Scuze, iarta-ma, nu pot
 

Luca 14

16. Iar El i-a zis: Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi;
17. Şi a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemaţi: Veniţi, că iată toate sunt gata.
18. Şi au început unul câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Ţarină am cumpărat şi am nevoie să ies ca s-o văd; te rog iartă-mă.
19. Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog iartă-mă.
20. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni.
21. Şi întorcându-se, sluga a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci, şi pe neputincioşi, şi pe orbi, şi pe şchiopi adu-i aici.
22. Şi a zis sluga: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc.
23. Şi a zis stăpânul către slugă: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte să intre, ca să mi se umple casa,
24. Căci zic vouă: Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea.

Primul invitat se lasa dominat de pofta de avere, al doilea zice ca e greu sa tii in frau cele cinci simturi. Ei nu pricep ca de fapt nu e greu sa fii crestin, daca Il ai pe Dumnezeu de partea ta sa te ajute.

Dar al treilea ce zice? Aici voiam sa ajung de fapt:

"Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni."

Dar de ce, omule, nu poti sa iti aduci femeia cu tine la cina? Oare nu este loc la masa cea imparateasca? Ce fel de scuza este asta, ca ai femeie si nu poti veni? A, sunt unii care sunt casatoriti sau poate logoditi cu parteneri necredinciosi, stim bine ca sunt destui. Sa-i invitam si pe ei sa guste si sa vada ca bun este Domnul, ca sarcina Lui este usoara, mai usoara decat in cazul refuzului. Dar, invitatia asta nu se face prin vorbe goale, ci prin fapte pline de cuvant, prin exemplul trait si graitor. Cum pot eu sa sper la Rai daca sotia si copiii si parintii mei merg pe langa calea cea dreapta? Daca e asa, inseamna ca e ceva gresit in trairea mea, ceva care sminteste, care ii indeparteaza de Domnul. Inseamna ca nici eu poate ca nu sunt pe calea cea buna daca ei nu inteleg corect ortodoxia, negandu-o.

Deci, ce-i de facut cu cei care refuza, cum le aratam cararea mantuitoare spre Cina Domnului? Ce sa facem noi, cei care suntem pusi in situatia de mai sus?

Ca si in cazul altor pericope evanghelice, pilda celor chemati la cina ne arata necesitatea unei prioritizari in ceea ce priveste raportul dintre cele lumesti si cele duhovnicesti.

Omul care refuza cina nu isi poate depasi conditia. E ancorat in imediat, in responsabilitatile si grijile vietii de zi cu zi. E omul in care este mai dezvoltat simtul datoriei decat simtul vesniciei. Acel om multumit cu sine si cu ce a agonisit. Altfel, nu se explica refuzul cinstei si bucuriei de a cina la masa Stapanului.

De aceea, parabola ne spune ca apoi au fost chemati cei saraci, cei orbi si cei schiopi. Nu trebuie sa intelegem ad literam. Acestia sunt oamenii care isi recunosc neputinta si ateapta o mana de ajutor, isi pun in mod real nadejdea in Dumnezeu. Cel sarac, este omul saracit prin pacat, dar care poarta in sine fomea de Dumnezeu. Cel orb este omul orb duhovniceste dar care, in nevederea sa, nadajduieste in "Cel care da vedere orbilor". Schiopul, e cel care a "calcat de nenumarate ori stramb" pe calea pacatului incat si-a deformat mersul, dar care crede ca poate calca din nou pe calea lui Dumnezeu.

In realitate toti suntem saraci, orbi si schipi prin pacat. Diferenta este ca nu toti ne vedem asa cum suntem si nu toti credem cu adevarat ca Hristos pentru cei pacatosi a venit. Prin urmare, stam departe de Cina si invocam scuze...

Cu consideratiile pe care le faci te departezi de sensul pericopei .
A invata pe cineva orice lucru bun , ce este D.zeu, ce este mintuirea, etc. nu inseamna a-i impune in mod fortat vointa noastra . Cuvintul este cel care este regele. Cel ce voieste sa inteleaga v-a intelege din prima si de buna voie , cei care nu vor si nu cred nu vor vrea nici dintr-o mie de constringeri .
Hristos nu a luat cu forta si nici macar nu a staruit a doua oara nici la cel ce si-a luat tarina , nici la cel cu boi noi si nici la cel cu femeie. Doar le-a spus cu vorba buna si atit .
Exact in acest sens este si porunca bisericeasca prin care ni se cere sa invatam pe cel nestiutor si sa indreptam pe cel care greseste . Dar cu vorba buna si atit . Este necesar sa-i marturisim adevarul , pt. a-l cunoaste , nu sa ii impunem si parerile noastre .
Insa in functie de alegerea lui el poate fi in adevar si drepatate sau poate cadea in pacat, dupa cuvintul Mnintuitorului care spune : daca nu ati fi stiut ati fi fost fara de pacat , dar pt. ca stiti indoita va este voua osinda !
Nu este cazul sa ne rupem genunchii si sa ne zdrobim dindu-ne cu capul de pereti daca vreun frate de al nopstru nu voieste sa fie cu D.zeu. Noi nu facem misiune si prozelitism neoprotestant ! Este treaba lui ce face . Repetindu-ma , nici D.zeu , nici macar in mod pedagogic, nu constringe la bine , cumva pe vreunul dintre cei cu pamint, boi sau nevasta ci doar ii pofteste, le vesteste binele dar in rest ii lasa pe ei sa aleaga conform liberului arbitru .

