnic gasea niste raspunsuri atat de simple etc. Era un ras de bucurie si cu greu ma stapaneam sa rad pentru ca sa nu ma creada cei care ma vedeau ca sunt nebun. In acelasi timp se intampla uneori sa rad la spovedanie, un ras dracesc. Imi venea sa rad fara sa vreau sa rad. Parintele meu duhovnic mi-a spus ca rasul este o stare a omului si ca nu e gresit. Poate cand radeam la spovedanie era o problema duhovniceasca din cauza emotiilor. Rasul e bun sau rau? Ce credeti? As prefera sa nu fie abordat acest subiect de crestini care au pareri mai mult sau mai putin eretice fata de ortodoxie si predania Sf. Parintilor pe care suntem datori sa o pastram si sa o imbogatim.

Draga Saurian, si eu stiu ca Sf parinti condamna rasul, dar eu cred ca se refereau la rasul rau. Cred ca rasul nu e pacat in sine, dar poate fi si pacat.
Cel mai bun exemplu care pot sa ti-l dau pentru a intelege ca rasul este ceva chiar nevinovat, si poate Dumnezeu ar vrea sa radem este exemplul bebelusilor. De cate ori nu rad ei si iti incanta inima pur si simplu cand ii auzi. Chiar parintii fac tot felul de giumbuslucuri ca sa-i vada pe copii razand. Sau nu cred ca se supara cineva cand aude glasuri de copii razand. Si doar stim ca ei sunt nevinovati si Iisus ne vrea asa ca si ei. Ti-l imaginezi pe Iisus certand copiii pentru ca rad si se distreaza jucandu-se? Eu mi L-as imagina zambind. De fapt, daca parintii se bucura cand ii vad pe copii razand, cu atat mai mult Dumnezeu rade si El cand radem noi. El ne da necazuri si plans ca sa ne vedem pacatele si sa ne pocaim, dar ne mai trimite si bucurii si momente de relaxare. De fapt o sa dam socoteala si de bucuriile pe care le-am pierdut si nu am stiut sa le primim. Asa si noi, putem rade de multe ori. Rasul e chiar bun pentru psihic si un om care rade este un om care se simte cu inima usoara, relaxat, deschis spre ceilalti, poate mai putin egoist si mandru. Crede-ma, de un om care rade si zambeste parca iti vine mai usor sa te apropii. Eu cred ca si in Rai ingerii rad de bucurie ca Il au mereu pe Dumnezeu, ca si bebelusii cred ca rad.
Pana acum am vorbit de rasul cu totul nevinovat, care poate veni din glume nevinovate, jocuri, situatii comice care nu jignesc pe nimeni, sau pur si simplu din bucuria de a trai. Glume se pot face chiar din necaz, doar romanul stie sa faca "haz de necaz" iar acesta e un lucru bun, pentru ca inseamna optimism, inseamna ca poti sa vezi si dincolo de necazuri si greutati, te ridici deasupra lor, si chiar...poate scoate in evidenta defectele si lucrurile urate fara sa jugneasca sau sa mustre direct. Sau ne putem gandi la operele lui Caragiale. Nu cred ca a pacatuit cand le-a scris.
Dar bineinteles ca exista si un ras care poate fi pacat. Cand razi de necazul altuia, cand iti bati joc de altul, cand razi cu aere de superioritate, cand razi in batjocura si uiti de Dumnezeu, cand razi de mustrari sau razi de credintele altuia ( unii rad cand vad oameni rugandu-se sau facand matanii) sau orice fel de ras care ar putea deranja pe un altul, si pe Dumnezeu. Despre acest ras cred ca vorbeau Sfintii Parinti. De fapt trebuie sa avem mare grija cu rasul, ca putem aluneca usor spre rasul care Ii e urat lui Dumnezeu. Lucrurile nu sunt batute in cuie. Trebuie sa ai un "simt" despre cum sa faci ceva, cand sa razi si cand sa nu razi, cand sa taci si cand sa vorbesti. Dupa cum spunea un preot: "in toate cate faci conteaza duhul in care le faci".
In privinta rasului care te apuca la Spovedanie, nu stiu ce sa zic. Poate e de la emotii. Eu pot sa-ti spun ca pe mine ma apuca cate un ras nebun cand intru in panica(e foarte ciudat, si uneori ma sperie)..e ceva psihologic, cred ca e mecanismul de aparare, nu stiu, dar asta nu cred ca e pacat pentru ca nu poate fi controlat.
Eu te sfatuiesc sa te rogi lui Dumnezeu de fiecare data cand esti nesigur, pentru ca nimic nu se compara cu ceea ce spune Dumnezeu in inima ta.
Doamne ajuta!

