Acest topic este o reluare a ideii centrale din "..de ce a fost izgonit Adam din Rai".
Acolo nu am reusit sa ajung la dezbaterea acestei intrebari, din mai multe motive.

In acest topic ma astept la orice interpretare din partea dvs., orice este binevenit, pentru ca Bibilia nu ne lamureste in acest sens.

De data asta chiar va recomand sa dati frau liber imaginatiei.

Parintele Cleopa spune despre imaginatie ca este "nebuna" trupului.
Vrei sa dam frau liber imaginatiei?!? Nu,Nu, nu, nu, nu!

Biblia nu ne lamureste dar Sfintii Parinti da.
Sfantul Grigorie de Nyssa talcuieste ca pomul cunostintei binelui si raului este orice cunostinta pe care omul o primeste amagit de ideea ca este buna, cand in realitate este rea. Prin consecinte cunoaste de fapt doar raul si numai prin comparatie cu ceea ce a pierdut realizeaza ceea ce este binele.

"Parintele Cleopa spune despre imaginatie ca este "nebuna" trupului. "
Hmmm...daca ar fi spus ca aruncatul de pe blocuri turn in numele domnului e un lucru mantuitor te vedeam la stirile de la 5?
Imaginatia nu este neaparat "buna trupului" in schimb...imaginatia este mana pentru caracter. Un om lipsit de creativitate, lipsit de destula imaginatie cat sa fie original si unic nu poate sa se numeasca Individ, oricat de inteligent ar fi. Diferenta dintre masa si Indivizi in opinia mea e tocmai originalitatea celor din urma. Caci in fond asta e omul comun...o mica particica din masa, identica in mare parte cu toate celelalte.
Din punct de vedere a binelui si a raului...ele pot reprezenta altceva pentru fiecare. Raul din punctul meu de vedere este prostia. Si dincolo de aceasta nu pot decat sa fac prezumtii subiective. Izgonirea din rai o gasim in oricine. Se intampla o data cu pierderea inocentei.

Cat timp vom gandi dogmatic nu vom afla niciodata ce vrea sa spuna Biblia.
Mai cautati si prin alte carti si mai lasati cartile "Sf." si facetiva o parere proprie.
"Voi credeti ca Soarele se invarte in jurul Pamantului???????"

......Just!,ARHANGHELUL.

:))
Interesanta intrebare...si este incredibil de serioasa. E chiar o problema de perceptie...si un exemplu clasic in multe argumentari. Mult timp s-a crezut ca Soarele se invarte in jurul Pamantului pentru ca asa parea. In schimb in zilele noastre aceasta teorie nu mai e considerata valida, cu toate astea teoria ca Pamantul se roteste in jurul Soarelui e in mod ironic bazata tot pe perceptie. Perceptie care e supusa subiectivitatii, si nu e sigura. Si de aici ajungem la gandirea de tip "POATE". Din cauza problemelor perceptiei, certitudinea este imposibila, si deci exprimarea "Stim ca Pamantul se invarte in jurul Soarelui" nu este chiar corecta, dar de dragul exprimarii cat mai clare si concise, sunt de acord sa facem o presupunere exagerata pentru a ne concentra pe ideea mesajul.
Stiu ca nu prea avea legatura cu intentia Arhanghelului,dar voiam chiar sa subliniez ideea de perceptie vs realitate.

Parerea mea proprie e ca soarele se invarte in jurul blocului meu. Dimineata e intr-un loc, iar seara, intr-alt loc.
Dar din carti am citit despre miscarea pamantului in jurul soarelui. Aceasta teorie m-a convins,si atunci am renuntat sa ma limitez la propria parere, nu numai in ceea ce priveste sistemul solar, dar si religia, caci una mi se pare mie si alta e realitatea. Dar fiecare face cum crede.

Am o rugaminte la ARHANGHELUL: te rog sa-mi spui cum imi pot face o parere proprie in privinta mantuirii, fara a gandi dogmatic, mantuirea fiind ceea ce ma preocupa in mod deosebit in momentul de fata.
Multumiri anticipate.

