Crima de onoare
 

Ce parere aveti de crima de onoare? in unele tari inca se practica acest lucru si de cele mai multe ori chiar de catre un membru al familiei. "M-a facut de rusine! trebuie sa moara! ca sa-mi spal onoarea"

Este o prostie.
Din pacate moare lume din cauza ei.

o aiureala ce e preluata din codul Bushido al samurailor

codul Bushido prevede spalarea onoarei prin sinucidere rituala nicidecum sa omori pe altul daca ti-ai pierdut onoarea

,,Cand onoarea se spala cu sange" partea I
 

,,O intalnire in pragul zorilor, cand negurile noptii inca nu s-au risipit, numaratul pasilor, mirosul iute de praf de pusca, zanganitul spadelor incrucisate, picaturi de sange pe pamantul reavan. Intr-un cuvant – duelul. Un obicei milenar, „dreptul barbatilor”, cel mai des uzitat mod de a spala onoarea patata prin cine stie ce jignire. De-a lungul vremii, acest obicei „barbatesc” a facut numeroase victime, aproape la fel de multe ca razboaiele. Si la urma urmei, ce altceva au fost duelurile decat niste razboaie personale, purtate, la fel ca si conflictele dintre tari, in numele orgoliului, dar, la drept vorbind de dragul bogatiei, gloriei sau al nurilor vreunei „Elene din Troia”?

Intr-una dintre salile Muzeului Maritim din orasul croat Dubrovnik, vizitatorii pot admira o frumoasa pereche de pistoale, vechi de sute de ani. Capodopere ale mesterilor faurari italieni, aceste pistoale placate cu argint nu sunt niste arme obisnuite, ci piese unicat: au un singur glonte, mai masiv decat cele normale, iar teava mai scurta. Scopul lor era unul singur: sa serveasca drept „aparatoare ale onoarei” participantilor la dueluri.
Desigur, pistoalele au fost printre ultimele arme folosite in duel, fiindca in evul mediu, se foloseau preponderent sabia sau chiar pumnalul. De fapt, am putea spune ca primele dueluri nu dateaza din era cavalerismului medieval, cand palatinii se impungeau pe rupte din pricina unei singure ocheade aruncate delicatelor domnite sau din cauza unei vorbe aruncate aiurea, la ospete.

Ele sunt mult mai vechi, caci am putea considera „duel” si obiceiul, existent la multe popoare antice, ca in locul unor intregi armate sa lupte doar cate un reprezentant al acestora, ales dintre cei mai viteji si mai puternici soldati. Legendarul Ahile a fost unul dintre acesti „duelgii” in numele ostii, iar celalalt supranume al nu mai putin legendarului Cid spaniol, „Campeador” vine tocmai de la faptul ca el reusise sa castige, prin duel individual, multe batalii pentru suveranii sai.

Un obicei stravechi

Cum se declansa un duel? Initial, adica la inceputul perioadei medievale, atunci cand duelurile au cunoscut o epoca de mare inflorire, cavalerul care-si simtea onoarea prejudiciata, arunca manusa de fier a armurii in fata preopinentului; daca acesta o ridica, insemna ca accepta provocarea, daca nu, nu era obligat sa se prezinte la duel si scapa sigur cu viata, dar era dezonorat pe vecie.
Nu-i de mirare ca absolut toti cavalerii preferau prima varianta. Mai tarziu, adica prin secolele 18-19, a aparut obiceiul lovirii adversarului cu manusa de catifea a celui ofensat, inainte ca aceasta sa fie aruncata. Desigur, se poate spune ca secolele respective au insemnat perioada de maxima inflorire a duelului, cand era chiar de bon-ton sa provoci sau sa fii provocat la duel si ziarele bulevardiere nu mai pridideau sa insereze, in paginile lor, stiri despre cine s-a mai batut si cine a mai murit in duel, caci duelul devenise un moft la moda... De obicei insa, duelurile erau declarate doar de amorul artei, fiindca, odata ajunsi la locul ales pentru a incrucisa sabiile, rivalii preferau sa fie impacati de martori decat sa-si verse pretiosul sange.

Si doamnele se-mpusca, nu-i asa?

