Cum impartim lumea cu Dumnezeu?
 

,,Cine iubeste lumea si cele ce sunt ale lumii,in acela nu este dragostea lui Dumnezeu'',spune Sf Ioan Teologul,dar noi toti traim in lume ,facem parte din ea,noi suntem lumea ,fiecare dintre noi este un element al lumii.Dar cum putem iubii pe Dumnezeu ,sau cum putem atrage dragostea lui,salasluind in lumea care ne trage dupa ea,care ne momeste,care nu ne lasa in pace oferindu-ne din cupele ei pline cu mireasma atatatoarea.Putem oare slujii cu adevarat pe Dumnezeu gustand uneori si din cupele placerii desarte?

E cu putinta sa ne mantuim si in lume. Sa tinem drumul drept.

"In lume, dar nu ca lumea". Sa traiesti tu in lume ca sa o luminezi, si nu lumea in tine ca sa te murdareasca.

Doresc sa specific ca , aici, prin "lume" se intelege obiceiurile pacatoase ale lumii si nu oamenii. Deci trebuie sa traiesti intre oameni dar sa nu imprumuti obiceiurile lor pacatoase. Dumnezeu sa te ajute!

Învăţătorul nostru clarifică aceste lucruri spunând: "voi (cei care Îl urmează) sunteţi sarea pământului", "voi sunteţi lumina lumii". În altă parte spune şi mai limpede să fim precum maiaua în aluat. Iar Apostolul completează zicând să fim în lume, dar nu ai lumii.

Aceasta este Liturghia: El Se coboară ca să ne ridice pe noi. El a venit, mai întâi ca Duh care a grăit prin gura proorocilor. Pe urmă, a fost Evanghelia şi S-a prefăcut în substanţă, ca să ne sfinţească. La Evanghelie, care încununează Liturghia Cuvântului, noi primim un mesaj îngeresc din Cer (amvon). La Ectenia Mare rugăm sfinţirea a toate. La Heruvic suntem deja la cotele îngerilor (noi, cei care pe heruvimi / cu taină închipuim). Aceasta este Liturghia: un suiş neîntrerupt, până la împărtăşirea cu Domnul şi la a fi una cu El. După aceea, cântăm "văzut-am lumina cea adevărată". Am intrat păcătoşi, ieşim străluminaţi. Apoi, plecăm din Ierusalim în lume, ca să o prefacem în Împărăţia lui Dumnezeu. Facem noi asta ?

Draga Doriana, nu stiu ce faci tu pentru lume- pentru oameni- daca asa iti place sa intelegi, dar eu ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a ajutat sa ma bucur in fiecare zi de ceea ce a lasat El mai curat pe pamant.Si poate Dumnezeu imi va face parte macar putin din tot ce inseamna sa pui suflet.

Nu trebuie sa faci nimic, ci doar sa ramai in Hristos. Si Hristos va lucra prin tine. Crestinul raspandeste lumina prin insasi existenta sa. Pentru ca Hristos este lumina, si daca El locuieste in tine vei lumina pur si simplu.

Sa ne lumineze Dumnezeu sa-L intelegem in Adevar.

Pentru mantuire, luptam cu trupul, cu lumea si cu diavolul indiferent daca ne aflam in manastire sau in mijlocul lumii. Fara alergare nu se poate obtine cununa. Iar fara aceasta lupta nu putem sa ne mantuim. Cadem, ne ridicam, luptam cu noi insine, mai eliminam din tentatii si din greseli pana cand simtim ca-I suntem placuti lui Dumnezeu.

Citesc acum ,,Filocalia de la Optina'', o carte plina de sfaturi intelepte. Exista atatea lucruri marunte sau mai mari care ne pot scapa din vedere in drumul spre mantuire. Dar ni le poate aminti Dumnezeu la Judecata. A-L sluji pe Dumnezeu cu adevarat - frumos spus.

Daca pe un imparat pamantesc il cinstim si il slujim cum se cuvine, ii aducem bucurii si nu intarzie sa ne rasplateasca devotamentul. Daca, insa, isi da seama ca furnizam informatii dusmanului sau, se supara si s-ar putea sa ne destituie. Cam asa stau lucrurile si cu Imparatul Ceresc. Exista, desigur, si pocainta care poate fi mai mult sau mai putin intensa, mai mult sau mai putin formala.

Spun Sfintii Parinti ca este bine sa ne caim in fiecare zi pentru pacatele noastre si sa ne rugam sa putem pune inceput bun pocaintei adevarate. Daca ne dorim cu adevarat, Dumnezeu ne asculta rugaciunea si ne ajuta sa uram pacatul.

Pe Dumnezeu Îl iubim prin păzirea poruncilor:

Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui.