Crestinul se ghideaza dupa invatatura Bisericii ,a Sfintilor Parinti .
In acest sens n-are nici un rost sa ne imaginam ce vrem noi ci sa ne informam .
Va recomand adresa indicata de Parintele ierom _petru , la Resurse ortodoxe .
In " Biblioteca electronica - Carti si monografii " gasiti un material care merita multa atentie a Parintelui Staniloaie .
Sint mai multe cugetari ale Sfintilor Parinti despre "Pomul cunoasterii binelui si a raului" si alte explicatii interesante si necesare .
Va doresc mult spor la citit si inteles (daca n-ati facut-o inca )!

Stii e o teorie foarte interesanta :cu cat te gandesti mai putin la cum sa te mantuesti tu cu atat e posibil sa fii mantuita.
Cuvantul Mantuire cred ca e inteles gresit, eu vad in felul urmator lucrurile,cu cat noi devenim mai intelepti mai buni mai toleranti sufletul nostru se ridica la o vibratie mai inalta iar raul e la o vibratie mai joasa si astfel te mantuesti dar bineanteles ca avem nevoe de Domnul Nostru HRISTOS de a ne putea ridica la o vibratie mai inalta.
Ca sa nu mai gandesti dogmatic trebuie sa gandesti ca totul e posibil dar pana la o anumita limita, pare ciudat acest lucru dar asa este.
In Biblie e mai mult decat putem intelege noi de aceea trebuie sa cautam mai mult decat ne spune Biserica ca avem voe sa cautam, pentru ca altfel o sa ramanem in urma evolutiei spirituale a omenirii.
Stagnarea inseamna intrun fel dogma si asta fac toate Bisericile.

Arhanghelul:
Nu m-ai convins. Eu merg pe un drum batatorit de altii mai intelepti, care ne-au aratat drumul spre mantuire chiar cu pretul vietii lor.
A ma abate de la acest drum este ca si cum as face precum cei care nu au crezut si carora Dumnezeu le trimite invatatori mincinosi.

Arhanghelul ,
imi pare rau , nu ai dreptate in ce spui.
Dogmele se imbunatatesc , n-ai de unde sa stii ca nu esti preot si mie imi pare rau ca nu mai am cuvintarea unui Preot care vorbea in acest sens . Pot insa sa-ti spun ca am auzit personal cind la o intrebare de genul "antema sa fie (intreba cineva)?" a raspuns un Parinte (care merita mult respect ), cu retinere ,in sensul ca "nu sintem aici sa dam anatema ci sa ajutam lumea sa se mantuiasca ".(nu reproduc exact ).
In alta ordine de idei nimeni nu ma opreste sa cercetez ce vreau si cum vreau ,dar totdeauna consult Biserica . Si nu poti sa nu fii pe aceeasi unda daca esti in acelasi Duh . Nu ajunge sa fii prezent in Biserica trebuie sa intelegi credinta , Ne dam toti silinta , asa cred cel putin .
Si sa stii ca si pe Rudolf Steiner l-am citit fiindca tot veni vorba (nu tot), si sint de parere ca multe se pot citi , uneori nu se recomanda pentru ca nu multi pot sa inteleaga cele scrise , altii se ratacesc . Biserica nu ne interzice sa citim dar probabil si tu stii ca nu orice carte se poate citi de tot omul .
Sint convinsa ca cei in drept citesc multe pentru ca trebuie sa fie informati ca sa combata ,sa sustina ce au de sustinut .
Ce sa-ti mai spun ? Noi ,crestinii nu sintem limitati , nu se rezuma lumea crestina la 2-3 exemple pe care le ai linga tine poate . Stim ca Dumnezeu a facut-o si tot omul are dreptul si sansa sa se mantuiasca , depinde daca vrea si cind se hotaraste .
In privinta asta nu cred ca sint ingusta .
Anca ,te-asi ruga sa o lasi mai moale cu concluziile , cum am mai spus , nu sint sigura ca ai inteles corect tot ce se spune .
Toti Sfintii au iubit lumea intrega , ca creatie a lui Dumnezeu , e mult mai adinc intelesul decit pare la prima vedere .
Nu poti iubi Creatorul si sa nu-i iubesti creatia!In nici un caz .
Asi dori sa nu se traga concluzii pripite ,chiar , din tot sufletul .Fara prejudecati !
Numai bine !

