Un suflet trist...
 

Sunt un suflet trist
Va scriu cu lacrimi in ochi, pentru ca ma simt cea mai slaba fiinta...

De multe ori in viata Dumnezeu imi arata ca poate nu trebuie sa pun suflet, inima, pentru persoanele care nu ma merita,dar eu ma tot incapatez sa cred in miracole... Dumnezeu poate imi arata ca degeaba tin la o persoana, caci aceea persoana nu merita dar eu ma ghidez dupa "iubeste, iubeste,iubeste"....
Tuta de mine crede ca prin credinta, speranta poate sa conceapa un miracol.. Tuta de mine crede ca prin iubire, devotiune pot sa fac ceva ce Dumnezeu poate nu-si doreste...
Dumnezeu poate nu vrea ca eu sa ofer ceva cuiva care nu merita, dar eu tuta de mine il contrazic si spun "Doamne, merita!" si Dumnzeu pe urma imi zice "Bine!" si imi da o palma peste ceafa aratandu-mi "vezi ca nu a meritat, uite ce ti-a facut!acum degeaba te bocesti!"
Si atunci discut cu Dumnezeu si il intreb "Doamne daca tu spui sa fim buni, iertatori, sa speram, sa iubim, de ce trebuie sa fim asa doar fata de persoanele care merita si de ce trebuie sa ajungem sa cautam si sa alegem doar acele persoane care merita iubirea noastra?"
Chiar asa vrea Dumnezeu sa fac selectii intre cine merita si ce nu merita..sa ma leg de orice chichita si sa zic "pai nu merita, e prea asa, prea asa.."
De ce ma lasa Dumnezeu sa ma las afectata de fiecare gest urat primit, de fiecare cuvant? Sa-mi rada in nas ca sunt proasta? Pentru asta?
De ce nu am forta sa fiu dura , rece?
Dar poate Dumnezeu vrea sa-mi arate ca nu este bine sa fii bun, sa iubesti ca daca o faci vei fi ranit...poate trebuie sa iubesti doar anumite persoane, anumite evenimente...

Nu stiu daca reusesc sa ma port ca un gentleman (asa se cuvine, mai ales cu o Lady...), dar incerc o opinie, un fel de exercitiu personal (sunt timid cu Doamnele):
0) Inainte de toate, te rog sa nu mai spui despre tine cuvinte gen tuta, proasta etc. O Lady nu vorbeste asa despre nimeni, ce crezi?
1) Prin credinta nu sta in puterea omului sa conceapa miracole, dar poate avea acces la miracolele pe care le concepe (si le faptuieste) Dumnezeu in Biserica Lui! Nadejde, asadar, Domnul este aproape!
2) Oh, de unde sa stim cine si ce merita? Avem oare asemenea discernamint? Mai degraba, cred ca putem sa facem ceva, cat de mic, ce sta la indemana unui om cumsecade. Oare e inutil sa fac macar un strop de lucru bun si sa las pe Domnul sa aprecieze daca semenul meu merita sau nu?
3) Ei, daca tu vrei sa Il contrazici pe Dumnezeu... Vezi bine ca El iti ingaduie aceasta libertate. Dar pentru ce anume exersezi in a-L contrazice pe Domnul? Ce folos speri sa ai?
4) Eu unul ma las afectat exact acolo unde e mai activa mandria mea. Din mandrie, nu din smerenie si dragoste, ma las eu afectat. Am descoperit ca gestul urit al altuia ma raneste atunci cand ma pun pe mine in centrul universului si ma vreau iubit, respectat, protejat de toti si de toate. Dar nu sunt eu centrul lumii...
5) Vrei forta sa fii dura si rece? Adica, iarta-mi comparatia, cam asa cum e o lopata? Dar tu esti femeie! Esti harazita iubirii: mama, sotie! Esti mostenitoarea darurilor lui Dumnezeu! La ce iti foloseste sa fii dura si rece? Birrr! Nu ar fi mai bine sa devii treptat flexibila si calda? Cere in rugaciune sa devii astfel, cauta modele de femei care au reusit asta! Sunt multe exemple frumoase in jurul nostru, doar cauta, vezi-le!
6) Dumnezeu ne arata ca este bine sa fii bun si ne cere sa fim buni. Haide, nu te mai rasfata asa...
In final, da-mi voie sa iti reamintesc:
"Aceasta este porunca Mea. Sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.
Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai." (In, 15, 12-13)
Curaj, Anda!
Toate la vremea lor, ai putintica rabdare. Probabil ca vei primi mult sprijin aici pe site, sunt multi care s-au linistit si au crescut frumos staruind in dialog cu oamenii minunati care iti vor raspunde in curind la mesajul tau.
Domnul sa ne ocroteasca si sa ne lumineze!

Pentru ca te-a facut femeie si esti sensibila. Lasa, mai bine decat sa fii inima de piatra.
uite aici putina muzica, nu esti singura.http://www.youtube.com/watch?v=RY6YK...eature=related
si un clasic - ai grija sa nu uiti sa traiesti :)
http://www.youtube.com/watch?v=9OZtja97SsY&feature=related

de fapt acesta era link-ul http://www.youtube.com/watch?v=9OZtj...eature=related

Sa-ti dea Domnul tot ceea ce-ti doresti aproape de sufletul tau, sa fii iubita. :103:

Trebuie sa ne asumam toate faptele,actele si mai ales sa iubim neconditionat.Nimeni nu ne garanteaza ca relatia sau casatoria cu o persoana va fi numai de la excelent in sus.
Eu vad in doua feluri aspectul:fie te retragi la primul semn cand observi ca persoana respectiva nu merita investitia,fie ramai si speri ca se va termina cu happy end!
Daca alegi ultima varianta,ia in calcul si planul B,adica fi realista ca s-ar putea sa ai si esecuri...
Sper sa lasi deoparte tristetea,sa faci o plimbare relaxanta intr-un parc frumos sa observi primavara care se instaleaza cu toate drepturile,sa observi Viata care nu se lasa intimidata de nimic si are acelasi ciclu an de an...
Sper sa revii la sentimente mai bune,capul sus!

