Toate rinduelile liturgice si toate rugaciunile se incep si se termina in biserica ortodoxa cu semnul crucii, si pronuntarea cuvintelor : in numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh. Amin. Despre cruce sf.Chiril din Ierusalim asa invata : "Sa nu ne rusinam a marturisi pe cel rastignit". Insemnarea cu semnul sfint al cruci de sus de la frunte si continuarea ei in jos spre piept inseamna : plecarea Fiului de la Tatal si coborirea Lui la cele de jos la pamint. De la dreapta la stinga inseamna ca Isus a venit de la dreapta Tatalui si prin cruce a invins pe diavolul, care reprezinta stinga. Sfinta cruce este arma lucrata de Dumnezeu, pavaza credintei, coif neclintit in razboaie, sabia cu doua ascutisuri a credinciosilor impotriva vazutilor si nevazutilor vrasmasi, vapaie de care se topeste nerusinatul diavol, cum se topeste ceara in fata focului.

Sf.Cruce e verticalitatea si orizontalitatea slujirii!!!
Verticalitatea: iubim pe Dumnezeu din tot sufletul, cugetul si inima noastra.
Orizontalitatea: iubim pe aproapele nostru ca pe noi insine.

Crucea este altarul de jertfa a lui Dumnezeu sfintit cu singele sau care reprezinta infinit mai mult decit singele de animale din Vechiul Testament si de aceea este sfinta ,si pentru noi ,care credem in puterea EI prin folosirea ei in case si ca semn de aparare contra raului reprezinta PUTEREA LUI DUMNEZEU cu care EL lucreaza in lume.Pt. cei ce nu cred este piatra de poticnire.

In rugaciunile de seara, din cartea de rugciuni, avem "Rugciunea Cinstitei Cruci ", o rugaciune scurta dar deosebita si din care redau un fragment care ar trebui sa-l avem mereu in suflet :"Ingradeste-ma, acopera-ma si ma pazeste Doamne, cu puterea cinstitei si de viata purtatoarei Crucii Tale, departind de la mine tot raul. Amin . " +

cu adevarat minunata si puternica rugaciune. Si pentru ca nu stiu raspunsuri teologice am sa va scriu o intamplare traita de mine pe patul de spital. In salon cu mine era innternata o femeie ,martor a lui iehova. Nu am stiut nimic pana cand, nu am inceput sa vb cu o alta colega de suferinta despre maicuta domnului. Imi amintesc era ffff tarziu aproape miezul noptii, eu eram in perfuzii de 4 zile si nu ma puteam misca. Pt ca a doua zi era sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului, am rugat-o sa citeasca Acatistul Adormirii (am vrut sa facem putina priveghere in felul nostru) si dragii mei am citit amandoua( eu si cea ortodoxa bineinteles) cu greu, pe rand, cate un Icos (eu fiind culcata, ea in genunchi) Cea care era martor a lui iehova nu indraznise sa spuna nimic. deci, vrand -nevrand a asistat si ea la rugaciune. Dupa ce am terminat a inceput sa rada ca ea a pus icoana Preasfintei Stapane pe butoiul de muraturi capac...eu am inceput sa plang....nu are rost sa va detaliez discutiile avute cu ea dar, noaptea cand a adormit femeia, a inceput sa se zvarcoleasca si sa tipe la mine sa o scap ca o bat dracii, ca a stat la rugaciune cu noi. eu nu puteam sa m adau jos dar o vedeam ..am rugat-o pe cealata crestina sa imi scoata crucea de la gatul meu si sa o puna ei,( aveam o cruce mare de lemn de la duhovnicul meu pe care o am si acum) poate am gresit va rog sa Nu ma judecati dar mi-a fopst atat de mila de ce vedeam acolo..ca nu m-am mai gandit la mine, daca e semn de mandrie sau e rau sa scot crucea..am dat-o si s-a linistit femeia intr-o clipa. asa am vazut eu pe VIU puterea sfntei cruci.
jenica

