Identificarea si indreptarea sistematica a pacatelor (greselilor)
 

Cum faceti sa identificati greselile voastre si ce strategii de indreptare aplicati?

Exemple de greseli si cauzele acestora.

Ai scăpat de o greşeală, imediat vezi alta la care nu te-ai gândit.

As vrea eu sa fie atat de simplu :)
De exemplu, minciuna involuntara. Cum scapam de ea?

Avand grija la tot cea ce spunem...si nici nu ne mai mintim singuri.

Nu ştiu. Ziceam doar că atunci când ai scăpat de păcate, vezi că mai făceai şi altele, cum scapi de ele, asta nu mai ştiu.

Răul este o minciună şi, în această minciună, dacă oamenii trăiesc în această minciună, trăiesc în ceva ce nu există – şi când trec la viaţa vecĭnică? Vor rămâne în această minciună? Credem că vom fi aşa cum zice apocalipsa de diavol, de fiară, „că era şi nu este, măcar că este” (Apoc. 17:8)?

*la tot ceea...

Minţim pentru că ne e frică de consecinţele adevărului, minţim pentru a ne ascunde păcatele noastre. Minţim pentru că suntem egoişti şi păcătoşi. Minţim pentru că n-avem credinţă că Dumnezeu poate să aşeze lucrurile mai bine prin Adevăr decât putem noi prin minciună.
Minţim pentru că e mai comod, iar a spune Adevărul e mai dificil, pentru că spunând Adevărul Îl mărturisim pe Dumnezeu, şi unii l-au mărturisit pe Dumnezeu cu preţul sângelui, dându-şi chiar viaţa. Ne gândim că dacă vom minţi vom scăpa de consecinţele păcatului pe care-l ascundem sau ne gândim că protejăm pe ceilalţi prin minciună.
Dar minciuna în sine nu există, ci există cel care izvorăşte minciuna, adică diavolul, şi care nu ne protejează deloc ci dimpotrivă ne vrea răul sub faţa ascunsă a minciunii.Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că: “Nimic nu este mai slab decât minciuna
cu oricâte perdele ar fi ea acoperită. Aşa cum urcă, la fel de repede şi coboară.” A minţi înseamnă aţi pune încrederea în minciună, înseamnă a crede că minciuna te poate ajuta. A minţi înseamnă a crede că diavolul ne poate face mai mult bine decât Dumnezeu. Pe când dacă spunem adevărul, mărturisim chiar pe Dumnezeu, adică ne punem nădejdea că El care este Adevărul va aşeza lucrurile cel mai bine pentru toţi cei implicaţi în mrejele minciunii.
Comoditatea minciunii este una de moment căci apoi urmează consecinţele grave şi răsplata.
Pe când a spune adevărul te face liber. Când spui adevărul Îl laşi pe Dumnezeu să facă dreptate, să aşeze lucurile.
Când spui adevărul te smereşti, îţi recunoşti nimicnicia şi neputinţa şi recunoşti şi greşeala făcută, iar când minţi te mândreşti crezând că singur vei putea face lucrurile mai bine.
Ceea ce noi oamenii uităm câteodată este că Adevărul este întreg, iar poruncile lui Dumnezeu sunt un tot unitar, nu o listă în care pe unele le bifăm şi pe altele nu. Omul mincinos nu-l cunoaşte pe Dumnezeu, nu-l iubeşte pe aproapele ca pe sine însuşi, n-a ajuns încă la desăvârşire ci încă este egoist, încă este plin de patimi, încă-şi mai doreşte bogăţiile şi slava acestei lumi; omul mincinos nu s-a smerit pe sine însuşi încă.
Aşa să ne gândim tot timpul, că dacă există vreo urmă de neadevăr în vorbele noastre înseamnă că încă nu-L avem pe Dumnezeu în inimă, pentru că harul lui Dumnezeu fuge de la cei ce păcătuiesc.
Asemenea să ne gândim că orice învoire la păcat este o minciună, este o slujire adusă diavolului, este o răutate îndreptată către toţi oameni, este o nedreptate.
În final pentru a concluziona trebuie să reţinem că minciuna este lipsa adevărului, este lipsa lui Dumnezeu din inima noastră.Dumnezeu e Tatal adevarului si satana tatal minciunii. Sa il alegem pe Dumnezeu ca Domn si Stapan al vietii noastre pacatoase .AMIN

