Cum sa ne comportam cu habotnicii?
 

Sunt persoane foarte zeloase, bigote, habotnice, care incearca sa iti bage credinta cu pumnul in gura. Sunt fanatici. Sunt persoane foarte orgolioase. Incearca sa te forteze sa crezi ca sa se mantuiasca ei - adica tot pentru binele lor.
Fac fapte bune dar ca sa primeasca o rasplata, nu din dragoste fata de aproapele.
Nu tolereaza decat credinta lor si tot ceea ce ei cred este adevarat, iar ceilalti gresesc sau sunt rataciti.

Chiar daca le spun mai multe persoane ca fac exces de zel, ei continua sa fie la fel.
E ingrozitor. O discutie civilizata si bazata de bun simt sau macar ratiune / intelect nu isi are rostul. Se sfarseste cu conflict verbal.
Desi se dau smeriti sunt foarte patimasi cand se contrazic.

Fac mai mult rau Bisericii pentru ca dupa ce ii vezi, nu prea iti mai vine sa mergi pe calea Bisericii.

Cel mai bine e sa ii eviti! Dar ce e de facut cand sunt de-ai nostrii? (adica rude, prieteni).
Cum trebuie procedat cu aceasta categorie de oameni?
Eu unul ii consider periculosi si raspandesc acest fanatism ca un virus si la altii.

Incearca sa iti forteze liberul arbitru. Tin neaparat ca tu sa gandesti ca ei si sa crezi ca ei.
Ce e de facut?
Ultima data am avut un conflict dur cu o astfel de persoana.

Aici este intrebarea- pana unde este credinta si de unde incepe habotnicia?Dupa parerea mea, habotnicia nu face bine nici celui care este incercat de ea.Sa alegem ceea ce este bun- cred ca sunt si lucruri bune si sa ne pastram si capacitatea proprie de a decide, atunci cand vrem cu adevarat sa-L cunoastem pe Dumnezeu. Dumnezeu ne vrea blanzi, buni, iertatori,chiar discreti in credinta noastra, dar sinceri mai ales.Sa nu uitam ca vom fi judecati nu dupa iubirea pe care am ascuns-o, ci dupa iubirea pe care am inmultit-o.Cand in sufletul nostru isi fac salas darurile lui Dumnezeu, ne este mai usor sa-i intelegem pe cei din jur, ii judecam mai putin si ii ajutam, daca stim, daca putem,daca suntem luminati.Doamne ajuta!

Nu-i condamn pe habotnici! Chiar cred ca avem nevoie de astfel de oameni (habotnic in sensul bun al cuvantului, traitori al dreptei credinte)!
Eu m-am "folosit" de un astfel de om si nu regret!
Ei sunt cei care vad ceea ce un om pacatos nu vede sau nu vrea sa vada! Ar fi bine chiar sa fie cat mai multi ca ei,sa ne "traga de guler "si sa ne zica: TREZITI-VA !......ca viata e asa de scurta.......

Ti se zbirleste parul cind citesti chiar si descrierea ta, Raisa. Asa de multa intimidare, fortare a alegerii personale, caracteristici foarte similare bolilor sufletesti si mintale a celor care impun cu forta, facind ochii mari cind vorbesc cu tine si inrosindu-se de emotia "duhovniciei" lor.
Vorba lui Rodica, unde este pacea, blindetea... calmul?

Nu de habotnici avem nevoie, ci de oameni cu buna credinta. Ce inseamna asta? Ca nu te lovesc pentru ca nu ai postit, ci se roaga pentru tine ca sa ajungi si tu sa postesti. Habotnicul nu stie decat de el, omul cu buna credinta, nu mai stie de el, stie doar de ceilalti.

Nu judecam pe nimeni.
Ne rugam pentru ei. Avem o atitudine plina de dragoste crestineasca fata de ei, le fel cum trebuie sa avem fata de toti oamenii.
Incercam sa ne schimbam pe noi, sa il urmam pe Hristos si poate vor invata si altii de la noi, la fel cum invatam si noi de la altii.

Stiti ce inseamna cuvantul habotnic???

majoritatea il folosesc cu snesul de fanatic, dar poate nu e chiar asa.......


