Aceste doua tipuri de inventii sunt niste practicile necanonice, care contravin fie invataturilor Sfintilor Parinti, fie Traditiei Bisericii. Sa fim cu luare aminte si sa nu le lasam sa prinda radacini.

Inventiile preotilor se refera la inovatiile unor pseudo-preoti (slava Domnului ca sunt putini, dar totusi exista), adica a unora care cred eu ca au devenit preoti inainte de a fi crestini ortodocsi. Teribil! Sa vedem impreuna cam care ar fi aceste "traditii" false:

- deschisul cartii (sau al pravilei sau al Psaltirii sau al Sfintei Evanghelii, uneori la sfarsitul Sfantului Maslu) urmata de talcuirea fragmentului de text ce cade mai intai sub ochii "credinciosului" care eventual a tinut trei zile de post negru; cateodata se face deschisul cartii si acasa pe la acesti preoti de care ne este si rusine si care pentru fiecare operatiune de genul asta iau o suma considerabila de bani;

- impartitul de particele (miride) luate de pe Sfantul Disc si date "credinciosului" cu mentiunea ca "ele sunt mai mari in sfintenie decat aghiasma si anafura si se iau dupa o zi de post total"; unde au vazut ei asa ceva? inventie fara fundament!

- oficierea contra cost a unor "rugaciuni si slujbe speciale" pentru cei sinucisi, eretici morti, avortati, lucru oprit de Biserica;

- "botezul" unor papusi sau carpe pe 7 ianuarie in locul copiilor avortati care-si "primesc" un nume fictiv de Ion-Ioana (aceasta inventie este opera "babelor" care descanta si ghicesc pe la tara, inventie preluata si de unii "popi mincinosi" care castiga bine de pe urma ei); cei ce fac un lucru ca acesta sunt aspru mustrati de catre Biserica, prin Canonul 47 al Sfintilor Apostoli, "ca unii ce-si bat joc de crucea si moartea Domnului";

- savarsirea Spovedaniei in grup la adulti, uneori rostindu-se doar dezlegarea cea mare urmata chiar de Sfanta impartasanie, fara nici un canon dat cuiva;

- savarsirea Spovedaniei gen ancheta sau in fata icoanei Mantuitorului, fara preot, acesta citind doar dezlegarea finala, ceea ce nu are nimic comun cu Taina Spovedaniei;

- folosirea doar a epitrahilului la Proscomidie, sau la Spovedanie de catre preotul duhovnic (lucru contrar randuielii din Aghiazmatar, care specifica limpede ca fiind obligatorie imbracarea felonului, ca la orice Sfanta Taina);

- omiterea exorcismelor de la Botez; aceasta este prima parte a Tainei Botezului si e inadmisibil sa fie trecuta cu vederea, ca doar nu exista jumatati de masura!

- savarsirea, din comoditate, a Tainei Botezului numai prin stropire sau turnare. Doamne fereste de asa ceva! Dar asa se intampla cu preotii scoliti pe la catolici, cu burse de studii, care vin cu diploma in brate si cu ecumenismul in spate!

- rebotezarea celor bolnavi de epilepsie, sau a copiilor "pentru a alunga raul din casa"; Exista un singur botez, nu?!

- impartasirea cu Sfintele Taine a celor ce sunt in coma sau in agonie sau tocmai au murit. E un adevarat sacrilegiu impotriva Sfantului Trup si Sange al Mantuitorului Hristos;

- atingerea si pastrarea (40 de zile) pe si sub Sfanta Masa a unor icoane, fotografii, acte, haine si obiecte ca sa se "sfinteasca". Asta a cui inventie mai este? Stiu ca si eu am lasat icoane pentru astfel de sfintiri, dar acum nici nu mai calc pe acolo!

- saritul cu Cinstitele Daruri peste oameni si haine (lucru riscant pentru slujitor). Eram o data la Biserica. Daca vara credinciosii mai pun o batista, o esarfa pe jos, iarna pun paltoane, caciuli, plovare, etc. Se aude un comentariu: "plapuma mai aveau sa o puna pe jos".

- atingerea capetelor credinciosilor cu Sfantul Potir de catre slujitor. Nu e gresit, dar cum riscul e foarte mare, e bine sa se evite, mai ales ca sunt unii credinciosi care dupa aceea se duc la o alta Biserica si-i cer preotului de acolo sa faca asa cum au vazut ei la un altul...