Interesant e faptul ca, desi au fost considerate o metoda barbateasca de a-si repara onoarea, duelurile au fost practicate nu doar de domni ci si de doamne! Cel mai faimos duel feminin a avut loc in 1792, in Anglia, intre lady Amleria Braddock si doamna Elphinstone. Marul discordiei l-a constituit, desigur, cochetaria specifica urmaselor Evei, intrucat cele doua respectabile doamne s-au luat la harta dupa ce prima a facut o remarca nepotrivita la adresa celei de-a doua.

,,Rivalele" :) s-au duelat prima data folosind pistoale cu un singur foc. In vreme ce lady Braddock a tras aiurea, doamna Elphinstone a fost foarte aproape de a-si rapune adversara, glontele ei trecand prin palaria acesteia. In ciuda apelurilor facute de martori, spre a se impaca, doamnele nici n-au vrut sa auda de asa ceva si au continuat lupta, incrucisand sabiile. Doamna Elphinstone a fost ranita la mana si adversara ei a cerut incetarea luptei, impacarea fiind consfintita printr-o scrisoare semnata de amandoua.

Poe, duelgiul betiv

Adesea se intampla ca soarta duelurilor sa fie hotarata nu de participanti ci de martorii lor. Acestia urmareau ca lupta sa se desfasoare dupa toate regulile onoarei si cavalerismului si nimeni sa nu triseze. Au existat chiar cazuri in care, atunci cand unul dintre duelgii a incercat sa triseze, propriul sau martor sa-l impuste! Secunzii se trezeau chiar implicati in schimbul de focuri, fara voia lor – asa ceva a patit, de pilda, in tinerete, cel ce avea sa devina presedintele Statelor Unite, Andrew Jackson, ranit in umar in urma unei lupte generale, iscate din cauza unui duel la care participa in calitate de martor.

Deosebit de importanta pentru evolutia ostilitatilor era alegerea armelor, cel provocat la duel avand rolul decisiv in aceasta. Provocat la duel, un alt viitor presedinte american, Abraham Lincoln a profitat de situatie alegand sa se bata nu cu pistoale ci cu sabii lungi, care constituiau pentru el un avantaj, data fiind lungimea neobisnuita a bratelor sale. Duelul s-a incheiat din fericire fara victime, adversarul lui Lincoln cerandu-si scuze dupa primele fandari...

Capitanul unei baleniere ameriane, Samuel Harvey, a fost provocat la duel de catre un partener de jocuri de carti, pe care-l lovise in timpul unei partide, acuzandu-l ca a trisat. Harvey a ales drept arme de duel doua harpoane si, pentru a-i da de inteles rivalului cu cine s-a pus, inainte de lupta a luat un harpon si l-a infipt in trunchiul unui copac, aflat la 20 pasi distanta. Desigur, cartoforul palmuit a cerut imediat anularea luptei. La fel a procedat si Edgar Allan Poe care, dupa ce a facut greseala de a-l provoca la duel pe un pistolar notoriu, si-a dat seama ca n-are nici o sansa in fata acestuia si s-a prezentat la locul duelului mort de beat. Lupta s-a anulat si a doua zi Poe si-a cerut scuze.

O lupta la inaltime

Curiozitatile din sfera duelurilor nu lipsesc. De pilda, la sfarsitul secolului 19, doi francezi s-au duelat pocnindu-se reciproc in cap cu bile de biliard iar pe la 1400, un cavaler a provocat la duel un caine, pentru ca acesta ii furase lenjeria intima a domnitei sale, gest considerat inadmisibil de catre vajnicul razboinic. La curtea unuia dintre nenumaratii suverani ai ducatelor germane, prin secolul XVII, unul dintre curteni a ras de bufonul pitic al regelui, spunand ca n-ar fi in stare sa omoare in duel nici un curcan. Piticul l-a provocat la duel si l-a impuscat drept in inima pe impertinent.
Cel mai faimos duelgiu din istorie a fost fara indoiala americanul Richard Martin, poreclit „Humanity Dick” sau „Tragaciul”. Luptator inflacarat pentru drepturile animalelor, el nu manifesta nici un fel de compasiune pentru rasa umana si de aceea n-a precupetit nici un efort spre a-i imputina reprezentantii: a luptat in peste o suta de dueluri si nu a pierdut nici unul, trimitand pe lumea cealalta cateva zeci de adversari. In cadrul unui episod tragi-comic, desfasurat pe la 1880 in Franta, un doctor a preferat sa lupte imbracat numai in chiloti, pentru ca nu cumva, in cazul in care ar fi fost ranit, tesatura de la haine sa-i patrunda in rana si sa provoace infectarea.