Scurta ta povestioara, m-a miscat profund, draga Jeny. Ai procedat cum nu se poate mai bine. Draga Jeny , in PSALMUL 50 gestul tau se reflecta foarte bine. Citez un fragment din Psalmul 50 :"da-mi mie bucuria mantuirii Tale si cu Duh stapinitor ma intareste. Invata-voi pe cei faradelege caile Tale si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce. ......... Duhul umilit,inima infrinta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi ." Ai demonstrat inca si inca odata dragostea ta in Bunul Dumnezeu . Draga Jeny , iti doresc din tot sufletul, multa multa sanatate si te asigur ca sint alaturi de tine prin rugaciune si ginduri incarcate cu energie pozitiva ce-ti vor fi de mult folos.

Scurta ta povestioara, m-a miscat profund, draga Jeny. Ai procedat cum nu se poate mai bine. Draga Jeny , in PSALMUL 50 gestul tau se reflecta foarte bine. Citez un fragment din Psalmul 50 :"da-mi mie bucuria mantuirii Tale si cu Duh stapinitor ma intareste. Invata-voi pe cei faradelege caile Tale si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce. ......... Duhul umilit,inima infrinta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi ." Ai demonstrat inca si inca odata dragostea ta in Bunul Dumnezeu . Draga Jeny , iti doresc din tot sufletul, multa multa sanatate si te asigur ca sint alaturi de tine prin rugaciune si ginduri incarcate cu energie pozitiva ce-ti vor fi de mult folos.

Crucea,.. puterea de a continua sa traiesti desi sufletul e mort. Crucea....demnitatea de ati purta propriile suferinte, pana la capat.
jenica

Stralucire de lumina datatoare,celor ce sunt intru intuneric se daruieste CRUCEA aceasta de viata datatoare, ca lumina cea nematerialnica a primit-o si spre dumnezeiasca cunostinta pe toti povatuieste si, inaltandu-se acum, pe mintea noastra o inalta a canta aceasta : Bucura-te,luminatorul cel ce te arati celor ce sunt intru intuneric ; Bucura-te, stea, care stralucesti lumea ; Bucura-te,fulger,care orbesti pe ucigasii lui Hristos ; Bucura-te,trasnet,care slabanogesti pe cei necredinciosi; Bucura-te,ceea ce omori pornirea patimilor; Bucura-te, prin care toata lumea s-a mantuit; Bucura-te, cinstita CRUCE, pazitoare a crestinilor !

Minunata rugaciune si foarte puternica. Dar ca orice rugaciune trebuie sa contribuie si mintea si inima. Sa ne rugam Lui Hristos sa ne deschida inimile si mintea sa avem evalvie adevarata la Acatistul Sf Cruci. care este foarte folositor im ispite si primejdii.

Eu vreau sa va marturisesc ceva ce am trait pe propira piele. Cand eram mica ma uitam la tot felul de filme de groaza :D si din cauza aceasta foarte greu reuseam sa adorm seara, o buna bucata de vreme era nevoie sa stea mama mea cu mine pana adormeam, dar dupa ce pleca se intampla sa ma trezesc din nou si sa nu mai pot adormi din cauza gandurilor. era un sentiment foarte urat si imi provoca multa neliniste si era cu atat mai rau cu cat eram un copil. Ei bine, eu dormeam in fiecare noapte cu niste iconite sub perna si cu o cruce de lemn, chiar am vazut ca au si unii preoti cruce ca a mea, e foarte frumoasa :) o am si acum. Intr-una din nopti care a fost mai urata decat in alte dati, m-am inspaimantat foarte tare pentru ca imi veneau in minte tot felul de imagini care nu ma lasau sa adorm, astfel ca am luat crucea si am tinut-o in mana, langa piept si m-am rugat in gand sa ma apere si asa am reusit sa adorm, acele ganduri m-au lasat in pace si m-am linistit.
Asta inseamna crucea pentru mine, ajutor si ocrotire si mai mult decat atat, e un mod de inchinare si de a da slava Lui Dumnezeu si de a ne marturisi credinta cand trecem pe langa o biserica.