si eu am trecut prin momente de astea, ma afecta orice cuvant urat, orice gest mai urat ... acum, daca ar fi sa dau timpul inapoi , cu gandirea pe care o am acum, nu as mai da 2 bani. NU SE MERITA.

eu consider ca singurul prieten adevarat reprezinta doar mama.(bine, sunt cazuri si cazuri) eu din lovituri m-am ridicat si m-am maturizat. aveam impresia ca toata lumea e buna, toata lumea iubeste pe toata lumea, adica eram super naiva. nu, lumea este foarte rea, egoista, invidioasa si chiar daca cineva se da mare prieten mare, cu prima ocazie tot te injunghie pe la spate. si asta in general se intampla la persoanele care nu prea cred in Dumnezeu, care sunt cam indiferente de Biserica. am ajuns la concluzia ca nu se merita sa investesti sentimente in cineva care nu crede in Dumnezeu, care nu merge la biserica, care nu il are pe Dumnezeu aproape de el in fiecare zi.

unul care crede in Dumnezeu si ii e frica de El, apoi nu tradeaza, nu minte, nu inseala ... acum depinde si de caracterul omului.

Iisus a zis ca sa ne iubim unii pe altii ... si asa trebuie sa facem ... darrrrr eu zic ca asta trebuie luata mai mult prin bunatate. sa fim buni unii cu atii, cand cineva are nevoie de un ajutor, chiar daca e cineva cunoscut sau nu, sa il ajutam, fara sa ne asteptam sa primim nimik inapoi, sa nu jignim, chiar daca am vrea, sa nu tradam, sa nu mintim pe nimeni. asta nu inseamna ca pe acea persoana cu care am fost buni, sau pe care am ajutat-o, sau pe care nu am mintit-o, trebuie sa o si bagam la suflet.

nu stiu daca ma fac inteleasa. adica eu pot ajuta un om pe care de abia l-am cunoscut, sau chiar un necunoascut, dar asta nu inseamna ca il bag la suflet. cred ca cel mai mult conteaza sa nu ne asteptam la nimik din partea nimanui. ca atunci cand cineva se simte jignit sau sufera din cauza altuia, inseamna ca se astepta la ceva mai mult din partea lui si asteptarile nu au fost pe masura. cel mai bine sa fim buni cu toata lumea, fara ca sa se asteptam ca si ei sa fie buni cu noi.

si inca ceva, a fi bun nu inseamna a fi fraier. ca apoi nici sa nu devii pres de usa. cand pot, iti dau, te ajut, sunt alaturi de tine, cand nu, apoi nu frate. te superi? nu mai vorbesti cu mine? problema ta!!! si asa nu ma asteptam la prea multe din partea ta.

eu am vreo 3 prietene care le consideram numai lapte si miere, aveam multe asteptari din partea lor, mai ales din partea unei verisoare. si uite ca verisoara aia m-a ranit cel mai tare din toata viata mea. si prietenele alea la fel, am avut asteptari mult prea mari de la ele. acum, ORICE ar spune, orice ar face, nu ma mai afecteaza. le ajut, vorbesc cu ele, le dau sfaturi daca mi le cer, le mai cer si eu sfaturi, dar daca e sa zica ceva mai urat sau sa ma jigneasca pur si simplu nu mai bag in seama....trece pe langa urechea mea ca vantul, cu toate ca in adancul adancului sufletului parca tot simt un mic sentiment de tristete. dar nici nu se compara cu ce simteam acum nu stiu cat timp, cand credeam ca viata e roz. si asta pentru ca nu ma mai astept la nimik din partea lor.

si crede-ma ca sunt foarte sensibila. mi s-a intamplat sa fiu o data jignita pe acest forum si chiar mi-au dat lacrimile. de ce? pentru ca am avut asteptari prea mari, am zis ca vai e forum crestin ortodox, toata lumea e buna, nu jigneste, nu insulta si uite ca nu a fost asa. dar bineinteles, pe acest forum sunt tot felul de oameni. de aceea e bine sa nu ai asteptari din partea NIMANUI. te feresti de suferinta. bineinteles, asta nu inseamna sa iti inchizi inima, sa o ai de piatra. trebuie intotdeauna sa fii deschis la nevoile si sentimentele celor din jur. doar cu un singur detaliu. sa nu te astepti NICIODATA sa primesti ceva in schimb.

Draga mea, tu faci o grava confuzie.Si din cauza acestei erori, Il pui sub semnul intrebarii pe Dumnezeu.
Dumnezeu ne indeamna sa ne iubim aproapele,neconditionat.Tu asta trebuie sa faci.Si noi toti,de asemenea.Sa iubim toti oamenii, ca pe noi insine.Este vorba despre o iubire crestineasca.

In schimb, tu vorbesti despre iubirea dintre un barbat si o femeie .Trage linie si desparte-le.Iti spun sa tragi linie si sa le desparti, pentru ca suferinta ta,iti apartine,pentru ca AI ALES GRESIT.Uneori alegem gresit o viata intreaga,pentru ca nu dibuim lectia de viata pe care trebui sa ne-o insusim.

Dar curaj.Detaseaza-te si priveste-ti povestea de pe margine.E imposibil sa nu vezi unde gresesti.Greseala este repetativa pana bagam la capsor ceea ce trebuie sa invatam.

Deci nu da vina pe Dumnezeu,nici macar pe acel baiat/barbat! Tu esti cea care alege gresit!Nu insista sa iubesti pe cineva care nu te iubeste.Dragoste cu forta nu se poate,ca se numeste viol.:-)

Multumeste-i cu o rugaciune celui care te-a facut acum sa suferi.El este doar un mijloc prin care vei ajunge la TINE.Vei ajunge sa te cunosti si sa-ti inveti lectia de viata.Iubeste-l cu toata fiinta ta pe acel baiat/barbat,dar crestineste si nu astepta nimic in schimb.