Dar cel mai spectaculos duel a avut loc tot in Franta, in 1808, participantii luptand nu de pe pamant, ci din aer, mai precis din nacelele a doua baloane cu aer cald ridicate deasupra Parisului. Domnii de Grandpre si de Pique s-au luptat pentru farmecele renumitei dansatoare Mademoiselle Tirevit, care era iubita oficiala a unuia dar amanta secreta a celuilalt. Pe 3 mai 1808, sub privirile unei uriase multimi, cei doi parizieni s-au ridicat la circa 600 metri inaltime, in preajma palatului Tuileries si, aflati la circa 50 de metri unul de altul, au tras. De Pique a ratat tinta, dar de Grandpre a nimerit in panza balonului: rivalul sau si secundul acestuia s-au prabusit in cateva minute, pe acoperisurile cladirilor de dedesubt, gasindu-si instantaneu moartea. De Grandpre si martorul sau au planat lin spre vest si au aterizat, la 30 km distanta de Paris."

,,Cand onoarea se spala cu sange" partea a-II-a
 

,,Duelul este cea mai spectaculoasa si mai corecta forma de executie” – spunea Descartes, facand aluzie la reglarea de conturi intre doi barbati care-si disputa onoarea intr-un mod cat se poate de corect, fara sa apeleze la justitia umana obisnuita. Dar, spunea filosoful francez, „de cele mai multe ori, duelul are o cauza care nu justifica moartea, si de aceea o resping, caci pe primul plan este vanitatea care atinge forme absurde”. Vanity is my favorite sin....

Asa cum era vazut in perioada evului mediu si in secolele urmatoare, duelul are si o nuanta nedreapta. Caci nu intotdeauna partea lezata – cea care „arunca manusa” celui care insulta – este si cea care isi pierde viata. De aceea, dreptatea este stramba de multe ori, insa cel trecut in nefiinta nu mai sufera de orgolii ranite, iar supravietuitorul nu este un ucigas in litera legii, ci numai in spiritul ei. Apartinand, de regula, clasei superioare a societatii, provocarea la duel nu putea fi ignorata. Martorii fiecarei parti stabileau armele si terenul de lupta – ferit de ochii multimii –, totul fiind o chestiune privata. Regulile medievale spuneau ca inclestarea inceteaza daca unul dintre combatanti este ranit si nu mai poate continua infruntarea. Dar daca apriori se stabilise ca duelul se desfasoara pana la moarte, atunci lupta se relua dupa insanatosirea ranitului (este cazul nuvelei „Duelistii” de Joseph Conrad, publicata in 1908; combatantii au reluat lupta pe parcursul a peste patru decenii, fara ca vreunul dintre duelisti sa moara, abandonul fiind datorat batranetii).


Punerea in joc a onoarei avea doua laturi. Prima privea insasi cauza provocarii la duel. Asa cum sustin istoricii acestor „razboaie discrete si strict personale”, la mijloc era, de cele mai multe ori, o femeie. Gelozia juca un rol primordial, mai ales daca doamna cu pricina apartinea inaltei societati. Insa un cuvant sau gest insultator de alta natura sau – asa cum spune istoricul francez Delbruy – o banala partida de carti putea declansa mecanismul jocului de-a moartea si onoarea. A doua nuanta a corectitudinii consta in respectarea regulilor mutual admise. Daca vreunul dintre combatanti se abatea de la o regula, atunci martorii aveau dreptul sa-l ucida fara ca nimeni sa se opuna.