Doamne ajuta!
Ioana :)

Vreau sa va ma scriu o povestioara frumoasa pe care ne-a zis-o parintele de la biserica unde merg eu, imi place foarte mult si cred ca avem de invatat din ea, poate unii o stiti :)

Un barbat dintr-un sat, care era ortodox, l-a rugat pe un vecin, care era de alta credinta, daca bine imi amintesc era evreu, in orice caz nu credea in sfanta cruce, sa il duca si pe el la un targ unde evreul mergea sa-si vanda marfa. Ei bine, la un moment dat au trecut pe langa o biserica iar barbatul ortodox nu si-a facut cruce. Atunci evreul i-a zis : "Eu nu imi fac cruce pentru ca religia mea nu-mi permite acest lucru, dar religia ta iti cere sa-ti faci cruce. Daca pe Dumnezeu nu il cinstesti cand treci pe langa biserica, atunci nu pot fi sigur ca o sa ma cinstesti si pe mine si nu o sa furi ce am, asa ca ne vom intoarce si nu te voi mai duce nicaieri." Poate nu am redat-o foarte corect, asa mi-o amintesc eu, dar importanta e invatatura :D
Parintele nostru mai zicea ca atunci cand trecem pe langa o biserica trebuie sa ne facem cruce ca un fel de salut catre Dumnezeu, daca nu ne facem semnul sfintei cruci inseamna ca il ignoram pe Dumnezeu.
Si sa nu uitam ca atunci cand ne facem semnul crucii importante sunt si cuvintele pe care le rostim : "Slava Tatalui, si Fiului, si Sfantului Duh. Amin!"

Ioana :)

multumim Ioana
cu dragoste frateasca jenica

Bine ai revenit Jenica, tu care esti un adevarat medicament de pus pe rana cu intelegerea, blindetea si mingiierile tale Crestinesti!

offffffffff deja am devenit vedeta...:angry::angry:
Crede-ma ca Nu ajuta, ba mai mult ma duce in "intuneric":rolleyes:
bine v-am regasit. Maicuta Domnului sa ne acopere cu sfantul acoperamant.
cu dragsote frateasca jenica:)

Vineri, 14 septembrie, praznuin INALTAREA SFINTEI CRUCI (zi de post). Pentru cei care cunosc mai multe si lucruri interesante despre semnificatia acestei zile, ii invit si ii rog sa-si expuna comentariile.

Să ne ferim a face Sfânta Cruce pe furiş cum fac unii o cruce mică pe piept, sau alţii işi flutură mâna mecanic fără a mai ajunge vreodată să o incheie la umărul stâng. Aşa cum tot Sfântul Ioan Gură de Aur ne invaţă, a nu face semnul Sfintei Cruci corect şi cum se cuvine este << osteneală in deşert , căci numai dracii se bucură de ingâmfarea aceea >> .
Am redeschis de fapt acest topic pentru a arăta , conform celor lăsate de la Sf. Părinţi şi nu numai, când nu trebuie să nu ne inchinăm şi in fapt sunt trei situaţii clare in care nu trebui a folosi semnul crucii : 1 - pentru a convinge de adevărul unei afirmaţii neimportante ; 2 - pentru a câştiga " binecuvântare" lui Dumnezeu pentru un lucru rău ( furt, judecăţi nedrepte etc ) şi 3 - pentru a intări rugăciunea sa pentru lucruri de nimic, care nu aduc un folos duhovnicesc, ci numai câştig lumesc ( jocuri de noroc, loterie, pariuri, reuşita echipei favorite etc ) . Deci sunt doua aspecte mari, modul de a ne inchina şi cand o facem şi mai ales când n-o facem.