- abuzul de pomeniri la Vohodul mare;

- miruitul fotografiilor. Asta e o practica magica inventata tot de "babe" dar incurajata de unii clerici, adica de cei care vor "sa se puna bine" cu babele, nu cu Dumnezeu;

- acceptarea si incurajarea doctrinelor sincretiste si practicilor de vrajitorie, radiestezie, bioenergie, yoga, parapsihologie, masonerie, astrologie, zodiace, ghicit;

- promovarea unor invataturi si practici noi legate de isihasm straine de traditia filocalica si chiar profanatoare a ei, sau a unor practici ecumenice, care imprumuta cate ceva de la catolici, protestanti sau chiar musulmani, lovind in adevarata Traditie.

In mesajul urmator despre inventiile babesti.

Elena

DE acord cu tine. Dar care-i solutia? Ca doar lamentarea nu aduce nimic. Ce se poate face? Cine poate face? Cum? Unde? Cind ?
Eu caut rezolvarea la astfel de probleme de cind ma stiu....si inca nu am dat de ea. Una practica ca teoretic este tot degeaba.:hmmm:

Haideti sa vedem acum si inventiile babesti. Le numesc "babesti" in mod ironic, nu din lipsa de respect pentru persoanele in varsta, ci din neaprecierea imprastierii minciunilor din partea celor care au ajuns la o varsta fara sa caute Adevarul si sa creasca si in varsta spirituala.

- tinerea in mana a mai multor lumanari la Sfanta impartasanie - chipurile pentru cei morti neimpartasiti;

- daruirea unui cocos preotului slujitor in noaptea de Inviere - chipurile pentru cei morti "nespovediti, neimpartasiti, fara lumanare";

- nesarutarea icoanelor dupa Sfanta Impartasanie, si nici a persoanelor (chipurile "ti se fura impartasania");

- aprinderea a 7, 9, 12, 33 lumanari puse in forma de cruce si lasate sa arda in 4 reprize separate prin cate 10 metanii, ultima repriza, obligatorie, fiind la ora 12.00 noaptea. Ce-i asta?

- folosirea si purtarea carticelelor apocrife ca Visul Maicii Domnului, Epistolia si Talismanul Domnului, etc. Oare ne poate mantui o carte? Sa ajungem ca protestantii care cred ca se mantuiesc ca au Biblia in mana si zic "Doamne, Doamne!"?!

- deschisul bisericii dimineata de catre unii tineri si tinere pentru grabirea casatoriei;

- punerea busuiocului sub perna fetei ca sa i se descopere viitorul sot in vis;

- incurajarea unor forme de evlavie catolica: invocarea lui Anton de Padova, mai ales pentru maritisul fetelor, postul in ziua de marti (chiar de 9 ori consecutiv), folosirea de statui si tablouri religioase neortodoxe (Maica Domnului singura, Maica Domnului cu rochie decoltata...);

- acceptarea si incurajarea unor dialoguri cu duhuri, a unor vedenii si vise profetice si chiar recomandarea pelerinajelor in asemenea locuri "speciale";

- aprinderea unei lumanari la fiecare citire a Sfintei Evanghelii la Denia celo 12 Evanghelii (in joia mare) si chiar innodarea unui siret. Acestea se pastreaza si cand omul are o problema deznoada un nod si aprinde lumanarea si se roaga. Pai de ce toate astea, ca doar numai rugaciunea are efect, celelalte sunt numai risipa de energie si minciuna. Ca doar Dumnezeu nu ne ajuta pentru un nod deznodat, nu?!

- datul in aceeasi dimineata, personal, a 9 pomelnice la 9 biserici, sau 3 pomelnice la 3 biserici, in timpul Sfintei Liturghii, de ajung oamenii sa faca maraton si apoi se mira de ce nu le raspunde Domnul. Pai cred si eu, ca la intalnirea cu El in Sfanta Litrughie n-au stat, ci au umblat dupa "cai verzi pe pereti".

Lista cred ca ar mai continua. Mai spuneti si voi alte anomalii pe care le vedeti, ca sa cunoasca oamenii sa se pazeasca de asa ceva.

Cu drag,
Elena

Solutia ar fi atitudinea noastra. Eu discut cu preotii respectivi cand vad asa ceva, nu in spirit de critica, ci cu blandete, in cautarea Adevarului. Trebuie avute si fundamente scripturistice, si din Filocalie, ca unii te ametesc cu "Sfintii Parinti care zic..." Si cand ii intrebi care Sfant Parinte, nu mai stie cum sa schimbe subiectul...ca de fapt de cand a facut facultatea nu a mai rasfoit din ei. Dar sunt putini acestia, cei mai multi sunt preoti miscati de Adevar, care studiaza, care se roaga si care iau masuri. Slava Domnului!