Anda,nu deznadajdui
 

Fa ceea ce te odihneste duhovniceste,ce rimediu ptr toate,la moarte nu este rimediu. Dumnezeu sa te lumineze! Pace si har!

Sa fii bun!
 

Buna, am citit mesajul tau, si m-am regasit pe my acum citiva ani, crede-ma ca e mai bine sa fii asa cum esti acum, pt ca eu am devenit rea, si crede-ma ca as da orice sa fiu cum eram inainte.... Nu te schimba, Dumnezeu nu ne cere sa alegem, dumnezeu ne cere sa iertam la infinit si atunci cind te astepti mai putin iti va da tot ce iti doresti.... Mie mi-a dat, chiar mai mult de cit mi-am dorit, numai ca si eu am vrut sa fiu mai dura, si acum imi pare rau, pt ca incerc sa fiu asa cum eram inainte... Te pup si doamne ajuta in tot ce iti doresti...

Draga mea, nu esti singura.
 

Si eu am avut parte de astfel de dezamagiri. Cand ma uit la postul tau parca l-as fi scris eu in urma cu ceva timp. Si eu strigam la cer cu acel "De ce...?" , dar prin rugaciune am aflat treptat raspunsurile la nedumeririle mele si nu doar atat ci mult mai multe.

Hai sa intru direct in subiect.

Tu ai nevoie sa nu Il mai acuzi pe Dumnezeu acum; o sa-ti dai seama mai tarziu ca altcineva e vinovat - o sa fi surprinsa cine. Si te rog din suflet sa elimini din vocabularul tau "ma merita " sau "nu ma merita". Problema e sa nu iti mai faci iluzii; adica sa nu mai proiectezi asupra altei persoane, sau sa-i atribui, calitati pe care acea persoana nu le are si care probabil nu le va avea niciodata! Aici e marea greseala; ca te minti pe tine si te imbeti cu apa rece.

Iti cauti dragostea fara ajutorul lui Dumnezeu (cel putin asta vad din reactia ta) si din nefericire cred ca toti sau majoritatea am trecut prin asta si stim ce gust amar are.

E bine sa te rogi lui Dumnezeu acum in starea in care esti (dar sa fie o rugaciune sincera, taios de sincera) si ai sa vezi mila lui Dumnezeu. Asta e primul lucru pe care ar trebui sa-l faci, e minimum. Eu asa am inceput(fiind intr-o situatie ca a ta), am facut un pas spre Domnul iar El a facut o suta spre mine.

Ai sa vezi ca acel om potrivit pentru tine exista si nu e doar unul (adica vreau sa spun ca o sa ai de unde alege unu care iti va fi alaturi) , dar il vei gasi doar cu ajutorul lui Dumnezeu.

Acum te rog sa ma ierti pentru felul brut si taios de exprimare.

Ai incredere in Dumnezeu, El nu o sa te dezamageasca niciodata.

Asa se intampla intotdeauna.Perfecta remarca ta!:-)

,,Blestemat este cel care-si pune nadejdea in om!" -se spune undeva in Biblie. Un parinte spunea ca acest citat inseamna ca nu trebuie sa ne facem idoli din fiinta iubita. Mult mai bine este sa ne rugam sa indeparteze Dumnezeu de la ea ispitele pe care n-ar fi in stare sa le suporte. Sfantul Lavrentie de Cernigov de asemenea insista asupra ispitelor pe care le au oamenii.

Oricine poate cadea intre talharii patimilor. Unii sunt mai puternici in lupta cu patimile si cu ispitele, altii sunt mai slabi. Iar daca sunt mai slabi, ce sa le facem? Poate ca prin ei Dumnezeu ne cheama la rugaciune pur si simplu. Poate ca si ei au nevoie de un samarinean milostiv care sa-i ajute prin exemplul propriu si prin rugaciune sa fie mai buni crestini.

Intr-o lume plina de ura si rautatea, iertarea celor care ne gresesc este cel mai eficient medicament antistres si anticancerigen, spunea un medic. Iar Iisus, de asemenea spune ca vom fi iertati in masura in care iertam.

Din pricina mandriei, oamenii fac multe greseli. Si noi si cei pe care-i numim prieteni sau dusmani. ,,Cel mai mare, in fata lui Dumnezeu, este cel care cere iertare'', spunea un sfant.

Multumesc pentru gandurile voastre frumoase...
Nu suntem iubiti ci suntem amici, dar simt ca are ceva impotriva mea. Si dau cateva exemple..de exemplu daca ii spun ca-mi place artistul x imi spune ceva de genul "esti ultimul om de pe pamant daca iti place ala", desi si ceilalti prieteni asculta ce ascult eu, doar de mine se leaga... Daca vorbesc de Dumnezeu ma face pe mine terci desi are prieteni care sunt si ei credinciosi si nu l-am vazut insultandu-i cand acestia vorbesc de Dumnezeu...
Ma las foarte usor afectata de cuvinte simple, pentru ca imi dau seama ca are ceva cu mine... Si ma gandesc...chiar nu se gandeste cand raneste? Uneori imi este si teama sa zic ceva caci imediat ma gandesc "cine stie cum interpreteaza"... In aceste conditii mi-as dori sa nu ma las afectata sa imi fie chiar indiferent...
Il deranjeaza sfaturile mele (are o situatie mai complicata) si eu ii spun mereu "Mai iarta, incearca sa te bucuri de viata, multumeste-i vietii pentru ce ai" si imi raspunde cu "taci ma stresezi!"
Sunt genul de om care daca simte nevoia sa spun cuiva ca-l iubesc o spun..spun des si veriilor mei, familiei, amicilor mei si ma port intotdeauna cu rabdare, toleranta, compasiune si intotdeauna gandesc de 2 ori inainte de a spune ceva si cand gresesc voluntar sau involuntar dupa un timp imi cer scuze fie direct fie indirect...