Rugaminte
 

Are cineva versurile Cantarii Sfintei Cruci? Le puteti, va rog, posta aici? Am mare nevoie.
Multumesc.

o poezie
 

IMN IN ONOAREA SFINTEI CRUCI de Fortunatus (Trad. T. Diaconescu)

Regale steaguri inainte,
Luceste taina Crucii,
Ctitorul omului prin om
Crucificat pe lemn fu.

Strapuns e de piroane trupul,
intinse maini si carne.
Pentru a noastra mantuire,
Iisus pe cruce-i jertfa.

Lovit in coasta fu cu varful
Cel blestemat de lance.
Ca sa ne spele de pacat,
Varsat-a-n unde sange.

S-a-mplinit ce instrunase
In cantec sacru David,
Spunand la neamurile toate,
Domnul pe Cruce-i rege.

Crucea frumoasa si lucinda
Ca o purpura regala,
Aleasa dintr-un arbor nobil
Sa poarte trupul sacru,

Prea fericita-i ca in brate,
Ea poarta pretul lumii,
Balanta fost-a pentru trupu-i,
Rapind din Tartar prada.

Prin coaja risipesti aroma,
Invingi prin gustul dulce,
Placuta esti, prin fructul rodnic,
Inalti triumful nobil.

Salve, altar si salve, jertfa,
In gloria durerii,
Prin care viata calca moarte,
Prin care moartea ne da viata.

Semnul Sfintei Cruci ne face partasi luminii dumnezeiesti, luminii fetei lui Dumnezeu. Acest fapt este prorocit de Psalmistul David, atunci cand spune: "Insemnatu-s-a peste noi lumina fetei Tale, Doamne." (Ps. 4)

Prin Cruce nu ramanem in intuneric, ci ne facem partasi luminii. Or, numai in lumina Crucii lui Hristos avem parte de adevarata cunoastere si comuniune.

http://www.youtube.com/watch?v=amlBgLHAD_c

Prin puterea de viata facatoarei Sfinte Cruci, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne si mantuieste-ne pe noi pacatosii!

Doamne ajuta!

cine are minte sa ia aminte
 

Parintele ARSENIE BOCA spunea ca,,N-ai sa gasesti Sfinte Moaste mai sfinte ca SFANTA CRUCE''.

Potrivit Parintilor, Sfanta Cruce a fost recunoscuta ca fiind a lui Hristos, cand, la indemnul patriarhului Macarie, a fost atinsa de o femeie moarta. Aceasta a inviat cand a fost atinsa de Crucea Mantuitorului. Nu se mentioneaza numele ei si nici nu am gasit in alte locuri informatii despre ea. Daca aveti informatii despre ea, va rog sa le postati.

Exista un mod de prezenta a Sfintei Cruci in lumea satului, aproape pierdut insa la oras: troita. Datorita ei, fiecare rascruce unde o intalnesti, devine tainic Golgota. Drumetii se inchina cu evlavie in numele Sfintei Treimi inaintea Jertfei lui Hristos, de fiecare data cand pasesc pe langa aceasta.

Eu am gasit alte cuvinte, la fel de frumoase, referitoare la Sfanta Cruce:

' Facand asupra-ne semnul Sfintei Cruci cele trei degete, intru inchipuirea Sfintei Treimi, marturisim ca mantuirea noastra s-a savarsit prin Sfanta Cruce si de aceea trebuie sa ne aducem pururea aminte de ea.
Cand ducem degetele mainii drepte la frunte, trebuie sa stii ca, prin aceasta, noi rugam pe Dumnezeu sa lumineze mintea si cugetarea noastra, fagaduindu-ne sa cugetam pururea la El; cand de la frunte pogoram mana la piept, prin aceasta aratam ca suntem gata sa iubim pe Dumnezeu din toata inima noastra; si, cand atingem umerii, prin aceasta inchinam lui Dumnezeu toate puterile noastre sufletesti si trupesti si-L rugam sa ne dea putere si dorinta de a-L sluji si a-I bineplacea Lui.
Cu alte cuvinte, semnul Sfintei Cruci, aducandu-ne aminte de tot ceea ce Dumnezeu a facut pentru noi, ne aduce aminte, totodata, si de tot ceea ce noi insine trebuie sa facem pentru El.' (Episcop Nicodim)

Puterea Sfintei Cruci!
 