E greu sa te autocontrolezi,e o munca ,dar trebuie s-o facem.Eu procedez asa:cand gandesc ceva rau si-mi dau seama ca e pacat,ma opresc si zic'' tatal nostru''in gand sau ''Doamne-iarta-ma, miluieste-ma...''.Daca apuc a vorbi ceva in acat,mi se intampla in timpul discutiei sa-mi dau seama ca vb rau si ma opresc si dirijez altfel discutia ,in bine .Daca gandesc ceva rau si la un moment dat imi dau seama ca nu fac bine ,ma opresc si ma rog.Daca am vrut sa smintesc si pe cei din jur ,provocandu-i la o discutie pacatoasa,insa doar am gandit ,dar nu am zis,nici nu mai zic si ma bucur ca am castigat o infima lupta cu diavolul.De multe ori ,intai vorbesc si pe urma gandesc......ce sa facem?!suntem pacatosi in munca de doborare a vrajmasului.Eu inteleg sa gresim ,dar nu inteleg sa nu facem nimic ca sa indreptam greseala.De aia,eu recunosc ca gresesc,dar caut sa repar ce am gresit.

Nici sa repari nu-i tocmai usor...Dar Dumnezeu vede si ajuta:).
Sa staruim in rugaciune!


Multumim de sugestii;).

Foarte frumos a explicat in mare NECTARIE. Acum sa intram in detalii:

MINCIUNA este de doua feluri:
-voluntara
-involuntara

Pentru a ne indrepta pacatul minciunii, trebuie in primul rand sa indepartam cu fermitate MINCIUNA VOLUNTARA. Observ ca multi au probleme la capitolul asta.

Doar cand MINCIUNA VOLUNTARA este constant controlat indepartata, doar atunci ne putem ocupa de MINCIUNA INVOLUNTARA care necesita un studiu amanuntit pentru a fi identificata.

Ce legatura are minciuna cu ratiunea?

Iata un subiect bun, in sfarsit.

Intai trebuie sa deosebim greseala de pacat.

Greseala

In exemplul tau, gresim frecvent in vorbire, zilnic. Mai ales daca traim intr-un mediu cu multi oameni in jur, majoritatea fara a-si pune probleme de genul asta. Mintim fara sa vrem, de multe ori fara sa ne dam seama. Facem afirmatii despre care credem ca sunt adevarate, care de fapt sunt false. Nu prea avem de ales, pentru ca suntem fortati sa vorbim repede, neavand timp sa cantarim bine ce spunem.

In situatia unui calugar, da, el are posibilitatea sa dea atentia la maxim si sa nu vorbeasca decat cele necesare, concentrandu-se sa nu greseasca. Poate ca si in lume sunt unii care reusesc sa faca performanta, dar cred ca sunt putini, iar acestia nu au contact des cu oamenii. Prin Pateric se spune ca daca reusesti sa nu gresesti cu cuvantul, in scurt timp ajungi desavarsit. Si mai spune ca e foarte greu sa nu gresesti daca traiesi in lume.