Chiar nu am asteptari de la el caci poate daca aveam nu-i dadeam nici buna ziua... si aici poate gresesc caci nu-mi doresc poate putine lucruri de la el..cum ar fi un zambet cald...

Poate ar trebui sa incep sa adun toti oameni si sa incep sa-i triez ca in reclama cu smantana "prea acru, prea dulce, prea sarat, prea tare, prea moale, prea asa, prea asa"...dar daca ar si sa fac asa nu stiu daca ar exista 5 persoane care sa merite sa le spun buna ziua....
Ajut neconditionat, tin la cineva neconditionat, dar fiind om nu am cum sa nu ma las afectata de rautati... Poate daca as fi stiut sa fiu indiferenta sa stiu sa fiu rea poate as fi fost mai castigata si nu as mai suferi...
Cu siguranta imi lipseste orgoliul si mandria caci daca as fi fost mandra la prima jignire nu as plange ci l-as fi bagat in..fara pic de regrete si i-as intoarce spatele si nu m-ar interesa pe principiul "du-te invartindu-te!"
Cine stie... cand esti bun ideea este ca esti mereu lovit..nu regret si nu-mi pare rau ca sunt buna dar a deranjeaza ca ma las afectata...

Uf, Lady Anda, cred ca toate am suferit candva din dragoste si am avut aceste idei, ca daca iubim pe cineva, atunci vrea Dumnezeu sa fim cu persoana respectiva, care se va si mantui prin dragostea noastra... idei adolescentine. E adevarat ca Dumnezeu vrea sa ii mantuiasca pe toti, dar are planurile lui, si cel mai adesea, lucrurile astea nu se intampla in felul in care vrem noi. De fapt, aceasta "iubire" a noastra e atat de fragila si se raneste si se pierde atat de usor... or, mantuirea se cladeste intr-o viata de om, nu in niste clipe de iubire furate.

Asculta-i pe cei care au vorbit inainte, ca te-au sfatuit de bine. Nu trebuie sa iti pui nadejdea in niciun om si sa nu ai nici un fel de asteptari de la nimeni, indiferent daca ti-e ruda sau prieteni. Si... e bine sa iubesti, adica asta e porunca Domnului, dar trebuie sa iubesti cu masura, pentru ca, nu-i asa, trebuie sa-L iubesti din toata inima ta si cu toata puterea ta pe Dumnezeu, iar pe aproapele doar ca pe tine insuti, adica mai putin decat ca pe Dumnezeu. iar aproapele tau nu este doar EL, e si cersetorul de pe strada, e si vecina, e si persoana care sta in fata ta la coada la casierie... nu poti pe unul sa il iubesti pana la stingere, iar pe altul sa il ignori, ca amandoi sunt in aceeasi masura aproapele tau. Tu esti datoare numai cu ceea ce poti tu sa faci; nu se va cere de la tine nici o socoteala pentru mantuirea aceluia de care te-ai indragostit.

Timpul le vindeca pe toate. Daca vrea Dumnezeu, vei fi cu el, daca nu, nu; e simplu. Pana atunci, fruntea sus si fii o Lady! Oamenii nu vor indrazni sa raneasca o Lady, dar daca simt ca esti complexata si ca te consideri o proasta si o tuta, atunci vor crede si ei la fel si te va durea.
Si eu eram foarte preocupata de ceea ce zice lumea, pe la 14-18 ani. Si bunica imi tot zicea sa nu imi pese de asta, cu o vorba memorabila: "Ce, draga, iti da lumea sa mananci?"

Voi credeti si aici fac o comparatie ca Iisus nu a suferit in sinea lui cand era jignit, ranit de persoanele dragi lui? Cine stie ce a fost in sufletul lui atunci cand poate cei din jur il jigneau...cred ca raniile mai mari nu erau provocate de loviturile fizice ci de cele psihice..poate nu-l durea un bici pe spate dar il durea extrem de rau o vorba urata... Pentru ca desi era Iisus era si el un Om care simtea, traia..

Cineva spunea "Cat de simplu este sa jignesti, sa judeci...e mai greu insa sa te uiti la tine, sa vezi ce iti lipseste, ce mai poti imbunatati. De cele mai multe ori, poate chiar intotdeauna, vorbele ranesc mai rau decat faptele. Ele se uita mult mai greu, sau niciodata. Si din pacate, scuzele nu rezolva nimic. Ele sunt deja spuse, nu se mai pot lua inapoi..."

Acum am citit ultima ta postare... stii ce se intampla, dragoste (de orice fel, chiar si amicitie) cu de-a sila nu se poate. Din ce povestesti tu, baiatul este cumplit de rautacios si nepoliticos. Si atunci cred ca ar trebui sa il asculti si sa nu il mai stresezi. Punct. Daca te vei indeparta de el (in sensul de a nu mai gasi ocazii in care sa schimbati felurite impresii) si daca veti dialoga mai rar, nu va insemna ca nu iti iubesti aproapele. Dimpotriva, ii faci lui un bine - nu il mai determini sa spuna lucururi rele, care sigur nu sunt placute lui Dumnezeu, si iti faci si tie un bine - nu vei mai fi ranita. Daca eviti un om pe care il stii certaret, rautacios, nu inseamna ca esti suparata pe acela, ci doar ca vrei sa creezi cat mai putine ocazii in care sa va raniti reciproc. Sa nu spui acum: "rau cu rau, dar mai rau fara rau", ca asta nu e iubire, ci are alt nume.

bun ii respect dorinta, opinia..pe principiul "bine fac cum zici tu, cum sa nu Maiestate, orice doresti tu, cum vrei tu!" dar eu unde sunt? Este ca si cum ii dai dreptate si te supui dorintei lui, incalcandu-ti princiipile tale de viata...
Dar hai sa facem schimb ...sa fiu eu cea rea si sa fiu eu cea care spune "mars de aici, fiinta "extraordinara" sa vedem i-ar convine?