Cel ce nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele. Dar cuvântul pe care îl auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui care M-a trimis. (Ioan capitolul 14)


Altfel de dragoste, emoțională sau senzorială și nu faptică, este amăgire.




Iar slujirea lui Dumnezeu în lume este posibilă dacă batjocorești lumea (în sensul de a nu te conforma fățărniciilor ei), după spusa unui Părinte din Pateric (avva Ammona):

Sau fugind fugi de oameni (fă-te pustnic) sau batjocoreste lumea si pe oameni, facandu-te pe tine nebun in multe.



În lume, a păzi poruncile lui Hristos aduce o ostracizare în grade variate fiindcă...

Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât.
Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte. (Ioan capitolul 15)

Gustam in fiecare zi din cupele placerii desarte, cu cuvantul, cu fapta, cu gandul dar, tot in fiecare zi, ne straduim sa ne lepadam de continutul acestor cupe. Este o lupta surda, care dureaza toata viata. In aceasta lupta avem, ca arma, sabia pe care ne-a adus-o Dumnezeu cand a venit in lume si ea se numeste marturia Adevarului, aceea pe care a folosit-o si Arhanghelul Mihail cand l-a alungat pe diavol din cer. Dupa dorinta de mantuire a fiecaruia dintre noi sunt si sabiile noastre. Unii au sabii de otel, altii de bronz, altii de carton. Indiferent de care ar fi, lupta in sine conteaza. Ea arata dorinta noastra de a ne elibera de stapanirea diavolului si alegerea lui Dumnezeu. Aceasta ne da nadejdea in mila lui Dumnezeu spre iertarea pacatelor noastre. Nu se pune problema atragerii dragostei lui Dumnezeu, pentru ca El ne iubeste pe toti din veac in veac, de aceea, pentru noi, S-a intrupat si S-a rastignit si S-a ingropat si a inviat. Vrea de la noi un gest cat de mic, o cat de firava dorinta de eliberare din lanturile diavolului. Conteaza enorm.

Cum impartim lumea cu Dumnezeu?
Cred ca n-ar trebui s-o impartim ci, cum bine spunea Doriana,
s-o luminam. Credinciosii crestini ar trebui sa fie oglinzile prin
care sa se reflecte lumina dumnezeiasca. Acuma, e adevarat,
noi oglinda avem. Ramane sa mai vedem ce se oglindeste in ea!
Har, smerenie si jertfa de sine?

Lumea inchipuie iadul si raiul.Lumea este cea care te ia in posesie,te amageste te tranteste pana ce ajunge sa iti raceasca sufletul si sa ti-l umple de scarba.Dar tot lumea este cea care te inalta,care iti da prliej sa gusti fericirea absoluta ,si anume implinirea Cuvantului lui Dumnezeu.Caci in lume si nu in afara ei,faci faptele de milostenie, de dreptate ,de iubire,cele care sunt adevarata scara spre cer.
Hristos insusi a iubit lumea,El ,imparatul cerurilor ,a iubit sa ia masa cu pacatosii ,sa imprastie lumina adevarului peste miile de necajiti ,veniti sa il asculte. Hristos este al lumii!! El este Imparatul primit cu ramuri de finic ,la intrarea Sa glorioasa in Ierusalim .
De unde aceasta glorie? Din faptul ca a facut ca viata sa fie frumoasa,chiar si pentru cel mai necajit om.

In concluzie lumea este rea,dar doar noi suntem cei care o putem lumina.Noi ,nu altcineva.

Foarte interesant ati raspuns la subiectul propus de mine.Am vazut diverese afirmatii:,,noi sa luminam lumea'',asa e noi o si intunecam dar paradoxal chiar noi o si luminam,sau ,,sa luptam'',da deci trebuie sa si luptam cu lumea,foarte interesant Traditie1 zicea ca trebuie sa ,,batjocorim lumea '' si ,,sa fugim de lume'' ,da cei ce au facut acest lucru au scapat de ispita lumii si au de luptat doar cu ei si cu diuavolul,iar mihnea zicea ,,noi suntem in lume,nu ai lumii''.
Da iata o mica sinteza a raportului:noi,lumea si Dumnezu.
Acum sa vedem lucruri din lumea noastra ,de azi care ne pot ajuta si care ne pot smintii.Oferiti exemple concrete

