linistea in familie depinde de viata sexuala?
 

De multe ori când apare o criză în cuplu, căutăm diverse explicaţii: spirituale, sufleteşti şi, în cele din urmă, fiziologice. Cei mai mulţi duhovnici, dacă le spui că ai neînţelegeri cu soţia (soţul) te întreabă cum merge legătura trupească. Şi atunci începi să te gândeşti că poate problemele tale acolo îşi au sursa. Însă asta nu se potriveşte cu modul tău de a gândi, după care, dacă duci o viaţă plăcută lui Dumnezeu, şi dacă ambii soţi sunt credincioşi, viaţa lăuntrică ar trebui să fie liniştită, senină.
Care este adevărul? Cum se pot depăşi crizele, tulburările, neliniştile? Au ele o cauză fiziologică, sau spirituală? Şi dacă e fiziologică, poate fi ea depăşită spiritual? E femeia diferită de bărbat sub acest aspect? Este liniştea ei lăuntrică dependentă de tandreţea fizică?
Este oare adevărat ceea ce încep să bănuiesc, şi anume că multe căsnicii se destramă din cauză că sunt deficitare sub aspectul vieţii sexuale?
Adresez această întrebare celor cu experienţă în viaţa de familie, şi în special celor care au avut neînţelegeri, crize, şi le-au depăşit.

Pacatul aduce moartea. Activitatea sexuala anormala in cadrul familiei, adica pervertita sub diverse forme (sex oral, sex anal, avorturi... etc.) atrage impatimirea sexuala (sotii ajung robi sexului) si disparitia armoniei si atractiei intre soti atat sufleteasca cat si trupeasca si eventual despartirea.

Activitatea sexuala fireasca este binecuvantata de Dumnezeu in Sfanta Taina a casatoriei.
In acest sens "nu este bun nici abuzul nici refuzul" vietii sexuale normale. Totul trebuie facut firesc, cu cumpatare, dupa randuiala Bisericii, cu respectarea posturilor etc.
Astfel se pastraza armonia sufleteasca si trupeasca.

Sfantul Pavel vede relatia barbat-femeie in cadrul familiei precum relatia Hristos Biserica. In ambele cazuri dragostea reciproca asigura comuniunea in armonie.

Daca barbatul este credicios, adica iubeste pe Hristos implinind poruncile Lui, atunci si Dumnezeu il va ajuta sa aiba o familie in care sa domneasca dragostea si armonia intre soti si evindent intre prunci...

Da, viața sexuală stă la baza destrămării căsniciilor, dar nu în sensul prezentat în reviste, că nu practici asta cum trebuie. Problema este că omul depravat își pierde capacitatea de a iubi, devine un animal dominat de instincte. Omul trebuie să-și păstreze castitatea până la căsătorie și apoi să se culce numai cu soțul/soția. Dar această regulă nu e respectată. De obicei când cineva și-a pierdut castitatea înainte de căsătorie, nu va putea fi fidel, mai devreme sau mai târziu se descoperă că are un amant/o amantă.
Deci soții nu trebuie să pună sexualitatea în centrul preocupărilor lor, că atunci se prăbușește totul.

Corect, dar nici nu trebuie sa o ignore nici sa o neglijeze, caci face parte din armonia vietii de familie. O viata sexuala anormala (fie pervertita fie neimplinita) duce la aparitia bolilor trupesti si sufletesti.
Nu intru in amanunte, insa daca considerati necesar o sa revin cu informatii concrete despre bolile trupesti si sufletesti ce apar atat la barbat cat si la femeie, ca urmare a unei vieti sexuale neimplinite. (Bolile trupesti si sufletesti ca urmare a perversiunilor sexuale sunt mai bine cunoscute in general.)

Nu am în vedere o viaţă desfrânată. Mă refeream la o viaţă sexuală normală, fără excese. Mai precis, întrebarea mea s-ar referi la efectele insuficienţei ei. Şi mai ales la efectele asupra psihicului femeii.

Daca activitatea sexuala in cadrul familiei este normala, dupa randuiala Bisericii atunci nu au cum sa apara probleme.

Un raspuns medical, cu privire la efectele unei activitati sexuale neimplinite corespunzator:

Femeile fara orgasm, spre deosebire de femeile frigide, isi doresc actul sexual, dar nu obtin un semnal erogen suficient de puternic ca sa declanseze orgasmul.

Cauzele principale ale anorgasmiei la femeie sunt: timpul de raport sexual redus (sub 2 min), raporturi brutale, lipsite de tandrete din partea barbatului. Daca deficienta nu se rezolva printr-o terapie adecvata, aceste femei incep sa refuze actul sexual, devin frigide.