Sa ne gindim f. bine si sa ne punem ordine si intelegere in scriptura si in D.zeu si sa nu mai murim de grija altuia atita timp cit grija pt. noi este cea mai mare , si aceasta fara nici un pic de egoism .
Aproapelui avem obligatia doar sa-i spunem, sa-l invatam , dar de ales isi alege singur calea .
Daca era sa fie asa dupa fringerea buzelor si Hristos putea sa cutremure pamintul de 2-3 ori ca prin frica sau orice alta metoda sa ne aduca pe toti la credinta in el . Dar el nu voieste ca si credinta noastra sa fie mincinoasa, adica de frica sau din cauza beneficiilor ci din dragoste sincera si alegere curata pt. el .

Sa luam f. bine seama cu poruncile pe care le avem de implinit si sa ne ferim cu mare grija de orice inselare satanica in practicarea virtutilor pe dos : adica sa iertam acolo unde nu este de iertat cu una cu doua, sa invatam pe aproapele nostru pina ajungem sa-l luam cu forta linga noi, sa iubim fara socoteala acolo unde mai intii este nevoie de altceva (sa iubim eretici, criminali, violatori s.a.m.d. inchizind astfel, din iubire, ochii la ce rau fac ei , noi dindu-ne cu pieptul de pamint ca ce stestini buni suntem noi iubind aproapele).

Pomul bun se cunoaste dupa roadele sale iar judecarea noastra a aproapelui precum si a noastra de catre Hristos se face numai dupa faptele noastre si nu dupa vorbe, intentii, sentimentalisme si smiorcaieli de iubire si iertare neputincioasa si fatarnica !

De aceea am deschis topicul, pentru acest verset: "Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni." Insa am prezentat textul pentru a intelege despre ce e vorba.

In primul rand, e o scuza patetica.
In al doilea rand, sunt suficiente locuri la Cina, indiferent daca femeia cu pricina este sotie sau prietena. Deci omul putea sa raspunda: vreau sa vin, dar mi-am luat femeie; pot sa o invit si pe ea? Sau: vreau sa vin, insa intarzii putin din cauza ca trebuie sa-i spun si nevestei, as vrea sa ma insoteasca si ea. Poti sa ne astepti sa venim impreuna? Dar omul nu a fost interesat nici macar pentru el insusi sa guste din Painea Vietii, d-apoi sa se mai gandeasca si la altii. O greseala care il va costa insasi viata.

Cateva remarci:

- Nici nu va reusi cineva sa forteze pe oarecine sa devina credincios. Libertatea ramane unul din atributele Chipului divin in noi.

- Mantuirea celor din jurul nostru trebuie sa ramana scopul principal al vietii fiecaruia. Sa ne pese de ceilalti, indiferent daca ne sunt colegi, rude, prieteni samd. Era o vorba, ca se prezinta cineva la usa Raiului, unde este intrebat: dar ai venit singur, nu ai adus pe nimeni cu tine?

- Doar cu vorba nu vom putea in veci sa aducem roade. Trebuie mai intai exemplul propriu, marturie concreta de traire crestineasca. Altfel, oricat de bun orator ai fi si oricat ai impresiona audienta pe moment, cuvintele nu se vor sadi in inimile celorlalti, daca viata ta nu va le va fi spre pilda.

- Nu exista om ce nu poate fi iertat, dar acest lucru tine de nivelul duhovnicesc al fiecaruia. Nu poti cere unui incepator in ale credintei sa rabde o palma fara sa raspunda chiar si cu un cuvant agresiv la adresa atacatorului. Trebuie sa invatam a iubi oamenii, insa trebuie sa le condamnam relele savarsite.

La predica de ieri, parintele a tradus prin prisma invataturilor Sf.Parinti, cele cinci perechi de boi cu cele cinci simturi omenesti care au organe-pereche:vazul cu cei doi ochi, auzul cu doua urechi, mirosul cu doua nari, pipaitul cu cele doua maini si gustul cu limba si gura.

Femeia din pricina careia nu se poate veni la cina, nu poate fi oare pacatul, care se interpune intre noi, oamenii si Dumnezeu?

Da, asa este, simturile-perechi sunt boii nostri. Despre aceleasi simturi spune versetul din Psalmul 50: Invata-voi pe cei faradelege caile Tale si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce. Trebuie deci sa ne dresam boii trupului ca slujeasca sufletului.

Femeia ar putea fi desfranarea inainte de casatorie si coruperea patului conjugal al sotilor care se feresc sa aduca noi suflete la o existenta vesnica in dialog cu Dumnezeu.

Ba da, se poate interpreta si asa!