Dupa cum spun unele cronici engleze si americane din secolul XIX, duelul cu pistoale oferea uneori prilejul unor executii ale duelistului care a deviat de la cutuma prestabilita. Informatiile se refera indeosebi la duelurile pistolarilor din vestul SUA. In aceste cazuri, trebuia respectat numarul de pasi pe care fiecare luptator il facea pana la realizarea distantei preconvenite de comun acord. Cine „se grabea” era executat de asistenta.

Desi primele dueluri din Europa ar fi apartinut societatii vikingilor, primul „Cod al duelului” a aparut in perioada Renasterii italiene. Onoarea „spalata” prin duel reprezenta, in opinia autorilor, „o forma judiciara paralela de eliminare a blasfemiatorilor, criminalilor nedovediti, falsificatorilor si trisorilor si chiar a celor care molestau femei fara aparare”.


Cazuri celebre ale istoriei duelului

Cronicile duelurilor faimoase alcatuiesc o istorie paralela a epocilor in care onoarea s-a „vindecat cu sange”. Primul duel clasic de mare rezonanta s-a desfasurat in Franta anului 1547, la 10 iulie, intre Guy de Jarnac si contele François Chataigneraie. Cazul a intrat in istorie sub numele de „Lovitura lui Jarnac”. Acesta era un ageamiu intr-ale luptelor cu spada, pe cand Chataigneraie era un favorit al regelui si redutabil spadasin. Jarnac a facut, in mod surprinzator, o fandare si si-a ranit adversarul. Uluit de aceasta manevra castigatoare, contele a refuzat cu demnitate asistenta medicala si a murit datorita hemoragiei.

In 1598, celebrul autor englez de piese de teatru, Ben Jonson (confundat de unii cu Shakespeare) l-a ucis in duel pe actorul Gabriel Spencer, care-si batuse joc de o piesa a maestrului. In 1609, la nivelul cel mai inalt al nobilimii engleze, s-a desfasurat un duel cu dublu deces: Sir George Warton si Sir James Stuart. In 1613, doi lorzi s-au refugiat in Olanda, din cauza prigoanei regale impotriva duelului. La mijloc era o femeie exceptional de frumoasa, pe nume Venetia Stanley. Lord Sackville l-a ucis pe Lord Bruce, dar Venetia s-a maritat cu Sir Kenelm Digby, nedorind sa fie nevasta unui criminal...

In 1832, un proeminent matematician francez, Evariste Galois, este omorat in duel de catre Perscheux d’Herbinville. Se pare ca la mijloc era o jignire de natura profesionala. In SUA, unul dintre cele mai faimoase dueluri s-a petrecut la 16 mai 1777, intre doi oameni politici importanti cu opinii diferite. A fost vorba despre Button Gwiunnett, semnatar al Declaratiei de Independenta, si preopinentul sau Lachlan McIntosh. Ambii au fost raniti de focurile de revolver, dar McIntosh a murit trei zile mai tarziu. Tot in lumea politicii de rang inalt este consemnat duelul dintre vicepresedintele SUA Aaron Burr si secretarul Trezoreriei nationale, Alexander Hamilton. Acesta din urma si-a pierdut viata, la 11 iunie 1804. La 13 septembrie 1859, senatorul SUA David Broderick isi pierde viata in duel cu fostul sef al Curtii supreme din California, David Terry.

Primele dueluri faimoase din Rusia s-au inregistrat in anul 1817. Cronicile spun ca din cauza rapitoarei balerine Avdotia Istomina, contele Zavadovski l-a ucis pe contele Sheremetev, iar revolutionarul Iacubovici l-a impuscat pe actorul Alexander Cribodeov, din cauza aceleasi femei fatale..."

Cititi si ,,Duelul la romani">AICI

Dragul meu esti total pe dinafara daca nu cunosti unele lucruri nu te mai obosi sa atragi atentia doar asa ca ai vazut si tu filme si doar asata sa promovat prin ele (sinuciderea )Codul Bushido prevede ambele modalitati

Eu cred ca e un lucru necesar. La ultimul rand, daca nu poti sa iti controlezi resursele reproductive (femeile), trasaturile genetice cum si valorile culture nu vor fi reproduse. Deci cei care nu isi apara onoarea dispar.

crima de onoare este un lucru necesar??