* La femei, raporturile sexuale fara orgasm favorizeaza dereglarea ciclului menstrual, fibromatoza uterina, imbolnavirea sanilor (mastodinia - durerea sanilor, chistul mamar, nodulii mamari fibroadenomatosi, displazia mamara etc.); ele devin treptat apatice, pierd interesul pentru viata, prezinta disfunctii ale aparatului cardio-vascular, digestiv, glandular, neurologic si au o predispozitie ridicata la cancer.
* Barbatii carora li se refuza actul sexual devin in prima faza gelosi, agresivi, certareti, apoi, treptat, pierd interesul pentru partenera, prezentand erectii incomplete, dificile, instabile, ejaculari pre- mature, diminuarea orgasmului. Deseori, ei isi pierd si abilitatile profesionale, prezentand stari depresive iar, in cazuri extreme, chiar tendinte spre suicid.

Rezumand, relatia sexuala are un rol esential in viata de familie.

Cuplurile care au relatii sexuale rare si deficitare (cazuri foarte frecvente, din pacate) prezinta parteneri nervosi, gelosi, agresivi, intoleranti, nefericiti.

Probabil că nici nu trebuie neglijată, dar să se desfășoare în anumite limite. La capitolul neîmplinirea vieții sexuale nu sunt prea informată, e bine de ținut cont și de asta, dar unii fac o obsesie din acea neîmplinire.

Dupa cum spuneam, totul trebuie facut cu cumpatare, dupa randuiala Bisericii, cu respectarea posturilor etc.

Parintele Arsenie Boca spune: "Nu este bun nici abuzul nici refuzul" activitatii sexuale firesti in cadrul familiei.

Parintele Dumitru Staniloae vorbeste despre armonia si implinirea iubirii sotilor in familie atat din puct de vedere sufleteste cat si trupeste.

Evident ca trebuie evitate abuzurile caci acestea duc la impatimire, omul devenid mai rau ca animalele cand este impatimit sexual sub o forma sau alta. Sa ne pazeasca Dumnezeu!

Cine este autorul atâtor aiureli ? Mă îndoiesc că aşa ceva aţi găsit în vreo carte de medicină. Atunci, de unde acest răspuns "medical" ?

Eugen7: un răspuns foarte edificator. Şi descurajator, în acelaşi timp. Prin urmare, suntem, în primul rând, trupuri. Cel puţin în relaţia dintre soţi. Eu am crezut că duhul e cel care trebuie să prevaleze asupra sufletului şi asupra trupului. Şi că liniştea ar trebui să se nască duhovniceşte, nu trupeşte. Însă realitatea nu-mi dă dreptate şi mă contrariază.

la fel ca aproape orice domeniu si aici conteaza calitatea, nu cantitatea.
daca activitatea sexuala este conforma cu religia, inseamna ca ca se intampla mult mai rar decat in cazul celor ce nu tin astfel de randuieli.
iar daca si atunci o faci asa la norma, sa-ti indeplinesti datoria trupeasca de sot, ai mari sanse ca sa dai rateuri.
iar de la insatisfacerea sexuala pot aparea neintelegeri, chiar daca ele se manifesta pe alte planuri.

daca ti-ai ales viata de familie, atunci famila trebuie sa prevaleze.
de aceea exista calugaria.

Da, iti dau perfecta dreptate in ce spui. Multa lume se amageste ca sexul nu conteaza intr-o familie. Conteaza foarte mult. Sexul sta la baza unei familii implinite. Nici o casnicie nu rezista daca activitatea sexuala nu este satisfacatoare.Degeaba se dau unii/ele cu pumnul in piept ca nu conteaza sexul, ca isi fac doar datoria matrimoniala ( desi se poate si fara),si asta cat mai rar si cat mai repede daca se poate.Pentru ca neimplinirea sexuala, rabufneste in alte domenii decat cel sexual, mai presus de vointa noastra.Trupul nostru isi cere partea.Daca nu o are,sa nu se mire nimeni de certuri de la un pahar pus aiurea pe masa de exemplu ..Ca sa nu mai amintesc de scandaluri in toata regula, care au ca subiect orice, numai sexul, NU!

Cine a ales sa traisca in lume, sa isi intemeieze o familie, apoi sa isi iubeasca sotia/ul , implinindu-l si din punct de vedere sexual.Ca de aceea intreaba duhovnicul,cand aude de neintelegeri, daca merg relatiile trupesti,pentru ca e evident ca ele conteaza in mentinerea armoniei si echilibrului in familie!

Nu suntem in primul rand trupuri.
Suntem duhuri care au un suflet si traiesc intr-un trup.

Din puntul meu de vedere linistea in familie depinde SI de viata sexuala. Dar nu in exclusivitate de ea.

Este un verset in Biblie care este repetat de trei ori.
O data in Facerea (Facerea 2:24), o data este rostit de Mantuitorul (Matei 19:5) si o data este mentionat de Apostolul Pavel (Efeseni 5:31). Versetul suna asa:
De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup.