Atit risul cit si plinsul sint lasate de Dumnezeu. Dar, pentru ca exista un dar, cumpatare in toate. Risul ca manifestare in sine,denota optimism,bucurie,buna dispozitie. Risul ca manifestare in sine este specific oamenilor,dar, pentru ca exista iar un dar, trebuie sa vedem ce il declanseaza si cind trebuie sa se manifeste si in ce conjunctura. Cind sintem rationali si cumpatati, risul nu este nici un pacat, ci dimpotriva este o terapie a mentineri tinereti, a longevitatii in general . Deci, mai pe romaneste depinde de ce ridem si unde ridem. Optimismul, buna dispozitie sint venite cu siguranta de la Dumnezeu .

Asa e, Cristi! Eu voiam sa vin cu o propunere. Daca tot ce facem e pacat, pana si Rasul! sa cerem sa ne impaieze sau sa ne mumifieze! Imagineaza-ti cam cum ne-ar sedea cu ranjetul acela tamp pe fata, intr-o pozitie de drepti sau ma rog, uite! asa pretins crestn-ortodocsii de aici nu ne-au spus cum nu e pacat sa stai, poate urmeaza! Pacat ca nu ma pot vedea razand cand citesc din Creanga! Sa nu-ti imaginezi ca ei nu rad. Cei mai mari pacatosi sunt cei care judeca, vorbesc si vad pacate peste tot!

Saurian, Sfantul Ioan Gura de Aur ne indeamna sa ne ferim de rasul necuvenit si vorbele necugetate, pentru ca acestea sunt radacini ale relelor mai mari care vin dupa ele.Dar sigur ca el se refera la rasul prostesc din toata nimica si de glumele care jignesc pe semenii nostri sau la cele necuvenite unui crestin. Dar iata si o pilda din Pateric care ne arata ca trebuie sa ne si bucuram.
"Era cineva, ce vana prin pustie dobitoace salbatice si a vazut pe avva Antonie glumind cu fratii si s-a smintit (a judecat gresit, impotriva dreptatii). Iar batrinul vrind sa-l incredinteze pe el, ca trebuie cite putin sa se coboare fratilor, i-a zis lui:
- Pune sageata in arcul tau si intinde.
Si a facut asa. Si a zis lui:
- Intinde iarasi.
Si a intins. Si iarasi i-a zis:
- Intinde.
Si a zis lui vinatorul:
- De il voi intinde peste masura, se fringe arcul.
Zis-a lui batrinul:
- Asa si la lucrul lui Dumnezeu, daca peste masura vom intinde cu fratii, degrab se rup. Deci trebuie cite putin si citeodata a ne pogori fratilor.
Acestea auzind vinatorul, s-a umilit (s-a smerit in inima lui). Si mult folosindu-se de la batrinul, s-a dus. Si fratii intarindu-se, au mers la locul lor."
Rasul tau este o manifestare a bucuriei tale duhovnicesti pe care o simti dupa ce iti cureti "haina sufletului", mai ales ca pana si ingerii din cer se bucura pt. fiecare om care se pocaieste. Iar in privinta rasului sunt sigura ca esti o persoana care cunoaste masura in toate lucrurile.:)
Doamne ajuta!

Ii o chestie ciudata cu Sf. Parinti si Parintii contemporani: Sf. Parinti parca ar spune sa nu radem dar cine a fost la conferinte organizate de ASCOR, LTCOR, etc. cred ca sunt de acord ca unii mari duhovnici ( Par. Teofil Paraian, par. Calistrat Chifan, etc. ) spun la conferinte niste glume de mii de ori mai bune decat ce fac cei de la Divertis si care ar trebui sa fie profesionisti in astfel de lucruri.

