Un sfat in privinta drumului
 

Buna seara fratilor, am si eu o problema ce ma macina de mult timp, si ma gandeam sa aflul parerea celora mai experimentati in cele ale credintei decit mine...

Demult timp imi vin ganduri de calugarie, si asteptam sa termin universitatea (care o termin peste cateva luni), sa incerc sa merg la o manastire...

A aparut intre timp o persoana draga mie, care nu prea ar vrea sa plec...
Ea e o fata un pic mai "moderna" ca sa zic asa, dar cam se afla in deznadejde, si daca ar fi ca pe viitor sa ne impacam mai bine si sa fim impreuna, ar duce si un mod mai creshtin de viata, cel putin asa cred... Ar putea fi shi invers...

Ei bine, si acum, cu toate ca ma gandesc mai mult la manastire cam nu imi permit sa o las, mai ales ca acum tine la mine, si eu la ea, shi nush ce ar face, unde ar apuca-o daca ar ramine singura, mai ales ca prietenile cu care mergea mai inainte, nush cum sa zic, da o luau pe un drum urit de tot...

Tu nu ai citi pe acest forum ca au fost miri care in ziua nuntii au parasit miresele si s-a dus la minastire ?
Tu nu sti ce este cu tine ? iti arde sau nu de minastire ? De ce te preocupa pe tine soarta altuia si vrei sa faci pe eroul ca sa intorci pe nus' cine de la modernism la credinta ? Exista o sansa mult prea mare ca pe altul sa nu il poti da pe brazda (deoarece in spatele modernismului lui nu sta Hristos ci altcineva care se ocupa de modernisme si care este mult prea greu de invins de un incepator in ale credintei , ca si tine !) si sa-ti pierzi si sufletul tau .

Problema ta este defapt ca tie nu iti arde serios de minastire si zici doar asa , sa dea bine la thread . Pai cind te arde dorul de minastire , nu ai auzit ce am zis mai sus ? lasi mama, lasi tata, lasi logodnica , lasi lumea asta si te duci sa imbraci chipul ingeresc deaorece asta vrea toata fiinta ta si nu ca este doar un moft care in 2-3 ani se risipeste si apoi voiesti invers, sa fugi din minastire ! Ce spune Hristos vis-a-vis de trairea inalta duhovniceasca : ,,... cine nu lasa mama, tata, fiica, nu-si ia crucea si nu vine dupa mine , nu este vrednic de mine " Calugaria nu este joaca si nici bravada ci este cel mai greu dar mai inalt mod de vietuire inca de pe pamint : cel ingeresc .
Te preocupa mult prea mult alte persoane si alte teluri decit cel al tau, al calugariei . In cazul acesta , insoara-te , ia-ti nevasta, pereche de boi si tarina , intra in rindul nostru al tuturora si gata, spune-i adio chipului ingeresc, refuzind sa mai mergi la masa Domnului cea gatita ingerilor.

A alege sau nu calugaria nu este lucru la indemina oricui, trebuie sa ai vocatie pt. ea , dar ca ai sau nu vocatie tu nu ai de unde sa sti, ti-o spune altul , care te verifica !

ai mare grija cu fata asta, sa nu fie o materialista sau o instabila, azi zice ca te iubeste, maine iti da papucii.

Nu te grabi. Ai rabdare, termina-ti studiile si Dumnezeu te va lumina, daca-i ceri ajutorul.

Iti multumesc zaharia_2009, pentru mesajul tau, acum totul imi e clar si am primit raspunsul care il primesc...

Ma gandesc mult la manastire, da pur shi simplu ma gandeam sa nu sufere careva, nu prea ma pot ramane linistit cand shtiu ca cineva sufera ...

Iti multumesc mult de raspuns acum imi este totul clar :)

George.m, dar cam nu pot sa o evit atita timp pina termin studiile... Pentru ca nici nu ma apropii prea mult de ea, cat sunt indecis, sa nu fac mai rau...