Pacatul

Luand tot exemplul vorbitului, pacatul este atunci cand comitem pacatul cu intentie, premeditat, punandu-l la cale intr-un timp mai lung sau mai scurt. Daca imi propun sa mint, atunci imi propun sa pacatuiesc. Aici nu mai avem o greseala involuntara, ci un act de comitere cu stiinta a raului. Problema e ca, o data ce ne obisnuim sa mintim, sa injuram, sa ne laudam sau sa vorbim mult si fara rost, pacatul (de fapt cel viclean) se instaleaza confortabil in noi sub forma de viciu si ne face sclavii lui. Vai, am inalnit oameni cu totul impatimiti de pacatul vulgaritatii incat nu puteau sa se abtina nici cand erau obligati de protocol si oameni care atat de des minteau incat nu-i mai credeai cand spuneau adevarul. E complet aiurea sa fii controlat de aceste pacate care, dupa ce te robesc, iti pot pierde jobul, prietenii, pot sa te duca la descurajare.

Pentru greseli exista rugaciunile zilnice, iar pentru pacate exista spovedanie si impartasanie deasa. Daca voieste, omul poate sa renunte la ele treptat, nu dintr-o data, dar cu ajutorul Lui Hristos. Atunci si constiinta i se va ascuti, si atentia ii va fi mai treaza, indiferent unde vietuieste si cate ispite il ataca.

Sa sintetizam ce a explicat Florin-Ionut pentru a nu face confuzii de termeni:

Minciuna este de 2 feluri:

- MINCIUNA VOLUNTARA (PACATUL)
- MINCIUNA INVOLUNTARA (GRESEALA, tot PACAT, dar care ne scapa de sub control)

Deci as folosi doar termenul MINCIUNA (VOLUNATARA / INVOLUNTARA) cand ne referim la orice fel de pacate pentru a nu face confuzie de termeni si a ne limpezi mintea.

Precum observam, MINCIUNA (atat VOLUNTARA (PACATUL) cat si INVOLUNTARA (GRESEALA)) pleaca din GAND.

Ce este GANDUL ?

Pentru clarificare, inca o data:

- Greseala este involuntara, nepremeditata, fara stiinta - dar nu este pacat!
- Pacatul este voluntar, pregatit dinainte, fiind un act constient de comitere a raului. Este o conlucrare voita cu gandul rau care este indus de cel viclean sub forma de ispita.

Deci, putem (teoretic) sa traim fara sa pacatuim, insa nu fara sa gresim. Cu ajutor de Sus, evident.

Pippo, aşa cum ţi-am spus, tu ai o abordare tehnică a credinţei ceea ce este o eroare.

Viaţa în adevăr este centrată pe Persoana lui Hristos. Dincolo de personalismul relaţiei noastre cu Dumnezeu, nu este decât amăgire. Păcatul nu este o eroare ci o trădare. Este ceva strict între mine şi Dumnezeu.

Păcatul este şi o pierdere de sine veşnică, prin aceea că acea parte a conştiinţei prin care trădăm moare şi ca să revină la viaţă trebuie să ne cheme Dumnezeu din nou. Iar ca El să poată face asta trebuie ca noi să fim deschişi Lui, ceea ce necesită o integritate a conştiinţei, deci este un cerc vicios din care cu greu se iese.

Păcatul aduce o nenorocire nespusă, el aduce uitare (moarte sufletească), pervertire morală şi duhovnicească, mânia lui Dumnezeu. Tot ceea ce facem ne influenţează modul de a fi şi a gândi. Un om care a făcut un lucru rău va avea tendinţa să şi-l justifice şi să-l repete şi aşa, din păcat în păcat, se scufundă tot mai mult şi harul divin nu-l va mai putea ajuta. De aceea a spus Mântuitorul că cine face păcatul rob este al păcatului şi robul nu rămâne în casă, adică nu se mântuieşte.

Ca să învingem păcatul, trebuie să avem o conştiinţă şi o viaţă de martiri. Trebuie să murim lumii, să ne răstignim ei în fiecare moment. Fără o moarte completă faţă de cele ale lumii nu se poate pune început vieţii noastre duhovniceşti. Numai lepădându-ne de cele ale lumii putem primi inspiraţia harică care ne va ghida, ne va lumina asupra voii lui Dumnezeu.


