Vreau o familie
 

Da. Vreau o familie si nu una oricum, ci una care sa respecte regulile prin care as putea ajunge la El. Imi doresc atat de mult asta, ca am ajuns intr-o stare de depresie din care nu reusesc sa mai ies, vazand ca nu se intampla orice as incerca sa fac: fie apare cate cineva pe care eu nu-l consider potrivit, fie el nu ma considera potrivita lui.
Cum sa fac sa scap de depresie? Stiu ca acum poate vorbesc precum fariseul dar: la slujbe merg, post tin, cu vreun barbat nu am mai fost de vreo 10 luni..Ce-i drept am pacatuit tare in trecut, dar incerc sa-mi plang pacatele cum pot.
Ma intreb: daca este pedeapsa, de ce nu ma omoara pur si simplu? Am unele stari de gandesc ca uneori ar fi mai simplu asa..Oare nu este voia Lui casatoria pentru mine?

Este o întrebare. Există mereu posibilitatea ca Dumnezeu să ne cheme la deplina consacrare Lui şi nu trebuie să pierdem din vedere această posibilitate. Cea mai în măsură să răspundeţi la această întrebare de discernământ vocaţional sunteţi dv, împreună cu duhovnicul dv.

Acuma, presupunând că aveţi o chemare reală spre viaţa în căsătorie, rămâne problema găsirii soţului rânduit de El. Cu rugăciunea şi, în general, cu viaţa de credinţă sunteţi în mod clar pe calea cea bună. Poate că tot ceea ce vă lipseşte este un pic de răbdare şi un pic de încredere ?

De rugat am incetat sa ma mai rog pentru ceva anume...El stie mai bine de ce am nevoie. M-am mai rugat pentru lucruri concrete care s-au dovedit a nu fi bune pentru mine.
Iar cu nerabdarea...poate ca asa este, dar cum scap de depresie?

Cum poate să fie o creştină deprimată ? Şi dv, ca şi mine, am cunoscut atâţia oameni. Unii mai aşa, alţii mai altfel. Dar chiar şi în cazul oamenilor cei mai minunaţi pe care i-am cunoscut, a existat ceva care ne-a plăcut mai puţin, ceva ce am fi vrut să fie îndreptat. Să presupunem acum că ar exista cineva care ar avea reunite în el toate însuşirile frumoase pe care le-am întâlnit la diferiţi oameni. Să mai presupunem că ar avea multe alte însuşiri, atât de minunate încât nu numai că nici nu le-am întâlnit în viaţa de până acum, dar nici măcar nu ne-am putea gândi la ele. Cine nu ar iubi un asemenea prieten ? Mai ales dacă el ne-ar iubi cu o iubire mult mai are decât suntem noi capabili ? Cine nu ar petrece lângă un astfel de prieten o viaţă întreagă, ba chiar o eternitate ?

Dar exact acest lucru ni se va întâmpla. Un asemenea prieten există şi ne-a aşteptat cu o foarte lungă răbdare. Chiar vom petrece o eternitate întreagă alături de El, dacă vom avea grijă să nu pierdem prietenia lui.

În faţa unei asemenea perspective, mai poate fi vorba de depresie ?

:) Asa ma gandeam si eu...pai atunci sunt depresiva ca nu ajung mai repede la El. Oare asta vrea, sa ma dedic in totalitate Lui?

