Ecumenism-pareri
 

Mi-as dori ca in acest topic sa ne spunem fiecare parerea despre ecumenism fie ea personala sau de la altcineva ca sa construim impreuna un ideal comun
Parerea mea vine de la profesorul meu de dogmatica care spune:Ecumenismul ca idee este buna dar ca intentie este rea.De ce?pentru ca ca idee se presupune unirea tuturor bisericilor asa cum spun preotii in ectenia"Pentru unirea Biericilor..."dar ca intentie este rea pentru ca nu este tocmai o unire ci mai mult o amestecare de dogme si credinte si iese cum spun mereu o ciorba acra de crestinism care sigur lui Dumnezeu nu Ii va placea gustul.

Stati linistiti ca nu se uneste nimeni cu nimeni la modul global.Este o utopie.Majoritatea protestantilor nici macar nu stiu ce inseamna ortodoxismul, daramite sa se mai si uneasca cu el.Referitor la unirea sub o noua religie,un kitsch dogmatic,nu va fi nimeni de acord.Referitor la migratia credinciosilor dintr-o confesiune in alta,nu este nimic nou,s-a intimplat,se intimpla,se va intimpla.Migratie poate,unire never ever,absorbtie...aici ar fi mai interesant de discutat.Dar sa nu cauzez si mai multe riduri pe fruntea celor ingrijorati de diverse aspecte,desi nici acest aspect religios nu este chiar nou in istorie.

PS:Freddy a fost unic in felul lui.Habar nu am daca a ajuns in Rai,tinand cont de anumite aspecte,dar Bohemian Rhapsody ramine o sclipire a unui nebun genial.Cat despre conflictele religioase,schisme,ecumenism,si alte aspecte...show must go on...nu-i asa?

Eu personal cred ca gasim lucruri de valoare in fiecare spiritualitate... ma fascineaza anumite spiritualitati : ale musulmanilor, ale iudeilor, ale catolicilor, ale protestantilor, ale budistilor si ale hindusilor.. toate aceste culturi religioase au niste lucruri foarte atragatoare, fascinante si interesante.. pe mine unul ma fascineaza.. totusi.. consider ca ar fi greu ca amestecandu-le sa extragem numai ce este bun din ele.. ideea e ca aceste religii contin puncte de vedere interesante care pot fi adevarate sau nu.. posibilitatea de a se alege numai ce e adevarat e destul de mica si cel mai mare risc in ecuatia asta e pierderea sanctitatii, a harului care se considera ca e la noi la ortodocsi.. orice compromis ar periclita lucrul acesta... Si asa am compromis mult prea multe cand am aderat la dialogul ecumenic.. Am schimbat calendarul.. Am reformat eclesiologia.. Am reformat liturghia.. Ierarhia care ne conduce nu inspira incredere.. Vezi colaborarile cu statul.. Vezi ce au facut noii calendaristii cu ortodocsii pravoslavnici.. cum i-a persecutat si cum poate si azi ii mai persecuta.. Asta ca sa nu mai zic ca ne-am reunit cu non-calcedonienii.. Vezi intelegerea de la Chambesy(Chambesy Agreement) care e un pic cam dubioasa.. La fel ca in cazul cu calendarul.. asemenea chestii au o natura dubioasa.. Astea fiind spuse cred ca daca Biserica daca ar avea coloana si ar fi dreapta, ar fi Ea in stare sa guverneze si sa faca alegerile corecte.. Dreptatea da incredere.. Dupa cum si Solomon zicea: cei drepti sunt curajosi ca leii.. Daca Biserica, adica capii Ei - cei ce o guverneaza - ar fi intelepti ar putea sa extraga nectarul din toate cele ce sunt cum a facut-o in momentele Sale de glorie sa aleaga ce e bine si sa lepede ce e rau.. Parafrazandu-l pe Sf. Vasile cel Mare, sa fim ca niste albine, sa extragem nectarul din fiecare floare.. Pana la urma totul se reduce la conducatorii Bisericii.. Ei sunt cei ce au carma Bisericii..