Si inca ceva .
Voi iubiti lumea ,si daca da cum ?
Dar am sa deschid alt topic cu tema asta .

anca ,
si despre "drumul batatorit" am sa-ti povestesc astazi ceva foarte interesant , , acum n-am timp dar revin . Uneori imi place sa stau de vorba cu tine , dar asi vrea
sa-mi spui "Maria" cind mi te adresezi ca asa ma cheama .

Drumul "batatorit" de care voiam sa spun nu exista , pentru ca " Imparatia lui Dumnezeu se ia cu asalt " si fara lupta nu se cistiga .
E plin de obstacole din cele mai mari si lupta trebuie s-o duca fiecare .
A te ghida dupa invatatura Bisericii e normal daca esti crestin , dar trebuie inteles ce inseamna Biserica in adevaratul sens al cuvintului .
Biserica pe care a cladit-o Hristos " pe aceasta piatra " nu e una care se impiedica de baba care mi-a luat scaunul , (atentie ca si ele sint creatia lui Dumnezeu ) ,nici de preotul care a cazut in sant , sau poarta numai haina ,sau predica care ma plictiseste din cale afara , asa cum incearca unii sa o descrie .
E Biserica sustinuta de adevaratii slujitori cu inima , prin lucrarea Duhului Sfint .
Ca s-o intelegem deplin trebuie sa ne dezvoltam si noi spiritual.
Deocamdata atit ,
"daca nu am dragoste nu am nimic" .

Draga MAria, stiu la ce te referi si simt din plin aceasta lupta. Dar pentru a vedea pericolele si a le trece cu bine, ii avem pe Sfintii Parinti, care inaintea noastra au parcurs acest drum si ne invata din propria lor experienta. Citind ceea ce au scris ei, fiecare vede ca nu e nici primul si nici unicul, care se confrunta cu problemele respective. Eu am gasit mare alinare vazand ca au fost oameni care au biruit in incercarile lor. Drumul fiecaruia este unic, dar una este firea omeneasca si una mantuirea.
In rest, precum zici, cine se va pierde in amanunte lipsite de importanta, nu va mai avea timp pentru cele importante.

Maria tu zici ca dogmele se inoesc nu prea cred si uite dece aceeasi Slujba acelas ritual aceeasi manifestare a Bisericii de foarte multi ani si nu vad nici o schimbare la oamni(ma refer la manifestari iterioare)e la fel ca acum multi ani.
Pe mine asta ma intereseaza.

Anca nu crezi ca acel drum e posibil sa nu mai fie bun pentru oamenii din zilele noastre ca trebue alceva pentru acest timp.

Arhangelul ,
m-ai pus o intrebare foarte grea . Nu pot sa am decit o parere ,eventual ,
raspunsul unde o fi ?
Prima parte a intrebarii ar trebui sa o punem unui Preot , poate Pr.Ierom _petru .
De ce Biserica nu reuseste sa schimbe oamenii ?
Ma gindesc ca primele motive ar trebi cautate in istoria noastra . Am fost un popor cotropit , noi n-am dus razboie de cucerire , nu ne-am insusit ce nu e al nostru si asa am luptat mereu cu saracia ,(cu comunismul )si ni s-au format anumite trasaturi de caracter .
Si omului sarac , putin poti sa-i ceri , de obicei nu mai are chef de nimic ,cum s-ar zice cade intr-un fel de indiferenta .
O cauza cu caracter general ar fi fuga omului dupa cele materiale ,interesul scazut pentru spiritualitate . Faza asta va trece dar nu asa repede cred . Nimic nu cedeaza din intensitate decit dupa ce ajunge la apogeu .
Asi putea sa-ti mai raspund printr-o intrebare :
Cum se face ca in jurul Bisericilor sint nuclee de oameni , putini cei drept ,dar sint ,cu caracter deosebit , pe care te poti baza in multe situatii si care nu se molipsesc de "bolile morale" ale acestei lumi ,sau reusesc sa se ridice dupa ce au cazut ?
Si tine cont ca numai un numar mic sint crestini autentici , restul , de ocazie sau numai botezati .