Pentru ca atunci cand spunem "fa cum spune el, cum vrea el" nu ne punem in pielea celuilalt si este usor sa spui "pai daca nu vrea..."

Niciodata nu ne punem in pielea celuilalt, nu ne intrebam "ce as simti eu daca as fi in locul lui?" "mi-ar conveni aceasta atitudine?"
Poate daca ne-am pune o secunda in locul celuilalt poate atitudinea noastra ar fi altfel, caci daca noua ni se intampla exact acelas lucru pe care il facem ne simtim prost , dar desi stiim ca nu este bine sa faci noi tot insistam...
"Ce ti-e nu-ti place altuia sa nu-i faci" dar cred ca pentru unii inseamna "Ce ti-e nu-ti place,sa ii faci altuia!"

Poate in viata conteaza intotdeauna cine este primul..ori esti esti tu cel calcat in piciore ori esti cel care calca in picioare... Daca nu faci tu primul iti fac altii tie...
Deci ori esti tu vanatorul ori esti vanatul!

Lady Anda, am citit mesajul, dar iarta-ma, ca pur si simplu nu inteleg... Ii indeplinesti dorinta ca sa fie pace intre voi, ca sa elimini certurile. Stii cum e, daca nu poti face binele, evita raul. Nu cred ca principiul tau de viata este sa te lasi jignita si calcata in picioare. Cred ca va va fi amandurora de mai mult folos daca tu ai inceta o vreme sa mai vorbesti cu el si sa ii vorbesti lui Dumnezeu despre el (paraclisul Maicii Domnului te va alina mult).

Asta cu pusul in pielea celuilalt... cand iubim, avem impresia ca il cunoastem foarte bine pe celalalt. Ei, lucrurile nu stau asa. Oamenii nu stiu ce gandeste celalalt cu adevarat, ce simte, nu ii cunosc sufletului. Si atunci se ghideaza dupa ceea ce se vede foarte clar, adica dupa fapte, cuvinte, atitudini. Este periculos sa brodezi in jurul cuiva o aura, de genul, el se poarta asa cum se poarta, dar de fapt e un suferind care are nevoie de scapare si se ascunde...

Eu vad numai doua posibilitati in situatia asta: ori continuati asa si risti sa te distrugi psihic in relatia asta de amicitie, ori iei o pauza si te departezi de el din punct de vedere fizic, dar te apropii din punct de vedere spiritual, purtandu-l in rugaciune. Deie Domnul sa te lumineze!

sfatul unui parinte
 

Un preot mi-a spus odata un cuvant intelept si mi-a intrat in suflet ca o lege a vietii. Cuvintele adresate noua de cei din jur sunt cuvintele lor, asadar ei sunt responsabili (sufleteste) pentru ceea ce rostesc. Noi nu trebuie sa le luam asupra noastra, sa nu ne lasam afectati, sa nu adaugam in sacul nostru cu pacate si sarcini de-ale lor. Ne straduim sa descarcam sacul nostru umplandu-l de fapt cu vorbele celorlalti? Nu aceasta este calea dreapta. Si pentru a-si intari observatia cu suport biblic, mi-a amintit de vorbele Mantuitorului: "Adevarat va spun voua ca pentru orice cuvant rostit oamenii vor da socoteala in ziua judecatii." Asadar rostirea osandeste, nu auzirea.

Elibereaza-te de zgura celor din jur, nu o lua asupra ta. Fii libera cu tine insati, urmeaza calea ta, straduieste-te sa te gasesti pe tine insati in raport cu Dumnezeu, nu cu lumea. A contrazice pe cineva ce se afla in sminteala evidenta, inseamna a fi mai smintit ca el. Nu oricui ii este data predica. Sa-i lasam pe preoti s-o faca. Pentru noi, tacerea si smerenia in tacere e calea.

Doamne, ajuta!

Chiar asa de ce sa ne pese de cei din jur? Sa facem in viata doar sa ne fie noua bine sa facem in viata tot ce credem ca ne este bine fara sa ne uitam la consecinte, daca mie imi este bine ma doare in fix de cel de langa mine...
Si atunci nu suntem egoisti?
Dar daca intr-o zi rolurile se vor schimba, de ce ne lamentam si spunem "viata este nedreapta!" ... Bun aruncam cu cuvinte, cu insulte in oameni (caci asa vrem- ne place sa facem rau, simtim satisfactie) dar daca maine ti se intampla chiar tie cum este?

Aici se poate compara cu o intamplare si noi romanii suntem experti... Daca vedem pe strada de exemplu o femeie batuta de un barbat avem urmatoare atitudine " bine ca-i da una, cine stie ce a facut!" "precis si-o merita"...

Aceasta atitudine o avem si in viata si in toate sectoarele vietii... aceea de nepasare fata de cel de langa noi...

Bun sa zicem ca alegem sa facem rau, sa jignim (si asta e o alegere) bun... ca nu esti tu, poate sa fie altul..si aici apare un alt egoism "ce ma intereseaza pe cine jigneste sau cui face rau daca nu sunt eu aceea..." parca avem tendinta sa spunem "dar da-i mai tare"...
Deci daca alegem sa facem rau in viata, sa nu ne intrebam sa nu judecam sa nu plangem de ce maine totul se va intoarce impotriva noastra!

fara sa fiu cinica stiu ca nu-i va fii bine...mi-a mai facut un lucru urat si acum plateste acest lucru..sigur nu mi-am dorit sa plateasca dar nu o sa fiu responsabila pentru ce i se poate intampla maine...
El nu realizeaza ca facandu-mi rau, viata ii va da una tare..deja a inceput sa-i dea..nu ca am zis eu ca mi-am dorit..dar el traieste acum exact un lucru pe care mi l-a facut el mie, doar ca de 10 ori mai dur(nu prea este constient de acest lucru, se simte bine in siguranta), dar va spun ca ajunge un singur gest din partea altei persoane ca viata lui sa ajunga rau..