HABÓTNIC ~că (~ci, ~ce) - substantival pop. (despre persoane) Care respectă cu strictete prescriptiile religiei; cuprins de o pasiune excesivă pentru respectarea prescriptiilor religioase; bigot; bisericos. /<rus. habotnik


Dupa definitia DEX se pare ca de habotnici avem nevoie! (oameni exemplu) Nu inseamna ca iti baga cu pumnul religia pe gat, ci ca ei respecta prescriptiile religioase.

Carei confesiuni ii apartii? Ia mai verifica-ti propriile idei inainte de a lua masuri impotriva ,,habotnicilor". Nu ma intereseaza celelalte confesiuni, eu ma raportez strict la Ortodoxie. Inteleg, insa, unde vrei sa ajungi.

Cel mai bine pentru tine este sa fugi de habotnici. Pe acest forum crestin-ortodox suntem multi habotnici, iar asta ti-ar face rau! Un ortodox nu lauda alte confesiuni decat daca este ecumenist. Iar ecumenismul este o erezie ale carei roade le vom culege peste vreo cincizeci de ani, adica atunci cand se vor pune in practica toate enormitatile care se legifereaza acum.

Sfintii Martiri din Ardeal au murit aparand Ortodoxia, deci si impotriva unor astfel de oameni ar trebui luate si alte masuri, dupa parerea ta. Ortodocsii ii cinstesc ca pe niste sfinti.

Ortodoxia ne invata sa fim smeriti, daca cineva ne adreseaza jigniri personale. Dar tot Ortodoxia ne invata sa fim intransigenti atunci cand cineva ii aduce ofense lui Dumnezeu sau Ortodoxiei. Aici nu incap compromisuri. De aceea, daca stii ca o persoana este ortodoxa, de exemplu, nu vorbi cu ea despre religie.

Cand iubesti un om pamantean, il porti in gand mereu, vorbesti despre el. Cand Il iubesti pe Dumnezeu, te gandesti tot timpul la El, ai vrea ca toti sa-L cunoasca si sa imparti cu toti bucuria pe care o simti. Risti sa fii socotit nebun sau dus cu pluta etc. Dar pentru ca Dumnezeu Insusi sa ne iubeasca, iata, nu se cere parerea oamenilor! Iar Sfintii sunt oameni pe care Insusi Dumnezeu ii iubeste, fara sa ne ceara noua parerea daca sunt buni sau rai.

Desigur, se pot face si greseli. Exemplul personal este cea mai buna predica. Bine ar fi sa putem fi pilde vii semenilor nostri, din dragoste pentru ei si pentru Dumnezeu.

Ei, acuma ca a postat antoniap, putem trece de la teorie la practica: cum sa vorbesti (pe forum), cu habotnicii ?

Prima piedica - dupa cum se poate vedea mai sus, habotnicul este o persoana dificila pentru ca se mandreste cu habotnicia sa.

Aceasta il plaseaza intr-o categorie cu adevarat periculoasa si cu care este dificil de tratat.

Putem da ca exemplu manelistul care este constient de faptul ca muzica si stilul sau de viata sunt inferioare, dar isi aroga aceasta inferioritate. Undeva, in psihicul lui, complexul de inferioritate de transforma intr-unul de superioritate. Se simte superior pentru ca se stie inferior. Sigur ca e o constructie psihica bolnava, tocmai asta il face dificil de abordat.

Undeva in aceeasi gama ii plasez pe cei care promoveaza o "religie a pacii si iubirii', si, in acelasi timp, peroreaza asemenea perle de dragoste crestina: "Un ortodox nu lauda alte confesiuni decat daca este ecumenist. Iar ecumenismul este o erezie"

Nu cred in papa, prin urmare consider ca acest topic a fost initiat de cineva de alta confesiune cu intentii precise. Religia pacii si a iubirii nu exista decat in capetele infierbantate ale ecumenistilor carora putin le pasa de Dumnezeu, iar prin faptele lor il propovaduiesc, de fapt, pe satana.