Acel drum nu este bun daca te consideri altfel decat alti oameni, superior si unic, de neinteles.
Dar daca te consideri doar om, atunci adevarurile venite de la Dumnezeu si rostite prin Sfintii Parinti sunt si vor fi valabile pana la ultimul om care se va mantui. In Biblie scrie ca nimic nu e nou pe pamant. Chiar daca pentru noi ca indivizi totul pare nou, cineva inaintea noastra a avut aceleasi probleme, iar solutia se cunoaste, noi trebuind doar sa o cautam si cand am gasit-o sa o recunoastem ca valida si pentru noi. De aceea se vorbeste despre pacate, despre patimi. Aici vei gasi indreptarul pentru orice pacat, totul e sa-ti incadrezi corect greselile si mai ales sa accepti ca faci greseli si sa nu le confunzi cu virtutile.

Credema si in alte religii sant oameni care sant la fel de buni, dar asta nu tine numai de religie sau Biserica ci de moralitatea fiecarui om si deschiderea lui spre oameni.
Un crestin autentic nu se mai numeste crestin ci OM in adevaratul sens al cuvantului cred ca intelegi ce vreau sa spun.

Tu nu mai inteles Sf. Parinti au o teorie buna dar nu pentru timpurile noastre deoarece oamenii percepeau altfel acum 1000 de ani aceste Scripturi.
Acum in timpurile noastre omul trebuie sa treaca cam totul prin gandire si aici nu ma poti contrazice (daca nu gandesti nu poti trai in societate)dar inainte oamenii erau mai deschisi sufleteste si primeau altfel Scripturile iar astazi nu se mai poate.
Exemple nuti dau ca vezi destule in societate.

Eu nu vreau sa ma consider altfel decat alti oameni dar stii si tu ca nu este nici un om care sa se asemene cu celalalt prin faptul ca fiecare e unic si asa trebuie sa fie pentru ca in DUMNEZEU nu este repetare.

Draga Arhanghelule: Eu sper ca am inteles bine ce spui tu si sper ca si tu sa intelegi cele ce urmeaza:
Inainte de a face o apreciere a Sfintilor Parinti, trebuie sa pui mana si sa citesti cate ceva din ce au scris, ca apoi sa poti sa te pronunti, daca sunt sau nu buni pentru noi. Cartile lor sunt scrise sub inspiratie divina, prin Duhul Sfant. E ca si cand Dumnezeu le-ar fi dictat. O asemenea carte inspirata nu are termen de valabilitate, fiind etern valabila. Eu nu stiu cum percepeau oamenii acum 1000 ani. Dar asta nu influenteaza in nici un fel ceea ce avem de facut noi astazi, si anume sa lucram cu sufletul nostru, ingreunat de mereu aceleasi pacate, pentru a-l sfinti si mantui. Mantuirea pare abstracta si poate nenecesara omului modern neavizat, dar cu ajutorul lui Dumnezeu si a scrierilor Sfintilor Parinti, aceasta capata dimensiuni mai pe intelesul nostru. De fapt trebuie doar sa vrem si Dumnezeu ne arata drumul. Drumul acesta este acelesi pentu toti oamenii, atata doar ca acum 1000 ani oamenii era mai constienti de necesitatea parcurgerii lui, fiind mai legati de biserica lor. Oamenii se mantuiau cu valul. Astazi, din pacate, oamenii se considera pe ei mai destepti decat predecesorii lor, doar pentru ca unii dintre contemporani au inventat sau au facut descoperiri,sau au scris sau au compus sau au construit. Si daca acestia sunt mai deosebiti, nu unseamna ca toti sunt deosebiti, ci ca unii sunt deosebiti.
Viata in societate e ceva exterior noua, iar sufletul este in noi, este aproapele nostru pe care trebuie sa-l iubim. Si nu-l iubim dandu-i pietre,sub forma de pacate, ci il iubim dandu-i hrana pe care Dumnezeu a gandit-o atunci cand l-a facut pe Adam: dragostea Lui. Catre ea tindem si nu putem sa o obtinem decat intorcandu-ne la El.Dar toate la timpul lor. Cei care mai au de explorat societatea si vor sa se dedice lumii exterioare cu toate tentatiile ei, o pot face. La fel si ceilalti, care nu mai gasesc sensul existentei in lumea din afara, ci in cea tainica a sufletului.
In ceea ce priveste pe oameni si diversitatea lor, sunt de acord, ca nu exista doi la fel. Dar nu asta e importnt in cazul de fata, ci faptul ca toti au un trup si un suflet, iar calea de purificare a sufletului este aceeasi, caci si "bolile"
de care sufera oamenii sunt aceleasi: mandria, ura, desfranarea, pizma si multe altele.
Asa ca, draga Gabriel, nu numai ca este bun acest drum, dar este unicul bun.