Acest verset este unul fundamental pentru casnicia crestina. Chiar faptul ca este rostit la crearea primei familii, este amintit apoi de Dumnezeu Fiul si de Sfantul Apostol Pavel ne arata cat de important este el.

In verset sunt enuntate trei principii:
1. Omul va lasa pe tatal sau si pe mama sa
2. Omul se va lipi de nevasta sa (alipire sufleteasca si duhovniceasca)
3. Omul si nevasta sa se vor face un singur trup. (alipire trupeasca)

In general in casnicie problemele vin din pricina incalcarii unuia din aceste trei principii. Sa exemplific un pic:
Incalcarea principiului 1. - Sotul sau sotia nu "lasa" pe taticul sau pe mamica. Pentru ei taticul sau mamica sunt mai iubiti si mai importanti decat partenerul de viata. Si, cand apar problemele de cuplu (inerente de altfel) ei fug repede la mama.
Incalcarea principiului 2. - Sotul si sotia nu doresc sa se mai "exploreze" unul pe celalalt, sa se cunoasca tot mai mult, sa isi acorde respect, sa munceasca pentru casnicia lor. Apar conflicte nerezolvate, mari diferente de pareri (inclusiv in domeniul religiei), apar probleme de comunicare.
Incalcarea principiului 3. - Viata sexuala este in declin. Sotii refuza sa implineasca 1 Corinteni 7:3,4; fiecare cauta cu egoism placerea lui, apar infidelitati.

Prin urmare linistea in familie depinde si de viata sexuala dar nu numai de ea.
Fiecare barbat si fiecare femeie care vrea sa se casatoreasca trebuie sa stie ca:
- va trebui sa isi lase parintii. Partenerul va trebui sa fie (dupa Dumnezeu) pe primul loc in viata lui
- va trebui ca toata viata sa caute sa-si intelega partenerul sa-si imbunatateasca modalitatile de a comunica
- viata sexuala este importanta si ca " Bărbatul trebuie să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului."

in mare iti dau dreptate.
problema este insa tocmai cu aceasta "iubire datorata".
cand faci ceva, doar pentru ca asa trebuie ... nu mai este iubire. si cu atat mai putin nu mai este acea calitate de care vorbeam.

Pentru că dacă liniştea casei depinde de acest aspect şi el este insurmontabil, gândiţi-vă ce se întâmplă într-un cuplu în care unul dintre soţi fie are un handicap, fie pur şi simplu nu-l poate mulţumi pe celălalt. Celălalt va fi frustrat şi, chiar dacă va încerca să-şi ţină frustrările în frâu, ele tot vor izbucni. Va fi o tensiune permanentă între ei, o nemulţumire. Persoanele cu o educaţie morală vor suferi însă nu vor avea linişte, iar celelalte vor căuta în afară împlinirea acestei nevoi. Şi atunci, mai este aceasta o căsnicie creştină? Unde e Dumnezeu în această iubire?
De aceea îmi vine să spun, ca ucenicii: „Dacă este aşa pricina omului cu femeia, nu este de folos să se însoare” (Matei 19, 10)

Viata sexuala normala in cadrul familiei nu trebuie neglijata si nici abuzata. Totul trebuie sa se faca dupa raduiala Bisericii (cu respectare posturilor, cu ascultarea de preotul duhovnic etc.)
Una este sa alegi abstineta totala si sa treiesti in monahism si alta este sa ai viata de familie.

Daca barbatul nu ar avea orgasm in timpul actului sexual cum s-ar zamisli copiii? Sau femeia nu trebuie sa se bucure de unirea intima cu barbatul... ci trebuie sa fie doar o "masina de facut copii". Sau vrei sa sputei ca orgasmul este ceva rau... sau ca unirea deplina a barbatului cu femeia in taina casatoriei atat sufleteste cat si trupeste este ceva rau?

Un punct de plecare sunt aceste link-uri catre site-uri medicale. De asemenea va recomand sa discutati cu medici ginecologi si psihologi si va vor lamuri.

http://www.romedic.ro/lipsa-orgasmul...rgasmia--0P931
http://www.san-sex.ro/enciclopedie-d...i-feminine.php

Frate nu suntem trupuri in primul rand. Sutem suflet si trup. Sufletul are activitatile lui firesti, de asemenea si trupul pe ale lui. Toate trebuie sa le facem bine, cu cumpatare caci sunt cumplite atat bolile trupesti cat si cele sufletesi.

Nicidecum nu trebuie sa ne conduca trupul. "grija fata de trup nu o faceti spre desfranare" spune Sfantul Pavel.
Cuplurile isi regleaza singure activitatea sexuala fireasca in cadrul familiei, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu indrumarea preotului duhovnic. Nu spune nimeni ca trebuie sa o faci de 50 de ori pe zi sau doar o data pe an, ci atunci cand o faci sa fie bine facuta.