Total NEORTODOX!!! E nevoie să spun mai multe?

„Să nu ucizi.” (zicea Cineva odată)

Am să mai adaug...nici trupeşte, nici sufleteşte. Crima de onoare e de ambele feluri.

Poate vrei sa spui total INUMAN... crima nu are nici o legatura cu nici o religie, cult, concept filosofic...o crima nu are niciodata scuze..mai ales crima de onoare.

Daca injuri pe cineva de mama, acel cineva va avea aceasi reactie ca si ortodoxul, musulmanul, protestantul, buddistul etc...


Cica in coran barbatul poate sa-si bumbaceasca nevasta de cate ori doreste..dar ma intreb un lucru..cum un tata poate sa-si omoare propriul copil? "te-am prins citind programul tv! te omor!"... sau "te-ai uitat la x in piata!"...

Sa fie onoarea mai presus de orice? o onoare prosteasca...

parca in china mai intelegeam crima de onoare dar aceia se sinucideau... daca esuau intr-un razboi repede sabia in burta... chiar si in romania faceau la fel oamenii cand esuau si de rusine sa nu fie luati in deradere se sinucideau. Exemplu clar Decebal care s-a dat cu capul de copac ca sa nu fie trimis la Roma...

Cel mai grav este ca acele femei accepta si poate chiar le place sa fie omorate, mutilate, umilite

Crima nu poate avea decat o singura definitie. Nu exista crima din onoare!

Iesirea 21:17. Cel ce va grai de rau pe tatal sau sau pe mama sa, acela sa fie omorat.

Leviticul 20:9. Cel ce va grai de rau pe tatal sau sau pe mama sa sa fie dat mortii, ca a grait de rau pe tatal sau si pe mama sa si sangele sau este asupra sa.

Leviticul 21:9. Daca fiica preotului se va spurca prin desfranare, ea necinsteste pe tatal sau: sa fie arsa cu foc.

Citate luate de aici: http://www.biblia-ortodoxa.ro.

Ești iudeu? Nu mai suntem legați de Vechiul Legământ (Testament) căci a venit Hristos cu Legea cea Nouă (Noul Testament).

Ioan 8:7. „Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra”

Eu aveam impresia ca Biblia este cartea sfanta a religiei Crestine, cuvantul lui Dumnezeu cel perfect si infailibil. Daca e perfect de ce s-ar razgandi si ar elimina ce a spus pana atunci? Daca nu se mai aplica vechiul testament atunci tu de ce spui in semnatura ta ca esti impotriva "avortului, homosexualității, sectelor, ateismului, masoneriei, păgânătății, ereziilor", care sunt interzise in vechiul testament? Daca vechiul testament nu se aplica atunci nici cele zece porunci si nici acele interziceri nu se aplica. Mai exact ce se aplica si ce nu se aplica, si unde sunt specificate modificarile exacte?

Dar stai... Iisus nu a spus ca a venit sa schimbe legile, ci sa le inplineasca:

Matei 5:17-19

17. Sa nu socotiti ca am venit sa stric Legea sau proorocii; n-am venit sa stric, ci sa implinesc.
18. Caci adevarat zic voua: Inainte de a trece cerul si pamantul, o iota sau o cirta din Lege nu va trece, pana ce se vor face toate.
19. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, si va invata asa pe oameni, foarte mic se va chema in imparatia cerurilor; iar cel ce va face si va invata, acesta mare se va chema in imparatia cerurilor.

Deci conform citatului de mai sus atribuit lui Iisus, daca alegi doar ce iti convine din Sfanta Biblie (atat Vechiul cat si Noul Testament) si predici mai departe versiunea ta iti cam strici sansele de a mosteni imparatia cerului. Ba chiar spune clar in Ioan 12:48

48. Cine Ma nesocoteste pe Mine si nu primeste cuvintele Mele are judecator ca sa-l judece: cuvantul pe care l-am spus acela il va judeca in ziua cea de apoi.

Si ca sa fiu clar, eu nu sunt Iudeu, ci sunt Ateu. Sunt constient de faptul ca dupa Credinta voastra eu am un loc garantat in Iad, dar dupa cum vezi mai sus sunt sanse mari ca multi dintre voi sa imi fie colegi de cazan.