am avut si uneori am si eu aceiasi problema.......de multe ori rational gadensc ca nu exista fericire in afara lui Hristos si ca degeaba intalnesc pe oricine daca nu il am pe El sau invers ca pot sa fiu in pustia pustiilor dar daca sunt cu El fericirea e inimaginabila si deplina si nimeni nu mai poate adauga nimic la ea ....si oricum numai fiind cu El poti sa fii cu adevarat cu ceialalti...indiferent unde esti, indiferent daca mai esti cu cineva sau nu, etc......numai ca desi rational gandesc asa de simtit de multe ori simt cu totul altfel...o lipsa totala de interes fata de persoana lui Hristos si o nostalgie profunda fata de fata pe care inca nu am intalnit-o sau poate nu o voi intalni sau fata de niste potentiali prieteni mai pe aceiasi lungime de unda cu mine etc....si gandindu-ma la aceasta diferenta intre ce gandesti si ce simti..intre diferenta dintre minte si inima ma duce gandul la ceea ce se intampla cu cei foarte imbunatatiti duhovniceste cand spun rugaciunea inimii : "li se coboara mintea in inima"......sunt sigur ca asta avem de facut si noi cand ne cuprinde depresia...sa luam gandurile alea pe care rational le acceptam dar care nu trezesc nici o simtire si sa le coboram in inima...si ma gandesc ca pe langa asceza propriu zisa asta se poate face doar printr-un mare efort de vointa ...adica auntci cand te cuprinde depresia sa te fortezi din rasputeri sa iti indrepti cugetele si nadejdea catre Hristos....asa neatragator sau insipid cum iti poate aparea El in momentul respectiv....ca sa nu ma acuze nimeni de blasfemii poate ar trebui sa lamuresc un pic faza cu insipiditatea.....fiind sincer cu mine am observat ca in toate momentele astea de depresie desi rational stiu ca Hristos este lumina si iubire infinita la nivelul simtirii Il percep ca fiind lipsit de orice dezirabilitate...insipid cum s-ar spune....si cu atat mai mult atunci trebuie sa te stradui din rasputeri sa iti indrepti toata fiinta spre El

De depresie nu scapi cautand neincetat in jurul tau un sot care trebuie sa apara, si repede,dimpotriva procedand asfel devii o victima sigura pentru cei care vor sti sa profite de singuratatea ta si de nevoia de a avea pe cineva alaturi de tine.Nu poti face decat o alegere gresita in aceste conditii.Invata sa tii la tine,mai fa si ceea ce-ti place,nu ceea ce spun altii ca trebuie.Care barbat crezi ca va accepta o femeie depresiva langa el,caci de indragostit nici vorba nu poate fi!Si inca ceva,daca nu iesi in lume nu va veni nimeni la usa ta sa te ceara in casatorie.

Dumnezeu le randuieste si le stie pe toate, draga sufletel tulburat.Nu trebuie sa gandesti asa, stiu cum e, am 30 de ani si nu sunt casatorita si trebuie sa suport uneori comentarii rautacioase, dar rabdarea inseamna f mult. Trebuie doar sa te calmezi, sa vezi lucrurile frumoase din viata ta, sa te bucuri de ele. Incearca sa-ti gasesti linistea. Gandeste-te ca asta e o ispita, Dumnezeu nu ne vrea tulburati. Sa stii ca te inteleg f bine. Cauta linistea, care e numai la Dumnezeu, accepta-ti viata asa cum e, dar nu te mai tulbura, te rog. Inconjoara-te de prieteni dragi care sa-ti umple viata si nu uita ca centrul vietii noastre trebuie sa fie Dumnezeu. Lupta pentru sufletul tau, bucura-te de tot ce e frumos, in viata exista si parti frumoase, acum ai nevoie sa le vezi sa poti trece mai departe.Roaga-te la Dumnezeu sa alunge tulburarea din sufletul tau si sa-ti dea pacea. Roaga-te mult, spune-i lui Dumnezeu: ,,Doamne, arata-mi calea mea."Spune-i cu nadejde, cu pace.
O prietena scumpa mi-a trimis o rugaciune frumoasa, roaga-te lui Dumnezeu si daca asta iti doresti, sa te ajute Dumnezeu si sa-ti dea ceea ce este de folos sufletului tau:).

