Dorinta unei vieti duhovnicesti
 

Buna ziua

Am sa incerc sa relatez pe scurt ceea ce doresc sa scriu aici, poate imi puteti da un raspuns ajutator.
Am 34 de ani, locuiesc in Braila.
La varsta de 20 de ani mi-am fracturat coloana la nivel cervical si de atunci sunt imobilizat la pat (tetrapareza C5-C6) si folosesc un scaun rulant.
In prezent locuiesc la bloc la etajul 4 impreuna cu tata, care prin bunatate si iubirea lui Dumnezeu este alaturi de mine si ma ajuta.
Am invatat sa accept situatia de persoana imobilizata la pat si incerc sa fiu de folos celor din jurul meu prin putinta pe care Domnul mi-o da, in primul rand prin stare de spirit pozitiva si cuvant bun.
Citind scrierile din Filocalie, a rasarit in mine dorinta de viata duhovniceasca, in cadrul sau in apropierea unei manastiri.
M-am gandit la aceasta, impreuna cu tata care e in varsta de 63 ani si ma ajuta in toate, am vorbit cu parintele de la biserica din cartier despre dorinta (indemnul interior) de a locui cu tata in cadrul unei manastiri, ajutand si noi la nevoile manastirii, spre o viata in Dumnezeu.
Mi-a spus ca in Braila este manastire de calugari in comuna Maxineni, dar ca este in constructii si e nevoie de persoane tinere, in putere.
Tata este priceput la treburile gospodaresti: electician, zidar, e muncitor in toate.

Daca cunoasteti vreo posibilitate, o manastire unde impreuna cu tata sa fim primiti si sa vietuim intr-o viata duhovniceasca, in mijlocul naturii si a iubirii de Dumnezeu, va rog sa-mi transmiteti la adresa de email: plomarda@yahoo.com

Va multumesc pentru bunavointa de a citi acest mesaj.

Sa va ajute Dumnezeu sa va impliniti aceasta dorinta..Desi eu zic sa nu va faceti mari sperante...

Responsabilitatea fata de un om cu crucea dumneavoastra, este imens de mare..Numai un parinte si-o asuma in totalitate, desi nici acesta deseori..

La teorie suntem buni, dar practica ne omoara pe toti..De la mic la mare..

Am sa intreb si eu la niste manastiri si daca o sa am un raspuns pozitiv, am sa vi-l dau.Desi daca ma gandesc bine,mai bine nu intreb, ca n-am sa pot asimila usor dezamagirea...

Va doresc din suflet sa nu deznadajduiti.Desi nu pare, Dumnezeu ne iubeste pe toti la fel!:53:

Puteti incerca la Manastirea Sitaru, calugarii sunt extrem de primitori:

http://obiectivortodox.wordpress.com...taru-balamuci/

Doamne-ajuta!
 

Eu nu cunosc pe nimeni pe la manastiri dar vreau macar un gand bun sa va transmit si sa va spun ca admir puterea si demnitatea cu care reusiti sa va duceti crucea.Am avut in familie pe cineva care nu suferea de nimic si era uracios,stricand dispozitia intregii case zi dupa zi si de aceea un OM in situatia dumneavoastra care ramane zambitor si plin de incredere este ceva atat de rar.
Dumnezeu sa va ajute sa va gasiti un loc unde sa traiti linistit si lipsit de griji impreuna cu tatal dumneavoastra!

Să luăm aminte la cuvintele de mai sus.
Avem peste 500 de mănăstiri în ţară şi numărul este în creştere. Slavă Domnului pentru asta! Deunăzi aud la Radio Trinitas că BOR se confruntă cu o criză de vocaţii monahale dar din alte părţi aud că mănăstirile nu se prea înghesuie să primească candidaţi la călugărie. Mai ales dacă ai şi probleme de mobilitate şi avere puţină sau deloc. Acesta este un adevărat test de iubire pentru orice stareţ. Examenul de creştin.
Eu ţi-aş recomanda să încerci la Petru Vodă şi metocurile lor că acolo sunt campionii ortodoxiei contemporane, paznicii neobosiţi ai autenticităţii pravoslavnice. Dacă nu vor găsi o soluţie pentru tine te rog să le transmiţi că pot să-şi pună cipuri liniştiţi, ba chiar să se unească cu mormonii şi hinduiştii fără mustrări de conştiinţă, că tot au căzut de la credinţă. Să nu fie!
MarPlo să ne ţi la curent cu tot ce faci, pentru că e important să vedem dacă gloriosul monahism românesc mai are vre-o treabă cu Sfântul Vasile cel Mare sau cu Evanghelia. Poate aşa mai aflăm şi noi câte "chinvale răsunătoare" adăposteşte "pustia" BOR-ului. Dar orice faci să faci cu Domnul.

Dumnezeu sa-ti ajute!

Va marturisesc sincer ca eu, personal, am ramas cu un gust amar dupa ce recent am participat la o conferinta au unui monah de la o manastire din judetul Alba.
Marturisea ca maicutele de acolo de cand au ajuns la manastire se roaga mai putin decat atunci cand erau mirene....am ramas uimita! Cum adica sa te rogi mai putin daca esti monaha? Pai ce anume te tine in loc de la rugaciune? Sau au ajuns monahii din manastiri mai mult Marta decat Maria?
Multi sunt cu mijloace moderne de comunicatie (telefon, PC)....toate astea te distrag de la rugaciune. Au din ce in ce mai mult o viata ca a unui simplu mirean.

DA!
 

