Planificarea familiala - viziunea ortodoxa
 

Din cate cunosc, Biserica Ortodoxa nu si-a exprimat, in mod oficial, punctul de vedere cu privire la planificarea familiala.

Poate ca omul ar trebui sa lase in grija lui Dumnezeu planningul familial. El stie cel mai bine cand sa daruiasca familiei un copil. Redau mai jos, referitor la acest subiect, un fragment dintr-o conferinta sustinuta de Parintele Constantin Coman, in anul 1994:

"Biserica Ortodoxă este de acord cu planning-ul familial. Ştiu că cei mai surprinşi vor fi studenţii teologi, dar ei nu ştiu că planning-ul acesta familial este lăsat în seama lui Dumnezeu. Cine poate planifica mai bine decât Dumnezeu? De ce să ne grozăvim noi? Aici este măsura credinţei noastre. [...]

Este foarte greu să spui unui tânăr: Faceţi totuşi copil că până se naşte vă dă Dumnezeu casă. Dar este mult mai adevărat decât să-i spui: Faceţi copil că poate se îndură domnul Halaicu şi vă dă casă. După părerea mea este mult mai dătător de speranţă. Iar problema copiilor… nu vă trimit în urmă la filosofii, vă trimit în urmă la părinţii noştri şi vedeţi acolo planning familial.

Am avut în anii ¢ 90 sau ¢ 91 o întâlnire cu şefii clinicilor de ginecologie a maternităţilor din Bucureşti – şase-şapte inşi, pentru că erau realmente doborâţi de avalanşa avorturilor după ¢ 89. Nu mai făceau faţă şi au zis: Bine, părinte, dar Biserica nu face nimic?

Şi îmi amintesc că între argumentele lor, ale medicilor, un medic mai în vârstă, de la Colţea a spus: Domnilor, haideţi totuşi să cercetăm tradiţia noastră românească, în urmă, când sigur că se făceau avorturi, dar procentul lor era infinit mai mic decât cel de astăzi. Nu exista educaţia aceasta a familiei, nu existau contraceptive, existau unele ierburi dar nu la îndemâna oricui şi totuşi nu se practica atât de mult avortul, spunea dom’ doctor.

Păi, haideţi să calculăm. De la părinţi, de la mamă, de obicei fata primea sfatul: Mamă, aveţi grijă, totuşi, nu în zile de sărbători, nu de praznice, se pot naşte copii nu tocmai sănătoşi. Număraţi sărbătorile de peste an şi veţi vedea că se reduce considerabil procentul eventualităţii conceperii unui copil. Spunea: Maică, zile de post, Postul Paştelui, Postul Crăciunului …înţelegeţi. Zile de post sunt din 365 de zile jumătate plus unu. Adăugaţi la sărbători zilele de post …

Cine mai merge astăzi în această direcţie? Nimeni. Şi nu numai că se realiza planning-ul familial, în chipul fericit, dar rămâneam foarte bine ancoraţi într-un anumit mod de viaţă. Nu este puţin lucru să păstrezi ziua de Duminică, chiar dacă nu mergi la biserică, cu întâlnirea trupească în timpul Sfintei Liturghii, Duminică dimineaţa sau în zi de vineri. Sunt anumite lucruri…

Sigur că aici intră în discuţie altă problemă, însă există o ierarhizare a provocărilor. Suntem provocaţi să trăim într-un fel, ne declarăm creştini… Eu zic că ar merita, cel puţin, puse faţă-n faţă şi discutate ştiinţific pentru că ar câştiga nu numai asta omul, ar câştiga foarte multe lucruri, foarte multe lucruri: în relaţia cu Dumnezeu, în relaţia cu sine, în relaţia cu cel de lângă sine.

Un om care face dovada stăpânirii, stăpânirii de sine care nu poate fi doborât de primul impuls carnal, că respectă anumite valori, că respectă anumite repere existenţiale fundamentale. E mai mult iubit de celălalt. Când vezi că ai în faţa ta un slăbănog, un slab care se lasă doborât de primul impuls şi încet-încet… -sigur că nimeni nu se îndrăgosteşte de neputinţă şi de slăbiciune. Dacă suntem foarte credincioşi, dacă avem foarte multă credinţă, să lăsăm aceasta în grija lui Dumnezeu. E nevoie de foarte multă credinţă

Dar ştiţi ce spuneau părinţii noştri: -Câţi copii ai făcut? -Câţi mi-a dat Dumnezeu. Ştiu că nimeni nu crede dintre noi că Dumnezeu poate da unei familii, fără ca aceasta să ia măsurile preventive, numai trei sau patru copii sau doi sau unu, câţi doreşte. Nimeni nu crede, dar asta înseamnă credinţă.