Daca vad la credinciosi anumite atitudini de genul asta, ma rog sa ma inspire Domnul ce sa fac. Sunt unii "credinciosi" care nu primesc ce le spui si mai rau se supara, asa ca, de multe ori, ma rog pentru ei, dar vorbesc cu Preotul ca sa ia masuri. Sunt unii preoti care sunt inocenti, au vazut si ei la altii si fac asa, dar daca le spune unul sau le spun mai multi, renunta la aceste practici.

Acestea sunt "traditii" locale, unele foarte noi, neacceptate, ba chiar condamnate de Sfantul Sinod (inca din 1952) si chiar de toti crestinii sanatosi, ele fiind raspandite printre si de oamenii creduli, ignoranti sau primitivi in credinta, care nu se intereseaza de raportul lor cu traditia autentica a Bisericii Ortodoxe. In general e vorba de forme exagerate de evlavie, avand mai degraba un fond pagan decat crestin, care reduc actul credintei la un simplu rit mecanic si chiar magic.

Folosindu-se de unele traditii bisericesti adevarate, "traditiile" false le compromit autenticitatea, abuzurile acestora din urma fiind un motiv serios de sminteala pentru crestinii care au studiat anumite probleme si de injosire a Ortodoxiei de catre sectanti, subminand unitatea liturgica si de credinta a intregii Bisericii Ortodoxe romanesti, creand motive de disputa si chiar dezbinare si intre clerici si intre credinciosi.

Oamenii care fac asa ceva, au impresia ca, in mod automat, in viitor "le va merge bine", creandu-si iluzii si sperante desarte, ei desconsidera Sfintele Taine si ierurgiile bisericesti, dand intaietate practicilor acestea oculte, esentializand accesoriile si pierzand din vedere esentialul insusi. Incurajarea mai mult sau mai putin tacita a unor asemenea forme de fals misticism si practici necanonice de catre preotii care au ajuns preoti cred inainte de a fi crestini ortodocsi este o dovada de decadere moral-religioasa care trebuie adusa la lumina, si nu la o lumina a contrazicerilor, ci la Lumina lui Hristos.

Deci sa fim cu luare aminte si daca vedem asa ceva, sa ne manifestam contrarierea noastra spunandu-i preotului. Discutiile cu preotii nu trebuie sa fie de fata cu credinciosii sau cu altii, ci sa fie discutii personale.

Sa aveti sarbatori frumoase!
Elena

Da este crestineasca metoda ta. Si probabil ca ai mult har (scuza-mi lauda)eu nu am reusit decit sa-mi fac dusmani daca am atras atentia preotului sau enoriasilor. Asa ca desi buna metoda nu se poate raspindii si nu-i f. efectiva cei "deranjati" de aceste metode sint f. putini ceilalti f. multi si pe cei multi ii ajuta si popa( ca preot nu se poate numii)iar daca respectivul popa mai are si titlu de Dr. si e bine vazut de ierarhia lui poate sa imparta particele si sa dispretuiasca pe cel sarac, sau sau.... pina in pinzele albe. El o sa fie crezut...eu nu!
Oamenii sint mult prea mindrii sa-si recunoasca gresala.

Ai evocat foarte bine aspectul de mandrie. Iar unde e mandrie, acolo nici Hristos nu poate sa fie. De aceea trebuie sa ne inarmam, cu ajutorul Domnului, cu smerenia. Nu ne ducem sa facem dreptate, ci ne ducem sa facem pace in Hristos. Iar "inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi", ci o va intari ca sa spuna adevarul.

Si mie mi s-a intamplat cu un preot sa am o discutie mai controversata si chiar fara rezultat pe moment. El avea deja un doctorat, era inscris la un al doilea doctorat, credea ca a cunoscut totul. Asta se intampla acum cam un an. M-a catalogat ca e un alt duh care ma impinge sa-i spun ce-i zisesem. Mi-am cerut iertare si l-am pomenit in continuare si eu si duhovnicul meu la rugaciune. Apoi s-a dus la Muntele Athos o perioda...si s-a intors cu alt duh, asa ca s-a facut liniste si bucurie in parohia respectiva. Deci cateodata rezultatele nu sunt pe loc, ci dupa un timp. Fiindca Dumnezeu ii misca inima omului, dar nu ca un foc de artificii, ci in timp.

Sa facem noi un pas si Dumnezeu va face 1000 ca sa reinstaureze Adevarul!

Elena

Al meu a venit de pe Athos si s-a schimbat si el , e adevarat....in rau.???
Intre timp am renuntat sa mai "ma sesizez" in biserica. Merg la slujba si fug cit de repede cind se gata sa nu intru in discutii ca am gura cam sloboda...
Din pacate in felul asta ma exclud si fata de cei care inca nu ma exclusesera ei deja. Iar biserica este frumoasa foc ca constructie, pacat ca Noi nu mai sintem biserica.