Am fost trista cand am aflat prin ce a trecut, dar in acelas timp am stiut ca este pedeapsa primita si continuand asa cine stie...
Nu va ganditi ca eu imi doresc sa-i fie rau dar exista un lucru..
Dar orice fapta are si rasplata..orice actiune are si o consecinta...
vrem nu vrem maine platim pentru cele facute....
bineinteles ca poate nu ar trebui sa ne intereseze fiecare cu plata lui in viitor...

Poate in viata ar trebui sa ne ghidim "asta e mama, azi eu maine tu..."

asa sunt oamenii in ziua de astazi, rai, dar nu trebuie sa deznadajduiesti, poate vei gasi pe cineva care sa te inteleaga.

Iarta-l si roaga-te pentru el, asta e cel mai bun lucru pe care il poti face.
Pr. Teofil avea o vorba: sa nu adaugam la suferinta noastra (din ce pricini ar fi ea, pentru pacatele noastre sau ca incercare) suferinta de a ne crede nedreptatiti.

Este foarte usor sa spui sa nu te lasi afectata...dar mai greu sa aplici..pentru a aplica acest lucru in sinea ta trebuie sa exista o mica parte din ce are cel de langa tine...

Si sa nu uitam un lucru... si preotii sunt oameni...
Am intalnit multi preoti care dau sfaturi dar in acelas timp in casa lor domneste conflictul...
Mi s-a intamplat odata sa vorbesc cu un preot legat de un alt subiect, bineinteles ca a venit cu texte din carti (nu din viata reala)..atunci cand nu treci printr-o experienta asemanatoare este usor sa dai citate din carti, din filosofie..dar cand si tu ai trecut prin asa ceva parca te gandesti de doua ori si nu spui lucrurile cu usurine "pai fa asta!"

Si aici dau un exemplu... tatal meu si unchii mei au fost legati de mamaia si au suferit cand a murit, si aproape zilnic se duc la cimitr. O matusa le zicea "ce tot mergeti mereu la cimitir?"...si anul trecul ia murit mama si ei si in aceea clipa a inteles ce inseamna o pierdere...

Vei spune ca preotii vad, aud, multe dar cate lucruri sunt traite chiar de el? Pentru ca orice eveniment in viata daca nu trece si prin filtru nostru il privim cu obiectivitate, dar in momentul in care ti se intampla chiar tie...

Noi nu putem intelege poate suferinta unui copil bolnav sau a unei mame care a suferit o pierdere pentru ca nu traim acele lucruri si oricat de mult ne-am imagina cum ar fi tot nu am putea concepe cum ar fi...poate doar daca suntem pusi in fata aceleasi situatiii...

Si te cam prinzi cand unele lucruri sunt spuse din experienta si altele din carti caci cele spuse din experienta se pot aplica practic pe cand cele din carti raman doar la teorie pe care tocmai cei care le-o spun le-o incalca...
Am intalnit de exemplu pe cineva care tot propovaduia pacea, ingaduinta, toleranta si acasa isi lua nevasta la palme!

Poate Dumnezeu m-a pus la incercare...

Zilele trecute am hotarat sa nu-i mai vorbesc nici sa-l salut pe principiul daca vrea el sa ma salute bine daca nu nu... am rezistat asa 2 zile aproape pana cand am primit niste semne ..si eu care privesc intodeauna partea buna a lucrurilor, partea roz, frumoasa mi-am zis "Hai ca esti chiar rea, spune-i buna!"...greseala mea.. ar fi trebuit sa nu iau acele semne in seama (desii parea pozitiv) ci sa-l fi luat ca pe o iluzie...

Constat ca toate gandurile bune, pozitive, frumoase etc vin de la Dumnezeu dar in acelas timp nu stiu daca este o simpla iluzie cand primesti poate un semn pozitiv..sa fie ceva real sau doar o inchipuire...

Draga Anda, observ ca atatia forumisti ti-au raspuns cu sufletul la apelul tau de tristete dar nu vrei sa pricepi nimic din ce ti s-a spus.Refuzi sa vezi lucrurile cu limpezime si o tii pe a ta.

Spui ca esti doar amica cu baiatul, dar e clar ca ti s-a pus pata pe el.Cred ca ai o oarecare problema de perceptie a realitatii din jurul tau si imaginatia iti joaca feste.Semnele pe care crezi ca le vezi,pot fi doar rodul imaginatiei si dorintei tale.O dragoste neimpartasita te poate face sa suferi peste masura si deseori duce la obsesii care nu-s bune deloc.

Ti-as sugera sa nu ramai singura in aceasta forma de deznadejde.Cauta-ti duhovnicul si cere-i ajutor.

Melissa se pare ca tu ai inteles gresit... Nu mi s-a pus pata pe nimeni dar asta nu inseamna de exemplu ca trebuie sa ma izolez sa nu mai ies din casa ca cine stie poate dau peste el si sa nu-l irit... Sa ajung sa-mi refuz amici sa ies in oras pentru ca este si el acolo si sa nu care cumva sa-l deranjez cu prezenta mea.... Sau daca il vad in grupul nostru ce sa fac? sa fac cale intoarsa, sa tusesc , sa ma mut la alta masa ca este acolo... sau sa ajung sa spun "nu merg cu voi , este domnul..."

Ok..il deranjeaza prezenta mea foarte bine... sa nu-mi arate pe fata aceasta repulsie caci sub soare este loc pentru toti..asta nu inseamna ca eu trebuie sa ma mai bucur de prieteni doar pentru ca este el...

Iti multumesc mult...sunt cele mai simple si frumoase sfaturi pe care le-am auzit

Am doua intrebari atunci, ca sa te pot ajuta cu un sfat mai departe,daca doresti :
1. tu il iubesti ca pe un barbat sau ca pe un amic?
2. de ce te detesta in asemenea hal?