Omul care vrea să se mântuiască cu adevărat şi nu e intoxicat de erezii (cum ar fi erezia protestantă a mântuirii fără fapte) e însetat să cunoască voia lui Dumnezeu, ce vrea El să facem în fiecare moment, chiar în fiecare secundă a vieţii noastre. Şi Dumnezeu răspunde acestei căutări. În timp, din experienţă, se ajunge la posibilitatea de a identifica voia lui Dumnezeu între diferitele variante de acţiune nu prin nişte reguli sau idei prestabilite ci prin efectele pe care diversele acţiuni le au asupra stării lăuntrice, după felul prin care ele înlesnesc sau obstrucţionează starea de trezvie, stare care poate fi numită rugăciune sau pocăinţă neîncetată.


Deci, fără aceste trei lucruri, fără conştiinţa faptului că păcatul e o ofensă adusă lui Dumnezeu, fără moartea faţă de lume şi fără căutarea voii lui Dumnezeu nu se poate învinge păcatul. De fapt păcate nu sunt doar cele din îndrumarele de spovedanie ci orice lucru făcut după voia noastră, chiar aparent inofensiv. Fiindcă noi oamenii nu am fost creaţi să trăim de capul nostru ci am fost creaţi pentru Dumnezeu şi orice faptă autonomă constituie o problemă pe care i-o facem lui Dumnezeu, Care e nevoit astfel să ne urmeze în ambiţiile noastre lumeşti.

Mulţi, aşa cum se vede şi pe topic şi în general pe forum, au o înţelegere superficială despre ce este păcatul, despre consecinţele lui, tratându-l cu îngăduinţă. Aceasta poate fi rezultatul unei stări de moarte duhovnicească. Prin repetata călcare a conştiinţei ea ajunge să nu ne mai mustre iar păcatul e văzut ca ceva inofensiv, nu se are în vedere catastrofa cosmică pe care o provoacă.

"Dualitatea" reprezinta o perspectiva extrema asupra lucrurilor. Si poate fi inteleasa rational si controlata. Dealtfel "dualitatea" este doar o problema "rationala" prin insasi natura ei. "Dualitatea" exista doar la nivelul ratiunii, o problema logica de interpretare a lumii in care traim.


Pentru GRESELILE INVOLUNTARE, evident liberul arbitru nu alege, deoarece aceste greseli sunt facute inconstient. Iar greselile involuntare reprezinta MAJORITATEA greselilor (pacatelor) noastre. Intelegi cat de redus este liberul arbitru? Pentru a avea liber arbitru, trebuie sa fii perfect, fara greseala.

Te ambitionezi sa nu intelegi. Reflecteaza... gresela este tot un pacat. Dar devine pacat atunci cand esti pus voluntar fatza in fatza cu ea.

De exemplu:

Ai 3 GRESELI (INVOLUNTARE) si 2 PACATE (VOLUNTARE)

Indrepti cele 2 PACATE. In momentul asta, cele 2 PACATE au disparut. Dar acum unele din greseli devin pacate, deoarece eliminand pacatele care-ti stateau in cale, acum constientizezi greselile de care inainte nu erai constient, si care acum au devenit pacate. Astfel incat, acum ai:

Ai 1 GRESEALA (INVOLUNTARA) si 2 PACATE (VOLUNTARE) iar vechile 2 PACATE rezolvate au disparut.

Deci, pe scurt, GRESEALA (INVOLUNTARA) devine PACAT (GRESEALA VOLUNTARA). Daca cineva nu a inteles, sa spuna, voi incerca o explicatie mai exacta.

Ceea ce nu inteleg acuma este cum ai raspuns pe acest topic, mesajului meu de pe celalalt topic,chiar si cu quote??????:13:

Total fals!Ti-am raspuns pe celalalt topic.

Dai sa raspunzi pe un topic, copiezi textul raspunsului, mergi pe celalalt topic, dai acolo sa raspunzi si introduci textul copiat din partea cealalta.