Sfantul pavel spune clar in I corinteni 7 "barbatul sa ii dea femeii iubirea datorata, asemenea si femeia barbatului. barbatul nu mai este stapan pe trupul sau ci femeia, asemenea nici femeia nu mai este stapana pe trupul sau ci barbatul". Sfantul Pavel spune asta pentru ca sa nu existe abuzuri si nici refuzuri sexuale in cuplu, cei dou trebuie sa fie una in toate, intai sufleteste si apoi trupeste.

Spre exemplu degeaba un cuplu se potriveste bine sufleteste daca trupeste nu... caci nu poate fi vorba de comuniune deplina (sufleteasca si trupeasca) in iubire in cadrul sfintei taine a casatoriei.
De asemenea degeaba un cuplu se potriveste bine trupeste iar sufleteste nu... caci in acest caz va fi vai si amar, casatoria este pervertita caci este doar un prilej de patima, inrobire trupeasca.

Avand in vedere ca omul (barbatul si femeia) sunt trup si suflet ei trebuie sa se doreasca atat trupeste cat si sufleteste. Doar in acest caz se poate vorbi de casatorie. Preotii duhovnici ceceteaza bine aceste asptecte cand tinerii cer binecuvantare pentru casatorie.

In rationamentul de mai sus aveti o greseala: ati pus egal intre viata sexuala si iubire.
Linistea casei depinde de acest aspect doar daca Il uitam pe Isus. Oare ne casatorim NUMAI sa avem o viata sexuala armonioasa? Oare cel/cea de linga noi nu are si alte calitati? Ori noi sintem precum animalele care intra in calduri si zbiara si tipa pina trece perioada? Scopul casatoriei, cred eu, este ca noi sa ne desavirsim impreuna cu cel de linga noi. Defectele celui/celei de linga noi ne ajuta pe noi sa fim mai rabadatori fata de imperfectiunile aproapelui, iar calitatile celui/celei de linga noi ne ajuta sa devenim si noi mai virtuosi. Viata sexuala este un aspect insurmontabil numai daca noi il consideram asa.

Sa ne gindim la sotiile de marinar care stau 6-8 luni singure. Am cunoscut citeva. Nici una din ele nu mi s-a parut nici frustrata si nici neimplinta.

Casatoria crestina inseamna unirea deplina a sotilor, din iubire, atat sufleteste cat si trupeste in Sfanta Taina a Dasatoriei. Dumnezeu binecuvinteaza aceasta unire deplina in iubire cand cei doi devin una atat sufleteste cat si trupeste. Dumnezeu nu binecuviteaza numai unirea sufleteasca sau numai unirea trupeasca.

Inainte de casatorie cei doi tineri trebuie sa isi faca analizele medicale. Una din cerintele canonice pentru casatorie este sanatatea trupeasca si sufleteasca. Trebuie sa existe compatibilitate atat bilogica cat si sufleteasca intre cei 2.

Preotii duhovnici cerceteaza in amanunt pe cei doi tineri sa vada daca nu sunt impedimente pentru casatorie, atat de ordin trupesc cat si sufletesc.

Din fericire multe "handicapuri" sunt doar incapacitati temporare de natura psihica care se pot rezolva prin terapii adecvate atat in cazul barbatului cat si al femeii. De asemenea si bolile fizice se pot vindeca prin tratamente adecvate. Cazurile de boli trupesti grave care duc la impotenta in cazul barbatului sunt rare. Si in cazul femeii este la fel.

Daca boala unuia dintre soti apare dupa casatorie, iar sotul sau sotia nu isi mai poate indeplini indatoririle firesti in casatorie, atunci se cere staruitor ajutorul lui Dumnezeu pentur vindecarea bolii, insa acesta insa nu este motiv de divort! Dumnezeu vindeca caci "la Dumnezeu toate sunt cu putinta." Se participa la Taina Sfantului Maslu, cu binecuvantarea preotului duhovnic se merge la medici pentru tratamente de specialitate.

Daca insa sotul/sotia care este sanatos trupeste, cauta implinirea sexuala in afara casatoriei (chiar daca partenerul este bolnav) acesta este pacat, pacatul desfranarii. Desfranarea este motiv de divort. Deisgur acesta este un caz delicat care trebuie analizat cu atentie de preotul duhovnic.

Foarte frumos ati inteles si descris fenomenul.

Insa sa nu uitam de liantul atat de important intr-o familie :comunicarea!
Daca exista o comunicare totala si sincera, toate se inteleg si peste orice se poate trece.In cazul varstei inaintate, a unei boli sau a unei neputinte, alternativa in mod firesc, nu exista.Relatiile extraconjugale nu sunt o justificare pentru nimic.Cine este predispus la asta, o va face, indiferent de partener.
In schimb, comunicand cu partenerul, se va trece altfel, fara prea mari frustrari peste aceste lipsuri, daca exista iubire si intelegere.Dar intelegerea trebuie sa fie din partea amandurora.Adica perioadele cu tensiuni nejustificate din partea partenerului privat de viata sexuala din cauza varstei/bolii/neputintei celuiilalt partener ,se vor transforma probabil in momente de tristete si apatie, care trebuie tratate cu iubire si intelegere maxima. Nu trebuie sa ingrijoreze pe nimeni acest lucru. E o reactie fireasca a organismului si nu diminueaza cu nimic iubirea( daca este autentica) dintre soti.