E o realitate trista. In unele locuri se construiesc ziduri, in loc sa se construiasca altare in inimile oamenilor. Dar mai sunt si locuri unde prioritatea sunt oamenii, unde Preotii chiar fac misiune incercand sa-I slujeasca lui Dumnezeu si oamenilor. Slava Domnului!

Draga dmb, pana a ne uita in curtea vecinului, hai sa facem ceva cu noi, sa devenim noi mai buni, mai crestini, mai apropiati de Dumnezeu. Ce zici? Hai sa ne facem "bilantul" duhovnicesc si...contul de profit si pierderi pe anul asta si sa incercam sa ne "eficientizam", cu ajutorului marelui "Manager" Dumnezeu. Ce zici? Incercam?

Cu drag,
Elena

Da Elena ai dreptate. Nu stiu de unde scrii tu dar eu de aici nu prea am de unde sa aleg. Stiu si recunosc ca-s primul pacatos (si nu din falsa smerenie...ci asta-i adevarul) si am nevoie de ajutor duhovnicesc. De unde? Am ajuns la granita de unde imi trebuie calauza. Stiu chiar recomandarile sa fii tu preotul tau sau Nt sa-ti fie calauza samd. Eu am nevoie de un om!!!! Si nu de azi de ieri...de ani multi!
Craciun fericit
Marius

Marius, sa stii ca multi se plang ca n-au om, ca slabanogul care nu avea om sa-l arunce in apa cand se tulburau apele ca sa se vindece. Si totusi Omul a venit, El in persoana, Hristos. Problema e ca noi nu reusim sa ajungem la o comunicare si comuniune cu El, noi nu-L simtim, noi nu stim ca Omul e langa noi. De aceea cerem om. Dar chiar daca suntem in neputinta asta, si nu-L simtit pe El, totusi sa cerem si ni se va da.

Domnul, in marea Lui milostivire, daca vede ca tu nu poti sa-L descoperi pe El direct, iti va trimite om. Fii sigur in inima ta de asta si vei vedea omul langa tine. Dar pentru asta trebuie sa te rogi si sa ai ceva in comun cu omul acela pe care il vrei langa tine. Eu am vazut in viata mea cum Dumnezeu, vazandu-mi neputinta mi-a trimis mereu oameni. Si toti mi-au fost calauze, fiindca de fapt, El era calauza... Ne anunti si pe noi cand gasesti omul sau Omul, bine?!

Numai bucurie,
Elena

:)Adevarul trebuie marturisit(de preferat cu blandete)oriunde,oricand si oricui.Vechimea obiceiurilor nu este un argument.Sfantul Ioan Gura de Aur spunea catre preoti:"Daca gasesti in parohie un obicei rau,chiar de-ar fi si de o suta de ani,scoate-l;iar de stii un obicei bun care nu este in parohia ta,introdu-l"Multi preoti vor sa faca pe placul unor oameni si aici gresesc,dar sunt si preoti constiinciosi.Va doresc un an binecuvantat si la multi ani!

pe langa tot ce ai enumerat tu draga elena as mai putea adauga si eu cateva:
-adusul cocosilor albi la biserica in noaptea de pasti(iar daca preotul, nou venit in parohie,le-a zis ca e o practica pagana si ca in plus e pacat sa bagi animale in altar si mai fac si galagie, i-au zis ca e tanar si nu stie traditia)
-aruncarea banilor la inmormantare, o practica pagana ce dateaza din timpul vechilor greci
-"interdictia"femeilor lauze de a intra in biserica atunci cand vin ca sa le citeasca preotul(am vazut femei cu copilul in brate stand in frig in fata bisericii,pt ca niste femei care "cunosc traditia"nu le-a dat voie sa intre,pe motiv ca sunt inca "necurate")
-la nunta, calcatul p picior cand intra in biserica, ca sa vada cine "o sa cante in casa":D:D:D
sincer sunt destule superstitii nefondate impotriva carora este foarte greu sa lupti.eu am avut cateva discutii chiar cu bunica mea,care mi-a zis ca vorbesc ca ereticii atunci cand am contrazis-o si i-am spus ca femeia lauza nu este necurata dp ce naste pt ca nu are cum cineva care naste o viata sa fie necurat, ci toate au fost lasate asa din motive medicale, nu de necuratie.cum o femeie care moare la nastere sa fie considerata mucenita, dar dc nu moare, e necurata?!si asta e doar un exemplu.