Luaţi-o ca atare, catalogaţi-vă ca atare, ca nişte oameni credincioşi, ori noi toţi ne considerăm credincioşi. … Dacă n-avem totuşi atâta credinţă, măcar să funcţionăm înfrânarea, cum vă spuneam. Dacă n-avem nici înfrânare, în ultimă instanţă, decât să ajungi să faci avort atunci mai bine planning-ul ăsta occidental, poate să zică cineva. Eu ştiu dacă poate fi gândit şi acceptat în aceşti termeni…?

Dar vedeţi dvs. câtă ipocrizie este în om, câtă ipocrizie! Câtă lume se străduieşte să creeze un cadru desfăşurării plăcerii umane fără limită. Câtă industrie se pune în picioare ca să creeze atmosfera şi condiţiile desfrâului şi câtă lipsă de preocupare în direcţia copilului, adică să ne îngrijim să nască oamenii copii pentru că asta este firescul lor.

Nu există nici o organizaţie -astăzi am avut o întâlnire cu un domn de la Comisia Naţională de Statistică şi discutam- nu există nici o organizaţie neguvernamentală, care să se preocupe, la ora actuală în România, de problema familiei cu copii, adică să încurajeze naşterea de copii." (sursa)

Mai bine planificare familiala decat avort sau nasterea a multi copii pe care sa nu-i poti hrani sau imbraca.

Nu suntem in masura sa decidem noi in locul lui Dumnezeu. Poate copiii aceia devin sfinti. E o situatie delicata...

Asa e,dar ne putem pune in locul unor parinti cu cinci-sase copii,si cu venituri de 600 lei fiecare,deci un total de 1200,adaugam alocatia copiilor(total nesemnificativa), scadem cheltuielile cu utilitatile si cele cu bunuri de stricta necesitate. Impartim la numarul de persoane .Rezultatul il impartim la 30 de zile,rezultand banii pentru mancare pentru fiecare membru al familiei.
De fapt asta este realitatea in tara noastra.

Credinta!
 

Lasand un pic deoaprte faptul ca menirea noastra e sa ne inmultim, vreau sa atrag atentia asupra faptului ca mai sunt si alte baneficii in ceea ce priveste nasterea mai multor copii intr-o famile.

Eu din cate am observat la familiile acestea cu mai multi copii ,si din cate am cunoscut, par mai unite, mai armonioase. Mai degraba se plange o familie care are un singur copil ca nu se mai intelege cu el dupa o anumita varsta, pt ca e invatat sa traiasca singur si sa i se cuvina totul lui; cu alte cuvinte are oarecum sadit in sufletul lui egoismul; si de aici,dupa cum bine stim - sau nu, pornesc multe neplaceri. Pe de alta parte atunci cand apare un frate pt acel copil, egoismul se diminueaza pentru ca amandoi copii sunt invatati sa imparta intre ei lucrurile. Si aceasta nu este decat o consecinta, pt ca mai sunt si multe altele. Lucrurile astea le-am observat si eu, cu atat mai mult dupa ce am vazut ca sunt demonstrate chiar stiintific, in psihologie.

Bineinteles ca aceasta invatatura am gasit-o si intr-o alta forma in cartea unui parinte - nu-mi amintesc exact numele lui.

Totusi e un topic foarte bun; s-au punctat foarte bine ideile esentiale. Este prea putina credinta!

Menirea asta a fost valabila pe vremea cind pe pamint erau doar citeva suflete care rataceau.
ASTAZI menirea noastra este sa ne imputinam ca altfel incepem sa ne mincam unii pe altii.
VEZI experimentul suprapopularii efectuat pe sobolani..si cit de dramatic si sinistru a evoluat.(Google)
CLAR Dumnezeu NU vrea asta de la noi si cine a emis aceasta menire in Biblie s-a gindit numai la perioada de atunci, altfel ar fi o tragedie oribila pentru umanitate.

Repet, nu tot ce "zboara" in Biblie se maninca!!!

Cineva spunea ca fiecare copil se naste cu o paine sub brat...sunt deacord,dar...din pacate de la teorie la practica e drum lung

Daca s-ar respecta toate posturile,ar ramane vreo suta de zile pe an.Si deci si sansa procrearii ar scadea.Dar pentru asta amandoi sotii trebuie sa se invoiasca la infranare,si sa accepte ca rolul impreunarii este nastrea de prunci si nu neaparat placerea lor . Asa ne invata Biserica ,nu fac decat sa reproduc. Noi doar trebuie sa ne tinem de aceste invataturi sanatoase,dar pt aceasta e nevoie de multa dragoste in cuplu,atat reciproca cat si fata de Dzeu. Invoirea ambilor soti la post este un lucru placut lui Dumnezeu,caci arata infranare proprie,dar si intelegerea aspiratiilor de sfintire ale partenerului

Nu saracia ar fi principala problema, ci necredinta. Hristos Insusi a spus ca de vom avea credinta cat un graunte de mustar, nimic nu ne va fi cu neputinta.