Pacea la care viseaza ierarhii ecumenistii si conducatorii masoni este o pace impusa prin microcipuri si supraveghere contiua. Da, atunci conducatorii acestei lumi vor avea pace, adica nu-si vor mai face griji ca am putea face vreo revolta. Insa omul de rand va simti efectele ,,pacii'' pe pielea lui incet si sigur.

Vai de cei care nu-l vor mai avea in acele vremuri nici pe Dumnezeu!

A fi habotnic nu inseamna ca pacea, blandetea, calmul se anuleaza ci din contra ..cresc!(eu asa cred )

definitia a dat-o deja FiulRisipitor !

Nu se mai intelege nimic. Din modul in care definiti dumneavoastra habotnicia, ar rezulta ca mesajul de mai sus, al lui antoniap, nu este habotnic...

Dar daca nu e habotnic, atunci cum e ?!Liberal ? Ecumenist ? E bine sau rau ca nu e habotnic ? Doamne da-ne rabdare....

Pai ce sa fie de facut?Sa intelegi ca si in Biserica sunt oameni intre oameni,sa intelegi ca este aproape imposibil sa ii schimbi pe cei in cauza si nici nu e treaba noastra sa aducem schimbari in viata cuiva fara voia sa si ca ce trebuie sa te intereseze pe tine este calea Lui Iisus Hristos si eventual sa cauti persoane care sunt mai apropiate de aceasta cale si dpdv spiritual,nu atat teoretic,cu care sa te sfatuiesti,sa cauti raspunsuri si ce anume mai ai tu nevoie pentru sufletul tau.

Parerea mea
 

Mai bine habotnic, decat ateu!

Am vazut mai multi atei convertiti decat habotnici redeveniti oameni normali si credinciosi adevarati. Parerea mea.

Pai ce faci, stimabile? Cu ce drept vrei imi cataloghezi mesajele mele atata timp cat eu imi apar Ortodoxia pe un forum ortodox, iar tu ai alta confesiune?

Vrei sa fiu liberala ori ecumenista? Pai, uite ca nu pot si nu vreau. Ia du-te matale pe forumul catolic, ca eu nu te deranjez. Ce te-a palit sa tii neaparat sa intri in sufletul ortodocsilor cu orice pret? Uite ca eu nu-ti permit. Sau ti se pare normal sa-i sfidezi pe ortodocsi?!

Extremele nu sunt bune,oricare ar fi ele...calea echilibrului este cea mai indicata.

Doamna, dumneavoastra trebuie sa fiti constienta ca "ortodoxia dumneavoastra", pe care "v-o aparati", s-ar putea sa nu fie chiar acelasi lucru cu Ortodoxia.

De asta imi permit, pacatosul de mine, sa va critic.

Sunt de aceeasi parere.

Asta e o alta problema si o voi discuta cu duhovnicul meu.

Evanghelia ne cere sacrificiul total, dedicarea totală nu calea echilibrului:

Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor. (Matei capitolul 5)

Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu. (Luca capitolul 14)

Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el;
Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. (1 Ioan capitolul 2)


Iar îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: Acestea zice Cel ce este Amin, martorul cel credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu:
Ştiu faptele tale; că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte!
Astfel, fiindcă eşti căldicel - nici fierbinte, nici rece - am să te vărs din gura Mea. (Apocalipsa capitolul 3)



Și altele asemănătoare.



Să zicem că evanghelia greșește. Dar ce fel de echilibru predicați voi? Echilibrul între lume și Dumnezeu înseamnă o limitare a dedicării către Dumnezeu. A fi moderat în treburile religioase înseamnă a nu lua în serios credința, adică o absurditate.


Desigur, există și forme deviante de habotnicie, dar scrupulozitatea în problemele de credință nu poate fi decât benefică dacă e direcționată corect.


Modelul autentic de viață creștină este cel ascetic, al înfrânării trupului, al respingerii formalismului social. Nu se poate să te pui bine și cu lumea și cu Dumnezeu fiindcă lumea îți cere să te prefaci, trupul îți cere să-ți desfeți simțurile și prin acestea te faci vrășmaș al lui Dumnezeu.