Va_iubesc,

dorintzele tale de ramanere in obiceiurile de practica ortodoxa a credintzei, sunt frumoase, dar din pacate scapi din vedere un element foarte important, in toate acele locuri si practici este si Dumnezeu si Domnul Iisus prezent care stie ce se intampla si ce se face in fiecare Biserica a sa, cu fiecare preot al sau, deci nu trebuie sa te impacientezi daca tu din anumite traditzii pricepi cate ceva, iar altzii altceva. E poate totusi bine sa ne straduim sa pastram anumite traditzii, chiar daca ni se par iesite din comun si pe care nu prea le intzelegem sau chiar le consideram aberante pentru faptul ca Dumnezeu le va lasa timp de indreptare iar cele inutile sau pagane in sens negativ, incet, le va lasa sa se stinga. Sigur ca ni se par unele lucruri iesite din obishnuit, dar fiecare loc are formele ancestrale de ritual care inca isi manifesta sensurile si rosturile si care si-au castigat un anumit rol si o frumusetze speciala in Biserica noastra. Deci nu spun ca tragerea semnalului de alarma nu este si el bun la ceva, ne face sa veghem suplimentar, dar stim noi oare sa generalizam un adevar? stim noi ce anume l-ar mantui pe aproapele nostru? nu prea stim, si de multeori chiar daca stim nu prea catadicsim sa-l sprijinim, sa-l ajutam si nu facem nici noi ceea ce neaparat ar trbui sa faca celalalt, asha ca ... sa fim serioshi dar... :dozingoff: ???

Va-iubesc,
Dumnezeu era alaturi si de Hitler de exemplu, dar asta nu face faptele acestuia mai putin detestabile sau? Dumnezeu ne-a lasat liberi si trebuie sa actionam de parca chiar am fii!

Vreau sa ma refer strict la sarutarea icoanelor sau a persoanelor dupa Sfanta Impartasanie.O sa intreb un preot sa aflu parerea dumnealui;Voi insa ganditi-va la asta:eu stiu ca nu e bine,nu pentru ca ai pierde Sfanta Impartasanie(de ce oare nu e bine sa scuipi in acea zi-eu zic ca e o necinstire).Ganditi-va la IUDA,care dupa ce s-a impartasit la Cina cea de Taina,l-a sarutat pe IISUS.astept pareri!RADU TG-JIU
Doamne-ajuta!

:) Hristos a inviat!Eu cred ca putem saruta icoanele dupa ce ne-am impartasit.Dupa Sf.impartasanie oricum luam anafura si un pic de vin.

Probabil toti preotii pe care o sa ii intrebi iti vor spune ca nu este bine sa saruti icoanele dupa ce te-ai impartasit...

Mie se pare normal sa facem ca atare...

Parerile Preotilor sunt impartite. Unii se uita la sarutarea lui Iuda, altii se uita la iubirea lui Hristos fata de toti. Se spune ca dupa ce ai mancat dupa ce te-ai impartasit poti sa saruti icoanele si persoanele. Daca suntem atat de scrupulosi, pai atunci ce faci cu furculita cu care mananci, dar cu lingurita?! Adica de icoana sau de om nu te apropii, dar de pahar sau de furculita da. Nu e putin deplasat?!

Eu, ca sa nu smintesc anumite "femei ultra-evlavioase" care stau numai sa-i observe pe ceilalti ce fac si sa te traga de maneca daca dupa impartasanie te duci sa saruti icoanele, dupa ce ma impartasesc iau anafura si vin si nu sarut nimic. Dar apoi ma duc la miruit si am ocazia sa sarut si icoana si oamenii. Nu spun ca ceea ce fac eu e bine, stiu ca un Pr. Cleopa ar spune contrariul, dar asum, fiindca nu pot sa raman incorsetata in niste reguli care duc la distantare de oameni si la a arata ca "eu m-am impartasit". Aici la bisericile pe unde merg ne pupam aproape cu totii dupa slujba, asa ca ar fi aberant sa spun "nu te apropia ca eu m-am impartasit". E ca si cand il tii pe celalalt la distanta ca nu are curatenia ta. Parca tu ai merita sa te impartasesti?! Si cine esti ca sa-l judeci pe celalalt ca el nu merita?!

Si apoi eu ma mai gandesc ca Hristos e in tine atunci, deci si preotii care s-au impartasit de ce isi lasa mainile sa fie atinse. Hristos e numai la nivelul fetei? Nu e in tot corpul nostru?

Radu, vorbesti de necinstire. O necinstire a cui? Oare Hristos Care e in tine dupa ce te-ai impartasit nu iti face cinstea de a se da tie? Iar tu? Te-ai facut aparator al cinstirii Lui? Ni s-a spus ca in dar am luat, in dar sa dam (e putin un alt context, dar nu departe de acesta), si noi ce facem? Spunem "nu va apropiati!" atata timp cat Hristos spune si ne invata mereu sa zicem "apropiati-va!"