E.. la cati oameni confuzi sunt la protestanti(unii dintre ei) si in special la neo-protestanti cred ca nu i-ar deranja cu nimic faptul asta.. ba le-ar mai si parea bine..

Există un ecumenism bun şi un ecumenism rău. În funcţie de cum îl definim. E mai simplu de spus ce NU ESTE (sau nu ar trebui să fie) ecumenismul. Astfel:
-ecumenismul NU trebuie să însemne târguirea credinţei, lucru despre care Biblia nu ne dă nici un exemplu. "Negocierile" de la "întâlnirile ecumenice" nu trebuie să fie pe principiul "mai dai tu, mai las eu", astfel încât să se ajungă la o religie nouă, făcută de oameni.
-ecumenismul nu trebuie să însemne irenism, adică minimalizarea până la pierderea legăturii cu realitatea a deosebirilor de credinţă. Un lucru e clar: propoziţia "Cristos este Dumnezeu" nu este echivalentă cu propoziţia "Baal este Dumnezeu". A stabili asemenea echivalenţe înseamnă relativism apostat, nu ecumenism.
-ecumenismul nu trebuie să îşi facă un scop din sine. Este, însă, un excelent mijloc pentru ca să fie cât mai mulţi angajaţi pe drumul mântuirii şi pentru ca Biserica să aibă mai multă forţă şi credibilitate publică, fapt foarte important mai ales în zilele noastre şi în cele ce vor veni.

Bine, bine, se va spune, şi atunci ce rămâne ? Ce aduce, de fapt, nou acest ecumenism despre care vorbim atâta ? Noutatea ţine de optică, nu de credinţă. Ecumenismul bun este o simplă deprindere de a vedea jumătatea plină a paharului. Este deprinderea de a vedea în celălalt, cel care poate că nu a avut şansa deplinei revelaţii, un frate: un purtător, ca şi noi, al chipului lui Dumnezeu.

cand va cadea papa in genunchi in fata mitropolitilor ortodocsi/pravoslavnici atunci vom avea "ecumenism" adevarat.. dupa unele texte acest lucru se va intampla.. dar mai intai se va intampla contrariul..

Crestinul adevarat vede in cel de langa el chipul lui Dumnezeu. Asta-i marea noutate? De aceea sunt cheltuite sume enorme de bani pentru promovarea miscarii ecumenice? Sa fim chiar atat de naivi?

Punctul de cotitură în privinţa atitudinii Bisericii mele faţă de ecumenism a fost Conciliul Vatican II şi îndeosebi documentul lui principal pe această temă: Unitatis Redintegratio. Până atunci, primul cuvânt care ne venea în gând când întâlneam un ortodox era "schismatic", iar la adresa unui luteran era "eretic". Nu mai vorbesc de evrei, pentru care devenise consacrat termenul de "perfizi" şi de budişti şi alţii de acest fel, care erau "necredincioşi" (infideli). Ateii erau "apostaţi", iar toate aceste credinţe veneau direct de la dracul. Marele şi singurul merit al Conciliului Vatican II, primul conciliu care nu a proclamat o dogmă, ci o optică, a fost să vedem partea bună a lucrurilor. Oamenii de alte credinţe sunt, acum, văzuţi de noi ca oameni în căutarea adevărului. Credinţele lor sunt amestecuri, în proporţii diferite, de adevăr pe de o parte şi de eroare din pricina faptului că nu au beneficiat de revelaţie pe de altă parte. Asta nu înseamnă că am devenit mai puţini catolici, ori că am socoti că şi alte credinţe sunt mântuitoare, ori că noi acum credem că Biserica lui Cristos nu mai este Biserica Catolică, ci s-a disipat cumva în sute de cioburi care au aceeaşi legitimitate, drept care nu ar mai exista necesitatea convertirii. Dar ceva fundamental s-a schimbat: este atitudinea noastră faţă de ceilalţi. În comparaţie cu acum 100 de ani, îi simţim mult mai aproape, şi aici este, zic eu, marea noutate.

Se poate observa ca de cand exista ecumenismul (cred ca sunt aproape 100 de ani) nu numai ca nimeni nu prea s-a unit cu nimeni, dar au aparut mult mai multe denominatiuni.