Bineinteles.
Corect, dar asta nu inseamna satisfactie mai putina sau neimplinire sexuala, pentru familiile ortodoxe crestine. Dimpotriva...

Evident. Si daca ne comportam asa suntem asemenea animalelor din pacate

Apar neintelegeri atat trupesti cat si sufletei... si nu doar neintelegeri ci si boli (trupesti si sufletesti), unele foarte grave.

Am inteles, si asta din propria mea experienta, ca cel mai important lucru intr-o casnicie este comunicarea. Am invatat - greu a fost ! - sa comunic cu sotul meu si sa discutam si sa analizam impreuna orice lucru, orice situatie, orice traire. Daca eu nu-i comunic lui ceea ce simt si ceea ce cred, el nu are de unde sa stie ce se afla in mintea si in inima mea. Si invers. In momentul in care el imi spune ceea ce simte si ceea ce crede, eu pot merge dincolo de presupuneri si il pot intelege pe el, asa cum este el. Plecand de la date concrete, putem decide impreuna ce anume si cum anume vom face. Si folosim comunicarea in fiecare aspect al vietii noastre.

Bineinteles, comunicarea este unul din cele "trei picioare" ale comuniunii depline in casatorie. Al doilea "picior" este iubirea reciproca, iar al treilea "picior" este credinta in Dumnezeu (care este iubirea lui Hristos, respectarea poruncilor lui).

Daca unul din cele 3 picioare ale scaunelului este subred, scaunelul cade chiar daca celelate 2 picioare sunt zdravene. Asa este si in cazul comuniunii depline in casatorie, trebuie tinut cont de toate cele 3 aspecte: credinta (dreapta in Dumnezeu), iubire reciproca, comunicare deplina. Daca unul pica... pica totul.

Doamne ajuta. Har si pace.

Mulţumesc pentru răspunsuri. M-au edificat. Mi-au amintit cuvântul esenţial: comunicare.
Doar că aici se naşte altă întrebare: reuşiţi să comunicaţi cu soţul (soţia)? Este comunicarea un efort, sau vine de la sine? Pot bărbaţii să înţeleagă femeile? Şi invers?

Slava Domului. Lui sa ii multumim pentru toate caci fara EL nu putem face nimic.

Cu ajutorul lui Hristos oricine reuseste, caci "la Dumnezeu toate sunt cu putinta".
Fara Hristos nimeni nu reuseste caci "fara EL nu putem face nimic" (Ioan 15,5).
Cand Dumnezeu binecuvinteaza familia in Sfanta Taina a casatoriei, stie EL ce nevoi are familia. Sotii trebuie doar sa traiasca intru Hristos, ascultand poruncile Lui... de restul se ocupa Dumnezeu. :)

Normal ar fi sa vina de la sine. Dar daca nu vine nu ii bai mare ca se poate invata, se poate exersa. De aceea avem preoti duhovnici nu doar ca sa mijloceasca in rugaciune pentru noi ci si ca sa ne invete cum sa comunicam, cum sa ne iubim etc.

Asta este o intrebare filosofica :) (... si raspunsul va fi in acest sens adica filosofic si nu teologic ortodox crestin).
Mai in gluma mai in serios eu zic ca nu... dar nici nu este necesar. Desigur ma referi aici la intelegerea profunda, amanuntita.

Nu ne intelegem deplin pe noi insine daramite sa incercam sa intelegem pe celalat :D . Trebuie sa ne iubim si sa comunicam corespunzator.

Barbatul trebuie sa isi iubeasca femeia, sa comunice corespunzator cu ea, nu sa o inteleaga... de multe ori nu se inteleg nici ele insele pe ele si de multe ori nici nu stiu ce vor de fapt :) In acele situatii nu trebuie stresate, nu trebuie bruscate (verbal sau in alt mod) ci trebuie lasate in pace. Cu totii avem cateodata nevoie de liniste, "sa ne regasim."
Apropo, imi permit o gluma. recent s-a descoperit ce vor femeile. Anume: altceva :P

Cei doi soti trebuie sa se iubeasca si atunci comunicarea si comuniunea vine de la sine. Cand iubesti daruiesti celuilat cu dragoste ceea ce are nevoie. Nu trebuie sa intelegei de ce vrea un anumit lucru ci pur si simplu il faci din iubire.