Eu am ezitat mult cu gandul sa deschid un topic pe aceasta idee si pana la urma am renuntat. Pericopele acestea legate de cina/nunta, m-au pus pe pe ganduri, nu de ieri, ci de prima data cand le-am citit si mult am staruit asupra lor.
De ce incepe pericopa evanghelica cu "Un om oarecare"? S-ar intelege cu totul altceva daca dintru inceput s-ar evidentia ca e vorba de Stapanul Tuturor si nu "un om oarecare". Din punctul meu de vedere incerc sa fac voia Stapanului chiar daca "pamantul" si "boii" si "femeia" fac parte din viata mea. Mi-e drag sa "cinez" cu El si sa-L primesc (atat cat trufia mi-o ingaduie) in sufletul meu.
Mergand mai departe, acceptam deci ca poate acolo este ceva ce mie imi scapa, dar mai apoi citeam: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte să intre, ca să mi se umple casa. A sili pe cineva, implica a-l stramuta din drumul lui, iar asta inseamna ca omul nu este pregatit pentru cina, ci pentru acele catre care se indrepta.
In Matei - 22 pericopa este nuantata altfel si acolo se specifica clar ca e vorba de Imparatul care invita pe toti la nunta si fiecare se scuza asa cum vedem la Luca. Dar finalitatea apare astfel:
9. Mergeţi deci la răspântiile drumurilor şi pe câţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă.
10. Şi ieşind slugile acelea la drumuri, au adunat pe toţi câţi i-au găsit, şi răi şi buni, şi s-a umplut casa nunţii cu oaspeţi.
11. Iar intrând împăratul ca să privească pe oaspeţi, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă,
12. Şi i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut.
13. Atunci împăratul a zis slugilor: Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
14. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.

In mintea mea limitata, imi inchipui ca este vorba de cei care gasesc in biserica, nu "cina" sau "nunta" la care au fost invitati (sau siliti) sa participe, ci o noua modalitate de a sminti pe altii sau de a-si manifesta gandurile viclene. Cine nu e fost deranjat in timpul sfintei liturghii, ori de un cersetor mai mult decat insistent, ori de cate un vorbaret, ori de cate cineva care miroase de nu poti sta in jurul lui pe o raza de cativa metri patrati? Presupun ca aici fac trimitere cele doua pericope ale sfintilor apostoli Luca si Matei. Textul in sine poate parea ciudat, daca dorim sa analizam ce inseamna "om oarecare" sau "a sili", dar pana la urma totul se reduce la acel bun simt fara de care nu poti participa la cina/nunta!

Şi eu vreau să ştiu cum îi întoarcem pe oameni la credinţă, e plin de necredincioşi în jurul meu şi pe niciunul nu l-am schimbat.

Eu am citit o interpretare(cred ca era MacDonald da nu sunt sigur)conform careia:Cel care a cumparat un ogor=simbol pentru dragostea pentru posesiuni materiale traditionale in detrimentul chemarii spirituale,cel cu boii=cei care pun mai presus afacerile,cu spirit mercantil, decat chemarea Celui de Sus,cel care s-a casatorit=cei care pun legaturile de familie mai presus de Cel de Sus,chiar si placerea fizica de a sta linga un om in detrimentul de a raspunde chemarii Sale.

Acesti primi invitati ar putea fi liderii iudeilor care au respins Evanghelia Domnului iar ,,săraci, şi pe neputincioşi, şi pe orbi, şi pe şchiopi"sunt cei pe care acestia ii dispretuiau dar care resprezinta ,,neamurile" lumii carora le va fi vestita Evanghelia.Servitorul ar putea fi Evanghelia Domnului trimisa sa fie vestita neamurilor.

Argumente

Actiunea se petrece in casa uneia dintre capeteniile fariseilor(Luca 14:1).Acestia pun ritualismul si traditia lor mai presus de dorinta de ,,a vindeca pe cineva(Luca 14:4).Mantuitorul il vindeca EL si le atrage atentia ca pentru unii ai lor ar fi facut o exceptie dar pentru un altul nici nu s-au sinchisit(Luca 14:5-6).In schimb le observa lacomia si atunci le spune ceva esential la Luca 14:13-14,dupa ce le spuse o alta invatatura a smereniei la Luca 14:8-11 in antiteza cu lacomia,egoismul si infatuarea lor.Unul dintre ei,care probabil deja se socotea acolo,credea ca i-se cuvine in baza calitatii sale de fariseu,spune cu aroganta(Luca 14:15):

,,Şi auzind acestea, unul dintre cei ce şedeau cu El la masă I-a zis: Fericit este cel ce va prânzi în împărăţia lui Dumnezeu!"

Atunci Mantuitorul le transmite un sever avertisment,practic le arata soarta pe care o vor avea,motivele dar si consecintele.De aici,de pe acesta baza, ar incepe interpretarea si mesajul.

Am mers pe metoda analizei in context.

Problema este ca majoritatea refuza participarea la Cina Domnului care este scopul fiecarei Sfinte Liturghii. Mergem la biserica, suntem invitati sa ne apropiem, dar noi Il refuzam pe Hristos invocand diverse motive si ignorandu-i pe Sfintii Parinti care ne indeamna si ei sa facem asta cat mai des posibil. Vom da seama pentru orice lucru gresit, incusiv pentru ca refuzam sa ne impartasim unii cu altii prin Trupul Lui care este Biserica, la fiecare dumnezeiasca Liturghie - daca se poate.