P.S. Ca sa pastrez subiectul threadului, iata inca una din legile care Iisus a spus sa le respectati daca vreti sa ajungeti in Rai:

Deuteronomul 22:23-24

23. De va fi vreo fata tanara, logodita cu barbat si cineva o va intalni in cetate si se va culca cu dansa,
24. Sa-i aduceti pe amandoi la poarta cetatii aceleia si sa-i ucideti cu pietre: pe fata pentru ca n-a tipat in cetate, iar pe barbat pentru ca a necinstit pe femeia aproapelui sau. Si asa sa starpesti raul din mijlocul tau.

Pedeapsa cu moartea nu este crimă. Este pedeapsă. Pedeapsa este unul dintre aspectele justiţiei, iar justiţia este un lucru bun. Prin urmare, pedeapsa este un lucru bun.

Dpdv logic acest rationament este total viciat.

Mie imi miroase foarte tare a troll in jurul dumitale.
Te-ai plictisit prea tare pe forumul "islamul azi" si intri nitel si pe-aici?
Gandirea dumitale este tipic islamica (vezi si topicul cu niqabul), si anume ca orice masura este acceptabila pentru a "controla resursele reproductive ale femeii" (numai cat scriu asta si ma cutremur).

:(

Se vede aici influenta catolica! Cum poate sa afirme un crestin ca pedeapsa cu moartea e un lucru bun? !

Foarte simplu: ce are a face pedeapsa cu moartea cu creştinismul ? Poţi fi bun ortodox, ca şi bun catolic, susţinând pedeapsa cu moartea. Regi, împăraţi şi domnitori, apuseni, răsăriteni şi pravoslavnici, unii dintre ei laudati cu sfinţii, au considerat legitimă pedeapsa cu moartea. Patriarhi şi episcopi i-au susţinut. A spus vreun conciliu sau vreun sfânt părinte că pedeapsa cu moartea ar trebui abrogată ? Care ?

Cât de des vedem chiar creştini, confundând creştinismul cu un soi de umanism secular bleg !

Dar nu suntem tot noi aia care sustin ca judecata este numai la Dumnezeu?!
Cine suntem noi sa retezam abrupt sansa la mantuire a unui om, condamnandu-l la moarte si omorandu-l??
Ca sa nu mai vorbim de porunca divina "Sa nu ucizi"!

Regii, imparatii si domnitorii laudati cu sfintii de care pomeniti au purtat razboaie pentru a preveni asuprirea neamului lor, asadar ei nu s-au regasit in postura de agresori sau de justitiari. De aceea au si fost sustinuti de catre patriarhii si episcopii vremii.

Si daca n-a abrogat vreun conciliu pedeapsa cu moartea, noi nu putem sa judecam cu ale noastre capete si sa ne dam seama ca omorarea de oameni in scop punitiv nu numai ca nu are nimic in comun cu crestinismul, dar mai si incalca flagrant ceea ce Insusi Dumnezeu a poruncit?

Citesc cu mare uimire postarea dvs. si ma intreb cum poate fi considerat "un bun crestin" (asa cum spuneti dvs.) cel care este de acord cu pedeapsa cu moartea??

Dacă asta înţelegeţi prin "judecata este numai la Dumnezeu", atunci, în exact aceeaşi logică, ar trebui desfiinţată meseria de judecător şi tribunalele cu totul.
În realitate, "judecata este numai la Dumnezeu" înseamnă cu totul altceva. Şi anume, înseamnă că oamenii nu pot cunoaşte starea (de graţie sau căzută) a cuiva, după cum clarific într-un mai vechi articol aici: http://sfantacruce.ro/myblog/mihnead...-sa-nu-judeci/

Dar cine a spus să retezăm abrupt şansa de mântuire ? Este o veche tradiţie ca, după pronunţarea dreptei sentinţe, vinovatul să aibă destul timp de reflecţie, să poată face penitenţă şi să beneficieze de restaurarea stării de graţie cu ajutorul ultimelor sacramente.