,,O Doamne, eu stiu ca fericirea mea este sa te iubesc pe Tine din tot
sufletul meu, din toata inima mea si sa implinesc voia ta cea sfanta.
Indrepteaza Doamne sufletul meu si umple inima mea. Vreau sa fac doar
voia ta caci Tu esti Ziditorul si Dumnezeul meu. Pazeste-ma Doamne de
mandrie si de iubirea de sine; intelepciunea, smerenia si fecioria sa
infrumuseteze chipul meu. Trandavia nu este pe placul Tau si naste
patimi. Da-mi dorinta si putere de munca si binecuvinteaza toate
faptele mele.
Tu ai poruncit oamenilor sa traiasca in casnicie cinstita. Asadar
invredniceste-ma si pe mine, Parinte, de acesta chemare sfanta, nu
pentru implinirea poftelor mele, ci pentru implinirea voii Tale. Caci
Tu insuti ai spus:”Nu este bine sa fie omul singur” si i-ai dat femeie
intr-u ajutor, si i-ai binecuvantat sa cresca , sa se inmulteasca.
Auzi acesta smerita rugaciune a mea, pe care o inalt Tie din adancul
inimii mele: Da-mi un sot cinstit si binecredincios, pentru ca
impreuna, in intelegere si iubire sa Te slavim, Mult Milostive Doamne,
in numele Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in
vecii vecilor. Amin."'

Sper sa-ti placa rugaciunea si sa-ti asculte Dumnezeu dorinta sufletului tau, ai nadejde. Lupta sa ai o viata placuta lui Dumnezeu, spune Paraclisul Maicii Domnului sa alunge de la tine toata intristarea, fa acatistele Sf. casatoriti, ocrotitori ai familiei: Sf. Ioachim si Ana, Sf. Iuliana, Sf. Xenia de Sankt Petersburg, Sf. Nicolae Planas sau roaga-te la Sf. la care ai evlavie si care este mai drag sufletului tau.
Roaga-te cu pace si cu nadejde lui Dumnezeu. Sper sa nu te supere cu nimic mesajul meu, eu iti spun cu toata dragostea si cu toata nadejdea, ai nadejde, sufletel. Cauta mai intai Imparatia Cerurilor si apoi toate celelalte se vor adauga tie. Oare nu poate Dumnezeu orice? Spune-i Lui sa-ti mangaie sufletul si sa-ti daruiasca bucuria, ai rabdare si credinta. Sa te ajute Dumnezeu si spor la rugaciune.:)

Cand spui ' lume ', la ce te referi ?

La cei din jur,adica nu numai serviciu si casa.Daca mergi la biserica du-te in pelerinaje,participa la actiuni conduse de parohie,integreaza-te intr-un grup cu acelesi interese.

Si inca ceva,daca nu iesi in lume nu va veni nimeni la usa ta sa te ceara in casatorie.
Subscriu

Chiar si acasa la tine aranjeaza o masa si invita o prietena si petrece o seara minunata chiar numai vorbind cu ea (ele).

Fetito, daca ai pacatuit in ultimul hal, tu nu crezi ca exista si niste consecinte?

Ai rabdare...
 

În prealabil postat de anonim30
Da. Vreau o familie si nu una oricum, ci una care sa respecte regulile prin care as putea ajunge la El. Imi doresc atat de mult asta, ca am ajuns intr-o stare de depresie din care nu reusesc sa mai ies, vazand ca nu se intampla orice as incerca sa fac: fie apare cate cineva pe care eu nu-l consider potrivit, fie el nu ma considera potrivita lui.
Cum sa fac sa scap de depresie? Stiu ca acum poate vorbesc precum fariseul dar: la slujbe merg, post tin, cu vreun barbat nu am mai fost de vreo 10 luni..Ce-i drept am pacatuit tare in trecut, dar incerc sa-mi plang pacatele cum pot.
Ma intreb: daca este pedeapsa, de ce nu ma omoara pur si simplu? Am unele stari de gandesc ca uneori ar fi mai simplu asa..Oare nu este voia Lui casatoria pentru mine?


Fetito, daca ai pacatuit in ultimul hal, tu nu crezi ca exista si niste consecinte?