Referitor la topic, doresc sa amintesc cuvintele Parintelui Staniloae: "Cele materiale ne-au fost ingaduite de Dumnezeu, dar gustarea lor trebuia sa se faca in limitele randuite de El, fara sa uitam de El. Gustarea din pomul oprit indica o cufundare exclusiva a omului in ele. Omului i se pare ca placerea celor sensibile pe care o gusta, constituie adevaratul bine. Si tinand seama de aceasta parere viitoare a omului, Dumnezeu numeste cu anticipatie pomul din care va gusta el, in sens ironic, pom al cunostintei binelui si raului". Forul care decide ce este bine sau rau este irationalitatea - o ratiune subordonata simtirii.

anca ,
asi vrea si eu sa inteleg ce ai scris tu ,dar nu pricep .
Nu inteleg expresii ca " daca sint sau nu buni pentru noi " ," necesitatea parcurgerii drumului ", " drumul este acelasi pentru toti oamenii " etc.............
Eu cred ca nu-i chiar asa .
De exemplu , a te inspira din vietile sfintilor ,nu inseamna niciodata ai copia , nici nu se poate si nici nu se pune problema , pentru ca nu toti am primit acelasi daruri ,traim in alte vremuri (in sensul ca solicitarile vietii sint de alta natura ) fiecare are posibilitatile lui spirituale . Ce mult mi-ar fi placut sa nu fi avut stresul de astazi ,cind pentru a te mentine intr-un servici trebuie continuu sa inveti ,cind mintea e "plecata cu sorcova "toata ziua , nicidecum la Dumnezeu.
Cum am mai zis azi o data , eu merg pe principiul "ce se da si ce se cere " si nici asa nu fac . Bine ar fi sa-mi fac macar datoria .
Mie imi place sa iau de la fiecare(Sfint) cite ceva , dar marturisesc ca multe nu inteleg si nici nu mi se potrivesc .
Fiecare drum e unic . Dar tilcuirea Scripturii de Sf.Parinti e un studiu si merita atentie . Si daca tot nu pricep , mai discutam la Biserica .
Parca tu spuneai ca nu stii nimic despre Sf. Liturghie , de unde vrei sa afli ?
Pot sa am si eu pareri dar cum nu stiu daca sint corecte sau nu ,le tin pentru mine sa nu derutez pe altul.
Nu vreau sa te plictisesc .

Legat de topic: "Ce inseamna cunoasterea binelui si a raului?"

O sa raspund cu ce zice Sf. Maxim Marturisitorul. "Deci raul sta in necunoasterea cauzei celei bune a lucrurilor. Aceasta orbind mintea omeneasca, dar deschizand larg simtirea, l-a instrainat pe om cu totul de cunostinta de Dumnezeu si l-a umplut de cunostinta patimasa a lucrurilor ce cad sub simturi. Impartasindu-se deci omul fara masura de aceasta numai prin simtire, asemenea dobitoacelor necuvantatoare si avand prin experienta ca impartasirea de cele sensibile sustine firea lui trupeasca si vazuta, a parasit frumusetea dumnezeiasca menita sa alcatuiasca podoaba lui spirituala si a socotit zidirea vazuta, drept Dumnezeu, indumnezeind-o datorita faptului ca e de trebuinta pentru sustinerea trupului; iar trupul propriu legat prin fire de zidirea luata drept Dumnezeu, l-a iubit cu toata puterea . Si asa prin grija exclusiva de trup, a slujit cu toata sarguinta zidirii in loc de Ziditor. Caci nu poate sluji cineva zidirii, daca nu cultiva trupul, precum nu poate sluji lui Dumnezeu, daca nu-si curateste sufletul prin virtuti. Deci prin grija de trup omul savarsind slujirea cea stricaciosa, si umplandu-se impotriva sa de iubirea trupeasca de sine, avea in sine intr-o lucrare neincetata placerea si durerea. Caci mancand mereu din pomul neascultarii, incerca in simtire parerea (cunostintei) binelui si raului 5,amestecate. in el.