Practic, nu ai demonstrat nimic. Mi-ai pus doar in fatza niste texte care inseamna mult mai multe lucruri, dar nimic la obiectul discutiei, care sa demonstreze ceva.

Pai de ce ai facut asta???E mai cald aici?:40:
Eeeee pai normal ca textul inseamna muuuult mai mult.
Dar daca tu nu vezi in cuvintele lui Iisus ca indeamna la a alege binele de rau, ca puncteaza binele in antiteza cu raul,ca vorbeste despre roadele binelului si a raului...apoi atunci eu ce sa iti mai demonstrez?:5:...

E mai la obiect. Dincolo faceam off-topic.

Nu ma contrazici cu nimic prin asta. Dar nu voi intra acum in detalii.

Tu ai doar impresia ca intelegi, dar imaginea ta este vaga, confuza, folosesti repere generice fara a intelege detaliile. Intelegerea despre Dumnezeu o gasesti in detalii.

---------------------------------------

Timpul ma preseaza. Este necesar ca eu sa ma ocup de alte lucruri in urmatoarele zile. Deci voi raspunde mai putin. Dar va rog mult sa reflectati bine asupra a ceea ce am explicat referitor la greseli si pacate. Daca va imaginati ca executand cateva cerinte ati scapat de pacate si traiti o viata nepacatoasa, va inselati amarnic. Deoarece odata ce inlaturati pacatele constientizate, acele greseli neconstientizate pana atunci ies la suprafata, devenind pacate. Omul e continuu pacatos, dar nu-si da silinta sa constientizeze asta. Omul trebuie sa caute aceste foste greseli devenite pacate si sa le indrepte de la radacina lor. Si asta tot asa, pana cand omul iese din pacat, pana cand omul iese din dualitate, pana devine sfant in viata. Intr-o buna zi, toti vom fi sfinti in viata. Pentru asta s-a sacrificat Isus.

Pana una-alta, lamureste-ne daca esti yoghin sau budist. Apoi fa-ma sa inteleg ce inseamna pentru tine pacatul (impotriva cui pacatuiesti?).

Ca sa nu vorbim in termeni generici si greu de priceput ("gresela este tot un pacat. Dar devine pacat atunci cand esti pus voluntar fatza in fatza cu ea"), sa dam exemple:

Ne aflam intr-o conversatie. La un moment dat, sunt intrebat la ce ora incepe duminica Liturghia la catedrala. Raspund: la ora 10:00 dimineata. Eu nu stiu ca de fapt Liturghia va fi la 09:00 incepand cu duminica asta... Iata ca am gresit, omul pierde o ora de rugaciune din cauza mea. Cu toate acestea, n-am vrut sa-l induc in eroare, deci nu am pacat. Insa am gresit, mintind involuntar, evident.

Daca, in aceeasi conversatie, din rautate, eu il trimit pe om la Liturghie la ora 10:00 stiind ca s-a schimbat ora de inceput, comit pacat mintindu-l in fata.

Acum da-mi tu un exemplu de greseala versus pacat.

Nu sunt nimic. Sunt doar Eu si Dumnezeu, pe ambii incercand sa-i inteleg.

Ti-am mai explicat ca pacatul inseamna GRESEALA (GRESEALA VOLUNTARA - PACAT sau INVOLUNTARA - GRESEALA NECONSTIENTIZATA). In primul rand pacatuiesti impotriva ta, impotriva fiintei tale. Si impotriva lui Dumnezeu, impotriva legilor lui Dumnezeu.