Draga mea, nu trebuie sa disperi, este nevoie doar de rabdare....Daca te-ai spovedit cu inima deschisa, daca regreti sincer toate greselile de odinioara , Tatal Nostru Ceresc SIGUR te iarta , ca EL nu vrea "moartea" pacatosului ci intoarcerea lui la credinta....Cum crezi ca te pedepseste chiar acela care si-a jertfit unicul FIU , din iubire pt creatia SA? Insa sunt INCERCARI....teste...si trebuie sa ai credinta si putere deoarece vei invinge! Sigur raspunsul la dorinta ta poate nu este cel asteptat de tine, insa EL stie MEREU ce este mai bine pt. copiii Lui...Incearca pe langa rugaciuni , mers la biserica , sa mergi la o lansare de carte, la un vernisaj, la o opera sau balet...si acolo poti descoperi "lumea" in care cu sigurantza vor mai fi fiind si OAMENI (cu suflete mari si credincioase) ! Doamne Ajuta ! CURAJ !

ei nu! Dumnezeu e mare si are putere!

e o vorba: Dumnezeu iti da, dar nu iti baga in sac.

Cred ca tu nu il cunosti pe Dumnezeu! Cand ceva vine de la El, Domnul face totul, ca sa nu zicem:"prin inteligenta noastra si prin puterea noastra am facut"

nu te mai pripi sa ma judeci . Stii cum e: nu judeca ca sa nu fii judecat.
Am afirmat eu undeva ca face omul ceva de capul lui (raul il face singur, dar cele bune numai cu ajutorul lui Dumnezeu)? Citeste mai atenta ceea ce am scris : Dumnezeu iti da, dar nu iti baga in sac. Adica Dumnezeu nu iti baga pe gat (nu ne-a programat ca pe niste roboti), iti respecta alegerile.

Draga anonim(a), trebuie sa ii multumesti lui Dumnezeu pentru tot ce ti-a dat si sa primesti cu zambetul pe buze toate din viata ta. Stiu femei care la 30 de ani sunt divortate si au si un copil de crescut singure. Sunt femei care la 30 de ani traiesc in concubinaj, sunt femei singure cuc si sunt femei cu barbat si copii. Nu stii ce planuri are Dumnezeu pentru tine, tu stii numai ce vrei tu. Poate ca acum nu e momentul pentru ce iti doresti tu. Nu te grabi ca fata mare la maritat. Poate ca Dumnezeu nu iti scoate pe nimeni acum, pentru ca stie ca tu nu esti pregatita in acest moment pentru a fi sotie si mama. Nu trebuie sa disperi, ci sa ai credinta si nadejde, sa zici: "Faca-sa voia ta, Doamne" si sa iti faci datoria ta de crestin si de om in societate, sa mergi la serviciu, sa iti faci treaba asa cum trebuie, sa ii ajuti pe altii cum poti, adica sa nu ramai cantonata in aceasta frustrare, ca nu esti inca maritata. Poate sunt persoane care au nevoie de tine atunci cand tu stai in casa si plangi, poate sunt unii (parinti, rude, prieteni) care ar vrea sa te vada vesela. Si atunci va trebui sa iti schimbi comportamentul, macar pentru ei. Si sa zambesti... pentru ca, dupa cum spunea Garcia Marquez, “nu se stie niciodata cine se poate indragosti de zambetul tau."

Eu recomand "Cartea nuntii" a lui Danion Vasile - http://www.danionvasile.ro/cartea-nuntii.php. Avea si un capitol despre persoanele care doresc sa se casatoreasca si nu reusesc inca.
Si rugaciune la Maica Domnului si la Sf. Nicolae, care este ocrotitorul fetelor care vor sa se casatoreasca. Am o cunostinta care a dat acatist la Sf. Calinic de la Cernica pentru ca fata ei sa se casatoreasca si a rugaciunea i-a fost ascultata.