Tot ce tine de 'azi' ,de modernitate,ne sminteste.Toate telurile lumii moderne,tot confortul dupa care alearga,toata educatia facuta la tv ,totul,ne sminteste si ne instraineaza de sensul adevarat al vietii noastre
Si tot ce tine de eternitate,tot ce e adevarat dintotdeauna ,tot ele sunt singurele care ne zidesc,si acum si intotdeauna.Cuvantul Evangheliei este adevarul revelat umanitatii,si doar el ne poate apropia de firea noastra cea adevarata.
Singurul lucru interesant in prezent,este viata Bisericii,lucrarea Duhului,descoperirea fiilor luminii,de dupa intruparea Cuvantului de acum 2000 de ani. Aceasta e singura raza de soare aruncata in aceasta lume secularizata si plictisita de pacatul ei,singurul aluat bun,lasat sa dospeasca in lume.
Doar pentru aceasta lucrare mai tine Dumnezeu lumea aceasta in viata,si nu o distruge

Ce crezi(deti) ca este mai periculos ateismul , sectarismul,indiferentismul,pacatul?

Despartirea de Dumnezeu, aceasta este cea mai periculoasa si din ea izvorasc toate relele.

Cred ca trebuie sa fim constienti de faptul ca Dumnezeu a creat lumea intreaga cat si omul ca potentiale biserici. Spunem intr-o cantare "plin e cerul si pamantul de marirea Ta". Aceasta este lumea, nevazuta si vazuta, ca biserica. La randul sau, omul, este chemat sa fie "templu al Duhului Sfant".

Acesta se poate raporta in mod nepatimas fata de lume si semeni numai exercitandu-si slujirea de preot (preotia universala) al bisericii fiintei sale si totodata al creatiei.

Ce trebuie sa facem? Sa aducem "euharistie", adica multumire lui Dumnezeu, "ale Tale dintru ale Tale", "de toate si pentru toate" pe altarul propriei inimi. Acest lucru il deprindem in Biserica prin primirea Sfintei Euharistii. Aici aflam ca exista un mod nepatimas de a te raporta la lume si toate ale ei.

Acel "toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam", nu se refera la perioada in care ne aflam in biserica locas de inchinare, cat la viata noastra in lume, unde trebuie sa ne smerim, sa iubim, sa ne jertfim, dupa pilda lui Hristos.

Scrie undeva la inceputul Sfintei Scripturi, legat de cele create, " Si a a vazut Dumnezeu ca toate erau bune foarte". Nu numai Dumnezeu trebuie sa le vada astfel, ci si noi. Or, in Biserica ni se deschid ochii spre a vedea asemenea.

Sigur ca nu putem decat traind in lume, printre oameni si pentru oameni, pentru ca oriunde ne-am afla, prin tot ce facem , suntem in slujba aproapelui- fie el taranul, brutarul,zidarul, profesorul, doctorul, preotul,calugarul...oricare frate al nostru are un rol bine definit in existenta omenirii. Asadar facem parte din planul lui Dumnezeu si nu putem desparti existenta noastra de El.

Daca uram lumea ,inseamna ca uram oamenii,deci urand apreopele nu pacatuim?

Sa uram pacatul lui, dar de aproapele sa ne fie mila si sa-l ajutam dupa puteri.

Nu uram oamenii, dar incercam sa ne facem o oarecare ordine in gandire astfel incat pacatele unora sa nu ne vatame si pe noi. Daca sunt nevoita sa discut cu cineva zilnic, dar simt o oarecare ispita, ma rog lui Dumnezeu sa-mi trimita un gand mantuitor. Iar Dumnezeu nu ne lasa, daca cerem cu sinceritate.

Necuratul lucreaza mai intai prin ganduri, indiferent despre ce pacat ar fi vorba. Noi credem ca sunt gandurile noastre, dar nu e asa. La aceste ganduri ale necuratului se pot adauga pacate cu vazul, auzul, gustul si pipaitul, pacate care ni se par mici si neinsemnate. Pentru a nu-l jigni pe X, nu ne indepartam imediat de ispita. Pai, e prost necuratul sa nu profite de un asa prilej?

Daca suntem in mijlocul lumii, ne mai asumam si riscuri, daca vrem sa facem voia lui Dumnezeu. Ne asumam riscul de a fi mai putin placuti oamenilor care vor sa le tinem companie la pacate. Vai de noi, daca ne lauda toti oamenii, caci voia lumii nu se potriveste cu voia lui Dumnezeu! Ii iubim pe toti cu dragoste dumnezeiasca, nu lumeasca. Adica le dorim mantuire, dar suntem atenti in primul rand la noi insine. Un egoim necesar. Caci daca stam prea mult intr-un loc unde se fumeaza mirosim a fum, iar daca stam langa un butoi cu motorina, hainele noastre vor mirosi a motorina si riscam sa le si patam! Ideea aceasta am preluat-o de la Sfantul Lavrentie de Cernigov.