Problema vine de la perspectiva din care este privită viața de credință. Pentru unii este văzută ca o preocupare secundară, treburile lumești fiind pe primul plan. Pentru alții însă (și această cale este în acord cu Evanghelia) viața de credință e preocuparea principală, celelalte fiind subordonate scopului slujirii lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte unii caută să-L iubească pe Dumnezeu din toate puterile prin împlinirea poruncilor, alții văd în El doar un ajutor, un servitor menit să le împlinească nevoia de distracții.



Dumnezeu nu ne cheamă la viață moderată ci la viață sfântă. Suntem chemați să ne curățăm de tot atașamentul față de cele lumești, să renunțăm la tot ce avem, să ne înfrânăm de la tot, să ne urâm chiar pe noi înșine. Moderații, leneșii, oamenii legați de lumea de acum nu vor intra în Împărăția Cerurilor alături de îngeri și Sfinți. Și asta nu intră în contradicție cu învățăturile despre smerenie. A fi smerit nu înseamnă a duce o viață pătimașă. Smerenia are valoare numai dacă viața e sfântă, de aceea Sfântul Siluan spune că pentru a dobândi smerenia trebuie întâi să omori trupul.

Ai inceput bine Andrei dar spre sfirsit ai dat cu bita-n balta.

Da, de acord, suntem chemati sa ne curatam de tot atasamentul, dar DOAR ATIT! si nimic mai mult
CU alte cuvinte daca sa zicem esti putregd de bogat si printr-o situatie neplacuta, un accident, un divort poate, pierzi totul, si trebuie sa o iei de la inceput, nu dezvolti nici o problema psihologica ci calm si seninatate mergi mai departe.

Sau si invers, daca iti pica din cer o suma mare de bani, acea schimbare nu iti va schimba in nici un fel fiinta si drumul pe care mergi!
Asta vrea Dumnezeu de la noi! nu sa ne urim, sa renuntam la tot si sa traim intr-o pestera.

Daca insa va fi nevoie sa trecem temporar si printr-o pestera" asa cum a locuit David o perioada, dupa care a revenit la fast si bogatii, atunci este de inteles...altfel este un fanatism habotnicie si afundare in aberatii

Prima problemă în faţa căreia suntem puşi este dacă în acel caz anume e vorba de habotnicie adevărată sau de zel pentru Cristos. Am cunoscut şi habotnici, şi oameni umpluţi de zel pentru Domnul nostru şi, la prima vedere, seamănă între ei. Dar la a doua nu mai seamănă. O habotnică din familia mea, nu numai că ţinea post, ceea ce trebuie să facă toţi creştinii care pot să facă asta. Dar fierbea toate cratiţele şi farfuriile. Nu, nu le spăla cu detergent, ci le punea într-o imensă albie de cupru, destinată fabricării dulceţii, şi le aşeza acolo, cu apă şi leşie (practic, soluţie de sodă caustică). Aceeaşi soartă tristă aveau furculiţele, cuţitele şi tot ceea ce ar fi putut intra în contact cu vreo moleculă de carne zilele trecute. Bârfea şi minţea de îngheţau apele, intrigile şi sădirea vrajbei erau principala ei îndeletnicire, dar fierbea vasele cu uluitoare minuţie de Lăsata Secului.
Am cunoscut şi din cei cu zel în credinţă. Aceştia erau oameni transformaţi înăuntrul lor. Nu erau ceea ce obişnuim să numim "om echilibrat", dar erau, în orice caz, oameni frumoşi. Nişte nebuni pentru Cristos.

Deci, pentru habotnici putem mai întâi să ne rugăm şi să sperăm că, aşa cum au descoperit forma credinţei, vor descoperi şi fondul ei. Să sperăm că nu se vor opri la Cele Zece Porunci, ci o vor practica şi pe a unsprezecea.

Mai apoi, putem să le oferim habotnicilor exemplul nostru personal. Ei fac rele. Dar şi noi facem. Ei postesc. Noi postim ? Ca să le dăm lor o lecţie de credinţă internalizată, mai întâi trebuie să o internalizăm noi înşine. Ca să fii calificat să-i faci unui habotnic teoria ortodoxiei, mai întâi trebuie să deprinzi ortopraxia.