Cand esti sincer in sentimente nu poti sa tratezi lucrurile cu indiferenta sau cu raceala... Intr-adevar sunt unii oameni care spun cu gura ca tin la tine, cand defapt o spun de ochii lumii si cand sunt raniti defapt sunt raniti in mandria lor...

Daca eu as fi fost doar o masca nu m-ar fi afectat nimic si nimeni chiar as tratata cu indiferenta si nu mi-ar pasa de consecinta...

Cati dintre voi nu aveti frati si va doare cand va spune ceva? Pentru ca va pasa de ei, tineti la ei va doare fiecare gest urat...
Sa facem o comparatie:
Aveti o persoana draga voua si o persoana straina (sa zicem pasagerul din autobuz)..Amandoi va spun "esti o javra"... Cand iti spune persoana draga deja te simti rau, te cutremuri aproape , daca iti spune omul din autobuz ti se falfaie...De ce? pentru ca atunci cand o jignire vine de la o persoana draga noua suferim mai mult... dar daca vine de la o persoana care ne este total indiferent apoi "pusca si cureaua lata"

1. Ca un frate
2. de ce ma detesta? cel mai bine ar fi sa-ti dau niste exemple

El are un mare talent la desen si eu am desenat si stiu cum este sa nu profiti de talentul tau si ii spun "Ai potential, ai talent nu iti pierde aceasta sansa data de viata, ai putea sa faci atatea lucruri pentru tine"
sau... lui ii cam place bauturica si are probleme de sanatate si ii spun "

Poate ca ma detesta pentru ca ii spun in fata adevarul, ca ii spun sa se ridice si sa se realizeze in viata, ca incerc sa-i dau curaj si forta...

De fiecare data ii spuneam "tu ai potential, tu te poti ridica singur, sa fii independent!"
Dupa cum bine vezi Melissa nu am nu sunt eu ceea care va castiga daca el aplica sfaturile mele... Nu sunt sfaturi care sa ma implice si pe mine sau din care sa castig si eu...
Singura mea multumire este acela de-al vedea responsabil si multumit de viata creata de el...

O sa-ti dau cel mai bun exemplu... Lui ii place sa fie tratat ca o victima, ca ultimul bolnav (se crede bolnav) eu i-am spus asa
-"Tu esti sanatos, nu te mai vaita, de ce sa te tratez ca pe un bolnav daca nu esti?" s-a suparat pe mine, eram scorpie...bun s-a dus peste un timp la doctor si imi spunea "Sunt sanatos sunt sanatos nu am nimic!"

Unde gresesc eu... poate ca daca omul se vaita (cu motive sau nu) sa ii incurajez vaicareala sa nu-i spun "Hai ridica-te!"...
Cei din jur asa fac il lasa si chiar il incurajeaza in aceasta vaicareala...

Sunt genul de prieten "dusman" in sensul ca ii incurajez lucrurile bune si frumoase si ii spun unde greseste de exemplu cand jigneste sau cand are o atitudine gresita... Nu-l perii doar pentru ca este el...
Amandoi desenam si intr-o zi mi-a aratat un desen... Toti din jur "superb desenul, merita expus la luvru" si eu fiind si eu in tema i-am spus "desenul este frumos dar cred ca tu ai mai mult potential si stiu ca poti mai mult"...eh gata s-a suparat pe mine!

Poate el apreciaza acei falsi prieteni pe care ii are, caci stiu ca pe fata sunt toti de acord cu ei "da, da ,da" si pe la spate il barfesc si rad de ei...

Poate nu ma detesta pe mine ci poate se detesta pe sine pentru simplu fapt ca exista cineva care sa-i vrea binele neconditionat...

De ce tin la el ca la un frate? Pentru ca a facut pentru mine un gest pe care niciodata nu il voi uita (fie ca a fost voluntar, involuntar) ca a avut defapt un alt scop eu pentru acel lucru ii sunt recunoscatoare si de aceea ii doresc binele... Daca lui ii va fi bine nu am nimic de castigat... sa dau un exemplu
Daca el ajunge sa publice un volum de desene el este cel care castiga (bani, faima, etc) eu nimic...

Pacatul meu este ca nu stiu sa fiu pupinfundista, nu-mi place sa perii omul , nu-mi place sa spun ceva doar ca sa ma dau bine pe langa el! nu-mi place sa fac ceva doar ca sa fiu pe plac...!

Daca zici tu ca il iubesti ca pe un frate, asa o fi, dar totusi nu inteleg de ce nu stai pe fundul tau.De ce ii doresti neaparat compania,daca el nu ti-o doreste?De ce te incapatanezi sa-i vrei binele,daca el nu-l vrea?Poate este intr-o etapa a vietii in care doreste sa mai stea.De ce il tragi de mana in sus? Lasa-l in pace.Cu forta nu faci niciodata nimic.Iti place sa te umileasca?Sau esti masochista?Nu-i firesc ce faci.Un bine facut cu forta poate fi un rau de neimaginat pentru persoana respectiva.

Parerea mea este sa faci un pas lateral si sa te detasezi.Trateaza-l ca pe ceilalti amici ai tai si respecta limitele pe care ti le pune.Nu sari gardul ca-i strici confortul dupa cum vezi.

E foarte bine ca esti directa si spui ce simti.Ai doar grija cum o faci.Cuvintele pot jigni si agresa,chiar daca tu ai intentii bune.Am patit-o si eu deseori..

PS-neconditionat,inseamna fara conditii,adica fara sa astepti nimic in schimb; in acest caz,tu astepti ceva in schimb,chiar si un zambet doar...De asta esti asa suparata..;-)

are 29 de ani tipul si mereu il auzi ca se vaita "nu am bani, nu am aia, nu am aia!" mi se vaita "uite vreau sa fiu faimos sa public desenele mele" si ii spun "publica-le!" dar el asteapta sa stea in casa eventual pe scaun si sa vina la el toti banii, faima...

El este cel care striga dupa ajutor si cand cineva poate se ofera sa-i de-a face pe niznaiul...