Imi amintesc un eveniment foarte graitor- cand au vrut minerii sa intre in
Parlamentul Romaniei, poetul Ioan Alexandru i-a oprit cu Sfanta Cruce-"Indrazniti!"Si nimeni nu a facut-o.

Oare când vom îndrăzni să ne facem semnul Sf. Cruci după citirea rugăciunilor în public, în mijloacele de transport, în drumul nostru spre casă sau serviciu ? Cred că această reţinere, jenă, e tot de la diavol, căci semnul Sf. Cruci e semn al înfrângerii lui !

Ca sa fiu sincera, am observat ca din ce in ce mai multa lume isi face semnul Sfintei Cruci in public.

Da, când trec pe lângă o biserică, dar nu prea la rugăciunile citite din cărticele , prin metrou, autobuz, etc. Există încă o reţinere !

Crucea este poarta tainelor./Sf. Isaac Sirul
 

Crucea este puterea lui Hristos care, asumată de noi, poate transforma lumea în paradis.D. Staniloaie


Crucea, geometric şi simbolic vorbind, e semnul întretăierii celor două planuri, e unirea dintre spiritual şi material, e metafora dublei noastre naturi: duhovnicească şi pământeană. Ea ne rezumă, ne recapitulează, ne reprezintă grafic şi cardinal, ne expune în dubla - paradoxala, perpendiculara, fundamentala - noastră solemnă şi derizorie situaţie de făptură care ţine deopotrivă de lume şi de cer. N. Steinhardt


Crucea este hotarul dintre păcat şi virtute. Sf. Clement Alexandrinul

Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci !
 

Sfânta cruce este un obiect excepţional al veneraţiei creştine pentru că, fiecare credincios, atunci când o venerează, vede în ea instrumentul de răscumpărare al omenirii prin pătimirea Domnului, tăria credinţei, Biserica şi mântuirea. De aceea, simpla facere a semnului crucii, este un act de devoţiune adresat Sfintei Treimi, o mărturisire a credinţei noastre ortodoxe, o certitudine a apărării noastre împotriva satanei şi a tuturor relelor care vin de la el, rele care atacă şi sufletul şi trupul nostru.

Nu , Damian ! Ibricul , masa , bibeloul si alte asemenea sunt obiecte ! Stiu ca pentru voi nu are insemnatate !

Cea mai interesantă legendă pioasă este legarea crucii de pomul cunoaşterii din rai. La moartea lui Adam, fiii săi au hotărît să-i facă sicriul din pomul care semnificase păcatul neascultării protopărinţilor noştri. Copacul uriaş a fost tăiat. Sicriul lui Adam a consumat o parte infimă din lemn. Tot ce a rămas a fost păstrat ca un semn al amintirii păcatului şi a promisiunii răscumpărării noastre.

Când Noe a primit poruncă să construiască arca – simbolul mântuirii noastre, Biserica – el a folosit marele copac din mijlocul raiului, tocmai fiindcă era legat de promisiunea salvării. Corabia l-a purtat pe el şi familia lui şi toate animalele aduse în corabie după porunca lui Dumnezeu. La terminarea potopului, apele au adus părţi din lemnul corabiei până în ţara sfântă. Oamenii au văzut lemnul care era dintr-o esenţă necunoscută şi foarte tare.

Si cum s-a descoperit Sfanta Cruce , " parinte " ?

Crestinul dreptmaritor vede si cinsteste in Sfanta Cruce, deodata: jertfa Fiului lui Dumnezeu "Care s-a facut om pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire..."; lemnul crucii pe care s-a rastignit Domnul, deci altarul Sau de jertfa; semnul crucii, semn al "Fiului Omului" si al crestinului in acelasi timp, cu care insemnandu-ne ca si cu o pecete, aratam participarea noastra la jertfa sfintitoare a lui Hristos.