Asa e maria40...ai dreptate...Insa daca s-ar pastra spiritul de odinioara in manastiri, n-ar conta ca se folosesc de mijloacele moderne....Si trist este ca realmente se constituie in adevar, ca se "da" bine ca sa stai prin anumite asezari monahale....Acum destul timp , stiam de 2 cazuri ale unor monahii dintr-o manastire ceva mai noua, din Mures....Cat despre ce manastire ar fi "centrul centrului" eu m-as abtine.....Mai sunt si altele ....Ce mai stiu eu este si ca greu primesc daca ai o varsta anume...

Noi habar n-avem care-i viaţa reală de mănăstire, şi dacă ştim câte ceva ştim din auzite. Pelerinajele sunt scurte şi tot ce ne apare în faţa ochilor e roz cu buline portocalii, pentru că noi vrem să vedem lucrurile aşa (poate e mai bine să le vedem aşa). În realitate, mănăstirea e luptă crâncenă, uneori atât de confuză că nu şti cu cine lupţi, care-ţi sunt aliaţii şi care vrăşmaşii. De îndată ce intri în cinul monahal eşti ca un soldat trimis în linia întâi, unde poţi pieri în orice ceas fie şi numai că te crezi prea viteaz, sau pentru că lupţi fără strategie. Până în eshaton nu ştim care pe care biruie.

Mihalic in mintea mea sunt constienta ca viata din manastiri nu e roz cu buline nici intr-un caz Doamne fereste sa fie asa ca doar nu pentru asta te duci la manastire, sau....???
Te duci acolo pentru ca sa-ti inchini viata lui Dumnezeu. Lasi in urma tot ceea ce ai avut si-ti inchini viata Lui. Asta insemnand ascultare, smerenie si rugaciuni.

[ În realitate, mănăstirea e luptă crâncenă, uneori atât de confuză că nu şti cu cine lupţi, care-ţi sunt aliaţii şi care vrăşmaşii. De îndată ce intri în cinul monahal eşti ca un soldat trimis în linia întâi, unde poţi pieri în orice ceas fie şi numai că te crezi prea viteaz, sau pentru că lupţi fără strategie. Până în eshaton nu ştim care pe care biruie.[/quote]

Iarta-ma dar eu nu inteleg!!! Care aliati, care vrajmasi?

Maria40: Monahul trăieşte într-o tensiune continuă, pentru că dracu vrea să-l scoată din mănăstire cu orice preţ. În prima faza îl lucrează pe monah "individual". Dacă rezistă de unu singur, atunci trece la surparea vieţii de obşte. Astfel apar neînţelegerile, certurile şi alte manifestări de boli duhovniceşti netratate la timp. Prin urmare, monahul îl identifică în mod greşit ca vrăşmaş pe fratele său în loc să facă front comun cu el şi să-l alunge pe "regizorul" tărăboiului (nu-l mai pomenesc că e prea mult).

Multumesc pentru raspunsuri.
Sa fim smeriti (chiar si pe aici) ca Domnul ajuta pe fiecare si pe toti.

Cred ca era vorba despre faptul ca monahii fac ascultare. Noi avem impresia falsa ca un monah se roaga 24 de ore din ore, cand el, de fapt, fcace ascultare la locul in care este pus: la bucatarie, la oi (ca par. Cleopa), la vaci, la muncit pamantul manastirii, etc. etc. E o munca fizica. Dupa o zi de munca fizica, cand cazi epuizat, cand sa te mai rogi? Noi vedem numai preotii calugari care oficiaza sfanta Liturghie, care canta, care spovedesc, care fac maslu, care se roaga pentru popor... majoritatea nu sunt insa preoti, sunt simpli calugari, care nu pot face nimic din cele de mai sus, ci au ascultarea lor fizica. Pana la urma, asta e menirea lor: ascultarea, curatia si saracia. Rugaciunea lor este ascultarea, nu orele petrecute in biserica sau in chilie, cu cartea de rugaciuni in mana... acestea din urma sunt pentru cei care au randuiala asta (in special calugarii preoti) si pentru cei foarte batrani. E diviziunea muncii: unii se roaga pentru toti, altii lucreaza pentru toti.

Domnule Mihail, sa inteleg ca vorbiti din experienta ?

Glykys, toate sint facute cu randuiala spre folosul lor. Munca fizica intensa si postul taie pornirile trupului. Iar in timp ce muncesc aceste munci fizice, ei se roaga rugaciunea cu care se mantuiesc calugarii, rugaciunea Doamne Iisuse. Sa nu crezi ca nu se roaga in sinea lor tot timpul. Iar rugaciunea taie imprastierea mintii. Plus ca orice monah are canonul sau personal de rugaciune pe care sigur il face, chiar si noaptea. Iar la slujbele din manastire oricum participa, chiar daca sint doar monahi; participa la slujbe in rugaciunile de la strana. Deci nu poti sa spui ca nu se roaga. Si inca CAT se roaga! Si nu stiu de ce ai tu imaginea asta de monah cu cartea de rugaciuni in mana. Am vazut monah batran aproape nu stie sa citeasca dar la strana spune rugaciunile serii din suflet si le stie pe de rost. Oare cati mireni stiu rugaciunile serii pe de rost (sa nu mai stea cu cartea de rugaciuni in mana; si inca in "varianta lunga", cu ceasuri, etc) si cati mireni chiar spun rugaciunea inimii? Cat despre preotii calugari, cred ca viata lor e mai grea, pt ca intre slujbe si ei muncesc munci fizice impreuna cu calugarii care nu sint preoti. Au responsabilitate cu mult mai mare si mai si muncesc.