Nici eu nu sunt de acord cu faptul ca trebuie facut ceva special, sau mers intr-un loc anume pentru a intalni persoana potrivita. Atunci cum in Acatistul de multumire lui Dumnezeu pentru toate, mai sunt spuse cuvintele: ' slava Tie pentru potrivirea de situatii ' ?
Da...cred ca daca Dumnezeu vrea, respectivul poate sa-mi bata si in usa :)

Pur si simplu , lasa lucrurile sa vina de la Dumnezeu, cum vrea El- tu continua sa te rogi, fii optimista, fa fapte bune- care sa -ti aduca bucurie, fa-ti din fiecare clipa a vietii o bucurie, primeste-o ca pe o bucurie, ca pe un dar dumnezeiesc, nu te forta sa -ti repeti obsesiv aceasta dorinta.Echilibreaza-te si va veni si planul lui Dumnezeu pentru tine.

Multumesc tuturor pentru sfaturi si incurajari. Mi-ati alungat tristetea...cel putin pentru moment

mai vino pe la noi pe aici, daca vrei sa scapi de tot de tristete !

„ Adu-Ţi aminte însă de cuvântul pe care l-ai spus robului Tău Moise, când ai zis: "De veţi păcătui, vă voi împrăştia printre popoare;
Iar când vă veţi întoarce la Mine şi veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini, atunci, de aţi fi izgoniţi chiar şi la marginea cerului, şi de acolo vă voi aduna şi vă voi aduce la locul pe care l-am ales, ca să-Mi pun numele Meu acolo.” ( Rugaciunea lui Neemia; cap.1 )

„ Şi Iov a răspuns Domnului zicând:
Ştiu că poţi să faci orice şi că nu este nici un gând care să nu ajungă pentru Tine faptă.
Cine cutează, ai zis Tu, să bârfească planurile Mele, din lipsă de înţelepciune? Cu adevărat, am vorbit fără să înţeleg despre lucruri prea minunate pentru mine şi nu ştiam.
Ascultă - ai spus Tu iar - şi Eu voi vorbi, te voi întreba şi tu Îmi vei da lămuriri.
Din spusele unora şi altora auzisem despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut.
Pentru aceea, mă urgisesc eu pe mine însumi şi mă pocăiesc în praf şi în cenuşă.”( Cartea lui Iov; cap.42 )


Mi-e ciuda pe mine cand pic in asemenea stari de depresie, din cauza nerabdarii mele...

uneori...iti mai baga si in sac...eu am fost invitata la un revelion unde am cunoscut un baiat care mi-a zis ca o sa se casatoreasca cu mine...am ignorat ca oricum toata lumea vrea sa te prosteasca..dar...am fost prieteni 4ani de zile cat mi-am terminat eu scoala iar el era la munca in portugalia, apoi ne-am casatorit. La nunta ne-am vazut a6a oara....si suntem casatoriti de 3ani si sa dea Domnul sa incaruntim tinandu-ne de mana.
Uneori simti cum Cineva lucreaza in viata ta.

Ce pot sa fac pt. a ma casatori?
 

Fiecare dintre noi ne dorim lucrul acesta la un moment dat.Eu desi mai am putin si voi face 35 de ani sunt tot singura, am avut prieteni vorbeam totul parea ca merge bine si dupa un timpul totul se destrama uneori fara sa mai primesc nici un semn de viata.Unde am gresit?Nu stiu inca chiar acum 3 luni am avut un prieten care credeam ca vom fi impreuna sa avem o familie,ne facusem planuri,l-am simtit ca ceva saintmplat cu el si l-am intrebat. Dar sincer ultimile lui cuvinte le-am auzit la telefon si pe mess nu a avut curajul sa mai dea ochii cu mine si mi-a spus:" ESTI POSESIVA SI RASFATATA", poate asa m-a vazut el, desi nimeni din cei care ma cunos nu ma vad asa. Am ajuns sa plang si sa-i spun ce simt, spunea nu are rost mai bine terminam acum decat mai tarziu si durerea sa fie si mai mare.Oricum i-am multumit foarte mult pentru tot ce a facut pt. mine, mi-a dat sfaturi sa fiu alaturi de parintii mai mult si sa pretuiesc viata, m-a incurajat si in alte probleme care le tot amanam, si mai ales ca am trecut prin unele probleme m-a sustinut si ma incuraja. Lui ii murise mama la nasterea sa si mama adoptiva acum 3 ani, stiu uneori aceste dureri lasa amprente...Oricum nimic nu este intamplator ca l-am cunoscut si orice apare in viata noastra. Sufar si acum dar am spus ce pot sa fac mai mult. Sa cred in Dumnezeu si poate cineva stie si imi da un sfat ce pot sa fac de acum in colo.
Va multumesc!