Pastrand cu sfintenie acest intreg "dreptar al cuvintelor sanatoase" cum invata Sfantul Pavel (II Tim. I, 33), in cele ce urmeaza vom expune pe fiecare din cele trei intelesuri ale Sfintei Cruci: si cel duhovnicesc si cel de altar si cel de semn dumnezeiesc. Ortodoxia este si trebuie sa fie intru totul si dreapta credinta si plinatate a credintei; unitate a intregii credinte. Caci Domnul ne-a invatat: "Cel ce va strica una din aceste porunci foarte mici, si va invata asa pe oameni, foarte mic se va chema in imparatia cerurilor" (Matei V, 19). Iar Apostolul previne: "Cine va pazi toata legea, dar va gresi intr-o singura porunca, s-a facut vinovat fata de toate poruncile" (Iacob II, 10). Se intelege, ca e de ajuns gresirea sau calcarea uneia ca sa pierd curatia si intregimea adevarului

Cine , draga Damian ?

Crucea este iubire; mai profund, e iubirea dumnezeiasca fata de noi. E o adanca legatura intre iubirea dumnezeiasca si cruce. Aici in extrema umilire si suferinta a crucii s-a descoperit negraita iubire si slava a Fiului lui Dumnezeu devenit om. S-a descoperit acea iubire care iubeste si pe cruce sau pana la cruce si se roaga pentru iertarea, mantuirea si a celor ce-L rastignesc. Iubire care ramine deci neschimbata, ca a Tatalui, care "rasare soarele peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei pacatosi" (Matei V, 45); care ramine aceeasi in orice conditie, chiar cand e rastignita. Iubire care nu inceteaza nici chiar in moarte, pentru ca "iubirea e mai tare ca moartea". Este iubire a lui Dumnezeu, a unei constiinte nelimitate, libere si care se daruieste numai, care nu cere nimic pentru sine, pentru ca nu are nevoie de nimic, asa cum numai Dumnezeu este si poate fi. Dar e si iubire umana descoperita prin om. Si de aceea aici, in acest "exemplar" divin-uman Hristos Iisus Domnul, a invins radical si definitiv egocentrismul, sursa pacatului, a raului. Aceasta o arata mai ales crucea.

completare
 

Cinstitul lemn al Sfintei Cruci care se află în Mitropolia de Drama, Grecia, va fi adus vineri, 22 octombrie, la Catedrala Patriarhală din Bucureşti. Cinstitul Lemn este adus de o delegaţie a Bisericii Ortodoxe a Greciei, din Mitropolia de Drama, cu prilejul sărbătorii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștiului. Pelerinii se vor putea închina Sfintei Cruci până în data de 29 octombrie.
Mai multe amănunte a oferit pentru Radio TRINITAS părintele arhimandrit Timotei Aioanei, Exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureștilor și mare ecleziarh al Catedralei Patriarhale: „Delegaţia Bisericii Ortodoxe din Grecia, din Mitropolia de Drama, va sosi pe aeroportul internaţional „Henri Coandă” din Bucureşti. Acolo, delegaţia va fi întâmpinată de către ierarhi ai Biserici Ortodoxe Române, preoţi şi diaconi şi va avea loc un moment liturgic, o ceremonie de întâmpinare a cinstitului lemn al Sfintei Cruci în salonul oficial al aeroportului. Apoi, în jurul orei 20:00, la Catedrala Patriarhală cinstitul lemn al Sfintei Cruci şi delegaţia Bisericii Ortodoxe din Grecia vor fi întâmpinate de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.”
Sursa: www.basilica.ro

