despre adoptii
 

Am 43 de ani, un baiat de 21 de ani si as dori sa adopt un copil abandonat in maternitate. As dori sa stiu care este parerea Bisericii ortodoxe despre adoptie si cum este privit de biserica cel care adopta.

Nu stiu care este parerea bisericii despre adoptie si nici despre cel care adopta.Dar CRED ca nu are cum fi una rea.
Eu personal admir mult adoptiile, atata timp cat sunt facute din inima,fara interese meschine( adoptia facuta pentru ca e in trend,etc),doar pentru a ajuta un suflet de copil,iubindu-l si oferindu-i un camin -spatiu propice pentru o dezvoltare armonioasa si pentru o educatie sanatoasa.

Ce sa zic, eu va doresc succes !:5:

Daca nu ma greshesc Paritele Arsenie Boca, zicea ca adoptiile nu sunt prea bune deoarece nu shtim a cui copil e, iar copilul preia caracterul si apucaturile parintilor, sau cam asa...
Zicea parintele ca mai bine sa avem grija de un copil, si sa il ajutam, pana acesta va deveni independent...

Poate ca ar fi mai bine sa luati un copil in plasament ,cu timpul veti decide ce si cum..........

De ce ar fi împotrivă BO? E un act foarte nobil, chiar mă enervează că sunt persoane care se tot chinuie să facă copii, deşi nu reuşesc, când sunt atâţia copii care au nevoie de o familie.

Trebuie sa avem nadejde ca daca noi avem o viata in Hristos,nu vom prelua obiceiurile rele ale parintilor.De exemplu un copil din parinti betivi va fi betiv?Sau un copil rezultat in urma unei desfranari va fi un desfranat?Sau daca se sinucide unul din parintii unui copil,si el la randul lui va avea tendinte suicidare?
Eu am certitudinea ca traind o viata curata Harul Lui Dumnezeu ne poate transfigura.
Am fost in spital la copiii abandonati si ridicau bratele ca sa ii iau in brate.Cand ii puneam din nou in pat plangeau.....se simteau iarasi singuri

Copilul in mare parte va fi asa cum il cresti si il educi...Nu poti garanta pt cel trup din trupul tau, dar pentru unul strain? Importanta este iubirea si daruirea in cazul adoptarii unui copil...In fond este un sufletel care va fi extrem de fericit, putand rosti mama si tata !

Doamne fereşte, decât să trăiască într-un mediu dezolant cum ar fi orfelinatul, fără nădejde, fără mamă şi mai ales fără Hristos, mai bine să fie luat de către o familie creştină şi bună care va şti ce învăţătură să-i ofere.

Eu sunt pentru adopţii.

http://www.crestinortodox.ro/morala/...me-119374.html
http://www.crestinortodox.ro/slujbe-...pii-96392.html
http://www.crestinortodox.ro/rugaciu...iat-98000.html
http://www.crestinortodox.ro/morala/...iei-70842.html

Putini cunosc ca Biserica are rugaciuni pentru cei care infiaza copii. In aceste rugaciuni, infierea este asemanata cu o nastere supranaturala, asa cum este cea de la Botez. Sa nu uitam ca atat cel care infiaza, cat si cel care boteaza, devin cu adevarat parinti. Nasterea in astfel de cazuri depaseste firescul, pentru ca este o nastere prin Duhul Sfant. Iar ca sa nu ne indoim ca nu este posibil sa avem nasteri prin Duhul Sfant, in chip supranatural, este de ajuns sa ne amintim de nasterea Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria. Hristos nu este rezultatul unei legaturi trupesti, iar Fecioara naste ramanand Fecioara.


In rugaciunea pe care preotul o citeste in cazul infierii unui copil se spune: "Iubitorule de oameni Imparate, cauta din sfantul Tau locas spre robii Tai acestia (N), si pe cei pe care firea i-a nascut departati unul de altul dupa trup, pe acestia Insuti Dumnezeule, ii uneste in tata si in fiu prin Sfantul Tau Duh; intareste-i in dragostea Ta; leaga-i pe ei cu binecuvantarea Ta; inalta-i pe ei intru slava Ta; intareste-i pe ei in credinta Ta."
La finalul rugaciunilor, cel infiat ingenuncheaza in fata celui ce-l adopta, iar cel care a devenit tata, il ridica pe cel infiat si ii spune: "Astazi fiul meu esti tu; eu astazi te-am nascut", si-l imbratiseaza.


http://www.crestinortodox.ro/morala/...me-119374.html


Biserica si adoptia - http://www.ziarullumina.ro/articole;...i-adoptia.html

Biserica ortodoxa incurajeaza adoptiile. E un gest plin de iubire si de mila la adresa aproapelui nostru. Va felicit pentru aceasta hotarare:).

Mi se pare ca o incurajeaza dar nu se insista.. si uneori, reactia familiei, a cunoacutilor te face sa crezi ca e un pacat. Intr-adevar, un copilas abandonat are in spate părinți care or fi pacatosi, dar viata e un dar de la Dumnezeu...
ar trebui sa intre in normalitate adoptia, in sfera firescului. Cred ca si forumului ii trebuie o categorie aparte pentru asta. :)

Daca e sa ma iau dupa chestia asta, inseamna ca eu trebuia a am apucaturi de curva, sa fac sex cu jumatate de oras, eventual sa fac un copil la 16 ani si sa il si abndonez a deh, am doar 16 ani, viata mea aia acum incepe.