Şi pe mine mă intriga această pericopă evanghelica şi nici nu prea o înţeleg.
Deci:au fost invitaţi la nuntă doar anumiţi oameni.Aceştia au gasit felurite scuze pentru a nu veni.
Daca ar fi venit nu mai era nevoie să fie poftiţi alţii dar din păcate (sau din fericire )pentru noi toţi,aceştia au refuzat sub diferite pretexte .
Până aici nimic nu-mi este neclar.nedumerirea începe abia atunci când,stăpânul care spusese să iasă în drum şi să cheme pe oricine după ce masa s-a completat i-a spus unuia dintre cei poftiţi ca nu are haina de nunta:105:?!
Poate cineva(dacă se poate un preot sau teolog) să-mi explice aceasta?
Este oare vorba de acei care se împărtăşesc cu nevrednicie ?

După ce au venit nişte oameni, a zis să mai cheme pt. că erau locuri libere, deci oricum i-ar fi chemat şi pe ceilalţi, chiar dacă primii acceptau.

Cred ca unele lucruri se intampla dincolo de puterea noastra de intelegere. Insasi Sfanta Scriptura este presarata cu idei paradoxale. la un moment dat Mantuitorul raspunde unuia dintre apostoli care intreba de ce le vorbeste oamenilor in pilde: "Ca sa nu inteleaga si astfel sa se indrepte!"
"Samanta semanatorului" poate cadea in drum sau in pamant prielnic. Desi toti avem ochi si urechi, nu fiecare dintre noi este sortit sa "auda" si sa "vada" tot ce Dumnezeu ne ofera in fiecare clipa. Poate cel mai greu ne este cand cei foarte dragi noua primesc Cuvantul Adevarului precum "nuca-peretele". Nu are nici un fel de aderenta si tu plangi in sufletul tau ca viata lor este o continua sminteala desi pentru ei tu esti cel "dus cu capu'"!

Sfantul Nicolae Cabasila incepe asa "Tâlcuirea dumnezeieştii Liturghii":

CAPITOLUL I

Despre scopul Sfintei Liturghii în general

Savârsirea Sfintei Liturghii are ca obiect prefacerea darurilor în
dumnezeiescul Trup si Sânge, iar ca scop sfintirea credinciosilor, care, prin
acestea, dobândesc si înlesnesc împlinirea acelui efect si acelui scop, sunt
rugaciunile, cântarile, citirile din Sfânta Scriptura si, în general, toate cele ce se
savârsesc si se rostesc, cu Sfânta rânduiala, înainte si dupa sfintirea darurilor.

Este reactia care-am avut-o si eu de la inceput si de aceea am staruit mai mult asupra ei. Textul pare paradoxal fiindca se contrazice de multe ori, nu o data. Pentru ca nu inteleg de ce ma mai chemi, de ce ma mai silesti, daca ma trimiti unde ma trimiti? Lasa-ma-n durerea mea, ca nu eu m-am autoinvitat!
Eu inteleg de aici ca omul crestin, care reuseste in final sa-si duca crucea lui cu smerenie, va avea bucurii neasemuite in viata vesnica, ceea ce nu la fel se intampla cu cei care nu sunt crestini. Acestora nu li se cere, dar nici nu li se da!
Pana la urma, daca omul vegheaza si este pregatit cu candela si ulei din belsug (lumina credintei si invatatura sfintilor parinti) pentru cand va veni Mirele, nu trebuie sa ne mai gandim la o alta "haina" fiindca presupun ca despre credinta si intelepciune este vorba in pericopa!

Ai dreptate Culai !
Chiar ieri mi s-a întâmplat când am încercat să vorbrsc despre credinţă să fiu privită ca o "ciudată" de către majoitatea.Unii taceau dar cei mai mulţi au sarit cu gura pe mine să mă combată şi să-mi demonstreze că sunt dusă rău de tot,demodată şi depăşita de evenimente.(era vorba despre actele biometrice)

Oare Mântuitorul se referea la cei de altă credinţă?

Cred ca se refera la "sansa" pe care doar cei care intamplator trec la un moment dat printr-o anumita raspantie de drumuri (intamplator?? ce e intamplarea in viata omului, oare?) si care ar trebui sa dea slava lui Dumnezeu pentru privilegiul de a fi invitati la o astfel de "cina". Paradoxul este ca omul, in prostia lui, NU STIE cine il invita si pare iritat ca cineva indrazneste sa-i tulbure viata. Daca omul ar sti, daca i s-ar deschide mintea de pe urma, daca ar putea prevedea ca invitatia nu e una oarecare, ci biletul de intrare in Imparatia Cerurilor, probabil ar proceda altfel. Dar ce stie el de Imparatia Cerurilor, daca nu i s-a spus, daca nu a auzit pe nimeni venind de acolo cu poze, cu filme, cu parfumuri, cu fructe, cu mp3 ceva?... E de plans, dar pur si simplu nu poti convinge si nu poti sili pe nimeni decat intr-un singur fel: staruind in rugaciune. Abia atunci, Dumnezeu se va indura si-i va ridica ceata de pe ochi, si cantecul sirenelor din urechi!... Tocmai de aceea se face intotdeauna apel la puterea de a ne ruga unii pentru ceilalti si nu numai pentru noi si grijile noastre. Noi suntem subiectivi si orbi. Dar cei ce se roaga pentru noi, vad altfel lucrurile si stiu mai bine sa ceara, si ca atare chiar sunt mai lesne ascultati.

Nu am fost jignită până acum, dar mă enervează că nu ştiu ce trebuie să fac, deşi poate că aş putea face ceva pentru cei rătăciţi. Dacă dau şi eu socoteală pentru ei la Judecată?