La faza asta, tu ai pacatuit constient, deoarece nu ai verificat in prealabil daca Liturghia este programata si pentru duminica asta la 10:00 dimineata. Ca sa nu fi pacatuit, ar fi trebuit sa raspunzi: "De obicei Liturghia incepe la 10:00 dimineata duminica". Astfel nu ai fi pacatuit, dand un raspuns corect. Sau daca ai fi verificat ca este programata pentru 10:00 dimineata, ai fi putut raspunde "Liturghia este programata pentru 10:00 dimineata, duminica". Observi diferenta? In cazul asta afirmatiile sunt Adevarate. Daca zici: "Incepe la 10:00" inseamna ca te dai drept proroc mincinos, deoarece nu stii cum Dumnezeu aranjeaza intre timp lucrurile. :)

De fapt si eu am gresit prin afirmatia "ai pacatuit constient", deoarece tu n-ai pacatuit constient, a fost o greseala pentru ca n-ai stiut. Pacatul tau este de a nu-ti cauta si indrepta greselile astea inconstiente. Dar acum, daca incepi sa intelegi cum printr-o afirmatie falsa pacatuiesti inconstient (gresesti), devine un pacat propriu-zis (minciuna) sa faci afirmatii false.

Trebuie pentru orice lucru pe care il scoti din gura sa cantaresti valoarea de Adevar. Trebuie ca ceea ce spui sa fie cat mai adevarat in limitele pe care le intelegi. Daca nu-ti dai silinta sa faci asta, de acum incolo este un Pacat, deoarece acum ai inteles cum minti facand afirmatii false.

pacatul ca separare, autoranire, imprastiere
 

Dar daca pacatul e inteles ca o fapta ce o data faptuita da savarsitorului falsa impresie ca este separat de Dumnezeu?
" Intre mine si Dumnezeu o mie de valuri,
Intre Dumnezeu si mine nici unul?"
De asta spovedania si regretarea pacatelor il reintorc pe OM la Dumnezeu, caci Dumnezeu e tot timpul acolo, in asteptarea sau intampinarea noastra.

Continuand ideea de mai sus,
Daca pacatul nu este o ofensa la adresa lui Dzeu ci adusa noua insine?
Sa zicem ca Dumnezeu a zis : nu fa asta" si tu o faci... si o patesti. O patesti pt ca ai facut ce a zis Dzeu sa nu faci sau pt ca El stia consecinta acelui fapt si te-a "sfatuit" spre binele tau sa nu o faci ? Gen "daca as fi in locul tau, eu nu as face asta". Cand noi gresim, oare nu Il doare si pe El, caci ne e TATA...? Poate nu El ne pedepseste ci noi pe noi insine, umbland pe drumuri pe care El stie ca ne vom rani. Sf Impartasanie e leac de rana si mijloc de unire cu Unitatea- trinitate.

Sau pacatul vazut ca o stare de imprastire, de spulberare a unitatii, de neluare aminte la noi si la prezentul in care suntem?
Dumnezeu este o Unitate a trei (trinitate) care ESTE (la timpul prezent).
Omul e o unitate a trei parti (minte-suflet-trup) si in toata vremea vietii lui ar trebui sa fie "impreuna"; nu cu trupul intr-un loc, mintea la ceva si sufletul peste mari si tari... adica, atunci cand stai cu trupul pe scaun si lucri la calculator la un proiect, mintea sa iti fie tot acolo iar cu sufletul sa iubesti lucrarea ta.
Eu cred ca e imp sa fii complet prezent, implicat in ceea ce faci pt ca Dzeu se numeste pe El insusi " Cel ce este"( deci, la prezent) .. nu Il poti auzi, nu poti sa fii conectat cu El daca tu nu traiesti in prezent asa cum si El este .. prezent. De fapt, singurul timp care este, dpdv al omului, este prezentul.