In sprijinul afirmatiei mele aduc indemnul Sfantului Pavel care spune: "barbatilor, iubiti pe femeile voastre ca pe propriul trup"... nu zice "barbatilor intelegei femeile voastre, analizati tot ce au ele prin cap" :)

Astfel barbatul si femeia trebuie sa se inteleaga bine intru toate, sa traiasca in acelasi cuget.

Primul link duce la un articol semnat de un psihoterapeut care este nemedic. Al doilea link duce la mai multe articole nesemnate de loc. In nici unul dintre ele nu se sustine, sub semnatura unui medic, enormităţi de tipul celor prezentate ca având susţinere ştiinţifică medicală de dv. Spre exemplu, aveţi vreo sursă MEDICALĂ (adică cel puţin articol semnat de un medic) potrivit căreia fibromul uterin se datorează lipsei de activitate sexuală ? Dacă nu aveţi, atunci nu mai colportaţi minciunele de tip "medicii ne spun că abstinenţa îmbolnăveşte".

Stimate MihneaDragomir nu ati inteles corect mesajul meu.
Eu vorbeam de bolile care apare ca urmare a unei activitati sexuale necorespunzatoare (inadecvate, neimplinite) in cadrul familiei, si nu vorbeam de cazul abstinentei sexuale totale care este recomandata in cazul celor ce aleg sa traiasca in celibat.

De asemenea nu am vorbit de frecventa raporturilor sexuale in familie. NU am spus ca trebuie de 50 de ori pe zi si nici o data pe an. Dimpotriva am recomandat ca totul sa se faca sub indrumarea preotului duhovnic cu respectarea randuielilor Bisericii.

Nicidecum nu am sustinut si nu sustin ca abstinenta sexuala imbolnaveste!!! Ar insemna ca toti calugarii si calugaritele sunt bolanve... ca toti preotii de manastire si toti preotii romano-catolici sunt bolnavi. Doamne fereste... eu nu am afirmat asa ceva!

Exista o diferenta fundamentala in felul in care comunica un barbat si cel in care o face o femeie: barbatul isi foloseste mintea, iar femeia isi foloseste inima. Aproape intodeauna barbatul impartaseste ceea ce stie, iar femeia ceea ce simte. Poate ce de aici vin multe dificultati in comunicarea din cuplu. Cand il invit pe sotul meu la cumparaturi, si ii spun dinainte ca am o lista cu 5 produse de care am nevoie in bucatarie, el nu intelege de ce zabovesc si la raionul de imbracaminte, ca doar nu gasesc acolo sare de bucatarie. El stie ca trebuie sa ajungem la raionul de alimente, iar eu imi clatesc ochii in imprimeul unei bluze, pe care oricum nu mi-o cumpar... :-)

Pe de alta parte, femeia are nevoie sa povesteasca o multime de lucruri, sa dea o multime de detalii ... asa este ea construita. De multe ori vorbim si povestim fara a astepta un reply din partea sotului, ci avem nevoie doar sa fim ascultate. Si pentru ca simtim nevoia sa spunem ceea ce simtim, adesea suntem incoerente pentru ca nici noi nu putem defini exact ceea ce se afla in emotiile noastre.

In plus, noi femeile vedem lucrurile in ansamblul lor. Cuprindem toate detaliile unei situatii, suntem dedicate detaliilor si amanuntelor. Iar barbatii au abilitatea de a fi mai clari si mai concisi, pentru ca ei vad detaliile pe rand, nu in ansamblul lor.

Mie mi-a fost de mare folos sa inteleg si sa accept existenta unor asemenea diferente. De fapt, Dumnezeu a creat femeia ca sa fie un ajutor barbatului, si aceasta complementaritate face parte chiar din planul Sau.

Pentru Mihnea Dragomir:
Personal n-am înţeles din explicaţiile date de Eugen7 că abstinenţa ar îmbolnăvi. Poate şi din cauză că nu cred acest lucru. Nu e vorba de abstinenţă, ci de o neîmplinire în cadrul actului sexual, mai precis a finalităţii lui.
În privinţa abstinenţei, mi se pare foarte edificator un răspuns al Părintelui Galeriu care, combătând teorile unei doctoriţe care le speria pe unele călugăriţe că vor suferi din cauza abstinenţei, a spus cam aşa ceva: Ceea ce contează sunt preocupările tale. Dacă tu îţi aduci trupul ca ofrandă lui Dumnezeu, vei uita de tine şi vei şti de Dumnezeu. Nu vei aduna în felul ăsta energii negative care să te îmbolnăvească. Invers, dacă vei fi preocupat şi îngrijorat de lipsa vieţii sexuale, te vei îmbolnăvi, într-adevăr. Cu alte cuvinte, o viaţă cu Dumnezeu transcende lumea, chiar şi sub aspectul biologic şi fiziologic.
Tocmai de aceea cred că mariajul creştin ar trebui să fie deasupra acestor probleme şi să nu se prăbuşească din cauza lor, pentru că îşi are centrul în Dumnezeu.
P.S. Se pare că am postat în acelaşi timp cu ultimul răspuns al lui Eugen7

Dacă este aşa, atunci înseamnă că nu am înţeles eu bine sensul mesajului dv, motiv pentru care îmi cer iertare.