Iata aici un fragment din scrisoarea trimisa de Publius Lentullus, proconsul, functionar roman in regiunea Tirului si a Sidonului, catre imparatul roman Tiberiu, in care este descris Domnul nostru Iisus Hristos:


"Este de statura mijlocie si de o frumusete uimitoare. Privirea lui e asa de mareata incat inspira respect in toti cei care Il privesc si care se vad siliti sa-L iubeasca si sa se teama de El. Parul Lui are culoarea alunei coapte, ii cade pana la umeri si se imparte in doua prin mijlocul capului, dupa obiceiul nazarinenilor. Fruntea Lui e lata, exprimand inocenta si liniste. Nici o pata sau cuta nu se pot vedea pe fata Lui rumena si radioasa. Nasul si gura Lui nu arata nici un argument pentru vreo critica logica, iar barba Lui bogata, de aceeasi culoare cu a parului, e lunga si se desparte in doua, prin mijloc. Privirea Lui e mareata si senina. Are ochii albastri - vinetii, vii si stralucitori. Lumina ce o revarsa fata Lui este intocmai ca lumina soarelui, incat este imposibil a o privi cineva prea lung. Aceasta stralucire aproape ca inspira spaima. Cand povatuieste si sfatuieste, uneori face aceasta plangand si astfel atrage iubirea, simpatia si respectul ascultatorilor. Se asigura caniciodata n-a ras, fiindca ochii Lui mai mereu lacrimeaza. Bratele si mainile Lui sunt foarte frumoase. E foarte placut cand vorbeste, dar foarte rar iese în lume. Cat despre invatatura, ea atrage atentia intregului Ierusalim. Cunoaste perfect toate stiintele, fara sa fi studiat vreuna. Calatoreste descult si cu capul descoperit".
Cat este de minunat sa-L putem vedea pe Iisus Hristos, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, care, dupa cum intareste aceasta scrisoare, nu a ras niciodata.
Doamne ajuta!

Depinde cum razi:):D:p Stii in viata este bine sa razi dar sa nu iei viata in ras

nu stiu daca este pacat sau nu a fi vesel, dar cand imi aduc aminte de moarte pleaca veselia...vezi tu frate cred ac trebuie dreapta socoteala in toate!!! nici sa nu plangi prea mult, nici sa nu razi prea mult fa ceea ce te odihneste sufleteste..si e de ajuns Doamne ajuta

Daca si de bietul ras atat de nevinovat,va legati,atunci ce-i mai ramane crestinului sa faca?Sa se duca intr-o grota departe de lume si sa se sinucida nemaifacand nimic...fiindca totul este pacat.Sa se sinucida lent,cu un clopotel in mana din care sa zornaie din cand in cand sa se vada cat timp mai este in viata,cum faceau calugarii budisti pentru a deveni sacri.Doamne ce aberatii mai pot sa scoata sufletele crestine!!!!!Sunt atatea lucrui evidente si nocive prin izbavirea carora putem sa ne incepem purificarea sufletului,iar noi ne agatam de-un amarat de ras pe care nici nu-ti vine sa-l mai evoci,oricum,in lumea in care traim.Daca si rasul ne este luat,ce ne mai ramane romanilor muritori de foame si bombardati cu atatea nedreptati?

Mai avem sa condamnam , plinsul, stranutul, tusea, cascatul pentru a deveni in cele din urma niste robotei . Fratilor, suntem oameni prin constructia noastra, creeati de bunul Dumnezeu dupa chipul si asemanarea LUI ! Copilul pina la 7 ani se considera ca e lipsit de pacat si el isi permite cu nerusinare sa rida! Hai, fratilor incepem sa cadem in derizoriu . Cum puteti sa condamnati buna dispozitie, bucuria si risul sanatos? Cei ce nu inteleg cele de mai sus, sa-mi fie scuzat , dar sint depresivi un pacat al minti ! Hai sa nu ne transformam in buturugi sau mai stiu eu ce ! Cum mai vreti sa atragem tineretul de partea noastra, daca incepem sa le spunem spre exemplu : n-ai voie sa vorbesti, sa intelegi, sa rizi etc . etc. decit sa asculti. Nu trebuie sa devenim rigizi si aberanti atunci exact cind nu trebuie. DUMNEZEU SA NE LUMINEZE CALEA !