Si poate ca de fapt daca ar zice cineva ca pomul cunostintei binelui si a raului este zidirea cea vazut, nu s-ar abate de la adevar. Caci impartasirea de ea produce in chip natural placerea si durerea.

Sau iarasi poate ca zidirea celor vazute s-a numit pom al cunostintei binelui si raului, fiindca are si ratiuni duhovnicesti care nutresc mintea, dar si o putere naturala care pe de o parte desfata simtirea, pe de alta perverteste mintea. Dar contemplata duhovniceste ea ofera cunostinta binelui, iar luata trupeste, ofera cunostinta raului. Caci celor ce impartasesc de ea trupeste li se face dascal in ale patimilor, facandu-i sa uite de cele dumnezeiesti. De aceea i-a interzis-o poate Dumnezeu omului, amanand pentru o vreme impartasirea de ea, ca mai intai, precum era drept, cunoscandu-si omul cauza sa prin omisiunea cu ea in har si prefacand, prin aceasta comuniune, nemultumirea data lui dupa har in nepatimire si neschimbalitate, ca unul ce-a devenit deja dumnezeu prin indumnezeire, sa priveasca fara sa se vatame si cu totul slobod cu Dumnezeu fapturile lui Dumnezeu si sa primeasca cunostinta lor ca Dumnezeu, dar nu ca om, avand dupa har in chip intelept aceeasi cunostinta a lucrurilor ca Dumnezeu, datorita prefacerii mintii si simtirii prin indumnezeire. 6

Asa trebuie inteles aici pomul acela, dupa o talcuire pe care o pot primi toti. Caci intelesul mai tainic si mai inalt e rezervat pentru cei cu o cugetare mistica, noi trebuind sa-l cinstim prin tacere.

Note
Binele pentru simtirea trupeasca e placerea, iar raul e durerea. Acest 'bine' si 'rau' e produs de lumea vazuta, care deci e pomul unui fals bine si rau. (5)

Deci indumnezeirea nu exclude cunoasterea fapturilor. Dar atunci omul le cunoaste fara patima cu Dumnezeu si in Dumnezeu, nu ca patima, adica cu uitarea lui Dumnezeu. toate isi au vremea lor, ca sa se cunoasca si sa se savarseasca cum se cuvine, trebuind sa astepte crearea omului la inaltimea lor. Pomul cunostintei binelui si a raului (sau lumea) ca sadit tot de Dumnezeu, nu era ceva rau in sine. Dar omul nu era crescut la starea in care il putea privi in mod just si neprimejdios. Deci interzicerea atingerii de el era o amanare, nu o oprire vesnica. Aceeasi idee o dezvolta Sfantul Grigorie Palama in 'Capetele naturale, teologice'. Raul nu se identifica cu ipostasul vreunei realitati, ci e un mod gresit de comportare fata de realitati, care vine si dintr-o intrare a omului in relatie cu un lucru inainte de a fi crescut la capacitatea unei relatii juste (6)

Daca cineva vrea sa vada in chip just creatiunea (caci omul are putere naturala sa vada bine si sa deosebeasca binele de rau), va fi calauzit spre pomul vietii, care este Facatorul a tot pomul, 'in care sunt ascunse comorile cunostintei si ale intelepciunii'. Iar daca, intrebuintand gresit puterea naturala (abuzand de ea), va vrea sa vada creatiunea in chip rau, se va departa de viata si va manca din pomul care ascunde in sine deosebirea binelui de rau, supunand simtirii si socotintei nerationale mintea si ratiunea. Deci unul ca acela va socoti placerea ca bine, pentru ca ajuta la conservarea trupului, iar durerea si ostenelile trupului ca rau, pentru ca nu ajuta la acea conservare; si va socoti faptura drept Dumnezeu, procurandu-si din ea prilejurile placerii trupesti. (5)"

Banuiesc ca a reusit Sf. Maxim sa mai lamureasca ceva. Iar daca el nu a putut, atunci nu cred ca noi vom reusi sa spunem mai mult decat el.