În sfârşit, în cazul în care habotnicul este ruda noastră, avem posibilitatea să-i punem sporadic anumite întrebări, care l-ar putea face să vadă lucrurile într-o altă lumină decât până atunci. "Despre ce a vorbit părintele la biserică ?" "Despre pilda vameşului şi fariseului". "Ce însemnează asta pentru tine ? Te socoţi mai asemănător vameşului ori mai asemănător fariseului ?" etc.

Daca...
 

Intrebare: "Cum sa ne comportam cu habotnicii?"
Raspuns: Daca as fi ateu, ti-as raspunde: cu indiferenta;
Daca as fi habotnic, ti-as raspunde: cu mare pretuire;
Daca as fi sectant, ti-as raspunde: castiga-i de partea ta;
Daca as fi preot, ti-as raspunde: fii cu bagare de seama;
Daca as fi femeie, te-as ruga: mai da-le o sansa;
Daca as fi echilibrat, te-as indemna: nu fi habotnic;
Pentru ca sunt ortodox, ca si tine, te intreb: esti, cumva, habotnic?
Nu de alta, da' ca sa stim si noi ce sa-ti facem si cum sa ne comportam cu tine!
:)


Cu respect, just_inn33

Doamne ajuta!
Nu indraznesc sa analizez/critic habotnicia pt ca nu stiu ce inseamna. Am vazut definitia din dex dar nu spune nimic... Parerea mea este ca cei ce suntem mai slabuti in credinta spunem despre cei sporiti ca sunt habotnici, exagerati. Unii din ei ni se par chiar prefacuti. Este foarte posibil sa ne inselam. Eu, personal, nu cred in habotnicie. Este un cuvant, o expresie, inventat de cei putin credinciosi...
In ceea ce priveste habotnica din familia dumneavoastra, d-le Mihnea, dupa cum o descrieti, mie imi pare a fi un om obisnuit, cu pacate si neputinte, ca multi dintre noi... Cine nu barfeste, cine nu minte? Chiar si noi, acum. Ii barfim pe cei asa-zisi habotnici, comentam faptele lor, ii catalogam... nu facem bine... dar cam asta se intampla. Doamne iarta-ne!
Referitor la exagerarea acelei doamne, adica fiertul vaselor in lesie, eu cred ca nu-i nimic exagerat, si aceasta actiune nu mi se pare dovada habotniciei. Imi aduc aminte ca in copilaria mea, acest lucru il faceau toti oamenii din sat inainte de a incepe posturile (in principal Marele Post, al Invierii Domnului). O faceau si pentru un post alimentar corect si pentru o igienizare, curatire a veselei. Cei mai instariti aveau vase pe care le foloseau numai pt mancarea de post. Altii le spalau, fierbeau in lesie... Dar TOTI erau preocupati de asta.
Doamne ajuta!

Din ce am inteles din definitia habotnicismului , a fi habotnic inseamna a fi riguros in a respecta prescriptiile credintei.



As avea o intrebare pt crestinii practicanti si care sustin ca nu e bine sa fii habotnic:
Credeti ca Sfintii Parinti au fost sau nu habotnici?

Eu cred ca noi toti ne aflam in cele doua ipostaze: habotnici sau calduti in credinta..Doar sfintii au masura intreaga. Deci sa nu-i judecam noi cei calduti in credinta pe habotnici !

Asa este, Raisa, aceasta este definitia cuvantului habotnic. Dar acest cuvant este folosit doar cu sens peiorativ, adica i se da un sens depreciativ, defavorabil, dispretuitor. De aceea spuneam mai inainte ca pentru mine nu exista cuvantul acesta. Sfintii parinti au fost SFINTI si daca ne gandim la sensul bun al cuvantului habotnic, da, au fost habotnici. L-au iubit pe Dumnezeu in mod TOTAL. Mai sunt si astazi astfel de oameni dar sunt catalogati drept habotnici.
Alta categorie de crestini suntem noi, caldiceii, care la teorie suntem buni, la dat sfaturi si corectii... echilibrati, moderati, dar putin credinciosi.