Dar nu este vorba aici de "crimele" din cadrul războiului just. Războiul just este o altă situaţie de exonerare de la porunca "să nu ucizi". Era vorba de pedeapsa cu moartea.

Cu prima parte a citatului sunt absolut de acord. Desigur că putem să judecăm cu ale noastre capete şi avem tot dreptul să nu fim de acord cu pedeapsa cu moartea şi să milităm împotriva ei, după cum militează comunitatea de la Sant Egidio şi alte grupuri catolice şi acatolice. Dar nu avem dreptul să susţinem că cei care au o părere contrară nu sunt buni creştini, atâta vreme cât acesta este un domeniu liber opiniei, un domeniu asupra căruia magisteriul nu s-a pronunţat într-un mod care să-i lege pe credincioşi.

Aşa cum noi credem că a fost bun creştin împăratul Constantin bunăoară, cel căruia îi spuneţi "întocmai cu apostolii", deşi a aplicat cu largheţe pedeapsa cu moartea. Sau Ştefan cel Mare, ori atâţia din domnitorii şi regii creştini pe care i-a dat această ţară sau alte ţări creştine.

Adevărate şi solide argumente împotriva pedepsei cu moartea sunt din altă categorie decât cea teologică. De exemplu, acela al posibilităţii erorii judiciare, care în acest caz nu mai poate fi reparată. Sau ca să se profite de acest instrument pentru avantaj politic, după cum s-a mai întâmplat în istorie, caz în care pedeapsa cu moarte nu mai este dreaptă, ci devine strâmbătate. Dar acest tip de argumente nu are de-a face cu religia.

Deci, ideea pe care eu încerc să v-o transmit este că e bine să ne abţinem în a-i judeca drept necreştini pe cei care îşi manifestă o opinie diferită de a noastră într-un domeniu deschis liberei opinii. Pe un alt topic, cineva îi socoteşte pe cei din Oastea Domnului eretici fiindcă fluieră în biserică. La propriu, cu fluierul. Încât mă tem de intoleranţa creştinilor tot atât de mult pe cât mă tem de intoleranţa ateilor.

Ar trebui facut un sondaj ,si cred ca o proportie covarsitoare s-ar pronunta impotriva pedepsei cu moartea.
Repet,Mihnea cu aceasta opinie si-a dat gandirea gresita pe fata,s-a compromis,desi pana acum a avut comentarii echilibrate si interesante.
A fi de acord cu pedeapsa cu moartea,inseamna ca nu s-a inteles nimic din mesajul lui Iisus(cu doi de i).

Daca lumea ar urma Evanghelia ,nu am mai avea nevoie de tribunale si judecatori,nici de regi sau conducatori,decat conducatori spirituali cum a fost Moise.

Stim ca atunci cand evreii au vrut judecatori si regi,Dumnezeu le-a ingaduit,dar era mai bine fara.

Acum ,ca sunt tribunale si Dumnezeu le ingaduie ,sunt de acord ,ca sa se pastreze ordinea in societate,dar pedeapsa cu moartea nu este necesara.Care ar fi argumentele uciderii? Nu mai bine ii lasam omului viata ca sa se pocaiasca? Suntem noi stapanii vietii de aici?

Si mai mult,in scrierile sale,Dostoievski(care intamplator era si impotriva catolicismului),a vazut in cei din inchisori,care isi ispaseau pedeapsa,caractere mai puternice si mai vii decat in libertate,adevarati oameni si adevarata pocainta...

Mihnea,e bine ca nu esti judecator sau om politic,ca altfel cine stie,militai pentru pedeapsa capitala!

Mai, voi sunteti cu capu' ? Crima este CRIMA, indiferent de motivatie. Nu este nci o scuza pentru asta. "Chip si asemanare", oare ?...Cand ucizi ?:4:

http://www.youtube.com/watch?v=cGCURDsbLvI

http://www.youtube.com/watch?v=ZjbJnZUJTYU

mi-e imi place partea cu "pepsi company""

Prin nici un fel de argument mestesugit nu va deveni negrul alb si nici omorarea oamenilor acceptabila. Eu asa cred.

Este o opinie admirabila. Pacat ca nu este sustinuta de Biblie.