Sunt foarte sensibil la această problemă, fiindcă am auzit prea adesea afirmaţii de tip "medicii ne spun că abstinenţa îmbolnăveşte". Or, niciun medic nu spune asta, sau, dacă ar spune, nu ar îndrăzni să semneze. Nu am întâlnit asta în niciun tratat, în niciun manual, în nicio revistă medicală, niciodată. Şi totuşi, ideea că "medicii ne recomandă să fim sexual activi" face deja parte din folclorul urban. Evident, originea unor asemenea "teorii ştiinţifice" nu este greu de ghicit, dar nu are nici cea mai mică legătură cu ştiinţa medicală.

Ma bucur ca acum mesajul s-a inteles corect si apreciez onestitatea dvs. (Scuzele dvs sunt acceptate.)

Medicii care sustin ca abstinenta imbolnaveste sunt presudo-medici si nu medici, intrucat realitatea arata ca gresesc. In Biserica exista preoti care traiesc in celibat (ceea ce implica abstinenta sexuala totala), calugari si calugarite care au o sanatate foarte buna atat sufleteasca cat si trupeasca. Bineinteles ca Harul Domnului nostru Iisus Hristos ii pazeste caci fara Hristos nu putem face nimic.

Din nefericire stim care sunt efectele devastatoare in cazul unei vieti sexuale neimplinite in cadrul familiei. Traumele psihice ale barbatului inselat sunt cumplite. La fel si cele ale femeii inselate. Se poate instala depresia si urmarile ei sunt tragice. Unii ajung la suicid.
In cazul unei sexualitati necorespunzatoare in cadrul familiei, sotul sau sotia dupa caz, isi pierd increderea in sine, devin depresivi... Barbatii pot ajunge la impotenta... femeile pot dezvolta boli. In aceste cazuri intreaga familie are de suferit inclusiv copiii caci se strica armonia dragostei in familie.

De asemenea abuzul activitatii sexuale in familie duce la pervertirea Sfintei Taine a casatoriei, sotii devenind robi trupului... si ajungand mai rau ca animalele.

Doamne ajuta. Har si pace.

Corect. Foarte bine spus :)

Exact. Barbatul are creierul axat sa ofere solutii, de aceea cand incepe femeia sa vorbeasca el gandeste de cele mai multe ori: vai de mine ce ii mai turuie gura, cum voi putea eu sa gasesc rezolvarea atator probleme?
Cand de fapt el doar trebuie sa fie zabitor si sa mai dea din cand in cand din cap in semn de aprobare... merge chiar si un mormait de aprobare "da draga mea... sigur iubita mea" :)
Cand femeia doreste o solutie de la barbatul ei il va intreba direct. Barbatul trebuie sa asteple calm acel moment nu sa se grabeasca sa ofere solutiile.
Barbatii trebuie sa inteleaga ca femeiele vor sa fie ascultate. Au nevoie de auditoriu. De asemenea si femeile trebuie sa intelaga ca barbatii au nevoie cateodata sa fie singuri sa gandeasca un pic, sa filosofeze :P Nu inseamna ca nu mai sunteti iubite sau dorite... ci doar ca noi barbatii avem nevoie sa fim cu noi insine, sa ne concetram pe ceva in anumite momente.


Femeile sunt multitasking (pot face mai multe lucruri in acelasi timp... si spre surprinderea barbatilor chiar ies bine) iar barbatii sunt singletask (fac un singru lucru... si spre surprinderea femeilor il fac chiar foarte bine). Si inca ceva, cand barbatii fac un lucru femeile trebuie sa stie ca ei nu aud. Nu e o minciuna pur si simplu creierul lor e prea ocupat cu ceea ce fac ca sa mai procesese sunetele :D

P.S. Iata ce bine face putina psihologie in intelegerea comportomenului in viata de cuplu :)

Zau daca se intelege ceva din discutia voastra. Va contraziceti in cadrul propiului mesaj.
Celibatul ori nu face rau, ori face? La inmceput spui ca maicile, calugarii, preoti, etc, sunt perfect sanatosi fara sex, pe urma zici ca se ajunge la impotenta, boli, etc.

Eu nu stiu. Nu am surse/studii nici pro nici contra. Poate ne spune Mihnea ceva surse care sa confirme ca lipsa sexualitatii este sanatoasa, mia sanatoasa decat relatiile sexuale.

Personal consider ca exemplele cu monahii nu sunt fericite. Nu stim noi ce suferinte sufletesti si trupesti) au ei si ce fac in camera lor. Si mai sunt si destule cazuri cand ajung la pacate extreme. Nu mai vorbesc de preotii catolici si celibatul lor.
Stie o lume intreaga ce probleme au.