Oare habotnic nu-i tot una cu fariseic ? "habotnic=riguros in a respecta prescriptiile credintei !"
Cu sufletul nu poti fi riguros. Poti fi riguros in a respecta prescriptiile credintei, dar nu este suficient.
Daca voi credeti ca va puteti mantui fiind doar rigurosi , nu aveti decat sa fiti habotnici !

Credeti ca Sfintii Parinti au fost sau nu habotnici?

Ce bine ar fi daca am urma Sfintilor Parinti!Erau de un mare rafinament in gandire, inspirati de Duhul Sfant. Au fost oameni echilibrati, invatati, cu o gandire mult peste epoca in care au trait. Dovada incontestabila este faptul ca ne folosim si sunt de mare actualitate scrierile lor.

@ loveeverywhere :

Parerea mea e sa ii lasi in ale lor...pe cat posibil sa refuzi sa te contrazici cu ei.......un adevarat traitor nu o sa creeze niciodata nimanui sentimentele pe care povestesti ca ti le-au creat tie respectivii...pentru ca cei care sunt cu adevarat traitori sunt caracterizati de compasiune pt cei din jur si tin cont de faptul ca uneori litera legii poate sa omoare...in schimb habotnicii de care vorbesti se cred, undeva in sinea lor(dincolo de smerenia rationala), destul de inaintati pe calea cea buna si probabil ar fi in stare sa te stranga de gat in numele lui Hristos iar mai apoi sa spuna ca au facut o fapta buna....deci orice discutie cu ei e de prisos...sunt niste frati de-ai nostri care sunt in ratacire si trebuie sa avem rabdare si mila de ei mai ales ca si noi insine precis avem alte probleme la fel de grave chiar daca nu atat de evidente....
p.s. : stiu ca e greu si ca iti fac sangele sa ti se suie la cap.....dar tocmai in aceasta incercare sta ascuns inca un pas pe "calea ce stramta"....Doamne ajuta!

In DEX, habotnic este definit ca fiind persoana care respecta cu scrupulozitate exagerata prescriptiile religiei. Cum vad eu exagerarea? Daca m-am asezat la rugaciune si cineva bate, nu-i deschid usa, trebuie sa-mi vad de rugaciune. Tin sa amintesc ca esti mai bine placut lui Dumnezeu daca te opresti din rugaciune si deschizi usa (a se vedea Patericul).

Dacă cineva bate la uşă în timp ce mă rog, da, trebuie să întrerup rugăciunea şi să-i deschid. La fel, dacă intervine ceva presant şi trebuie să fac acel lucru neprevăzut, este normal să abandonez acea sesiune de rugăciune.
Dar dacă eu sunt preot şi în loc de "rugăciune", am pune "liturghie" ? Aici mi se pare că problema e un pic mai complexă. Abandonăm sau nu abandonăm o liturghie în desfăşurare ?
M-ar interesa un răspuns argumentat.

Pai daca e cutremur sau arde... ori cine stie ce eveniment nefericit are loc... cred ca trebuie sa se treaca la salvarea de vieti.

Din pacate, nu pot sa argumentez raspunsul meu cu surse, dar imi aduc aminte ca am citit undeva ca o Liturghie odata inceputa, trebuie obligatoriu incheiata, chiar daca intervin intreruperi.

Din cate imi aduc aminte, era o discutie pe un alt forum despre o situatie care a aparut undeva in America, cu o persoana care a decedat in timpul Liturghiei. S-a chemat salvarea, paramedicii, cum le spune acolo, acestia au constatat decesul, iar preotul a slujit restul Liturghiei, bineinteles, introducand rugaciuni suplimentare pentru cel chemat la Domnul.