Tu nu îți dai seama că Noul Testament nu e același lucru cu Vechiul Testament?

Se numește „Vechiul” tocmai pentru că nu este Legământul actual pe care noi trebuie să îl urmăm, ci a fost actual înainte de Hristos, pe vremea „iudeilor”.

Tu ai citit ce am scris mai sus? Am sa repet in caz ca nu ai vazut mesajul meu sau ai ales sa il ignori.



Eu aveam impresia ca Biblia este cartea sfanta a religiei Crestine, cuvantul lui Dumnezeu cel perfect si infailibil. Daca e perfect de ce s-ar razgandi si ar elimina ce a spus pana atunci? Daca nu se mai aplica vechiul testament atunci tu de ce spui in semnatura ta ca esti impotriva "avortului, homosexualității, sectelor, ateismului, masoneriei, păgânătății, ereziilor", care sunt interzise in vechiul testament? Daca vechiul testament nu se aplica atunci nici cele zece porunci si nici acele interziceri nu se aplica. Mai exact ce se aplica si ce nu se aplica, si unde sunt specificate modificarile exacte?

Dar stai... Iisus nu a spus ca a venit sa schimbe legile, ci sa le inplineasca:

Matei 5:17-19

17. Sa nu socotiti ca am venit sa stric Legea sau proorocii; n-am venit sa stric, ci sa implinesc.
18. Caci adevarat zic voua: Inainte de a trece cerul si pamantul, o iota sau o cirta din Lege nu va trece, pana ce se vor face toate.
19. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, si va invata asa pe oameni, foarte mic se va chema in imparatia cerurilor; iar cel ce va face si va invata, acesta mare se va chema in imparatia cerurilor.

Deci conform citatului de mai sus atribuit lui Iisus, daca alegi doar ce iti convine din Sfanta Biblie (atat Vechiul cat si Noul Testament) si predici mai departe versiunea ta iti cam strici sansele de a mosteni imparatia cerului. Ba chiar spune clar in Ioan 12:48

48. Cine Ma nesocoteste pe Mine si nu primeste cuvintele Mele are judecator ca sa-l judece: cuvantul pe care l-am spus acela il va judeca in ziua cea de apoi.

Si ca sa fiu clar, eu nu sunt Iudeu, ci sunt Ateu. Sunt constient de faptul ca dupa Credinta voastra eu am un loc garantat in Iad, dar dupa cum vezi mai sus sunt sanse mari ca multi dintre voi sa imi fie colegi de cazan.


P.S. Ca sa pastrez subiectul threadului, iata inca una din legile care Iisus a spus sa le respectati daca vreti sa ajungeti in Rai:

Deuteronomul 22:23-24

23. De va fi vreo fata tanara, logodita cu barbat si cineva o va intalni in cetate si se va culca cu dansa,
24. Sa-i aduceti pe amandoi la poarta cetatii aceleia si sa-i ucideti cu pietre: pe fata pentru ca n-a tipat in cetate, iar pe barbat pentru ca a necinstit pe femeia aproapelui sau. Si asa sa starpesti raul din mijlocul tau.

Deuteronomul este o carte a Vechiului Testament, cuvintele din ea nu au fost spuse de către Iisus căci a fost scrisă cu câteva mii de ani înainte de nașterea Sa.

În Ioan 12:48, Iisus se referă la Legea cea Nouă; Auzi ce zice: „ Cine Ma nesocoteste pe Mine si nu primeste cuvintele Mele ”. Prin „cuvintele Mele” înțelegem strict Noul Testament căci doar în el apar cuvintele lui Iisus.

De asemenea, în 5:17-19, se face referire tot la poruncile pe care le-a enunțat atunci Iisus.

În semnătura mea eu sunt împotriva păcatelor, nu împotriva oamenilor. Doamne păzește, ce crezi că sunt, un criminal ?

Probabil stii si cum a procedat Mantuitorul atunci cand cei din cetate erau pe punctul de a ucide cu pietre o femeie adulterina...

Eu cred ca e doar o opinie personala...pentru ca Biserica Catolica si-a cetut iertare pentru crimele comise, drept dovada ca s-a linistit de ceva secole!!!!