La cate sute de anchete sociale am facut pot spune totusi ca saracia e cauza lipsei de alimente si de haine.Credinta are rolul ei bineinteles,dar eu vad saracia de aproape, in fiecare zi,de ani buni,si altfel inteleg lucrurile,mai social,sau mai uman,si mai putin din perspectiva lucrurilor care nu sunt imposibile.

ati studiat statulul":Asociatiei pro vita ptr nascuti si nenascuti" si a fundatiei"pr Arsenie Boca"?

un mare adevar ati spus;dar atat de grea e calea de la teorie la practica.
sunt atatea impedimente majore, e atat de diferita viata noastra de cea a bunicilor nostri...

Aveti dreptate, dar Petru, cand a mers pe apa, n-a gandit omeneste. Pentru ca omeneste judecand, fapta lui era nebuneasca. Un om rational n-ar fi facut asta. Cand a inceput sa gandesca omeneste s-a scufundat.

Părerea mea e că nu-i rea pentru desfrânaţi, îi fereşte de rele mai mari. Cine îşi păstrează puritatea până la căsătorie şi nu face adulter, n-are nevoie de aşa ceva, decât dacă face greşeala să se căsătorească cu un desfrânat, acela poate că a contactat o boală venerică. Am citit undeva că cică ar încuraja avorturile, din acest punct de vedere e ORIBIL.

planificarea familiala are ca scop tocmai evitarea avorturilor.


s-a spus ca trebuie sa-l lasam pe Dumnezeu sa faca el aceasta planificare...
dar eu cunosc familii crestine, autentice, chiar si a unui preot, care nu au putut avea copii. cu toate rugaciunile lor.
si atuncii au apelat la ... stiinta ...la tratamente de specialitate.
unde mai este Dumnezeu in acest fapt?

Înseamnă că am fost prost informată.


Dumnezeu e în inteligenţa oamenilor care au ajutat la dezvoltarea ştiinţei. Dacă vezi că arde casa vechinului, Dumnezeu nu te învaţă să stai şi să te rogi, ci să iei o căldare de apă şi să stingi focul.

Cuvintele nu-mi apartin, ci au fost rostite de Parintele Constantin Coman in cadrul unei conferinte tinute anul 1994, cand, probabil, Asociatia Pro Vita nu era foarte cunoscuta.

Bineinteles, e laudabil efortul depus de Asociatia Pro Vita, si de Fundatia Arsenie Boca pentru stoparea uciderii copiilor.

Credinta difera mai mult, cred ca a slabit in zilele noastre.

Am citit aici ca in vederea planificarii sarcinii sunt adoptate (de catre cei ce nu tin cont de invatatura bisericii) si masuri avortive, pe langa cele contraceptive.

Țin să precizez că mă adresez numai creștinilor ortodocși care-și respectă propria credință (nu vreau să intru în polemici gratuite cu cei care nu cunosc adevăratele rânduieli ale Bisericii și se bazează doar "pe auzite").

Pentru un autentic creștin ortodox care respectă cu sfințenie rânduielile Bisericii, planificarea familială este chiar lăsată în voia lui Dumnzeu:

Săptămâna:
Miercuri și Vineri: zile de post;
Sâmbătă și Luni: zile de dinainte și după sfânta liturghie;
Duminică: sfânta liturghie.

Se mai poate:
Marți și joi

Ehei, și asta este numai pe săptămână. Mai departe: Postul Crăciunului (6 săptămâni), Postul Paștelui (7 săptămâni), Postul Sfintei Marii (2 săptămâni). Adunăm 6 + 7 + 2 = 15 săptămâni, fără a socoti Postul Sfinților Apostoli (care uneori poate fi de 3 – 4 săptămâni). Mai există cele trei zile de ajun sau post aspru: Ajunul Bobotezei, Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul, Înălțarea Sfintei Cruci, care iarăși, pot pica într-o zi, de marți sau joi.
Și atunci (doar un calcul sumar) 52 săptămâni (un an) – 15 săptămâni (post) = 37 săptămâni.
37 săptămâni x 2 zile (în care se poate) = 74 zile. (și când se mai cade câte o sărbătoare, s-ar putea să fie doar o dată pe săptămână sau chiar deloc, asta n-o mai calculez).
Mai este perioada aceea pentru o femeie care inevitabil va pica o dată pe lună, marți sau joi (dacă nu chiar ambele zile), adică 74 – 12 zile = 62 (am calculat o zi pe lună). Iar în cazul în care este însărcinată, iarăși "fără”, iar după sarcină 1 lună jumate' – două, iarăși fără. Să nu mai vorbesc de oboseala celui care muncește din greu și prioritatea nr. 1 este familia și întreținerea familiei, nu „hâța-hâța”.