Elena

PS: Propun ca astfel de subiecte sa fie dezbatute la Vechiul Testament sau Biblie, ca sa putem sa le regasim mai usor.

Draga Maria,
Tu zici: Nu inteleg expresii ca " daca sint sau nu buni pentru noi " ," necesitatea parcurgerii drumului ", " drumul este acelasi pentru toti oamenii " etc.............
Eu cred ca nu-i chiar asa .

Imi cer scuze pentru felul meu defectuos de a ma exprima.
“Daca sunt buni sau nu pentru noi” – adica daca scrierile Sfintilor mai sunt actuale pentru noi ori daca sunt depasite, avand in vedere nivelul de dezvoltare al societatii in care traim. Indoiala a fost exprimata de Arhanghelul ( Gabriel) si i-am raspuns ca poate afla acest lucru citind din cele scrise de Sfintii Parinti, Speranta mea este, ca odata cu lectura oricarei lucrari scrise de Sfintii Parinti va ajunge la concluzia ca se merita citite si restul. Personal sunt de parere ca opiniile exprimate de sfinti, fiind inspirate de Duhul Sfant,le face sa fie etern valabile.

“Drumul spre mantuire este acelasi pentru toti oamenii, iar cei care au trait acum 1000ani erau mai constienti de necesitatea parcurgerii acestui drum spre mantuire”. Asa cred eu, ca acum 1000 ani oamenii erau mai aproape de Dumnezeu decat suntem noi astazi..Credinta era mai bine integrata in viata omului, acestia stiau de mantuire, o doreau si faceau efortul necesar pentru obtinerea ei. Dovada manastirile, care erau poate unicele centre de cultura, aveau mii de calugari fiecare.´

´ " drumul este acelasi pentru toti oamenii " : drumul spre mantuire nu este un drum exterior, ci unul interior, al sufletului in lupta sa cu pacatele proprii. Pacatele omului sunt aceleasi si el trebuie sa se curete de ele.

Vietile sfintilor pot constitui un exemplu de cum trebuie sa-L iubim pe Dumnezeu, cum sa ne rugam, cum sa luptam cu patimile. Felul in care au perseverat si cum au invins orice obstacol in calea lor spre mantuire si chiar indumnezeire.
Este stiut ca omul are nevoie de un indrumator, de un duhovnic, odata pornit pe acest drum, care va stabili ce si cum si cat este de facut pentru a veni de hac pacatelor. Ca sa zic asa, lecturile constituie baza teoretica pe care ar fi bine sa o aiba cel, care porneste sa se sfinteasca.
Cat despre imitarea vietii sfintilor, as vrea, dar nu prea se poate. Ei imi stabilesc tinta si imi ridica stacheta.
Intr-adevar nu stiu mare lucru despre Sfanta Liturghie, dar am gasit adresa unde ma pot informa. In rest nu-mi prea dau cu parerea fara sa fi citit despre acel lucru. Scopul nu este sa-i inducem pe ceilalti in eroare, ci de a da si a primi.
Draga Maria, nu cred ca vei reusi vreo data sa ma plictisesti. Gasesc ca discutiile cu tine sunt intotdeauna constructive.

Cunoasterea binelui si a raului inseamna insasi judecata, gandirea.

Adam era gol si inainte de a gusta din Pomul Cunostintei Binelui si Raului. Cu toate astea, numai DUPA ce a gustat din fructul oprit si-a judecat trupul ca nefiind bun, fiindca era gol. Deci si-a condamnat trupul (gol) sa devina muritor prin judecata pe care a facut-o asupra lui.

Nu ma pricep sa explic prea bine ideea, dar sper ca cineva totusi sa o inteleaga !