Poate iti va parea ciudat, insa suferinta este intotdeauna un medicament bun, administrat de Cel Ce stie toate cele ale sufletului, si vine mai ales pentru vindecarea egoismului (manifestat, intre altele, si prin posesivitate si rasfat). Egoismul nu face posibila iubirea sau o relatie armonioasa, pentru ca ii 'anuleaza' personalitatea celuilalt si il pune pe cel egoist in centrul relatiei. Sfintii Parinti vorbesc despre aceasta, uneori numind-o (iubire trupeasca de sine) si maica tuturor relelor. Parerea mea este ca nimic nu urateste mai mult o femeie decat egoismul si mandria, patimile care de obicei merg mana-n mana.

Asadar, sufera si multumeste pentru asta, poate fi un inceput bun si semnul ca Dumnezeu te are in grija ... Nimic se produce intamplator in viata fiecaruia dintre noi. Se prea poate ca acel baiat sa fi tinut la tine (de ex. faptul ca si-a motivat alegerea), insa sa fi functionat si 'ratiunea' - nu raspundeai asteptarilor lui. Si, pentru ca spui ca au fost mai multe cazuri, poate este bine sa reflectezi la cele spuse de el.

Sper sa nu te deznadajduiesti, iar eu sa fi spus ceva de folos. Doamne ajuta si spor in cele de folos!

Draguta mea Gabriela,

Ma simt direct raspunzatoare sa-ti dau un sfat, desi nu sunt cea mai in masura ( dupa cum ai citit si despre nelinistea mea ), insa eu am deschis acest topic, prin care nu as fi vrut sa intristez pe nimeni. Totusi, toti avem de invatat..unii de la altii. De multe ori am stari depresive, sunt trista...dar stii ce, indata cum ma silesc sa ies din aceasta stare si imi indrept atentia la El, imi trece, imi alina suferinta. Si ma gandesc ca chiar sunt o mare bleaga, ca nu sunt in stare sa primesc medicamentul pe care El mi-l da...chiar si amar fiind acesta, caci dupa urmarea tratamentului, bolnavul va fi sanatos dinnou. Si cu toata suferinta pe care o simt, totusi cand ' vorbesc ' cu El spun asa: ' Doamne stiu ca Tu ma iubesti, desi nu merit, stiu ca mi-ai dat pana acum tot ce ti-am cerut, desi nu meritam, dar ti-a fost mila de mine si ai facut-o indurandu-te de mine, stiind totusi ca nu este bine pentru mine. Acum, te rog, nu mai fa voia mea, oricat de greu mi-ar fi, ci fa voia Ta, caci Tu stii ce e mai bine pentru mine'...si indata imi trece supararea...:)

la varianta calugariei te-ai gandit?

Poate ea nu, nu stiu,...dar eu da. Dar alegerea aceasta nu se face la suparare, atunci cand noi suferim o deceptie, ci trebuie facuta, zic eu, indelung gandita, din dragoste pentru Dumnezeu.

Si eu m-am gandit. Calugaria nu vine in urma deprimarilor, ci este o cale de viata care ofera numeroase satisfactii.

:) Am citit undeva (nu mai stiu unde exact) ceva care suna cam asa: Daca doar te-ai gandit, atunci mai bine ramai mirean...Trebuie gandit bine si nu facut ceva in graba, luata ca si ' renuntare la lupta '.

Nu te mai lua dupa ce ai citit tu nu stiu unde, si nici nu-ti mai aduci aminte prea bine, gandeste conform cu ceea ce crezi tu.