Desi am vazut multe opinii si pe-aici pe forum, eu raman la parerea ca trebuie sa ne rugam si pentru cei mai pacatosi. Unii sustin ca nu avem voie sa ne rugam pentru cutare care e betiv, cutare ca e desfanat, cutare ca e ratacit sau injura sau e ateu si tot asa. Din pacate ajungem sa facem iarasi legile noastre si nu pe cele ale lui Dumnezeu. Mantuitorul a apreciat intotdeauna staruinta in rugaciune, si chiar daca initial a spus ca nu trebuie sa se dea din painea fiilor la caini, pana la urma orice rugaciune, ajunge sa fie ascultata. Este unicul fel de a ajuta cu adevarat pe cineva sa se indrepte. Mai bine decat Dumnezeu, nimeni nu stie cum sa-l faca pe om sa se indrepte!

Probabil ca Dl. Dragomir poate sa explice mai bine si mai clar, dar acest fragment din Sf. Evanghelie, din perspectiva catolica, se refera la purgatoriu. Sufletele din purgatoriu sunt ale acelor oameni care, desi au murit in stare de har sau prietenie cu Dumnezeu ("Prietene") adica fara pacat de moarte neiertat prin spovedanie, si deci sunt invitati la Nunta, se prezinta nu inca in stare de perfecta sfintenie, adica haina lor de nunta nu este (inca) potrivita prin pacate mai mici, atasament fata de pacat, lucruri materiale, pamantesti sau omenesti. Sf. Scriptura spune ca nimic din ceea ce este necurat nu poate intra in Imparatia lui Dumnezeu. Deci este nevoie de o curatire a sufletului inainte de a fi primit la Nunta Fiului de Imparat. Curatire care nu are cum sa fie nici usoara, nici ne-dureroasa. Daca o iei asa, fragmentul are sens.

Din perspectiva ortodoxa, da, de fiecare data cand se citeste aceast fragment raman nedumerita, nu prea imi dau seama la ce/cine se refera.

De acord cu tine , Marius!Oare daca vom fi chemati noi, crestinii de astazi, ce vom raspunde ?Fiecare dintre noi are un plan in gospodaria sa.Tinerii sa invete, sa-si faca o cariera, sa se casatoreasca, sa aiba conditii bune trai.Pana si cei mai in varsta au tot felul de planuri, cu toate ca n-ar trebui , ca plecarea lor la Domnul este mai aproape fata de a celorlalti.Dar daca noi tot amanam pregatirea pentru CINA vom fi printre cei care nu vom "gusta" din ea.Domnul, in bunatatea Lui asteapta inca sa ne facem timp si pentru El si sa participam cu sufletul curatit de tina, sa ne lepadam de mostenirea trecatoare.Casa nu I s-a umplut ,mai sunt locuri , doreste sa fim cu El, asa cum ne-a promis , ne-a pregatit loc fiecaruia in parte inca de la intemeierea lumii.Noi, insa ascultam de potrivnicul sufletului nostru care ne impiedica sa dam curs invitatiei.Si pentru ca omul asculta glasul vrajmasului si nu face voia lui Dumnezeu, el singur se judeca si singur isi ia plata pe care o merita.

Camy, ai fost tare simpatica si ingenua aici. :25:
Da, e plin de necredinciosi! dar oare cat de credinciosi suntem chiar noi?.. Tin minte ca mama unei bune prietene, prin exemplul ei personal si blandetea fara margini, a fost cea care mi-a insuflat si mie ideea schimbarii. Insa primul pas trebuie sa vina de la cei pe care ne gandim sa-i schimbam.. nu noi, ci Dumnezeu, caci El va face ceilalti 99 pasi ca sa ajunga la marea intalnire.
Doamne ajuta!

Il votez ca pe cel mai bun raspuns :)

nepricepere
 

Daca tot suntem la subiectul asta,eu am o dilema,o contradictie pe care nu pot s-o inteleg,cu referire la Mantuire...
Ceea ce stim este ca Iisus ne cheama pe toti sa mostenim Viata Vesnica si ca misiunea Sa a fost sa arate omenirii calea spre promisa Mantuire;insa in Apocalipsa se aduce in discutie,Cartea Vietii si nr.concret de suflete care sunt inscrise si deci DEJA stabilite a celor care vor trece...
Scuzati-ma dar nu inteleg,de ce aceasta programare fixa de locuri,ca sa ma exprim asa,cand iubirea Lui Dumnezeu este infinita si normal ar fi sa putem trece cat mai multi?

Va rog ,cei care stiti talcul acesta sa mi-l dezvaluiti si mie,ca nu pricep...

Dumnezeu ar vrea sa fie toti oamenii inscrisi in Cartea Vietii, sa ii mantuiasca. El ne creeaza pentru a Se uni cu noi. Insa nu ne forteaza sa-L iubim, nu ne mantuieste cu forta. Mantuirea tine si de libertatea noastra.

Dar Dumnezeu e atotstiutor, ii cunoaste pe cei ce au ascultat, asculta si vor asculta cuvintele Lui, implinindu-le; cunoaste numarul tuturor celor ce vor alege sa nu rupa legatura cu El, sa nu-I intoarca spatele.

ce-i mai nimerit sa facem?
 