Ehei, la câte zile ar ajunge un creștin ortodox pe an? Nu cred că la mai mult de 30, în medie 2-3 ori / lună. Suficient pentru o planificare familială normală.

Evident că nu sunt naiv să cred că aceasta ar putea fi acceptată așa de ușor de mulți, poate chiar dintre „ortodocșii” de pe acest forum. Dar vreți, nu vreți, acestea sunt adevăratele canoane ale Bisericii privitoare la post (iar postul știți cu toții înseamnă și înfrânare din acest punct de vedere)...

Doamne ajută!

decat sa tina masura asta multi ar prefera sa se calugareasca :)

Bine spus, ba avand "ispita" langa tine la o intindere de mana, cei care reusesc sa tina toata lista, cred ca sunt si mai virtuosi decat calugarii la capitolul asta.

Chestia cu posturile ca "planing familial" trebuia sa fie o gluma cu iz ortodox insa se pare ca unii au luat-o in serios.

Este nevoie doar de o singura zi pe an ca sa concepi un copil ce sa mai vorbim de 2-3 in fiecare luna.

Degeaba faci abstinenta 30 zile din 31 (pe luna), pentru un cuplu normal dpdv al fertilitatii este suficient ca intr-un an de zile sa iasa cel putin un copil.

Dar ce faci cand ies 4? Poti sa continuii tot asa?
La intrebarea asta pot sa raspunda cei care au minim doi copii.

In ziua de azi trebuie sa fi planificat si aici...daca ar fi protectie sociala ca in vest nu am mai avea probleme....asa tinerii evita sa mai faca copil...e greu de crescut...
Eu zic ca Dumnezeu intelege...datorita greutatilor vietii...toata viata e o lupta...Slava Celui de Sus!

"Cine are urechi de auzit, sa auda" (Luca 8, 8).

"Ochi aveti si nu vedeti, urechi aveti si nu auziti si nu va aduceti aminte" (Marcu 8, 18).

Asta e cea mai ieftina aparare a necredintei si a nadejdei.
Mai frumos ar fi sa se spuna: "Nu am putere, nu am curaj, nu am suficienta credinta, nici nadejdea indeanjuns."
Dupa ce ca omul este slab, el mai cauta sa se si ascunda.
Insa pacatul cel mai mare al omului de astazi este dezvinovatirea.
El alege pacatul mai mic, insa se crede complet crestin.

Frumos cuvant.
Nu il stiam, desi adesea zic celor de langa mine ca Domnul are grija de copii, iar nu noi.
Noi facem ce putem, iar Domnul face restul.
Ai doi copii, pentru doi iti va da Domnul. Ai cinci copii, pentru cinci iti va da Domnul si serviciu, si mancare si sanatate.

Cat despre drumul de la teorie la practica... sa stii ca si Biblia este teorie pura.
De noi depinde daca o facem sau nu practica.

Subscris. Multumesc pentru cuvant.

Este incredibil ca cineva a avut curiozitatea sau mania de a calcula matematic zilele "libere" din an.
Fara cuvinte.

Decat sa se casatoreasca cu gandul ca pot lua din casatorie doar ce le place, ba inca si fara masura, da... mai bine sa se calugareasca. Desi si acolo vor gasi "masuri" aspre si inguste, caci nu poate fi altfel calea care merge spre o vesnica odihna.

Casatoria este mai mult jertfa decat odihna.
Cand omul stie ca e mai mult jertfa, el ajunge nica sa nu o mai simta astfel, ci ajunge bucurie.
Daca insa el cauta in ea numai odihna si bucurie, va ajunge sa o simta ca o groaznica povara si manie.

In cele din urma se va ajunge la... decat crestin, mai bine... orice altceva. Fereasca Dumnezeu !

Este logic si simplu.
Deci... tot la credinta, dragoste de Dumnezeu si nadejde se reduce totul !

Mai scrieti de la 4,5 copii incolo.
Sau mai scrieti dupa cativa copii in situatii familiale dificile (boli, saracie, dezechilibru psihic, copii handicapati, cuplu fragil, sot iresponsabil, etc etc)
Daca esti mai putin fertil(a), da; dar cand vorba cuiva de mai sus ajunge sa ai relatii odata pe luna ca sa faci un copil pe an, atunci sa va vad la practica.

Dumnezeu ne da, dar nu ne baga in traista.
Dumnezeu ne da, dar nu ne opreste de la gandire si asumarea responsabilitatii.
Mi-am mai exprimat parerea asta in multe randuri.. Nu mai am acum energia sa reintru in discutii.

Se taie, din start, orice incercare de a vietui curat. Nici macar nu se incearca.
Nu suntem handicapati, nu suntem saraci lipiti, etc... insa tare ne place sa ii punem mereu pe aceia in fata, in astfel de discutii.
De ce nu spunem oare, fiecare: "Sunt prea slab, ca sa am atata credinta si nadejde... in puterea de a ma ajuta a lui Dumnezeu." ?!