Am pus mai multe intrebari decat am dat raspunsuri, dar asta ca fiecare sa gandeasca si sa-si raspunda. Si nu uitati sa ne spuneti si noua ce ati mai descoperit.

Elena

Va_iubesc,

Un parinte de pe un site spunea ca nu prea ar mai trebui sa sarutzi nimic si nici cruce sa-tzi faci dupa impartashanie sau dupa anafura in apropierea altarului, de exemplu ca sa nu creezi incidente, iar daca esti mai vanzator de feliul tau, cam ca si mine care zilnic vand de cateva ori, mai mult fara voia mea dar poate ca si cu voia, deci pentru acestia sper sa ne fie de folos sa nu prea sarutam icoane cand ne-am impartashit...
Daca esti mai putzin vanzator, nu e problema daca sarutzi icoana ca iubirea sau respectul presupune multe saruturi...

elena nu cred ca as fi putut expune mai bine problema. cunosc cativa preoti care dau voie sa saruti icoanele si mana preotului, altii insa nu. dar, asa cum ai zis si tu, pt a nu crea tulburare in biserica(si la mine in parohie sunt foarte multe femei"ultra-religioase"cum le-ai numit, care stau cu ochii pe ceilalti pt a atrage atentia, in loc sa fie atente la slujba)prefer sa nu sarut icoanele dupa impartasanie.

off topic: este o biserica la noi in tara, al carui paroh a cerut binecuvantare de la episcopie pt a putea impartasi si doar cu vin si paine. cauza? vin foarte multe femei la spovedanie(multe batrane) cu pacate care le impiedica sa se impartaseasca imediat decat dupa un canon pe care-l da preotul. insa toate aceste femei se posteaza in usa altarului si nu pleaca de acolo decat impartasite. preotul nu a reusit sa faca nimic pt a le opri de la asa pacat. temandu-se de pacatele pe care le ia asupra lui impartasind oameni nevrednici si opriti de la impartasanie, a cerut acea dezlegare. impartaseste pe cu sfanta impartasanie pe cei carora le-a dat dezlegare si cu vin si paine pe cei care nu au. de asta ce sa mai zicem, daca ne impiedicam de multe ori de superstitii inutile si neintemeiate cum ar fi sarutatul sau nu a icoanelor dupa ce ne impartasim...???

Eu cred ca nu putem compara sarutarea icoanelor dupa impartasanie cu sarutarea lui Iuda. NU cred ca cei care saruta icoanele o fac cu gandul ascuns al "vanzarii", nu?
Si eu am fost certata de o doamna "ultra-evlavioasa" si sa nu va spun ce greu mi-a picat. Aveam impresia ca am facut cea mai mare greseala, desi sufletul imi spunea clar ca nu e asa.
Eu zic ca fiecare face cum crede si cum simte. Elenei ii dau dreptate in tot ceea ce a spus despre treaba asta. Hai sa va ma spun una... Nu ai voie sa te speli pe dinti in ziua respectiva.
Doamne ajuta!

Sărut-mâna tuturor!
Eu chiar mi-am făcut un pic griji că de Înviere m-a împărtăşit Părintele iar pe la prânz m-am spălat pe dinţi că mă trezisem... mi-am amintit prea târziu şi aveam de ales: să înghit pasta ca să nu nesocotesc Trupul şi Sângele Domnului sau să mă comport normal. Apoi noi tot ne împiedicăm de regulile pe care le facem noi iar poruncile pe care ni le-a dat expres le încălcăm, dar este bine să faci şi ascultare. Totuşi amintindu-mi că oricând trebuie să te uiţi la Hristos precum evreii în deşert se uitau la statuia şarpe ca să nu moară muşcaţi de vipere. Deci, El fiind în locul meu, ce ar fi făcut?
Din alt punct de vedere: Dumnezeu ştie secretul inimii, aşa că mai bine să gândeşti că prin aceasta (că ai scuipat împărtăşania) L-ai supărat pe Dumnezeu şi să-ţi dai mai multă osteneală ca măcar pe celelalte porunci să nu le încalci.
Dar cum să am credinţă ca în momentele în care mă critică cineva să prefer să fiu scurt şi concis şi reţinut ştiind că Dumnezeu îi întoarce pe oameni iar nu cuvintele mele... poate fi explicată în vreun fel această credinţă? Că de mult timp încerc să o împărtăşesc cu cineva dar nu reuşesc prin cuvinte, realizez că este doar o trăire.

Cu dragoste,
Ionuţ

Bine ai venit printre noi, Ionut!