Catalin draga, aparitia ecumenismului nu are nici o legatura cu multitudinea de denominatiuni.
Reducerea bestialitatii la scara planetara a dus la diversificarea religiilor.
Aparitia democratiei, a libertatii de exprimare, a drepturilor omului!
Faptul ca nimeni nu te mai arde pe rug si nu iti mai arde cu bita peste ceafa daca "NU FACI FRUMOS" si nu te mai considera un animal prost si usor manipulabil, daca nu prin vorba atunci prin bataie.
...si este foarte bina asa, mai!

Daca tot ne referim la notiunea de ,,confuzie">o scurta privire pe acest forum si veti observa,la capitolul ,,opinii ortodoxe",(la unii dintre ei)o lejera confuzie din punct de vedere al celor scrise in catehismul ortodox.Unii trec de confuzie si sar voiosi in erezie,newage,si alte aspecte numai bune sa te faca sa dai banii pe un algocalmin.Fiola.La sectiunea ,,opinii personale" ale credinciosilor ortodocsi, cu privire la invatatura ortodoxa, exista o asemenea diversitate a opiniilor incat l-ar lasa masca pe orice protestant.De admiratie bineinteles.

Sunt convins ca protestantii,din alte parti decat Romania,ar putea fi mai putin confuzi daca s-ar intalni mai des cu misionari ortodocsi.Momentan iti vine sa-ti faci o poza de entuziasm cu unul cand reusesti sa dai de el.Sau ar fi interesanta o mediatizare de catre ortodocsi a traditiei,invataturii patristice,etc.Nu va asteptati sa intre toti protestantii pe acest site.Majoritatea,nefiind la curent cu torentul de dragoste crestina ce se revarsa la adresa lor pe acest forum,de la unele persoane,ar fugi ca potarnichiile inainte sa afle cum sta treaba.

Intradevar,multi protestanti ar fi uimiti daca ar auzi ca aderarea la ortodoxism nu presupune si sa-ti sustii material biserica pentru ca se ocupa statul.Nu ne dati idei :) momentan cam toti contribuim pentru biserica noastra,nu ne obliga nimeni dar asa vrem noi.

Lasand gluma la o parte:sunt diferente mari si profund ireconciliabile.Oricine isi da seama de asta.Crestinii se vor uni doar cand va dori Cel de Sus,niciodata din proprie initiativa.Las desfasurarea evenimentelor in grija Lui,avand certitudinea ca nimic nu se va schimba cat timp oamenii procedeaza de capul lor,conform frustrarilor lor,sau a viziunii lor pur umane.Momentan fiecare are suficiente probleme de rezolvat in propria curte.Propun sa ne concentram in acest sens. Diex Aie :)

A te strange toti oameni laolalta ,indiferent de credinta,e ceva bun.A cauta o cale de unire a celor mai diverse opinii iarasi e ceva bun.Dar a crede ca exista alta Cale decat Hristos si Biserica Sa este o mare iluzie.
Cel mai mare ecumenist al tuturor timpurilor este chiar Iisus Hristos.Caci doar El a reusit sa uneasca cei mai diversi oameni,cele mai diferite religii intr-o singura credinta,si a daramat zidul din mijloc care ii despartea. A crede ca noi oamenii suntem in stare sa facem o a 2 a unire,este o mare nebunie.Nimeni nu poate face alta unire decat cea care a fost deja facuta,si anume unirea in Hristos a tuturor din cer si de pe pamant.