Spui ca trebuie sa ne folosim "gandirea" si sa ne "asumam responsabilitatea". Bun !
Oare o gandire curata si evlavioasa va ajunge vreodata sa vada in prezervativ ceva curat ?!

Spui ca numai acela care nu e fertil poate vietui cum trebuie ?! Oare fertilitatea nu este in mana lui Dumnezeu ?!
Sau o vezi ca pe un hazard... este sau nu este, iar cand este... este definitiv.

Sa recitim cateva capitole, dar sa le recitim cu caldura. I Regi 1-2

Era în vremea aceea un om la Ramataim-Ţofim, în Muntele Efraim, cu numele Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf Efraimitul. Omul acela avea două femei: numele uneia era Ana şi numele celeilalte era Penina. Penina avea copii, iar Ana nu avea copii. Omul acela se ducea în fiecare an din cetatea sa, la Şilo, să se închine şi să aducă jertfă Domnului Savaot; acolo însă erau preoţi ai Domnului cei doi fii ai lui Eli: Ofni şi Finees. În ziua când Elcana aducea jertfă dădea parte Peninei, femeii sale şi tuturor fiilor şi fiicelor ei; Iar Anei îi dădea parte îndoită, deşi aceasta nu avea copii, pentru că el iubea pe Ana mai mult decât pe Penina, căci Domnul închisese pântecele ei. Potrivnica ei însă o amăra grozav, aţâţând-o ca să cârtească din pricină că nu i-a dat Domnul prunci. Aşa se întâmpla în fiecare an, când mergea ea la casa Domnului: aceea o amăra, iar aceasta plângea şi se tânguia şi nu mânca.

Dar iată o dată Elcana, bărbatul său, i-a zis: "Ana!" Şi ea a răspuns: "Iată-mă!" A zis Elcana: "Ce plângi şi de ce nu mănânci şi pentru ce e întristată inima ta? Nu sunt eu oare pentru tine mai bun decât zece copii?" Atunci Ana, după ce au mâncat şi au băut ei în Şilo, s-a sculat şi a stat înaintea Domnului. Iar preotul Eli şedea atunci pe scaun la uşa cortului Domnului. Ea însă s-a rugat Domnului cu sufletul întristat şi a plâns amarnic, si a dat făgăduinţă, zicând: "Atotputernice Doamne, Dumnezeule Savaot, de vei căuta la întristarea roabei Tale şi-ţi vei aduce aminte de mine şi de nu vei uita pe roaba Ta, ci vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi da ţie, şi nu va bea el nici vin, nici sicheră, nici brici nu se va atinge de capul lui".

Dar pe când se ruga ea aşa îndelung înaintea Domnului, Eli privea la gura ei; Şi fiindcă Ana vorbea în inima sa, iar buzele ei numai se mişcau, dar glasul nu i se auzea, Eli socotea că ea e beată. De aceea i-a şi zis Eli: "Până când ai să stai aici beată? Trezeşte-te şi te du de la faţa Domnului!" Răspunzând însă Ana a zis: "Nu, domnul meu! Eu sunt o femeie cu inima întristată; nici vin, nici sicheră n-am băut, ci îmi dezvălui sufletul meu înaintea Domnului. Să nu socoţi pe roaba ta femeie netrebnică, căci din durerea mea cea mare şi din întristarea mea am vorbit până acum". Atunci Eli i-a răspuns şi i-a zis: "Mergi în pace şi Dumnezeul lui Israel să-ţi plinească cererea pe care I-ai făcut-o!" Iar ea i-a zis: "Să afle roaba ta trecere înaintea ochilor tăi!" Apoi s-a dus ea în calea sa şi a mâncat şi faţa nu-i mai era tristă ca mai înainte. Iar dimineaţa s-au sculat ei şi s-au închinat înaintea Domnului şi, întorcându-se, au venit la casa lor în Rama. După aceea a cunoscut Elcana pe Ana, femeia sa, şi şi-a adus aminte Domnul de ea. După câtva timp a zămislit Ana şi a născut un fiu şi i-a pus numele Samuel, căci îşi zicea ea: "De la Domnul Dumnezeul Savaot l-am cerut!"