Eu zic sa nu incepi cu "Sãrut-mâna" pe topicul asta, fiindca s-ar putea sa gasesti niste scrupulosi care-ti spun ca s-au impartasit si sa nu te atingi de ei...nici macar virtual. :( Incearca sa scrii fara diacritice, ca nu sunt recunoscute.

M-am amuzat de relatarea ta cu inghitirea pastei de dinti. Nici eu nu ma spal pe dinti dupa ce m-am impartasit, dar sunt atenta inainte de a fi in situatia de a inghiti pasta. Legat de ce spuneai in ultimul tau paragraf. De ce nu reusesti sa-ti exprimi credinta?

Elena

Va_iubesc nu sunt de acord cu tot ce ai spus. Ai spus mult foarte mult, chiar prea mult :D asa ca n-am avut curajul sa citesc chiar tot ce ai scis cu inventiile preotilor si a babelor. Dar din ce am spicuit. Botezul cu stropire desi nu e acceptat tousi e recunoscut de Biserica Ortodoxa. Dar cum s-a ajuns la acest botez? Noi astia ardelenii dupa cum stii am fost tare loviti de catolici si protestanti. Asa ca vrand - nevrand am mai furat ceva de la ei. E gresit acest botez dar acceptat ( si eu si sora-mea am fost botezati asa :D).

In al doilea rand cu sarutarea icoanelor dupa impartasanie. Nu-i inventie a preotilor din cate stiu. Dar nci pacat nu cred ca e. Chestia ar fi ca Impartasania are un grad de sfintenie mai mare ca icoana si de aceea nu e bine. Dar cum spunea par. Tefil Roman ca poate atunci simti o evlavie mai mare sa saruti icoanele si nu crede ca e pacat. Duhovnicul mi-a dat cel mai bun raspuns: sa nu sarut icoanele cel putin pana cand am mancat. Dar nu e pacat sa saruti. Dar e de preferat sa nu saruti. Sper ca m-ai inteles:D

Poate mai erau si altele dar nu am ami stat sa citesc chiar tot. Scuze!:D Eu am gasit ceva la oameni si care mi-a spus parintele duhovnic ca nu e chiar f bine. Dupa ce te impartasesti oamenii se punea doar in genunchi. Parintele mi-a spus ca dupa ce te Impartasesti harul te ridica si ca nu e prea potrivit sa stau in genunchi. Asa ca am ajuns cand ma impartasesc ca eu sa stau in picioare si tot restul sa stea in genunchi. Ma simt ca prost facand asta :D. Dar o consider ca un act de marturisire a lui Hristos. Si pana acum nimeni nu m-a luat la rost de ce fac asta ( si de ar face-o eu sunt prea fanatic ca sa ma las:D ).

O, si sa nu uit: Hristos a inviat!:D

in mare parte sunt de acord cu voi dar am si eu obiectii:

1. cu sarutatul icoanelor dupa impartasanie, eu ca zic ca din moment ce ai primit Trupul si Sangele Domnului ce nevoie m-ai sa saruti icoanele sau chiar alte persoane, dar acest lucru zic ca ramane la alegerea fiecaruia daca saruta sau nu, caci nu e pacat nici sa saruti nici saruti
2. cu lumanarile la Denia celor 12 Evebanghelii nu vad unde este greseala mie mi-se pare un obicei frumos sa stai in genunchi cu lumanarea aprinsa si sa asculti evangheliile

id de mess viliga_valentinstloa

in mare parte sunt de acord cu voi dar am si eu obiectii:

1. cu sarutatul icoanelor dupa impartasanie, eu ca zic ca din moment ce ai primit Trupul si Sangele Domnului ce nevoie m-ai sa saruti icoanele sau chiar alte persoane, dar acest lucru zic ca ramane la alegerea fiecaruia daca saruta sau nu, caci nu e pacat nici sa saruti nici saruti
2. cu lumanarile la Denia celor 12 Evebanghelii nu vad unde este greseala mie mi-se pare un obicei frumos sa stai in genunchi cu lumanarea aprinsa si sa asculti evangheliile

id de mess viliga_valentinstloa

in mare parte sunt de acord cu voi dar am si eu obiectii:

1. cu sarutatul icoanelor dupa impartasanie, eu ca zic ca din moment ce ai primit Trupul si Sangele Domnului ce nevoie m-ai sa saruti icoanele sau chiar alte persoane, dar acest lucru zic ca ramane la alegerea fiecaruia daca saruta sau nu, caci nu e pacat nici sa saruti nici saruti
2. cu lumanarile la Denia celor 12 Evebanghelii nu vad unde este greseala mie mi-se pare un obicei frumos sa stai in genunchi cu lumanarea aprinsa si sa asculti evangheliile

id de mess viliga_valentinstloa

in mare parte sunt de acord cu voi dar am si eu obiectii:

1. cu sarutatul icoanelor dupa impartasanie, eu ca zic ca din moment ce ai primit Trupul si Sangele Domnului ce nevoie m-ai sa saruti icoanele sau chiar alte persoane, dar acest lucru zic ca ramane la alegerea fiecaruia daca saruta sau nu, caci nu e pacat nici sa saruti nici saruti
2. cu lumanarile la Denia celor 12 Evanghelii nu vad unde este greseala mie mi-se pare un obicei frumos sa stai in genunchi cu lumanarea aprinsa si sa asculti evangheliile

id de mess viliga_valentinstloa

Bine ai venit printre noi!