Ory draga, tu esti fata inteligenta! Cum poti sa crezi asa ceva? Te rog, priveste-ti copilul cum rade cand doarme si-ai sa intelegi ce izvor de frumusete i-a daruit Dumnezeu Omului! Rasul, speranta, frumusetea sufletului, omenia si bucuria nu ni le ia nimeni. Principalul e ca noi sa le pastram pe toate, nealterate, in suflet!

Eu cred ca totusi, toate aceste postari se refera de fapt la RAS = felina, animal si noi am inteles gresit si ne-am bagat intr-o discutie prea subtile pentru noi... Tu ce zici?

Eu cred ca rasul in sensul de batjocura / bataie de joc este un pacat.

Iar rasul ca o descacare naturala (ca si plansul) care exprima starea de bucurie a omului nu este pacat.

Rasul ca bataie de joc, sigur ca este pacat. Este pacat si lipsa de omenie si educatie sa razi de handicapul fizic sau psihic al unui om, cum la fel este condamnabila bataia de joc a trasaturilor cuiva.
Dar rasul in sine ca manifestare a veseliei, a bunei dispozitii nu vad de ce ar fi un pacat. Sa radem cu masura? Cine poate masura intensitatea si durata rasului. Probabil in padure, in pustietate ori singuratate, un om isi poate infrana multe porniri omenesti, dar cat traiesti alaturi de semeni, nu se poate. Si-asa viata iti ofera atat de putine momente de bucurie. Nici pe acelea sa nu le primim cu zambetul pe buze?
Fiti logici, oameni buni, fiti rationali! Si sa ne bucuram de fiecare clipa pentru ca fiecare clipa e un dar de la Dumnezeu! Radeti! Rasul inseamna viata, sanatate, optimism! Amintiti-va de Creanga, de Caragiale si de opera lor si radeti! Dumnezeu n-o sa se supere niciodata pe oamenii care rad!... Ce idee!

Nu stiu ce-ai vrut sa spui Silverstar;"...cum poti sa crezi asa ceva?",dar cu siguranta mi-ai inteles gresit postarea,din contra eu am detestat aceasta conceptiune ca ras-ul ar fi un pacat,cum sa fie un pacat,este mai degraba un dar al pamantenilor pentru a insenina clipele vietii.Si bine-nteles ca simt o bucurie profunda cand imi privesc copilul cum rade,fiindca sufletelul lui simte bucurie si tare-l ador.Rasul ramane o trasatura inocenta si necesara vietii,fara de care n-am fi decat niste statui de marmura,reci si fara simtamant,fiindca rasul si zambetul fac zilele mai binecuvantate,ne fac pe noi fapturi ale unei minuni de necontestat,fiindca tata naturaletea si formarea omului este o minune,toate sunt ansamblate intr-o perfecta oranduire.Iar cei ce cred ca rasul este un pacat atunci n-au decat sa ramana impietriti in propriul dezgust fata de tot ce-i inconjoara,pe-aceia nu-i numesc credinciosi,ci doar nonconformisti si mereu cartitori si judecatori fata de caracterul uman.

"Cum poti sa crezi asa ceva?" este o intrebare retorica, nu adresata tie personal. Daca eu mi-as fi inchipuit doar o clipa ca tu crezi asemenea aberatii, nu ti-as fi spus ca esti fata inteligenta si m-am alaturat in scris tie tocmai pentru ca ti-am citit cu atentie postarea si sunt de acord cu tot ce ai scris!

Am observat ca in ultima vreme pe internet nu se mai comunica cu.. ce mai faci? nimeni nu mai scrie mai nimic despre viata lui si prin ce trece dar in schimb se trimit MII de E-mail-uri cu bancuri si glumite de parca toti o tin numai intr-un ris continuu si voie buna cind de fapt ce se petrece cu noi si viata noastra nu este intotdeauna chiar asa de amuzant.
Poate ca numai eu percep asa dar mi se pare iesit din firesc

Asa e,ai dreptate.Unde mai pui ca numai glume nu sunt unele,ci niste prostii in toata regula.Lumea a ajuns sa pacatuiasca,cu gandul,vorba sau fapta cu zambetul pe buze,in loc sa lupte cu pacatul si sa planga pentru sufletul lui...Dar,dupa cum am zis,rasul acela e al diavolului,care se bucura ca facem voia lui,nu a lui Dumnezeu.