Şi s-a dus Elcana cu toată familia lui la Şilo să aducă jertfă Domnului, după făgăduinţele sale, şi toate zeciuielile de la pământul său. Ana însă nu s-a dus cu el, spunând bărbatului său: "Când pruncul va fi înţărcat de la sân şi va creşte, atunci am să-l duc şi va fi înfăţişat el înaintea Domnului şi va rămâne acolo pe totdeauna". Iar Elcana, bărbatul ei, a zis către ea: "Fă cum ţi se pare că este bine; rămâi până-l vei înţărca; dar să întărească Domnul cuvântul ce a ieşit din gura ta". Şi a rămas femeia aceasta şi a alăptat pruncul până l-a înţărcat.Iar după ce l-a înţărcat, s-a dus cu el la Şilo, luând trei viţei, câteva pâini, o efă de făină şi un burduf de vin, şi a venit la casa Domnului în Şilo şi a venit şi copilul împreună cu ei, dar copilul era încă prunc. Şi l-au adus înaintea feţei Domnului, iar tatăl său a adus jertfa rânduită în asemenea zile şi au junghiat un viţel. Ana a adus pe prunc la Eli, Zicând: "O, domnul meu!, viu să fie sufletul tău, domnul meu! Eu sunt acea femeie care am stat aici înaintea ta şi m-am rugat Domnului. Pentru acest copil m-am rugat eu şi Domnul mi-a plinit cererea ce am cerut de la Dânsul. Si acum eu îl dau Domnului pentru toate zilele vieţii lui, să slujească Domnului". Apoi s-au închinat acolo Domnului.

S-a rugat deci Ana şi a zis: "Bucuratu-s-a inima mea întru Domnul, înălţată a fost fruntea mea de Domnul Dumnezeul meu şi gura mea s-a deschis larg asupra vrăjmaşilor mei, căci m-am bucurat de izbăvirea Ta. Nimeni nu este sfânt ca Domnul, căci nu e altul afară de Tine; şi nimeni nu e puternic ca Dumnezeul nostru. Nu vă lăudaţi şi cuvinte trufaşe să nu iasă din gura voastră, căci Domnul este Dumnezeul a toată cunoştinţa şi lucrurile la Dânsul sunt cântărite. Arcul celor puternici s-a frânt, iar cei slabi s-au încins cu putere. Cei sătui vor munci pentru pâine, iar cei flămânzi nu vor mai avea foame. Cea stearpă va naşte de şapte ori, iar cea cu copii mulţi va fi neputincioasă. Domnul omoară şi învie; El coboară la locuinţa morţilor şi iarăşi scoate. Domnul sărăceşte pe om şi tot El îl îmbogăţeşte; El smereşte şi El înalţă. El ridică pe cel sărac din pulbere şi din gunoi pe cel lipsit, punându-i în rând cu cei puternici şi dându-le scaunul măririi, căci ale Domnului sunt temeliile pământului şi El întemeiază lumea pe ele. Paşii sfinţilor Săi El îi păzeşte, iar nelegiuiţii vor pieri întru întuneric căci omul nu prin putere este tare. Domnul va zdrobi pe cei ce se împotrivesc Lui; va tuna din cer asupra lor. Sfânt este Domnul; să nu se laude cel înţelept cu înţelepciunea sa şi cel puternic să nu se laude cu puterea sa, nici cel bogat să nu se fălească cu bogăţia sa; ci cel ce voieşte să se laude, cu aceea să se laude că ştie şi cunoaşte pe Domnul şi face judecată şi dreptate în mijlocul pământului. Domnul din înălţimea cerului va tuna peste vrăjmaşii Săi, El va judeca marginile pământului, drept fiind, El va da tărie regilor noştri şi fruntea Unsului Său o va înălţa".

Şi au lăsat pe Samuel acolo, înaintea Domnului. Apoi Elcana s-a dus la casa sa în Rama, iar copilul a rămas să slujească Domnului sub povaţa preotului Eli. Însă fiii lui Eli erau oameni netrebnici. Ei nu ştiau de Domnul, Nici de datoria preoţească faţă de popor. (...) Iar copilul Samuel slujea înaintea Domnului, îmbrăcat cu efod de în. Meilul de deasupra i-l făcea mama sa şi i-l aducea în fiecare an, când venea cu bărbatul ei să aducă jertfa rânduită. Şi a binecuvântat Eli pe Elcana şi pe femeia lui şi a zis: "Să-ţi dea ţie Domnul copii de la femeia aceasta în locul celui afierosit, pe care tu l-ai dăruit Domnului!" Şi s-au dus ei la casa lor. După aceea a cercetat Domnul pe Ana şi ea a zămislit şi a mai născut trei băieţi şi două fete, iar copilul Samuel creştea înaintea Domnului.

Nu cred ca in V este cine stie ce protectie sociala.
Dar acolo cred ca parintii s-au obisnuit sa lase cresterea copiilor in seama societatii, incepand probabil de la 1-2 ani.

In anumite situatii, indraznesc sa spun ca da.
Cum ar fi cele numite de mine mai sus.

Personal, da, recunosc ca credinta mea nu este destul de tare. Dar mai am si alte motive sa evit sa am mai mult decat doi copii pe care Dumnezeu ni i-a dat pana acum.