Si de asta rugaciunea Inimii e legata de respiratie si se cere urmarirea respiratiei cu mintea.. pt ca nu poti sa respiri decat in prezent, pt ca mintea (ce poarta numele lui Iisus tot mai mult spre inima) urmarind respiratia din mom prezent sa fie stabilizata in PREZENT.
Bucuria si binefacerea rostirii numelui Sau in crestin nu sunt necesar dependente de respiratie; am zis cele mai de sus pt a arata importanta, dpmdv,a trairii in prezent, vigilenti la umblarea mintii si inimii si cu aceasta paza sa incercam sa facem cat mai mult voia Lui, pe care eu incerc sa o recunosc dupa "cantitatea" de dragoste si putere pe care savarsirea unei fapte o aduce tuturor.

Pe cale si invatand, eu va doresc sa vedeti toate binecuvantarile pe care vi le-a dat si va inconjoara (inca de pe) ACUM.

Fapta este actiunea fizica. Fapta gresita este pacat. Dar sa nu uitam ca totul pleaca de la INTENTIE, si urmeaza cursul: INTENTIE->GAND->FAPTA->CONSECINTELE FAPTEI. Pacatul (greseala) se gaseste in INTENTIE, GAND cat si FAPTA. Apoi urmeaza CONSECINTELE raportate exact la pacate (greseli). Tot ceea ce ni se intampla rau in afara controlului nostru, este o consecinta directa a pacatelor (greselilor) noastre. Dumnezeu e bun si legile lui Dumnezeu sunt absolut corecte. Raul ni-l facem singuri prin indiferenta/ignoranta noastra.

Identificarea si indreptarea sistematica a pacatelor (greselilor)
 

Am trecut prin trei faze in aceasta lupta cu pacatele. In prima faza ma chinuiam
sa opresc suvoiul lor. Cum opream doua, alte trei le luau locul. Pe urma m-am
prins ca am niste gauri in copaia sufletului pe unde intra suvoiul lor. Am stat si
am identificat trei gauri mari: mandria, egoismul si lenea. Tot suvoiul pacatelor
venea pe aceste trei gauri. Am palit mandria prima oara. Eram foarte mandru, nu
prea suportam critici sau observatii. Acum imi spun ca sunt praf si pulbere, sunt
cenusa si nisip, sunt pacatos si netrebnic. Apoi i-am palit una si egoismului, am
renuntat la slujbe bune, duc o viata retrasa si cat pot de simpla. Pentru lene am
o bota, da' asta-i tare vicleana, ca ma tot impinge la autojustificari: ba ca-s mos
ruginit, ba ca lasa ca mai este timp, si tot asa ma pacaleste vicleana. Acum stiu
si de unde vin aceste trei gauri: e omul cel vechi pe care nu l-am lepadat atunci
cand trebuia. Lepadarea de sine, asta e faza in care sunt acum. N-ai facut-o?, o
sa ramai cu butoiul cel vechi plin de gauri si incearca de-l umple cu vin nou! No,
incearca natarau batran! (asta mi-s io, sa nu credeti altceva).
Har, smerenie si jertfa de sine.

Nu cred ca regretarea pacatelor este o actiune pozitiva. Regretul este o alta forma a fanteziei. "Ce-ar fi fost daca?". In schimb constientizarea pacatelor, care aduce un sentiment de regret, dar in momentul de ACUM, si indreptarea efectiva a ceea ce poate fi indreptat cred ca este intreaga esenta a spovedaniei. Cred ca spovedania are principalul rol tocmai acela de a indeparta regretele, de a-l ajuta pe om sa iasa din regretele sale transformate in fantezii fara sfarsit, fantezii care il tin prins in ghiara unor sentimente ce ii nelinistesc si ii dezorganizeaza mintea.

gandul ce e?
 

ma insel sau nu s-a raspuns inca la intrebarea :ce e gandul?
ce mi-a trecut mie prin cap a fost ca gandul e punctul de focalizare al intentiei...habar n-am...
care e raspunsul tau?

da, asta voiesc a zice: nu sa regret ci sa imi para rau de un pacat .. multumesc de precizare.