Semenii noştrii nu trebuie să aibă de suferit din relaţia noastră cu Dumnezeu, deci cred că e mai bine să nu te duci. Pentru un răspuns AVIZAT întreabă-l şi pe duhovnic!

frate, oamenii aici or sa-ti bage sageti veninoase in inima, ba ca nu esti nu stiu cum, ba ca ceva e in neregula si ca iti pierzi sufletul.. Cret este ca o sa te enervezi si atat.. Eu te-am inteles gandul calugariei este cel mai bun gand din cate exista pe lumea asta, iar cel al casatoriei cel mai banal.. Am avut si eu ispita asta.. "stau cu fata asta ca eu sunt sansa ei de mantuire" si nu numai ca am lasat tot pentru ea, dar ea s-a lepadat de mine ca de o carpa murdara fara pic de mila si de remuscare stiind de sacrificiul meu si stii de ce? Ca vroia "normalitate" adica.. pacat fratele meu, pacat pur si grosolan. Punct. Am plans de durere cu icoana in brate, asa dormeam cateva luni, ca am prins-o cu altul frate in pat facand ceva ce nu pot spune aici.. Adica mi-a dat Domnul sa vad ce prostanac am fost.. Apoi am cazut intr-o patima urata eu ca incercam sa uit si vreo 5 ani nu m-am redresat.. Pana cand Domnul S-a milostivit de mine si m-a ridicat si acum ma indrept cu pasi repezi spre urgenta, imediat ce termin recuperarea .. adica in primavara.. m-as fi dus eu astazi dar trebuie sa termin tratamentul mai intai si am primit ascultarea ca imediat ce termin, a doua zi sa fiu la sihastria cu valiza la Parintele Ciprian.. Dar Ce sa vezi? satana ma mai incearca .. Stii ce sa faci? Du-te intr-o biserica linistita ascunde-te intr-un colt da-tti jos geaca si ce mai ai greoi pe tine aseaza-te in genunchi fa-ti trei cruci si spune asa.. Doamne, voiesc sa vin la Tine, dar patimile din mine se scoala si ma intuneca si sunt ma puternice decat mine.. Uite ce e in inima mea! Mi-a picat cu tronc fata asta si am inceput sa-mi spun minciuni cum ca asta vrei Tu Doamne! Cum sa vrei asta Doamne? Eu stiu in adanc ca singura fericire esti Tu si ca evai de cei care au iubit mai mult pe mama sau pe frati sau pe femeie mai mult decat pe Tine.. Ajut-ma Doamne ca sa nu fac voia mea ci numai voia Ta, Fa cumva si potoleste valurile dragostei fata de fata asta, cu mila oamne ca sunt slab.."Asa roaga-te frate si-ti va arata Domnul e cine iubesti de o sa fugi mancand pamantul.. Eu asa am facut si mi-a aratat ceva la fata aia care pana atunci era asa de frumoasa, de gingasa de sexy, de calda, ei bine a devenit un porc transpirat si egoist si vulgar.. Si am priceput dupa ce mi-a trecut clar, clar ca lumina zilei ca a fost o ispita de la satana ca sa ma desparta de Hristos! Citeste vietile Sfintilor ca isi bagau mana in foc, altul s-a tavalit prin urzici ca sa-i piara pofta de femeie prin usturimea de nesuportat.. Fa si tu la fel si Doamne ajuta.. Poate ne vedem la Sihastria.. Frate ,inca ceva.. Asta nu e nimic.. sa vezi cate ridica satana cand o fi sa pleci.. se imbolnaveste mama pe moarte, vine inghetul, multe, multe, o sa vezi si o sa te minunezi ce lupta si cat de pe fata o sa se dezlantuie.. stiu pe cineva care era masat de diavol pe organele genitale cand mergea pe strada si-i arata numai trupuri de femei atragatoare.. si ejacula din mers saracul suflet.. Dar sa nu deznadajduiesti! Stramta e calea care duce la mantuire!