Cred ca exista ras de mai multe feluri ,este rasul acela batjocoritor si cel de raul altuia si este rasul acela nevinovat "ras colorat" ,ras jovial de fericire mai mult zambet l-as putea numi .
Este dovedit si stiintific ca oamnenii plini de jovialitate si mereu cu zambetul pe buze se imbolnavesc mai rar si chiar daca se imbolnavesc boala lor este mult mai usoara decat a celor tristi .Tristetea avand efect atat pshic cat si asupra intregului organism.
Sora Parintelui Dometie de la Ramet{ucenicul parintelui Arsenie Boca} povesteste ca pana sa treaca la Domnul Parintele Dometie canta mereu in manastire de ziceai ca-i sarbatoare {de ceea si Parintele Arsenie Boca il alinta cucuzel} si le mustra pe maicile de acolo sa nu mai fie asa triste zicandu-le:
Nu mai fiti asa triste ..Unde este oare mai frumos decat la manastire sa lucrezi pentru Dumnezeu!,,el era vesel tot timpul.
De fapt si Parintele Arsenie Boca zicea "Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse"
Cuvîntul acesta ne aduce aminte de un cuvînt asemănător, cu circulatie mai ales în lumea din Apus: "Un sfînt trist este un trist sfînt". Părintele a fost întotdeauna pentru optimism, pentru bucurie, credinta noastră fiind "izvor de bucurie", crestinismul fiind "religia bucuriei". Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Săi :"Acestea vi le spun ca bucuria Mea să fie întru voi si ca bucuria voastră să fie deplină" (Ioan 15, 11).

Am citit toate aceste postari si mi se parea ca o intrebare atat de simpla putea fi mai usor tratata. Insa cred ca ne cam place sa radem sau sa ii facem pe altii sa rada.

Cu siguranta, rasul este natural! E natural si se vede asta in zambetul unui copil! Se vede in puterea zambetului sincer a unui om, se vede in multe alte forme. Insa precum multe alte lucruri, si rasul poate fi intrebuintat rau. Rasul nu e rau in sine, poate fi rau atunci cand e folosit in scopuri gresite, rele sau bun atunci cand survine natural din cauze binecuvantate.

Daca si rasul e pacat, atunci inseamna ca dumnezeu isi doreste o planeta populata de roboti.

rasul? nu e pacat, cum nici plansul nu e pacat, nici ranjitul, nici zambritul, nici hlizitul, nici zacutul, nici lividul pielii, nici inrositul obrajilor. Te potzi mantui razand? Da. Te potzi mantui plangand? Da. Te ptzi mantui fiind un fel de robot de piatra insensibil? Da. Potzi sa le faci pe toate ca un habotnic versat si sa nu te mantui? Da.

"Iar daca credintza si dragoste ... la ce-tzi foloseshte sa cashtigi lumea toata? si daca sufletul tau merge spre gheena, degeaba mai curetzi toata casa si curtea si strada si orashul... " citat foarte aproximativ cu care sper ca v-am lecuit de ras :)

Rasul este chiar sanatos psihicului, dar un ras normal nu dracesc, aiurea , de necontrolat si din orice, patologic. Zambetul si rasul venite dintrun normal, dintro situatie fireasca, amuzanta este cat se poate de normal. Atentionarea trebuie totusi facuta, pentru a nu cadea in pacat , si anume de a nu rade de necazul cuiva, sau de necazul ce l-am pricinuit cuiva cu voie sau fara voie. Ce ne-am face daca rasul ar fi "interzis "? am deveni mici monstrii sumbrii, posaci si uraciosi ! S-ar "interzice" spectacolele de circ, teatru sau cinema ! sa fim cumpatati in toate si sa tinem orice manifestare a noastra sub controlul bunului simt.

Si rasul poate deveni pacat bineinteles, chiar daca unii din voi refuza sa creada asta.