Preotii ortodoxi fara sotie. Nu stim cat sufera si ei. Daca nu au voie dupa deces sau divort sa mai aibe familie, copii, etc., nu cred ca sunt asa fericiti. Ca ii tine Dumnezeu tari. Da, se poate.
Dar si ei sunt oameni si se mai intampla probleme. Mai mult nu mai spun.

Eu nu sunt medic. Imi pot explica numai sufleteste ce se poate intampla intr-o familie unde nu functioneaza aceste relatii. Este si asta parte a iubirii si casatoriei si cand ti se intoarce spatele...nu este usor.
Si mai ales cand iti doresti copii...
Undeva pe alt fir spunea cineva cata abstinenta trebuie in casnicie din cauza de post, sarbatori, slujbe etc. Si ma intreb a cata oara: dar cand mai ajung doi oameni casatoriti, in aceste conditii, sa mai fie impreuna si sa mai faca si copii? Niciodata. Asta este raspunsul.
Te simti frustrat, parasit, ne-iubit.

Din punct de vedere fizic, ce se intampla in cazul abstinentei? Ce influenta are? Cum se echilibreaza organsimul, hormonii?
Este vreo diferenta intre abstinenta fortata (prin refuzul partenerului), si cea liber decisa?
Stiam (asa se explica pe vremuri), ca barbatii nu au alta cale de linistire, asa cum au femeile prin ciclu. Nu este asa?
Cum este la o femeie matura sexual? Pot apare probleme?
Sunt intrebari la care eu nu cunosc raspunsul si daca multi medici dau niste explicatii, pe ce se bazeaza totusi.
Si pe ce se bazeaza altii, care sunt contra, precum Mihnea?

In fine, eu spun, ca de fiecare data: moderatie. Extremele trebuie evitate.
Relatiile sexuale au rolul si locul lor in casnicie si sunt si parte a iubirii. Sunt un mod de implinire a iubirii.
Parca vad acum ca o sa spuna unii ca: un crestin n-are nevoie de asa ceva si ca trupul nu conteaza si pacat si desfranare si etc.
Numai ca nimeni nu spune cum fac ei totusi sa aibe copii fara "desfranarea" asta si cum isi duc si casnicia fara ea.
Si sfintii (cei casatoriti) si tot mai aveau relatii si faceau copii.

Si inca ceva: eu am observat ca oamenii se schimba dupa casatorie si devin mai buni, mai luminosi, mai linistiti. (Normal, cand totul functioneaza normal si casnicia este normala din toate punctele de vedere). De asta spun ca exista un rol asupra trupului si al sufletului. In conditii moderate, bine inteles.
Ce e prea mult strica (si trupul si sufletul) si ce este prea putin sau deloc, la fel.

:)
Draga sophia, ideea e simpla.
Cei care traiesc in celibat, fara activitate sexuala, sunt perfect sanatori trupeste si sufleteste. Astfel celibatul este foarte bun pentru sanatatea sufleteasca si trupeasca.

Cei care se casatoriesc insa, trebuie sa aiba o activitate sexuala normala, altfel apar boli. Adica ori faci un lucru bine ori nu il mai faci deloc asta e ideea. Caci daca il faci rau (necorespunzator) apar probleme de sanatate sufleteasca si trupeasca. Activitatea sexuala normala nu se referea la frecventa raporturilor sexuale ci la calitatea lor (adica partenerii sa fie impliniti din acest pct de vedere). Trebuie respectata randuiala Bisericii, trebuie sa ascultam de preotii duhovnici.

E dramatic sa ajungi sa spui ca dobandesti linistea prin viata sexuala. Altul va putea spunea ca el dobandeste linistea daca a mancat o anumita mancare si tot asa. Eu sunt de parere ca asta e o falsa liniste, ca vine o alta zi in care te trezesti "nelinistit", iar ca sa ajungi la liniste trebuie sa satisfaci poftele. Dar acesta este semnul ca am devenit sclavi poftelor, nu stapani peste ele.

E dramatic sa compari dragostea intr-o casnicie cu dragostea pentru mancare.

Adevarata dragostea nu se reduce la viata sexuala. Cel care spune ca iubeste si ca este iubit doar pentru ca are o viata sexuala buna, nu a cunoscut iubirea.

el nu a inteles ca viata sexuala intre soti, nu aduce linistea, ci o mentine.
sau mai bine zis, lipsa ei sau o viata sexuala nesatisfacatoare aduce nelinistea.

El n-a inteles ca viata sexuala e doar un aspect al iubirii dintre soti dar foarte necesar. Nu zice nimeni sa se reduca totul la asta, ca atunci n-ar mai fi dragoste, dar nici sa o reduci la "pofte" si sa o compari cu mancarea.