Bine e sa ne dramuim timpul petrecut cu oamenii care ne pot sminti intr-un fel sau in altul. Daca nu se poate, atunci sa ne cream ,,anticorpi'' duhovnicesti. Acest lucru e posibil mai intai prin hotararea ferma de a lupta cu un anumit pacat, apoi prin rugaciune si nu in ultimul rand prin ajutorul lui Dumnezeu. Sa invatam sa spunem ,,NU''! Spunem ,,Nu!" unui gand, ispitei care a venit printr-o anumita persoana. Sa nu ne facem idoli din oameni, indiferent cine ar fi. Riscam sa le copiem si pacatele lor!

Daca ne raportam la voia lui Dumnezeu si nu la ,,gura lumii", atunci putem avea pace si in mijlocul lumii. Daca ne raportam la lume, atunci nu putem avea pace, caci lumea e schimbatoare. Acelasi om intr-un fel actioneaza cand se afla sub influenta demonica si altfel actioneaza cand se afla sub influenta divina. Si atunci? Trebuie discernamant mare. Iar daca nu-l am, intreb duhovnici, caut intelepciune in carti scrise de sfinti parinti. De multe ori am gasit in astfel de carti sfaturi mantuitoare referitoare la probleme concrete de viata.

Sunt multe de spus pe aceasta tema. Citesc acum ,,Filocalia de la Optina'', o carte care cuprinde sfaturi ale Sfintilor Parinti de la Optina scrise celor care le-au cerut. Sunt multe sfaturi grupate pe probleme, nuantate adesea. Caci realitatea insasi are o multime de nuante si un sfat dat intr-o anumita situatie poate ca in alta situatie este ccontraindicat, la fel ca medicamentele.

Exista multe alte sfaturi si pilde cuprinse in Proloage ori in alte carti duhovnicesti.

Dumnezeu sa ne ajute sa luptam cu noi insine, cu pacatul din noi!

Nu mai stiu cui apartin vorbele, dar mi-au placut"Mantuieste-te tu si o multime de oameni isi vor afla mantuirea alaturi de tine."

Parintelui Paisie Aghioritul ii apartin. Multa intelepciune cuprind si cartile acestui parinte.

Ceilalti, pot sa-l respinga sau ... sa-l copieze, sa-l urmeze pe cel care cauta sa-i fie placut lui Dumnezeu! Puterea exemplului e uimitoare. Fara multe cuvinte, prin exemplul personal, un astfel de om face si misiune. Traind in mijlocul lumii influenteza in bine, nu se lasa influentat.

Dobandeste pacea, si mii de oameni din jurul tau se vor mantui. - Sf.Serafim de Sarov.

Eu cred ca Sfantul se refera la lume ca si pacat,ci nu la oameni,chiar Iisus a spus sa iubesti pe aproapelui tau ca tine insiti. Corect noi traim in lume,dar avem libertatea sa alegem Eu una am ales pe Dumnezeu Ca lumea te face numai sa suferi. TOTUL DEPINDE NUMAI DE NOI:)

E fortata aceasta asociere. E clasica folosire a intelesului cuvantului 'lume' in mai multe sensuri.
Urasc lumea ca cea care imi prilejuieste raul,urasc duhul veacului acestuia,urasc pe amagitorul si stapanul lumii vazute,pe diavol.
Dar iubesc pe cei pacatosi din lume,iubesc pe vrasmasii mei,iubesc pe toti manipulatorii,toti cei care dau 'tonul' modei ,toti 'adaptatii' veacului acesta . Le inteleg alipirea si pierderea in bratele zeului lume,si nu ii vad decat ca pe niste oameni incercati mai mult,de amagirile lumii.
Vai de cel bogat in lume,vai de cel ce talhareste pe altii.Caci grea cruce poarta ! :(

Am căzut pe spate ! ! !
 

Tu chiar faci şi trăieşti ce scri aici ?

Daca iti voi raspunde "da,fac" toti vor zice ca sunt mandru.
Daca iti voi raspunde ," nu ,nu fac ceea ce zic" vor zice toti ca sunt fariseu,si faptele mele nu coincid cu vorbele.
Asa ca iti voi raspunde mai diplomat : " Ma straduiesc sa fac ceea ce zic".

DA, iata un traitor! Se simte acest lucru din felul in care scrie.
Iustin, tu iti stii pacatele, asa ca nu cred ca te vei sminti de aceste cuvinte... Vorbeam doar cu Cristian, de exemplul pe care ni-l dai.

Excelent răspuns !
 

"Ne străduim . . ."N-ai căzut ispitei ! O noapte liniştită să ai frate !

Adevarat.
Cu adevarat minunata este lumea, atunci cand este privita cu ochi curat si nepatimas.