Asemenea hotărâri fundamentale nu se iau pe fugă. Şi, în nici un caz, urmând sfaturile primite pe un forum. Dacă este să luaţi în considerare sfatul cuiva, acela trebuie să fie duhovnicul dv.
Întrebaţi-L pe Dumnezeu, în rugăciune, care este planul Lui cu dv. Şi nu planul dv, ci planul Lui urmaţi-l. Vă cheamă El la călugărie sau vă cheamă la căsătorie ? Oricare ar fi chemarea Lui, urmaţi-o, fiindcă dacă veţi urma calea cealaltă, vă puteţi mântui, dar veţi fi nefericit pe pământ. Precondiţii ale unui bun discernământ vocaţional sunt: rugăciunea şi postul.
Cele mai importante semne spre o chemare sau spre alta acestea două sunt:
-mai întâi, o puternică dorinţă de a urma o cale sau alta. Când Dumnezeu ne vrea fie la călugărie, fie la căsătorie, mai întâi sădeşte în noi dorinţa. Deci, îndepărtaţi din inimă şi din calcule toate celelalte care ar putea face zgomot de fond, cum ar fi "ce ar face fata ?" sau "ce ar spune mama" ori "dacă mă căsătoresc, din ce am să trăiesc?" şi ceea ce rămâne după ce veţi îndepărta acestea, este dorinţa pură pe care o sădeşte Domnul în inimi ca să pregătească planul Său.
-mai apoi, examinaţi darurile cu care sunteţi dăruit. Nu se poate să avem chemare într-o direcţie fără ca Dumnezeu să ne dea şi ceea ce este necesar spre a urma acelei direcţii. Aşa cum eu nu pot răspunde la înjtrebarea dacă Dumnezeu mă vrea muzician sau artist plastic fără să mă întreb mai întâi dacă a sădit în mine mai degrabă talent spre muzică sau mai degrabă spre artele plastice, tot la fel se pune problema şi în privinţa alegerii călugărie versus căsătorie. Sunteţi o persoană ascultătoare ? E semn spre călugărie. Sunteţi mereu gata să vă asumaţi riscuri ? E semn spre căsătorie. Suportaţi uşor şi chiar cu drag gălăgia copiilor ? Căsătoriţi-vă ! Nu o suportaţi ? Călugăriţi-vă. Şi aşa mai departe.
Ca exerciţiu, faceţi un tabel cu ce calităţi trebuie să îndeplinească un bărbat căsătorit şi ce calităţi se cer de la un călugăr şi bifaţi-le pe acelea pe care le aveţi. Apoi adunaţi bifele. Ca regulă generală, bărbatul căsătorit trebuie să aibă abilitatea de a conduce o familie, de a asigura femeii şi copiilor tot ceea ce este necesar ca să trăiască, de a-şi creşte copii în Cristos, de a-şi iubi soţia. Aveţi asemenea calităţi ? Sunteţi sigur că aţi găsit persoana potrivită ? Căsătoriţi-vă ! Călugărul trebuie să aibă abilitatea de a se conforma rigorilor unei vieţi mănăstireşti, de a lucra, uneori zi lumină pentru obşte, de a se ruga ore întregi pe zi, de a trăi cu puţin. Aveţi asemenea abilităţi ? Stabiliţi data când veţi vorbi cu stareţul !

Fie ca Dumnezeu, prin Spiritul Sfânt, să vă lumineze spre fericirea pământească şi viaţa de veci !

Frate, da' stiu ca la pedagogie ai ramas repetent... L-ai bagat in ceata de tot pe bietul om si in loc sa-l incurajam si sa-l facem sa inteleaga ce se petrece (adica faptul ca "nevazutul" face eforturi disperate sa-i schimbe directia), tu il scuturi de-i sar fulgii, cand el e si-asa incurcat rau!

Silencer, eu n-am pentru tine acum, decat un sfat, pe care trebuie sa-l urmezi, mai ales ca nu dureaza mult, si-ti foloseste oricum: urmareste intreagul interviu cu cineva care urma sa se casatoreasca si a ajuns calugar. Mai apoi vezi tu. In timpul asta, vorbeste zi si noapte cu Mantuitorul, sau cu Parintele Arsenie Boca, sau cu cine mai stii tu ca te-ar putea povatui si ajuta, si toate se vor aranja de la sine!
Curaj si Doamne'ajuta!

Va multumesc de mesaje...

M-am gandit eu la ce vreau mai mult, si sincer calugaria imi e mai draga :) Shi nici nu ma consider vrednic sa am o familie...
Dar sunt 2 probleme, una care am descris-o mai sus, iar alta nu am fost niciodata incercat la o manastire...