Windorin, nu te supara pe mine: chiar suntem, personal, intr-una din situatiile citate de mai sus, nu ma ascund in spatele lor. A avea mai multi decat cei doi pe care ii avem ar fi iresponsabil.
Sau fie, ar fi o lasare totala in voia lui Dumnezeu, de care nu suntem in stare. Daca am fi mai buni, mai sfinti, am fi, poate.
Dar a nu-ti cunoaste nivelul duhovnicesc este, cred, o forma de mandrie. Deci..

Esti foarte idealist, esti casatorit de curand, ai un copil (care inca nu umbla in patru labe). Asteapta sa ai cativa pana sa judeci. Poate nici credinta ta nu va ajunge. Poate va aparea si la voi o situatie critica (sa nu fie!)
Esti asa de sigur de tine? Si asta poate fi o greseala.
Eu gandeam ca tine mai demult, cand nu eram casatorita.

Si nu spun ca responsabilitatea ar trebui intotdeauna sa ne opreasca sa avem un numar nedefinitt de copii. Sunt situatii in acre se poate si este bine. Dar eu am ajuns la convingerea ca este mai degraba o vocatie. Nu o 'obligatie crestina'.

Domnul windorin,

Ori nu sunteti casatorit, ori sunteti la inceputul casniciei si probabil abia la primul copil.

Spun asta pentru ca ceea ce spuneti e mai mult poezie decat practica.
Dar stiti dvs., genul de poezie romantica care n-are nici o legatura cu realitatea.

Retele propuse de dvs. sunt extraordinare, superbe, dar nerealiste, in sensul ca realitatea de cuplu nu se potriveste intotdeuna cu poezia.

A aduce copii pe lume e o chestiune de responsabilitate si nu cred ca cineva isi poate asuma singur, in cuplu, aceasta responsabilitate sau si-o poate asuma in pofida oricarei realitati in numele unei obligatii morale care de fapt nu exista decat, cel mult, cu titlul benevol si in functie de context pana la urma.

Adica sa fim seriosi, doar nu sustineti ca Dumnezeu i-ar cere unei femei cu sot alcoolic sa faca 11 copii si sa-i creasca singura, iar daca nu, sa-l impinga in bratele altei femei sau sa-l invete abstinenta cand nu stie ce inseamna cumpatarea la un pahar.

Sau daca unul din soti e depasit deja ca timp/posibilitati si celalalt nu se ocupa cine stie ce de copii care sunt deja sa mai faca si altii iar daca nu, sa-l refuze la pat pe celalalt care e deja undeva la limita casniciei.

Desigur, Dumnezeu ajuta pe cei care s-au trezit peste noapte intr-o situatie dificila dar nu cred ca ne cere sa cautam sa intram intr-o situatie dificila incercand de face familia mai mare decat este deja insa periclitandu-i echilbrul si unitatea.

Va multumim pentru sfaturile date oamenilor perfecti dar nu-i ignorati nici pe ceilalti care in definitiv sunt cam majoritatea.

Oricat de paradoxal ar parea, asta nu inseamna automat ca sustin contraceptia dar cred ca duhovnicul poate ingadui (nu binecuvanta!) anumite forme (care nu implica un aport de substante straine in organism) de la caz la caz.

P.S.
Asa cum spunea Fani, cred intr-adevar ca este o vocatie (spirituala), daca pe copiii care ii ai deja ii percepi mai mult ca pe o povara materiala decat ca pe o misiune spirituala, izvorata din dragostea jerfei Fiului lui Dumnezeu si nevoia de a darui lumii ce are nevoie mai mult (sfinti), atunci chiar n-are sens sa vorbesti de mai multi copii..

Nu exista hazard, sigur.
Insa nu scrie nicaieri ca omului nu ii este ingaduit sa hotarasca ce ia din ce i se ofera.

AlinB a completat ce spuneam si eu.

Am trei și aș mai vrea, dar fie nu după voia mea, ci voia celui care mi-a dat și pe cei pe care-i am, Doamne ajută! Dar, se pare, că voia lui Dumnezeu e alta!

Decât să țină măsura asta unii preferă să curvească în cadrul căsătoriei și chiar să preacurvească în afara ei.

Iertare, deformație profesională...Și adevăr grăiești:


Din păcate, exact cum mă așteptam, comentarii inutile venite din categoria „drag mi-ești, Doamne, drag și veșnicia – dragă, dar mai dragă mi-este, totuși, lumea cu toate poftele ei” și deși „vorbești pe înțeles eu nu te pot pricepe”. (nu mă refer la cele două citate de mai sus).