Crucea este iubire; mai profund, e iubirea dumnezeiasca fata de noi. E o adanca legatura intre iubirea dumnezeiasca si cruce. Aici in extrema umilire si suferinta a crucii s-a descoperit negraita iubire si slava a Fiului lui Dumnezeu devenit om. S-a descoperit acea iubire care iubeste si pe cruce sau pana la cruce si se roaga pentru iertarea, mantuirea si a celor ce-L rastignesc. Iubire care ramine deci neschimbata, ca a Tatalui, care "rasare soarele peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei pacatosi" (Matei V, 45); care ramine aceeasi in orice conditie, chiar cand e rastignita. Iubire care nu inceteaza nici chiar in moarte, pentru ca "iubirea e mai tare ca moartea". Este iubire a lui Dumnezeu, a unei constiinte nelimitate, libere si care se daruieste numai, care nu cere nimic pentru sine, pentru ca nu are nevoie de nimic, asa cum numai Dumnezeu este si poate fi. Dar e si iubire umana descoperita prin om. Si de aceea aici, in acest "exemplar" divin-uman Hristos Iisus Domnul, a invins radical si definitiv egocentrismul, sursa pacatului, a raului. Aceasta o arata mai ales crucea.

Cunosteau si cei vechi iubirea, asa cum o cunoastem si multi dintre noi. Era vorba insa de iubirea-dorinta, eros; iubire care-si cauta o implinire dincolo de sine, in altul, si poarta prin aceasta, in ea si ceva egoism, pentru sine; se gusta atunci pe sine. Pacatul nu e invins aici in radacina lui. Pentru aceea Iisus le spune ucenicilor: "Asa sa va iubiti unii pe alti, cum v-am iubit Eu pe voi" (Ioan IV, 12). Fiul este trimis de Tatal sa descopere aceasta iubire dumnezeiasca, care este daruire de sine pentru implinirea, pentru salvarea celuilalt, care e numai slujire. "Fiul omului, spune Iisus, n-a venit sa I se slujeasca, ci ca sa slujeasca El si sa-si dea viata rascumparare pentru multi" (Matei XX, 28). Aceasta e calitatea dumnezeiasca, noua, a iubirii lui si pe care o descopera crucea. Aceasta slujire prin cruce a Domnului este mantuitoare. Sfantul Apostol Petru spune: "El a purtat pacatele noastre in trupul Sau pe lemn" (I Petru II, 4). El, fara de pacat, poarta, sufera pentru pacate. Arhiereul Legii vechi, cand aducea jertfa pentru pacat si impacare, punea mana pe capul victimei, punea pacatele asupra ei, pentru ispasire (Levitic IV, 4). In acest inteles biblic Arhiereul legii noi, Iisus Hristos purta asupra Sa vinovatia noastra ca victima, jertfa, ispasire. Spune si Sfantul Pavel: "Pe Cel ce n-a cunoscut pacat L-a facut pacat pentru noi... ca noi sa ne facem dreptatea lui Dumnezeu printr-Insul" (II Cor. V, 21). "Cu raniile Lui v-ati vindecat", adauga Sfantul Petru. Cum te-ar putea mantui, purifica, sfinti cineva, fiind el insusi sub pacat? Cum te-ai putea vindeca infuzandu-ti-se un sange bolnav? "Cine ma va izbavi de trupul mortii acesteia?", se intreaba Apostolul, si tot el raspunde: "Multumesc lui Dumnezeu prin Iisus Hristos, Domnul nostru" (Rom. VII, 24, 25).

Fiul este trimis la "ai Sai din lume pe care i-a iubit pana la capat" (Ioan VIII, 1). Deci cu iubire pana la extrem, pana la cruce. Dealtfel, aici se si descopera fiinta ultima a iubirii. "Nimeni nu are mai mare dragoste ca aceasta decat ca viata sa si-o puna pentru prietenii sai" spune Iisus (Ioan XV, 13). Aceasta este esenta jertfei, a crucii Domnului si ratiunea ei de a fi in acelasi timp: iubirea. Si prin ea se implineste si dreptatea dumnezeiasca si sfintirea noastra. Dupa cuvantul profetic al Psalmistului pe cruce: "Mila si adevarul s-au intampinat, dreptatea si pacea s-au sarutat" (Ps. 84, II).