Ma gandeam daca nu cumva ar trebui sa ne indreptam atentia asupra noastra?Nu cred ca aceasta solutie de a ne ruga pentru cei pacatosi este valabila pentru toti...Daca si eu sunt o pacatoasa ,pot oare sa ma socot vrednica de a ma ruga pentru un alt pacatos?Adica eu ma consider o pacatoasa mai buna?
Eu ma ingrijesc de soarta altora,dar oare eu am terminat lucrul cu mine?Imi doresc ca X sa se mantuiasca,dar eu am lucrat la asta?Un student care nu numai ca nu-i pregatit,dar mai are si aroganta ca vrea sa-l ajute pe altul...
Nu stim ce ne rezerva aparentele,noi ne putem crede mai buni ca altii pe care ii vedem beti sau drogati,dar daca unii dintre ei se trezesc intr-o zi si devin mai credinciosi ca noi?
Desigur,eu vb in numele meu...

Aceasta pericopa la care va referiti , daca imi ingaduiti sa-mi fac referire, este una superba si inchide in ea sau tine sub cheia ei multe taine ale dumnezeirii care astazii desi sunt tilcuite sunt iignorate de multi ''f. bunii crestini" sau chiar sunt blasfemiate prin comportamentul si intelegerea in mod libertin a tuturor porunciilor lui D.zeu.
Aceasta pericopa , ca de altfel intreaga evanghelie, arata , celor care si voiesc sa inteleaga si sa creada , ca poruncile lui Hristos de a iubi si de a ierta , inainte de orice alte porunci , nu sunt chiar asa de aplicat la voia intimplarii cum multi cred. Pai i-a ginditi-va , daca Hristos insusi ii iubeste si ii iarta pe toti oamenii otova , fara a face distinctie intre ei , ce sens ar mai avea haiina de nunta obligatorie sau refuzarea celor care nu o au . Ce , D.zeu care este esenta iubirii nu putea sa ierte si sa iubeasca si pe cei care nu au asemenea haina si sa ii primeasca ? Ba da, numai ca D.zeu nu gindeste si nu actioneaza asa de simplist cum voim noi , unii , cei mai multi sa o facem !
Desi se explica de multe ori, ca sa intelegem si mai bine , atunci cind ne spune ca imparatia cerurilor se ia cu multa sila , adica nu asa oricum, atunci cind a lasat inriurirea Duhului Sfint asupra sfintelor sinoade si sfintilor prin care a poruncit crestinilor sai sfintele canoane , atunci cind in mod anticipat acestor canoane , el a spus cu multa atentionare si greutate ': '' ...sa pastreze toate cite v-am poruncit voua " si atunci cind precizeaza , prin gura sfintului apostol Ioan teologul aceasta multime de ,,toate" zicind : ,,... caci daca s-ar fi scris toate cite a facut si a invatat ACESTA atunci cartile acelea nu ar fi incaput in tot pamintul "cu toate acestea noi intelegem si facem din porunci doar ce ne convine noua , iar cu restul ne dam rastalmacitori de ocazie oarecum asemeni marilor sfinti !

Deci mare atentie la modul cum vrem sa intelegem si sa traim Evanghelia. Nu este bine sa ne pironim si sa ne oprim intr-un cuvint sau altul al Mintuitorului ! Este obligatoriu pt. a noastra mintuire sa le cunoastem si sa le intelegem pe toate cite le-a zis si poruncit si sa citim in fiecare zi din parintii bisericii pt. o aprofundare continua a credintei .
Daca din toata porunca lui Hristos noi o alegem doar pe aceea cu iertatul sau cu iubitul sau cu grija de mintuire a aproapelui sau D.zeu mai stie cu ce atunci se cheama ca nu am facut mare lucru ! Astfel nu ne aratam decit neputinta si lipsa de adevar in care voim sa traim, faptul ca iertarea si iubirea noastra sunt mincinoase si neputincioase, situindu-ne inafara adevarului complet . Ori iubirea , iertarea si marturisirea lui Hristos se face numai in adevar, in tot adevarul, in toata cunostinta de cauza, altminteri...Toate trebuiesc dar mai ales corect intelese .

Iubim ce este de iubit, iertam in condiitiile in care se iarta si ce este de iertat (ca nu o sa ne apucam noi sa ne dam mai cumsecade decit sfintii care au facut sfintele canoane si sa deslegam ce nu este de deslegat sau in alte conditii decit spun sfintele canoane), intram in sfinta biserica (adica la masa Domnului ) in haina de sarbatoare musai si nu in stare de necuratenie, ii cinstim sfinta cruce, icoanele, sfintii sai casnici , postim , ne infrinam si il laudam numai dupa felul in care El ne arata in sfintele si de D.zeu inspiratele canoane si nu cum ne vine noua la minte pe motiv ca vezi doamne Hristos ne iarta oricum deoarece noi suntem zidirea sa si ca atare nu suntem necurati . Adevarat ca el ne-a facut curati , dar noi ne necuratim de sute de ori numai intro singura zi !


In incheire , pericopa este deosebit de profunda si inteleapta . Eu nu am talmacit mai nimic din ea deoarece se gaseste la indemina tuturor in cazanie precum si la sfintii pasrinti . Cei interesati , daca au sa caute, se vor lamuri cu virf si indesat .