Acum, na ! Nu a spus nimeni ca ar fi vorba de habotnicii ortodocsi sau de alta religie .
Daca este sa ma gandesc la grozaviile facute de musulmani, la atrocitatile facute de secta aceia care a provocat cea mai mare sinucidere in masa din lume, daca este sa ma gandesc la secta Aum din Japonia...eu, i-as impusca !
La ortodocsi habotnicia se manifesta cumva altfel, este mai cu perdea, ea determina o sinucidere mai lenta, o ucidere de suflete mai subtila , o influienta asupra celorlalti in timp, isi exprima rautatea, prostia si lipsa de etica ( fiindca despre acest amestec este vorba ) intr-o maniera mai legitima, mai cosmetizata cu " smerenie " ...
Nu poate exista Dumnezeu in acest amestec, nu are cum, ADEVARUL nu se mocirleste nici cu toate interpretarile si filozofiile inventate despre credinta.
Pe acestia nu ii impusc, doar ii ignor , dar daca ma calca pe bombeuri, s-ar putea sa ma razgandesc in priviinta indulgentei .( tocmai ma hartuieste un individ " credincios pana peste poate ", pe mp , il intereseaza in mod deosebit daca eu pazesc porunca nu stiu cui , de-a nu avea viata intima cu sotul meu decat in interes de procreere, caci " asa cere Domnul " ...).

Are parintele Arsenie Papacioc un exemplu tare potrivit :

http://www.youtube.com/watch?v=-vf8x...e=channel_page

cand vorbeste despre ispitirea de dreapta. Patima este definitia habotniciei.

Multa ignoranta si lipsa de instruire elementara in lumea asta ortodoxa!
Hai la barbati mai inteleg ca in momentul cind o "iau pe ulei" paranoia asta fanatico-religioasa-talibana ii tine foarte mult timp insa cind vad femei care gindesc asa pur si simplu ma cutremur ( si avem pe forum un exemplu arhicunoscut de toti si alte citeva dara care sunt mai putin vocale)

Tu spui ca la barbati mai merge cum merge treaba asta cu habotnicia, dar la femei....
Eu spun tocmai invers, cand stiu ca majoritatea barbatilor, prin natura lor, vad numai sex in fata ochilor, tot ei se gasesc sa denigreze in fel si chip intimitatea in cuplu, bine-nteles, pe premize religioase. Cand ei sunt cei care tot " trag " nevasta de maneca, cand le mai da in colo de posturi, cand " nesatul " barbatului a schimbat fata pamantului s.a.m.d !
Ce sa mai spunem de fenomenul masturbarii care, cred ca detine o mai mare amploare in latura asta masculina ( nu judec ). Deci, tot ei se gasesc vrednici sa spurce femeia in fel si chip, sa-i dea una in cap ca este pacatoasa, sa conceapa tot felul de aberatii despre viata sexuala in cuplul casatorit, si cate si mai cate.
Dar, cred, totusi ca exista o chichita pe-aici, in primul rand, barbatii care fac pe inocentii ( caci asa se intelege ), acestia clar ca nu sunt barbati, poate sunt doar copii, sau niste frustrati incurabili in ale integrarii firesti in societate ( nu se insoara, nu vor, desi stau in lume ), ori sunt calugari, sau batrani de nu se mai pot impune in acest sens...si asa ajung la sfintenii de neimaginat, judecand pe ceilalti care nu sunt imbroboditi ca ei, ori nu au aceleasi principii.
Nici o carte sfanta nu spune ca, daca vrei sa faci doar doi copii, trebuie sa te impreunezi cu sotul doar de doua ori. Ar fi imposibil, nici nu se procedeaza astfel, doar se trambiteaza din cand in cand de catre vre-un pamantean afundat cu totul in " dogme " imaginare.

Si eu sunt dintre cei care nu prea inteleg ce inseamna habotnic,si care e nuanta rea a acestui cuvant.
Poate da totusi cineva niste exemple,de ce anume inseamna pentru toti 'habotnic' ? .Caci ceea ce pentru unul inseamna habotnicie,pentru altul e demn de admirat.
De asemenea,nici cu fariseismul nu cred ca trebuie confundat acest termen,pentru ca farisesimul inseamna ascunderea adevaratei tale esente ( a se citii mizerii) interioare.
Un aspect negatibv al habotniciei l-as vedea doar in aplicarea mecanica a unor reguli fara intelegerea sensului lor.
Dar in intelesul de execes de zel ,si exces de credinta,nu cred ca poate exista nici un fel de condamnare,dimpotriva...