Eu stiu ca trebuie sa ma vindec mai intai de depresie, sa ma pregatesc de renuntarea la lume...unde ai vazut tu calugarita depresiva? :)

Depresia de care zici ca suferi, e un moft. In realitate esti doar neurastenica, adica obosita. Dar depresiva nu poti fi, in conditiile in care in inima ta arde focul credintei si esti umpluta cu Duhul Sfant. Intelegi? Doar carnea iti da impresia ca esti deprimata, insa spiritul tau este dezinvolt si plin de viata.

Sunt doar un om neputincios, ce se lupta cu patimile, de care nu a scapat inca...(:

Geneza 4:7 *Când faci bine, oare nu-n este faţa senină? Iar de nu faci bine, păcatul bate la uşă şi caută să te târască, dar tu biruieşte-l!"

pacatul bate la usa, adica patimile le constientizezi, dar ceea ce trebuie sa faci este sa nu cedezi acestor patimi.

Pana la urma poate ar fi fost bine sa ne continuam discutiile la un alt topic, ceva de genul ' viata lumeasca sau calugarie' :). Vezi tu...nici eu nu stiu ce vreau pana la urma.Tocmai de aceea ma rog la Dumnezeu: Doamne fa voia Ta, nu a mea....stie El mai bine ce mi-a pregatit.

Dupa ce am citit preocuparile tale,m-am regasit in mare parte in ele!Cred ca esti intr-un fel de "criza" de timp...,ca toata lumea are familie si tu nu si altele de genul asta!...Vei avea familie,sigur!Acum te intreb:cum vrei sa sa-ti fie familia? cu multa credinta in Dumnezeu sau cu multe,multe bogatii materiale???...As zice sa mergi pe la manastiri,prin apropiere de unde traiesti si vorbeste cu cineva de acolo despre ce te framanta.Sigur si cu duhovnicul.Nu trebuie sa cheltuiesti multi bani,mergand departe de casa numai pentru asta!

Mai oameni buni, nu e de joaca cu calaugaria. Ca nu am noroc in lume, hai la manastire, ca acolo mi-o merge mai bine! NU! Complet fals! Daca nu esti in stare sa iti faci un rost in lume, daca etsi neputincios in lume, cu atat mai mult vei fi la manastire!

Si, in sfarsit, sa nu-si inchipuie cineva ca numai daca esti calugar, esti primit de Dumnezeu spre mantuire. Eu cred ca cei mai multi ratati si cei mai multi "improvizati" sunt in viata calugareas*ca. De ce ? Pentru ca viata calugareasca este o viata de exceptie, iar daca se strecoara in ea oa*meni comuni, atunci oamenii aceia nu vor putea face niciodata lucruri care tin de o viata superioa*ra. E mai bine pentru toata lumea ca unii ca aces*tia sa ramana in afara manastirilor.




- Revenind la alt subiect, parinte, spuneti ca in calugarie sunt cei mai multi ratati si ca in calugarie trebuie sa intre oameni de exceptie. Ce inseamna om de exceptie?
-Inseamna un om care nu se joaca cu viata lui, un om care stie ce-i calugaria, stie ceea ce a lasat si ceea a gasit si care nu mai poate fi clintit din calea calugariei. Adica, nu oameni cu lipsuri, pentru ca in manastiri sunt foarte multi oameni cu lipsuri, lipsuri fizice, psihice, oameni fara cultura, oameni care nu s-ar fi descurcat in viata comuna. Or, acestia niciodata nu vor fi niste calugari buni, vor fi niste domiciliati si niste improvizati la manastire. Daca te duci prin manastiri si cercetezi, poti constata multi din acestia, care nu sunt nici de casatorie, nici de calugarie. Acestia nu inainteaza, nu fac parte din randul oamenilor de exceptie. Un om de exceptie este un om care ar fi putut face fata si in casatorie si care nu e refugiat la manastire.

Arhim. Teofil Paraian