"Inceputul pieirii monahului este rasul si lipsa fricii. Cand te vezi stapanit de ras, cunoaste-te in adancul relelor si in adancul iadului. Rasul scoate afara fericirea lui Hristos, el nu zideste ci topeste toate virtutile. Rasul intristeaza Duhul, corupe trupul, vatama sufletul, intuneca intelegerea, scufunda in noroi constiinta, inaspreste si impietreste inima, face rugaciunea neprimita. (Rasul este semn de superficialitate, semnul lipsei de reflexie, de neobservare a insuficientelor proprii, a neimplinirii datoriilor fata de Dumnezeu si de altii.) Monahul pricinuitor de ras (glumet) este urat in fata lui Dumnezeu, privit cu scarba de ingeri, gol de toata virtutea, imbracat in rusine, unealta a diavolului si vatra a mortii. Rasul este dusmanul infranarii si prietenul demonilor, desfranarii, rusine, osanda a celui castigat de el. (Rasul nu vede realitatea profunda si grija de-a ramane in unirea cu ea, de a inainta spre ea si in ea.) Rasul risipeste sufletul si aduce caderea grabnica a trupului, dispretuieste pacea si se bucura de lupte intre oameni. Glumetul cauta moartea si doreste pierzarea; el isi pregateste chinurile vesnice si grabnica pieire. (viata redusa la cele ale lumii si la cele placute ei, se simte bine in monotonia lumii, echivalenta cu moartea spirituala; el acopera aceasta monotonie, dar cat timp va putea-o face?) Rasul este tulburarea Bisericii, pricinuitor al rusinii, aduce defaimarea si dispretul, este creatorul minciunii si batjocorirea adevarului. (Rasul nu ia in serios nici o valoare; priveste cu ingaduinta toate relele, orice dezordine sau lupta intre oameni - este deci o arma a diavolului.) Rasul nu recunoaste ceea ce s-a implinit cu adevarat, ci nascoceste minciuna. Rasul goleste sufletul de orice continut, de orice gandire, de orice relatie serioasa cu altii. Rasul opreste simturile de a lua contact cu realitatea. Rasul este pacatul neincetat si un cui in suflet, sabia diavolului si o secera pustiitoare. Rasul este necunoasterea Scripturilor, manie neintarziata, strambarea cuvintelor adevarate, alegerea a ceea ce este nedrept. Rasul este miscarea intre cele rele schimbatoare si cugetarea vicleana; rasul este foc nestins si pedeapsa pierzatoare, cursa multipla si lipsa vietii. (Este lipsa unei vieti adevarate. El nu se adanceste in bogatia vietii, nu simte trebuinta sa o patrunda, sa o cunoasca.) rasul este vietuire amagitoare, navala desfraului, hambar de induri rele si magazie de intelesuri urate. Rasul este lipsit de gandul mortii si de cugetarea la chinurile vesnice. (Daca mila noastra este trezita nu de cel ce rade, ci de cel trist, cu atat mai mult trezeste cel trist si temator mila lui Dumnezeu. Cel ce rade trezeste compatimirea lui Dumnezeu, dar nu mila care-l poate mantui, ci doar compatimirea unita cu constatarea ca cel ce rade se pierde.)"

De folos este sa cugetam la moarte, decat a ne bucura de placeri lumesti. Cela ce are pururea in fata moartea, nu se va intrista de supararea cea mare, nu se va bucura de vreo veste anume. Toate le va primi ca din mana Lui Hristos Dumnezeul nostru!

Eu zic sa ne cumparam si un cosciug de pe acum, si sa meditam 12 ore pe zi cu clapa trasa

Eu zic sa nu glumim cu acestea. Bun cuvant a spus fratele ion, cat despre cosciug nu ar fi chiar asa rau...ca poate ne-am trezi la realitate.

eu chiar n-as vrea sa cunosc vreun ,,anahoret" din asta care considera rasul un pacat.