Gandul este un concept, o structura logica care se formeaza in mintea noastra, si care se identifica in forma sa cea mai apropiata de Adevar cu o stare interioara. De exemplu, gandul "EXIST", care se identifica cu sentimentul existentei, sentiment care este o certitudine pentru oricine.

Cand spun "EXIST", in mintea mea s-a format o reprezentare a sentimentului existentei.

Pe masura ce gandurile noastre definesc concepte mai complexe, ele sunt mai gresite, mai departe de Adevar, mai departe de adevarata reprezentare a Realitatii. Deoarece adevarul realitatii din jurul nostru in perceptia noastra, depinde de precizia cu care gandurile noastre o reprezinta. Cum gandurile noastre sunt distorsionate, realitatea pe care o percepem este partial falsa, si astfel nu il constientizam direct pe Dumnezeu.

:29: vaiii....Si eu pot spune la fel despre tine :ai doar impresia ca intelegi, dar imaginea ta este vaga, confuza..deoarece nu poti gestiona corect informatia pe care ai acumulat-o in timp si perceptia realitatii la tine este deformata....

De unde ai scos tu teoria asta a chibritului????????????Mai ai un pic si scoti din joben un porumbel!!!!!

Asta e o mare aberatie,dar vad ca nu pricepi...

Nu poti spune asta, deoarece eu pot intra in cele mai mici detalii (daca timpul mi-o permite), totul fiind perfect rational si conform realitatii (as vrea eu sa-mi gasesti erori..., astfel as invata mai multe), in schimb, tu nu. Raspunde la obiect in cuvintele tale.

Eu am mai explicat ca liberul arbitru este limitat in functie de cat de aproape este fiecare de Adevar. Asta nu se contrazice cu ce a spus Isus. Fiecare are oportunitatea de a separa binele de rau la nivelul sau si astfel a evolua. Dar liberul arbitru creste proportional cu nivelul de evolutie al fiecaruia (creste libertatea). De ce crezi ca sfintii pot face minuni si tu nu? Pentru ca liberul arbitru pe care il ai este mult mai limitat decat al lor. Nu pune un copil de 3 ani la volan.

Draga Melissa, cu exceptia judecatilor scuipate de pe pozitie regeasca, ai ceva constructiv si la obiect de comentat?

Cum creste? In greutate? In lungime? Ce unitate de masura are liberul arbitru????Tu auzi cum suna???Te auzi ce spui???De fapt scuze, TU NUMAI PE TINE TE AUZI CE SPUI. Iti place atat de mult ce spui incat iti dai singur "reload" din cand in cand...

acela-si lucru i-am spus si eu dar altfel formulat si sa supatat vezi doamne, de se lauda mai ieri ce palme mi-ar trage acest indumnezeit pa care noi nu il cunoastem inca.i-am pus o intrebare la care inca nu mi-a raspuns.

Creste liberul arbitru (creste libertatea de alegere). Exemplu: Vrei sa scrii numarul 100 din bobite de porumb. Deocamdata nu cunosti operatiile aritmetice. Cum il scrii, ce alegeri ai? (ce liber arbitru ai?) Pui impreuna 100 de bobite de porumb. Asta e singura posibilitate deocamdata. Acum inveti adunarea si inmultirea. Cum scrii numarul 100, ce alegeri ai? Acum ai cel putin 2 alegeri (ti-a crescut liberul arbitru - a crescut libertatea de alegere). Poti scrie numarul 100 din 100 de bobite, sau il poti scrie din 2 gramajoare de 10 bobite (10 x 10), sau il poti scrie din 2 gramajoare, una de 50 bobite si una de 2 bobite (50 x 2), etc... Pricepusi? :) Sau e nevoie sa explic tabla inmultirii? :)

Pricepui 2 chestii:
1. nu stii ce este liberul arbitru.
2. nu stii aritmetica.
Desigur ai sa spui ca nu pricepui bine,de aceea nici nu mai dezvolt.( ca poate ma iei si pe mine la palme cum aud ca ai mai facut pe aici)