Ca o masura generala de vietuire in Hristos : nimic nu se face si se traieste dupa propria minte si parere ci dupa porunci . De aceea ni s-au dat sfintele canoane (pt. indreptarea vietii si nu pt. strimbarea ei !) si tot de aceea sfintii parinti au tilcuit tot cuvintul Evangheliei !

Din cate-mi amintesc, cred ca ma refeream la cei pe care-i trecem in pomelnic. Dar avand in vedere atat invataturile Mantuitorului cat si a sfintilor parinti, cred ca a ne ruga unii pentru altii e mult mai important decat a ne ruga pentru noi insine. Pentru ca ne desavarsim puterea de a ierta si de a solidariza cu cel de langa noi. In plus, avand in vedere ca la ceilalti vedem mult mai repede greseala si suntem mult mai neingaduitori decat cu propriile noastre pacate, se presupune ca in timp, tot spunand altora sa faca ceea ce noi insine nu suntem in stare, reusim in timp, cu rabdare si staruinta, sa mai lasam din mandrie si orgoliu, daca se intampla sa mai si intelegem ceva din toate acele invataturi. Daca insa printre doua sfinte invataturi mai umilim pe cate unul si ne construim aureole care ne dau dreptul la arogante si titluri, e mai greu de crezut ca rugaciunea noastra pentru altii ajunge mai departe de sfanta candela.

Pai tocmai asta vreau sa subliniez,ca daca acel numar de suflete din Cartea Vietii este real,atunci este foarte grav...ce inseamna 144.000 de suflete la enormitatea de miliarde care se perinda de mii de ani prin lume?
(Am facut eu niste calcule cu aproximatie,impartind cei 2010 in generatii de 70 de ani,la care am asociat 144.000,insa am ajuns la concluzia ca nu-mi va ajuta la nimic aceste calcule)

Da ,dar poate exista si compasiune.Un student slab pregatit intelege cel mai bine pe altu aflat in aceiasi situatie,si acela ii va sufla daca are cum sa il ajute.Un tocilar nu va sufla,ca nu intelege

Iar este femeia - pacatul oamenilor? Va rog mult sa n-o mai luam de la capat cu astfel de judecati.

Revenind la intrebarea initiala, si eu am nelamuriri, asa cum am si in cazul altor doua pilde.

1. De ce au fost invitati (la inceput) numai barbati?
2. De ce, asa cum a mai intrebat cineva au fost chemati fara sotie/familie, fara a fi anun tati in prealabil de intentia cu masa?
3. De ce mai intai numai cei bogati si abia pe urma, in lipsa lor, pe cei saraci, bolnavi, chinuiti?

Nu stim noi sa talcuim.
Unii spun ca este vorba de Sf. Impartasanie la care ne cheama insusi Iisus, ca cei chemati (bogatii) sunt cei indreptatiti s-o primeasca, iar ceilalti sunt pacatosii si ca pacatele cele mai mari sunt care te impiedica in credinta sunt: averea, femeia si nu mai stiu ce.
In alte pilde este pe dos.
Si parca nu vad legatura (la fel ca in alte pilde cu nelamuriri) cu Iisus si invataturile sale.
Parca este prea mare diferenta. Sau nu pricep eu.
1. Atat aici cat si in pilda cu fecioarele si uleiul, mi se pare ca numai unii ar fi chemati, ca locurile ar fi limitate. Restul, raman pe afara.
Nu vad acea comuniune pe care o tot predica de fapt Iisus. El spune ca trebuie sa-i iubim si ajutam pe ceilalti. Si eu vad aici si rolul nostru de a-i ajuta si pe altii sa vada credinta si a (re) veni pe drumul bun.
Unde este sotia, familia? Nu trebuie sa-i luam si pe ei la mantuire?

2. Cine sunt cei buni, cei chemati si cine cei ne-chemati?
Nu cumva este invers? Cei buni, care sunt chemati, sunt de fapt mai putin buni, chiar farisei, iar cei mai pacatosi, mai neputinciosi sunt cei mai buni in final (la fel ca si talharul de pe cruce).

3. De ce acelora care au obstacole si nu pot veni, nu sunt ajutati cumva, asa cums punea cineva: vino cu sotia, hai ca te duci dupa aceea la camp, sau mergem impreuna si etc. De ce sunt alungati din prima?

3. Eu nu vreau sa judec aici pilde din Scripturi. Cine sut eu s-o fac. Nu ma pricep, dar daca tot s-a pus in discutie si s-a intrebat, eu n-as lua-o chiar asa aspru cum spune Florin, ca suntem chemati si nu vrem sa mergem la Sf. Impartasanie.
Mai degraba ma gandesc si eu ca este vorba de moddul in care suntem chemati si de obstacolele de care ne lovim.
Nu cred ca este cineva care sa fie credincios si sa nu vrea sa se impartaseasca. Ci mai degraba nu poate din cauza unor obstacole, a unor greutati. Cred ca acela care este trimes sa cheme la masa (preotul, daca voi asa vedeti pilda, ca fiind Iisus cel ce invita), are un rol f.important: felul in care invita si ajutorarea celor invitati, mijlocirea intre cele doua interese.
Daca de la bun inceput punem multe conditii, riscam sa nu vina nimeni.
Si in viata reala, omeneasca, procedam cu diplomatie: vedem cum stabilim data si ora ca sa poata si ceilalti, chemam si sotia/sotul si nu rupem familiile, etc.
Ma gandeam acum la conditiile pentru impartasanie si la ce slalom a trebuit sa recurg cel putin acum de Craciun ca sa pot s-o fac. Dumnezeu m-a ajutat si m-a primit. Dar este o rupere a ta in bucati: intre biserica si oameni (familie, prieteni, colegi), munca si alte obligatii lumesti si bisericesti. Daca nu o respecti pe una, se supara acela.