Tot discutăm noi aici de unele, de altele fără să fim siguri despre ce discutăm.
Cu alte cuvinte, vorbim despre o noţiune din care fiecare înţelege ce doreşte sau ce e manipulat să-şi dorească. Cuvântul grec din care a derivat a fost odinioară unul din epitetele Bisericii Nedespărţite, înrudit cu "catolic". Între timp, ambele au ajuns pe lista neagră a unor atitudini confuze teologic, evlavioase desigur, dar netocmite duhovniceşte. Dovadă că multă lume se luptă cu această nălucă lexicală fără să-şi cunoască de fapt duşmanul şi să ne spună şi nouă cine e şi de ce ar trebui să-l dispreţuim.
Există mai degrabă ecumenisme, sau mai bine zis viziuni despre unitatea creştinilor de pretutindeni. Şi-avem: ecumenism protestant, catolic, ortodox etc., cu nuanţări dintre cele mai diverse. La care dintre ele ne referim?
Dacă vorbim despre viziunea ecumenică ortodoxă atunci toată discuţia se schimbă, pentru că Biserica spune bine ce spune despre unitate: o va face Domnul în Duh şi în Adevăr. Că protestanţii ar face-o şi mâine, asta e treaba lor! Dar şi ei ar avea pretenţii, cum ar fi să renunţăm la Cruce, icoane, sfinţi, moaşte, adică să ne facem protestanţi. Iar catolicii vor şi ei unitate, dar să primim primatul Romei şi celelalte dezvoltări dogmatice dubioase adoptate de ei după schismă, adică să ne facem catolici.
După cum observaţi, protestanţii au pretenţii negative iar catolicii au pretenţii pozitive, în sensul că primii vor să renunţăm la ceva iar ceilalţi vor să adăugăm altceva. Or Biserica n-are nimic de lepădat sau de adăugat, asta cel puţin până în eshaton.
Că se mai întâlnesc ierarhii şi mai vorbesc între ei, că se discută între "experţi" pe subiecte delicate, că se fac declaraţii irenice dar total benigne dogmatic, astea n-ar trebui să-i deranjeze prea tare pe pravoslavnici de la post, rugăciune şi aprofundare a credinţei .

Dacă noi, ortodocşii, suntem cărăuşii Adevărului în lumea aceasta, atunci ne-ar sta mai bine mai des pe la Biserică şi mai rar pe internet, construind comuniuni reale şi nu virtuale/imaginare. Am întreba duhovnicul dacă ceva ne tulbură şi nu fantomele virtuale de pe forumuri sau bloguri "ortodoxe". În fine, ne-ar preocupa mai mult disoluţia moştenirii Bisericii Una în curtea noastră decât înmulţirea vorbei despre nişte noţiuni pe care nu suntem în stare nici măcar să le definim.

Daca s-ar dori, s-ar putea realiza un lucru placut lui Dumnezeu, pentru slava lui Dumnezeu, nu pentru slava omului. Pentru mantuirea aproapelui, nu pentru avantaje personale si de grup.

Din pacate, se observa din ce in ce mai bine ca lucrurile nu merg intr-o directie placuta lui Dumnezu.

A ne folosi de numele lui Dumnezeu pentru a urmari interese personale si de grup mi se pare o fapta pasibila de pedeapsa divina. Iar ecumenismul, asta face: se foloseste de numele lui Dumnezeu pentru a ne duce incet si sigur in alta directie...

Adica s-a suit scroafa-n copac si de-acolo face pac!
Si au de suferit crestinii adevarati.

Cine vorbeste despre iubire si dragoste intru Hristos nu-i prigoneste pe Ierarhii si pe preotii evlaviosi, ci vine la picioarele lor.

Cine vorbeste de iubire si dragoste intru Hristos uraste pacatul, nu-l promoveaza.

Cine vorbeste de dragoste intru Hristos doreste mantuirea aproapelui, intru slava lui Dumnezeu, nu manipularea lui in scopuri potrivnice voii lui Dumnezeu.

Faptele vorbesc.

Ecumenism-pareri
 

Ecumenism in iubire, da.
Ecumenism in milostenie, da.
Ecumenism in smerenie, da.
Dar ecumenism in Adevar, NU, pentru ca nu se poate.
In Adevar doar Duhul Adevarului ne poate uni, noi oamenii nu.
Eu n-am vazut unificari de dogme pana acum, ci doar divizari.
Nu cred in pericolul unificarii dogmelor. In divizarea lor, asta da.
Lumea e plina de "adevaruri", ba chiar preaplina, dar goala de iubire.
Arame sunatoare, chimvale zanganitoare, trambite stridente.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Foarte adevarat si real ce spui.

Subscriu,,,