Cred ca una din cele mai frumoase laude aduse unui om este cind ii spui ca "ride ca un copil"

"...fiti ca copiii,...ca a celor ca ei este imparatia cerului"

Eu chiar am ras incetisor la asta. :D Daca o fi pacat, sa ma ierte Dumnezeu, dar eu nu m-am putut abtine. :P

Oameni buni, de ce sunteti asa de inchistati? Nici macar calugari nu sunteti. De ce credeti ca a facut Dumnezeu lumea asa de frumoasa si de interesanta, de ce credeti ca a dat Dumnezeu mintii noastre capacitatea de a face glume si de intelege umor? Ca sa ne mai destindem fruntile! Lumea poate fi rea si viata poate fi grea, dar din cand in cand, o glumita nevinovata pe seama lumii care e rea si a vietii care e grea nu strica, as spune eu. Un copil care se joaca sau mai face o pozna nevinovata, nu va face sa zambiti? Doua matze care se joaca -- nu va fac sa zambiti? Este chiar bine pentru sanatate sa razi si sa te bucuri din toata inima de ceva sau cineva, fara rautate.

Acum sa ne gandim. A fost Hristos la o nunta? A fost. Acum hai sa fim seriosi, ca cei care erau la nunta nu au avut inaintea mintii lor moartea si supararea cea de pe urma. Nu. Si Hristos stia asta foarte bine. Oamenii de acolo s-au veselit pentru tinerii miri, si mai mult au baut, dar nu oricum, ci asa de mult ca s-a terminat vinul. Acum ganditi-va, oamenii care beau si se veselesc rad, glumesc, danseaza, samdp. Si Hristos a stat printre ei, si nu i-a dojenit. Ba dimpotriva, cand s-a terminat vinul, le-a facut mai mult. Si nu le-a spus "Oameni rai si betivani care radeti, mai bine ati plange ca indata va putrezesc ciolanele." Nu. Daca lui Hristos chiar nu ii placea ce se intampla acolo ar fi facut la fel cum a facut cu cei care vindeau in templu.

Ah, si eu am uitat sa spun. Cateodata mi se intampla sa rad in somn. Sau sa ma trezesc razand. Si ziua imi este asa de buna, si ma simt asa de optimista in acea zi.. Nu stiu, dar prefer sa ma trezesc razand decat plangand. :) Daca este acat, din nou, sa ma ierte Dumnezeu, dar ma indoiesc ca este pacat.

Am urmarit o conferinta a domnului Dan Puric(conferinta de la Constanta, este chiar pe acest site),in care facea distictie intre umor si bascalie. Umorul ca forma de manifestare a omului superior, iar bascalia ca forma de manifestare a omului inferior care se leaga de toate simbolurile si valorile unui neam, incepand chiar cu Dumnezeu. Parintele Staniloae spunea ca umorul detine un loc important in viata poporului roman, pentru ca "umorul usureaza relatiile umane nu printr-o coborare cinica a partenerilor, ci printr-o punere in relief a umanitatii simpatice a fiecaruia,......, descopera si ceea ce este bun, simpatic, demn de iubit in om." Cred ca de aceea a fost si o comunicare de putere catre semenii aflati sub povara grutatilor.

Ma intristeaza oamenii lipsiti de simtul umorului care se agita si se supara foarte usor. Daca trebuie sa fim "asemenea copiilor" ne este imposibil fara a rade.

veselie
 

Handel a fost întrebat de ce muzica lui religioasă este atât de veselă (ceilalți compozitori abordând tonuri sobre). Maestrul a răspuns: ”Când mă gândesc la Dumnezeu inima mi se umple de veselie.”

Ce frumos! Multumesc de acest citat! Si mie imi place f mult Handel si nu stiam de ce. Acuma stiu. :-)

Adevarat...

Arsenie Boca cand a zis "Un suflet trist e un suflet cu luminile stinse" se referea la cu totul altceva, nicidecum la ras. Un suflet trist e sufletul lipsit de lumina dumnezeiasca, adica harul Duhului Sfant.

Cine a scris asta?
Poate se potriveste in anumite contexte si exista si un ras rau, dar exista si un ras bun.

Umberto Eco
 

Romanul ”Numele Trandafirului” de Umberto Eco exploatează într-o cheie creștină motivul râsului. Citiți-l cu atenție însă, fără să ridicați piatra.
Veți găsi metaforizate literar diverse forme ale râsului.

Să ne veselim întru Domnul !

Probabil ca de aici: http://logos.md/filocalia/rasul/ .