Nu e chiar asa. Dezvoltarea cuiva tine in proportie de 70-80% de mediul in care traieste, e educatie si de anturaj. Anturajul poate ajunge sa strice chiar si toata eduatia buna oferita de parinti, ie ei biologici sau adoptivi. Singurele lucruri care cred ca sunt innascute sunt temperamentul si personalitatea. Daca esti o persoana usor influentabila, atunci exista nesansa ca anturajul sa te strice (si asta doar pt nevoia de acceptare), chiar daca acasa ai fost educat intr-un fel bun.
Eu una am fost destul de aproape de asa ceva in adolescenta. Eram o persoanacare vroiam a ma integrez undeva, intr-un grup de prieteni, asaca, practic, in timp, am intrat in mai multe anturaje, unele chiar dubioase rau. Insa, se pare ca nu sunt deloc genul infuentabil, pt ca mereu am iesit dn grupurile in care "trebuia" safaci ceva (chestii nasoale) ca sa fii acceptat, sa sa te porti intr-un anume fel sau altele asemenea. Iar eu sunt genul de om pe cae nu il schimbi. Ori ma accepti asa cum sunt, cu bune si rele, cu personalitatea si stilul meu proprii, ori ma excluzi. La mine nu exista compromis, nu cand e vorba sa fac ceva ce nu simt. Probabil daca vroiam neaparat sa fiu acceptata undeva ajungeam a vand droguri sau chiar mai rau.

Anumite lucruri se transmit si genetic de la parinti la copii. Insa intradevar, ceea ce determina caracterul si comportamentul copilului, adolescentului si apoi a unui om adult, este mediul in care creste si se dezvolta, educatia primita, dar si anturajul.

In privinta adoptiilor, de preferat ar fi ca un copil sa fie crescut de parintii sai biologici.

Insa, in anumite situatii, când acel copil este abandonat, ori parintii biologici au murit sau nu pot asigura acelui copil conditii decente de crestere si dezvoltare, sau in cazul in care parintii biologici au grave vicii de comportament (alcoolism, consum de droguri, etc), atunci adoptia este o solutie mai buna.

Insa in cazul adoptiilor, si autoritatile de stat (prin directiile judetene de protectia copilului), ar trebui sa fie foarte atente CUI dau spre adoptie acel copil! Au fost din pacate multe situatii când unii copii adoptati au ajuns in mainile unor pedofili sau chiar au fost omorati pentru trafic de organe.

Aici ar trebui modificata si legislatia, in sensul ca un copil sa nu poata fi adoptat de o persoana care a fost condamnata pentru infractiuni de genul pedofilie, viol, proxenetism, trafic de droguri, etc!

De asemenea, legea nu ar trebui sa permita homosexualilor sau lesbienilor sa adopte copii.

Autoritatile nu se prea uita cui ii dau decat dac e vorba de bani si atat.

Daca, e exemplu ai un apartamant cu living si un dormitor si venituri modeste, degeaba esti capabil sa il cresti frumos, degeaba ii poti oferi o educatie, degeaba multe, pt ca nu ti se taie aripule din start motivand ca copilul are nevoie obligatoriu decamera lui, ca cu venitul x nu poti sa ii asiguri copilului tot ce e necesat (des acest necesar pt multi dintre noi e mai mul decat atat, e lux deja) etc.

In chimb, daca ai ditamai vila si venituri mai mult decat medii, deja nu mai conteaza ca copilul va fii crescut de bone, atata timp at ti-l permiti.

In ziua de azi adoptia e practic cumpararea copilului. Nu se tine cont de cele mai importante lucruri pt cresterea unui copil ci mai ales de bani. Ai bani, ti seincredinteaza copilu, nu ai bani, bye bye.

Nic nu permite. Iar mie asta mi se pare o greseala, insa sunte pe un forum crestin, asaca nu am de gand sa exemplific. Am facut-o in alt context, pe alt thread.

Da, intradevar, si aici gresesc mult autoritatile!

Eu inteleg ca nu poti sa dai spre adoptie un copil unui cuplul sau unei persoane care traieste intr-o cocioaba darapanata sau prin canale sau dorm pe strada, insa a conta doar banul in cazul adoptiilor este profund gresit!

Una este sa-i soliciti familiei respective sa aibă o locuinta decenta si curata (care poate fi o casa cu minim doua camere sau un apartament de bloc), si cu totul alta este sa-i impui niste criterii aberante si sa aibă conditii de lux.

Se merge prea putin pe observarea concreta a persoanelor care vor sa adopte. Da, se fac testari psihologice, insa e f usor sa fabrici raspunsuri la ele pe baza a cea ce vrei sa arati ca esti. Mai egraba m-as baga in viata acelor oamen, sa ii observ in viata de zi cu zi, timp de cateva luni bune, sa observ felul in care se petrece viata de famlie in aceaperioada de timp, relatiile interumane, relatiile cu vecini, relatiile de la locul de munca. Plus de asta, timp de 5 ani as face vizite inopinante familiei, dupa ce au adoptat, iar in prima jumatate de n, o luna de zile (aleasa la intamplare) as merge pe observarea vietii de familie cu copilul. Legea sa fie facuta in asa fel incat sa se poata face asta, iar in caz de abuzuri sau altele de genul, sa se poate desface actele de adoptie.

De fapt, ar fii bin ca lururile sa fie facute in asa fel incat sa fie pentru binele copilului, atat fizic cat si dpdv al dezvoltarii psihice, cea ce implica prezenta parintilor in viata copiilor cel putin jumatate din zi, nu prezenta unei bone. Un copil adoptat are nevoie de mult mai mult timp petrecut cu parintele adoptator decat un copil biologic cu printii lui, mai ales daca copilul doptat e mai mare de 12 luni.

Evident, aveti dreptate! Insa din pacate, in sistemul de stat de protectia copilui din Romania, coruptia, personalul insuficient (si acela care este prost platit si slab motivat), pilele, etc, fac destul de dificila realizarea acestor lucruri.