Eu inteleg participarea la credinta ca fiind o optiune,nu o povara ca urmare a insistentei obositoare a Lui Dumnezeu;daca tu ai altceva mai bun si interesant de facut,de ce sa insiste la nesfarsit?
Obstacolele de care vorbim sunt pur subiective si vizeaza aparentele care ne guverneaza existenta:viata materiala,cariera,relatiile si familia;suntem neputinciosi sa-L urmam pe Dumnezeu pentru ca existenta noastra s-a angajat in alte activitati,carora noi le dam o importanta nejustificata.Si atat.

N-as vrea sa intru in polemica, n-are sens. Poate tu traiesti la manastire, sau esti pur si simplu mult prea tanara ca sa stii ce inseamna viata si credinta.
Credinta este o optiune, dar grea. Este greu de dobandit si greu de dus.
Orice lucru pe lumea asta este in fond o optiune, poate insa sa fie usor, sau greu.
Si sportul este optiune si are riscul sau, si somnul sau mancatul este o optiune, dar este ceva simplu (cel putin pentru cei sanatosi).
Dumnezeu nu ne roaga, nu insista. Ne cheama doar, poate.
Noi suntem cei care mergem sau nu spre El.
Credinta, oricat am dori noi s-o atingem, s-o traim este grea, fiecare in felul ei.
Obstacolele si greutatile din viata noastra nu sunt subiective si nici aparente, Yasmine. Sunt realitati fara de care nu putem trai.
Asa a lasat Dumnezeu: sa muncim, sa invatam, sa avem o familie (sau daca nu, sa traim in manastire, si tot f.greu este si asta).
Si trebuie sa le dam importanta lor. Trebuie sa muncim ca sa capatam ceva de munca. Trebuie sa muncim ca sa ne castigam existenta (locuinta, hrana, haine, etc.) si nu vorbim aici de cariera. Trebuie sa avem un loc in viata, si eremitul si tot nu este chiar singur pe lume, asculta si el de cineva (de un schit de regula). Unii fac copii, altii devin calugari sau preoti.
Greutatea de care vorbeam eu este de a imbina viata reala cu cerintele credintei, sa ne impartim intre cele doua obligatii, caci sunt pana la urma obligatii, din momentul in care le-am imbratisat.
I-a incearca tu sa nu te duci la scoala, sau la serviciu , uite-asa, pentru ca vrei tu sa te duci la biserica. Ce crezi, ca ti se intampla? Ai necazuri la scoala, la serviciu si ti-ai facut si pacat la Dumnezeu ca nu ti-ai vazut de treaba.

Ma bucur ca nu vrei sa intri in polemica pentru ca nu este o optiune de-a mea si ar fi chiar pacat pentru timpul si motivul pentru care am ales sa vizitez acest site...
Fiecare vorbeste aici din proprie experienta,sau raportat la modelul propriu,deci daca am afirmat ceva am facut-o gandindu-ma la "eu ce am facut in conditia data?",deci nu am scris un scenariu stiintifico-fantastic!
Cunosc o gramada de oameni minunati pentru care Dumnezeu este principala prioritate,insa au o viata sociala absolut normala,cu diferenta ca nu se zbat nebuneste pentru mai multi bani,se gandesc mai mult la altii si mai putin la ei,si-au ales un partener de viata pe alte criterii decat frumusetea fizica sau starea materiala si sunt mereu in biserica!
Carcotasii pot spune ca sunt atatea de facut in secolul asta ca nu mai timp de Dumnezeu,oare?Cum este cand te indragostesti de cineva si iti faci timp numai pt persoana aia?Cum este cand ai un sport favorit sau o activitate si-ti faci timp s-o practici?
Am intalnit in SUA ,doua cupluri tinere care lucrau cu mine,iar dupa serviciu care era ocupatia sau hobby-ul lor?Putin TV,putin internet insa marea parte a timpului citit carti de rugaciuni sau carti religioase-pentru ca de biserici ortodoxe nici nu se pune problema aici;a insemnat foarte mult pentru mine sa intalnesc acesti oameni pentru ca mi-au dat si mie forta sa cred ca se poate si ca Dumnezeu poate sa existe ca prioritatea ta,numarul 1 fara ca sa nu fi integrat in societate!

Dupa cate stim,serviciile religioase au loc dupa-amiaza si dumninica dimineata(dupa orele de serviciu sau scoala) deci nu stiu in care conditii se poate intampla altfel??
Iar biserici sunt destul de multe,unele pe langa locul serviciului sau scolii,daca pleci cu 10 min mai devreme la scoala sau serviciu,poti sa intri in biserica pentru o rugaciune macar!

Sunt multe de spus,insa imi cer scuze daca nu m-am putut face inteleasa asa cum am vrut...