30 de zile pe an reduce atât de mult posibilitatea de-a mai dori să faci ceva în „zilele libere”, încât, dacă cineva ar încerca, ar avea posibilitatea să vadă că singura predispoziție a unui astfel de om după vreo doi – trei ani de respectare a postului creștin ortodox ar fi înspre post și rugăciune și ... „a face dragoste” de dragul creșterii pruncilor („Creșteți și vă înmulțiți”) și nu de dragul poftei și a plăcerii (adică, să vă creșteți patimile de-a „hâța-hâța”). Drag mi-a fost cât mi-a fost, dar în post – nu, iar după post, efemeritatea și inconsistența actului sexual (raportate la veșnicie și mântuire) devin sinonime cu descătușarea de patimi.

Cei care ați postit cu adevărat (de mâncare) și ați ajuns la „vremea înfruptării”, cât a ținut dorința de carne? O zi? Două zile? După aceea, ce-a urmat? Dorința de post! Cunosc destui oameni care după două – trei zile de la post (ulei, vin și pește cu dezlegare) își doresc iarăși postul. Pentru postitori, perioada dintre ziua de Crăciun și Ajunul Bobotezei este extrem de lungă (și a propos, în această perioadă, e permis, oare „hâța-hâța”?). Și cum dezlegarea după post înseamnă dezlegare la mâncare și nu la „hâța-hâța” (după post urmează o zi sau mai multe zile de sărbătoare, totuși), la câte zile am ajunge? Cred că la nici una (sau aproape)! Și atunci, cum „noblesse oblige”, îți vei face timp să respecți și porunca divină „Creșteți și vă înmulțiți”!

Doamne ajută!

Și închei: căsnicia întemeiată pe sex se reduce la sex și pofte legate de sex (dietă, aspect exterior impecabil, sală de gimnastică, aerobic, modă etc.). E greu, oare, de înțeles? Se pare că da.

„hâța-hâța”??? :13:
Asta vezi tu in unirea trupeasca dintre doi oameni casatoriti in fata lui Dumnezeu? Unire despre care se spune la slujba 'pat neintinat'?
Nu am cuvinte.. Sa rad sau sa plang? :43:

Poți să găsești tu un alt termen mai potrivit, eu nu am găsit niciunul inofensiv pentru a numi relația trupească dintre cei doi. Și scuză-mă, ce altceva înseamnă mișcările (ne)regulate dintre cei doi? kama sutra?

Faptul ca nu mai puteti avea alti copii (desi ati vrea) va descalifica cumva de la intrebarea propusa de mine.
O intrebare totusi, in ce perioada de timp au venit cei 3 copii?

Si inca ceva, probabil sunteti o persoana credincioasa, nu vi se pare paradoxal ca Dumnezeu nu vrea sa mai fie copii intr-o familie care i-ar iubi si le-ar putea da o buna educatie si in schimb le da celor fara posibilitati, credinta, care ii omoara, etc?
Ati gasit un raspuns la aceasta dilema sau preferati sa nu va puneti intrebarea?

Unirea trupeasca dintre soti face parte din taina savarsita la cununie. Unirea trupeasca isi are si ea locul ei (nu primul, desigur: primul loc legitim este numai al lui Dumnezeu, in toate), nu este o rusine, o activitate care ar fi mai bine sa nu fie, si de care cei postitori ar trebui sa prea mai aiba inclinatie, asa cum reiese din vorbele tale.
Unirea trupeasca si un moment de unire si intimitate intre doi oameni care se iubesc, iar a vorbi despre ea in termeni de badocura mi se mare, mie personal, urat si nedemn lucru pentru un om, si mai ales pentru un crestin.

De ce, e musai sa gasesti ceva ofensiv?
Actiunea in cauza cu sotia iti provoaca in asa grad repulsie?

Stii, sunt unii care pun suflet in chestia asta, e ceva mai mult decat o actiune mecanica.

Te rog să mă ierți că te-am făcut să mă înțelegi greșit. N-am vorbit în batjocură de relația trupească dintre cei doi, am ales acea expresie din obișnuință (e modul meu de a mă exprima cu privire la relația sexuală, poate greșesc, dar cei din imediata mea vecinătate mă cunosc, oricum m-ai făcut "să-mi iau seama": nu toată lumea știe cum vorbesc și mă comport eu). Dar nu ca ironie sau batjocură. Și mie mi se pare la fel de urât și nedemn să batjocorești ceea ce Dumnezeu a unit ("vor deveni un singur trup"). Încă o dată, scuze.

E bine ca s-a lamurit treaba.
Poti ignora mesajul meu precedent.

Atunci cand despicam firul in patru , de dragul discutilor , riscam sa cadem in ridicol , sa terfelim orice de dragul unei "filozofii" numai de unii intelese , caci sunt sigur , aproape sigur , ca in practica aplica complet alte principii si teorii ! Usor e a scrie , dar . . . !:76:

Nu știu ce să zic, dar nu mi se pare paradoxal că Dumnezeu nu-mi mai dă.