Planific sa ma duc acum pe cateva zile la o manastire (Initial ma gandeam sa ma duc la Prislop la mormantul lui Arsenie Boca, dar am citit ca e aglomeratie acolo shi nici locrui nu prea sunt asa ca ma gandeam la Schitul Locurele), e departe de aici da' cred ca merita(Sunt din Moldova).

La Prislop nu cred ca se poate fiindca din cate stiu eu e de... maicute. Tu roaga-te, iar Dumnezeu le va orandui de la sine. Nu te gandi prea mult unde sa mergi si cum sa procedezi. Daca esti unul dintre "alesi" vei simiti exact unde sa mergi.
Dumnezeu sa-ti lumineze calea si sa-ti dea rabdare si tarie mai ales la inceput de drum cand toate vor parea ca se dezlantuie impotriva ta si a firii tale. Nu uita ca pentru a te slefui in credinta si virtute trebuie multa ascultare si smerenie, orice s-ar intampla!

Pai shtiu de Prislop da oricum cazare au, si ma gandeam sa stau pentru ca acolo e mormintul lui Arsenie Boca...
Da totushi nu imi place ideea de aglomeratie, si ca e de maici, de asta shi ziceam...
Daca shtie tot cineva un schit ceva unde m-ar primi pe cateva zile, un schit poate, undeva mai izolat de lume, mai aproape de zonele Moldovei ash fi recunoscator..

In jurul meu, din pacate nu stiu decat de maicute pe nou, sau calugari pe stil vechi. Mai sunt si exceptii dar nu le-as recomanda. Totusi revin cu sfatul sa nu fortezi foarte mult destinul. Fii rabdator, roaga-te si vei fi surprins sa descoperi ce simplu e. Nu cere sfaturile noastre fiindca, desi sunt spuse din suflet si cu buna intentie, nu putem garanta ca vin de la Dumnezeu. Nu te grabi; sau... grabeste-te incet!...

Mai bine discută cu un duhovnic, am auzit că el îţi poate spune mai bine dacă e bine să te călugăreşti sau nu. Şi ai grijă ca acea fată să nu aibă de suferit.

Doamne Ajuta!
 

Cam asa ceva am patit si eu...defapt imi facusem o prietena ,dar eu eram mai mult cu Dumnezeu (ca sa zic asa) si m-am dus la Duhovnic si i-am spus situatia pt ca nu stiam ce sa fac, credeam ca pot sa fiu impreuna cu ea si poate , cu ajutorul unor sfaturii o voi putea intarii si pe ea in credinta, si in acelasi timp sa pot fi si cu Dumnezeu si cu ea.Duhovnicul mi-a spus sa raman doar in relatie de amicitie cu ea,, nu si intr-o relatie "amoroasa" bazata pe sentimente,ci doar atunci cand sunt hotarat sa ma casatoresc sa ma preocupe relatiile acestea(eu am doar 17 ani).Ma tot framantau gandurile adica ce sa aleg: sa fiu si cu aceea persoana si sa incerc sa nu stric relatia cu Dumnezeu,sau sa ma despart de aceea persoana.La inceput era totul minunat si cum ai spus si tu .. si ea ma iubea si eu o iubeam,numai ca ma mustra constiinta ca nu am facut ascultare de Duhovnic,iar cand ma rugam ,parca ma rugam degeaba pt ca eu eram in neascultare fata de Duhovnic.La ultima spovedanie eram foarte hotarat sa vb cu persoana respectiva ca nu pot sa ma implic intr-o relatie, etc... eram foarte hotarat doar ca am amanat cateva zile pt ca era ziua mea si ...nu vroiam sa o mahnesc etc...In fine dupa un timp nu ma mai framantau gandurile astea ca sunt in neascultare si am continuat relatia...dar uite ca acum nu mai este ca la inceput ,ne-am si certat,acum imi este gandul numai la ea,iar inainte imi era gandul mai mult la cele duhovnicesti....in fine eu si acum nu stiu ce sa fac.. ma framanta in fiecare zi gandurile....:(((