Daca este un lucru pe care el si-l doreste , unde vezi un bine fortat? Ca doar nu ma duc si ii pun cutitul la gat "bai hai du-te si publicati desenele!" eu ii spun ceva de genul "de ce nu incerci?"
Sa nu crezi ca acum ma duc peste el si ii trantesc toate siteurile si adresele oameniilor care l-ar putea sprijini... Eu pur si simplu ii spun "incearca sa faci si asta!"

Foarte bine nu vrea sa faca asta acum? cand se va decide va fii too late...si la cine va veni sa se vaite? la mine normal "uite , acum nimeni nu ma mai vrea!" si eu ce sa-i spun "cand ti-am spus eu, ai spus ca te oblig, ca te stresez"

Toate trebuiesc facute la timpul lor..daca nu le facem pentru ca nu putem, in cazul lui nu vrem trebuie atunci sa acceptam conditiile ce vor veni...

Ca facand o comparatie...daca o femeie de 70 de ani se hotareste ea atunci sa aibe copii caci pana atunci "mi-e sila, lene, sa mai zburd" la 70 de ani nu mai poate procrea copii (decat in vitro)..
Toate au o limita si un termen...timpul e ca un ceas...ziua de ieri nu o mai poti recupera!

imi cer scuze atunci; trebuia sa fiu mai atent.

Doamne ajuta!

neconditionat da...dar asta nu inseamna ca trebuie acel cineva sa ma insulte sau sa vina cu atitudini jignitoare...
Era o vorba "daca nu stii sa iubesti, macar invata sa nu ranesti"

Suna bine ce zice Melissa. Dar sa vezi, Anda, ce am patit eu, ca baiat (m-am comportat cam ca amicul tau):
Cand eram adolescent am fost indragostit de o fata, dar tare de tot, deh, ca in adolescenta. Ma blocam cand o vedeam, intram brusc in stare de bucurie intensa dar si in ... panica. Pentru ca nu stiam pur si simplu ce sa fac, cum sa imi manifest marea afectiune. Intr-o seara, cand ne adunasem mai multi prieteni, niste baieti au inceput sa o necajeasca. ea radea la tachinarile lor, iar eu am presupus ca ii place situatia... Atunci, dorind sa ii arat ca eu o iubesc cu adevarat, nu ca ei, i-am dat ... cu un pumn de corcoduse in cap. Una a lovit-o in ochi iar alta in nas. Dezastru: i-a dat sangele pe nas iar ochiul i s-a invinetit aproape instantaneu. Credeam ca mor pe loc, eram uluit de mine, de situatie, de tot... Nu stiam in ce gaura din fundul pamantului sa ma ascund... As fi vrut sa nu mai exist... Catastrofa a fost iremediabila, s-au suparat chiar ai ei, era sa iasa mare scandal. In final pentru ea am ramas un badaran, nu m-am mai putut apropia niciodata. Si daca ar fi stiut cat o iubeam... Daca as fi stiut pur si simplu cum sa ma port ...
Iata, dupa 30 de ani nu pot sa uit incidentul acesta nefericit. Poate e de folos totusi acum..
Poate ca si amicul tau e pur si simplu stangaci si timid cum eram si eu in adolescenta.
Ce ar fi sa ii marturisesti pur si simplu sentimentele tale (cele de afectiune si cele ranite)? Asa, prieteneste, fara suparare. S-ar putea sa aprecieze si sa se straduiasca sa schimbe lucrurile. Poate are nevoie sa invete cum sa isi exprime emotiile. Crediteaza-l si tu un pic, invatam impreuna ce inseamna o relatie de apropiere. Succes!

Bine ar fi ca amicul meu sa fie stangaci sau macar jumatate cat ai fost tu... La el merge principiul "da mai tare radioul si inchide-l"...mai era o vorba "azi iti spune un prieten iubeste, iarta, fii bun, maine iti va spune viata"..sa nu tina cont de sfaturile celor din jur nici macar sa se intrebe caci viata nu o sa fie blanda si intelegatoare...aia te ia pe sus si te duceeeeee...

Cum ai lua-o tot tu esti vinovat... daca ii oferi iubire neconditionat te critica te judeca, daca maine il ignori iti va spune " ce prieten imi esti tu, daca nu-mi esti alatur?" daca trece printr-un necaz si tie nu-ti pasa sau nu-ti mai pasa tu esti de vina "am crezut ca-mi poti fi prieten"

Sfatul meu pentru toti cei care au prieteni, isi vor face prieteni...apreciatii acum cand ei sunt, multumitii si pentru un zambet... Nu ii indepartati de langa voi caci odata indepartati nu se vor intoarce..Nu ii judecati de ce se vor satura sa va fie alaturi dupa tot ce le-ati facut...

:-))) foarte tare faza...Oricum n-ai pierdut nimic, ca fata n-avea simtul umorului...:-))

Anda, nu te supara daca nu prea te crede lumea ca sunteti "doar amici" si n-ai nici un fel de alte asteptari de la el, dar comportamentul tau nu spune asta.

Sunt atati alti oameni care ar avea nevoie de un prieten sau ajutor si pentru tine ei nici nu exista, doar individul asta care, din ceea ce spui, are clar o problema cu persoana ta.

Si tu refuzi sa vezi asta si stai pe capul lui, cu singurul efect, din cate se pare, de a-l enerva si mai mult.

Eu as zice ca ceea ce face fatza de tine sunt semne clare ca vrea sa il lasi in pace, insa tu nu le intelegi, nu vrei sa le intelegi.

Doar dragostea (un anumite fel de dragoste..) poate fi atat de oarba.

In ceea ce il priveste pe individ, e clar..ii place la nebunie sa-si planga de mila, doar doar s-o lasa pacalit cineva de care sa poata profita. Pe tine te-a pacalit oarecum, dar probabil si-a facut socotelile si de la tine prea mult nu poate scoate, asadar asteapta ocazia urmatoare.