Of frate, nici acum nu te-ai obisnuit cu mine ? Nu sti ca eu sunt un prost si un ticalos, un incurca-lume si un pacatos incurcat in multe feluri de pacate .
De ce imi ceri mie sa fiu pedagog cind eu nici nu am auzit ce este ,,aia". In prostia si in putinatatea mea eu nu stiu decit ca daca imi este foame , ma asez la masa si maninc, daca imi este somn , sa ma sui in pat si sa dorm, daca este ,,sa ne ridem unii de altii" apoi sa ne ridem dar daca este sa il voiesc pe D.zeu atunci trebuie sa mutesc si sa surzesc, sa-mi domolesc cugetul si sa las lumea-lume, sa ma cobor in adincul inimii mele si sa incep sa il ascult si sa il caut pe El. Daca pe El il gasesc inlauntrul meu abia atunci deschid ochii fiindca sigur il voi gasi si inafara mea . Iar dupa ce il gasesc si inafara mea atunci sigur nu il mai voiesc decit pe el si nu mai merg decit spre el . Nu ne spune Hristos ca desi traim in lume noi nu mai suntem din lume ! Vai de situatia in care te tot agati de cite ceva din lume si nu voiesti sa-i dai drumul , fara sa sti defapt ce faci .
D.zeu nu are sinonim si nici nu se prezinta precum partenerele de vals, ori esti cu el ori nu, adica esti din lume si cu lumea . Alegerea minastirii este una f. serioasa si ca orice lucru serios nu se discuta poetic, familiar , in dulcegarii . Lucrurile mari se hotarasc prin decizii asemanatoare cu angajarea intregii finte .
Daca inca mai flutura prin tine vreo idee indoielnica nu este bine de loc . Mai bine renunti nu de alta ci de a te feri de ispite atit de serioase prin care-ti poti pierde sufletul cu mare usurinta . Calugaria nu este pt. barbatii domnisoare ci doar pt. cei care ard de dorul lui Hristos. De aceea trebuie sa te cunosti si sa te hotarasti f. bine .

Asta incercam sa spun eu nepedagogul , nepriceputul si angoasantul . Nici bolnavilor nu le pace sa le dai pastile amare sau cu gust de rugina ori de lesie sau sa-i instrumentezi prin vreo zona a corpului dar rabda toate acestea deoarece stiu ca totul este spre mult bine !

In privinta acestui drum SFATUL ti-l poate da doar duhovnicul! Daca cauti sfaturi de acest gen la OAMENI,ai putea sa primesti sfaturi LUMESTI! Duhovnicul tau ce zice? Daca nu ai vorbit cu el despre acestea si ti se nazareste tie asa de capul tau sa te calugaresti eu cred ca ai o ispita!

Tu esti cel care alege! Duhovnicul nu poate hotari in locul tau, eventual isi va spune parerea. Daca tu tii la fata asta, fii convins ca poti ramane cu Dumnezeu si daca te casatoresti. De unde stii ca nu ti-a scos-o in cale Dumnezeu?

un sfat foarte bun il poti obtine numai de la duhovnicul tau care te cunoaste foarte bine

Esti indecis ce drum sa alegi !!!!!!
 

Cel putin aceasta este parerea mea.Stii ce inseamna manastire ? Nu fosnetul fustelor prin biserica,nici cititul sau psalmodierea la strana cand biserica e plina de vizitatori.Sculatul inaintea zorilor si facutul pravilei la chilie,slujba de dimineata,mic dejun frugal si de cele mai multe ori la lumina unei lumanari chioare,munca la animale sau pe camp sau in gospodaria manastirii,pranz cu o ciorba lunga si in cel mai bun caz cu paine de o saptamana,iar munca,iar slujba la biserica,iar munca,slujba de seara,cina,slujba de noapte si cand ajungi in chilie,cazi frant pentru vreo 3 ore si o iei de la capat.Zi de zi,ani de zile.Taierea voii,liniste,rugaciune neincetata,putina vorba,ras de fel,zambesti fara sa-ti desvelesti dintii. Mai vrei la manastire ?In cele mai multe manastiri nu se bea vin decat un pahar la marile sarbatori,nu se mananca decat peste ,dar tot la sarbatori.Manastirea nu e refugiu ca nu ti-ai gasit partener de viata sau loc de munca.Viata in manastire e aspra ca sa nu te dovedeasca ispitele.Daca speri sa faci fata unui asa regim,du-te la manastire,dar in prealabil alege-ti o manastire de calugari foarte retrasa si cu putini vietuitori sa nu te smintesti de cele ce le vei vedea si propuneti un experiment de cateva luni ca vietuitor,fara nici un angajament de calugarie.Am vazut multi inflacarati,care dupa nici un an au dat bir cu fugitii sau mai rau,au rabdat asprimea calugariei ,au devenit rasofori si au dat apoi in patimi lumesti, au spurcat rasa si bunul nume al manastirii.Mai bine calugar in lume,decat mirean in manastire.Nu stiu insa de ce am sentimentul ca nu acesta e scopul vietii tale,dar fiinca te plictiseai,ai ales un subiect si acum te distrezi cu parerile noastre.Asa-i ?

Mesaj pentru Silencer
 

Dragul meu, la dilema ta, asa cum ti-a transmis si Mihnea Dragomir nu trebuie sa primesti si mai ales...sa asculti de parerea unuia si a altuia, ci numai de cuvantul duhovnicului tau. Multi considera ca poti foarte bine sa-l slujesti pe Dumnezeu si in viata laica daca iti intemeiezi o familie si o duci spre credinta. Sa ai copii pe care sa ii inveti drumul drept este mai placut Domnului. Cu multa rugaciune si cu indrumarea duhovnicului tau, am certitudinea ca vei pasi pe drumul pe care trebuie. Doamne ajuta!

``Cel ce vrea sa-mi urmeze Mie, sa-si i-a crucea sa si sa vina dupa Mine``
Daca tu te-ai gandit sa lasi toate cele lumesti ca sa fi mai aproape de Dumnezeul este minunat! Dar Satana iti pune piedica, Mantuitorul ne avertizeaza. Sa sti ca si intr-o familie te poti mantui, dar sa fie o FAMILIE crestina practicanta.
Urmeazati inima, dute unde esti chemat, asculta glasul Lui DUMNEZEU!

Va multumesc fratilor pentru ajutor...
Cer iertare celor ce cred ca eu vreau sa ma amuz sau sa fac vre-o gluma...

Am pus in discutie tema cipurilor, si cand sa ajuns la vorba ca nu o sa le accept sub nici un chip, sa terminat parca totul... toata intelegerea dintre noi doi...

Cred ca am facut corect, nu ? Cipurile pe viitor nu trebuie acceptate sub nici o forma sau motiv.... Motivatia celor mai multi e ca vor avea copii, una alta, si ei trebuie sa invete, trebuie sa ii creshti si ca ar trebui acceptate...

Spuneti-mi fratilor, am facut corect ? :2:

Spui ca nu stii cum e la manastire.Mergi acolo,stai macar o luna,fa ascultare si dupa aceea vezi daca te integrezi.
Mai inainte explica-i prietenei tale ce si de ce vrei sa faci,vezi daca e capabila sa te inteleaga si sa te astepte.Daca nu te poate astepta acum,nu va putea sa te astepte nici cand vei pleca in deplasare in interes de serviciu pentru o zi.
Daca nu reusesti sa te deprinzi cu viata din manastire,si nici prietena actuala nu te va intelege,nu cred ca e o nenorocire.
Retragerea la manastire trebuie sa fie din convingere,nu conditionata de o alta persoana.

Pai noi doi doar mergeam spre a fi foarte apropiati, da am pus tema cipurilor ce va fi pe viitor, cand am spus ca daca se va ajunge la asa ceva(peste 20,30,40 de ani), voi refuza categoric, si ca ar putea sa insemne refuzul la civilizatie, a zis ca pentru mine nu e importanta familia, si sa suparat... Si asta cam ar pune punct pe totul, nu ? In sens ca nu am fost prea categoric cu refuzul, doar asa spun parintii, ca nu trebuie acceptate sub nici o forma, nu ? Acum nu cred ca va mai fi ceva, da oricum ea cam e in deznadejde, si imi fac griji pentru ea, chiar de nu am ajuns sa la etapa sa fim foarte apropiati....

Te grabesti undeva? Termina-ti studiile, stai cu fata, vezi ce iese. S-ar putea sa nu mai vrei sa renunti la ea ;p