Si iti urez ce le urez preotilor de obicei: "sa nu ajunga preoti inainte de a fi crestini!" Si aici ma refer la un crestin autentic.

Da, si eu sunt de aceeasi parere ca sarutatul icoanelor si un pupic dat altor persoane raman la latitudinea ta daca le faci sau nu dupa Impartasanie. Legat de ce se intampla la Denia celor 12 Evanghelii eu cred ca e o problema. Nu lumanarea aprinsa e problema, ci faptul ca oamenii fac un nod la un siret, pun un numar la fiecare lumanare si cand au un examen sau sunt bolnavi sau eu stiu ce nevoie au, dezleaga primul nod si aprind prima lumanare si cred ca astfel primesc ajutor; altadata desfac al doilea nod si aprind a doua lumanare, etc. Ca si cand ajutorul de Sus tine de desfacerea unor noduri. Aste sunt inventii de la batrane "ultra-evlavioase" care n-au citit nici Biblia, nici catehism, nici nu se roaga, dar fac legea in biserica. Trist dar adevarat. Si mai au si tupeul sa vina "inarmate" cu sireturi inainte de Denia celor 12 Evanghelii ca sa-ti explice tot "ritualul". Iar omul in loc sa se gandeasca si sa simta pericopele evanghelice care se citesc, e cu gandul la lumanare, scris numere, facut noduri, etc. ???

Dar sa speram ca astfel de practici sunt pe cale de disparitie. Daca le sesizati mergeti si discutati cu omul care le face si daca el continua, mergeti si vorbiti cu preotul. Dar nu ca pâra, nu dati nume, ci numai ca sa cunoasca suferintele "oilor".

Nu am id de mess, mi se pare pierdere de timp sa stau pe mess. Am stat de cateva ori si nu reuseam sa-mi mai respect niciun program, asa ca am renuntat. :(

Elena

Sunt perfect de acord cu tine Elena. Recunosc ca si eu am facut chestia cu facut noduri la siret in timpul celor 12 Evanghelii, ca asa mi se spusese ca e bine si sa-ti pui si cate o dorinta la fiecare nod. Dar gandindu-ma mai bine mi-am dat seama de cat de putina importanta mai dai in cazul asta ascultatului Evangheliilor. Deci nu lucrul in sine e rau, ci faptul ca iti distrage atentia de la slujba, te face sa te gandesti la ce dorinta sa-mi pun, sa nu uit sa fac nod, etc, etc.

False traditii si libertăti în Ortodoxia de azi

de ieromonah Mihail, Măn. Antim, Bucuresti



Pornind de la ideea raportului dintre “Traditie si libertate în spiritualitatea ortodoxă”, ne-am propus în lucrarea de fată, să prezentăm unele învătături si practici, care desi îngreuiază evlavia unor crestini ortodocsi, totusi nu tin de Sfânta Traditie a Bisericii noastre Ortodoxe. În general, aceste noi “experiente religioase” reprezintă un adaos păgubos la traditia crestin-ortodoxă, uneori sfidând chiar bunul simt elementar si prin aceasta discreditând Ortodoxia însăsi. De aceea, se cuvine nouă a le cunoaste si a le combate, demonstrându-le irationalitatea lor de principiu si inutilitatea lor într-o viată duhovnicească echilibrată.

"Credinciosul angajat de dezechilibrul său într-o experientă falsă stabileste relatii arbitrare între cauze si efecte, face abstractie de corelatia obiectivă si ratională dintre fenomene si se antrenează în excese si generalizări unilaterale. Mizează pe false intuitii si principializează sentimente nebuloase, accentuând până la exclusivitate pe afectivitate în dauna vietii rationale, a simtirii rationale de care vorbesc Părintii. Ortodoxia a pus un accent deosebit pe paza mintii si a inimii, pe introducerea mintii în inimă care are si acest sens de colaborare a intelectului cu simtirea."

Plecând de la acest dezechilibru duhovnicesc între ratiune si simtire, între cunoasterea si împroprierea trăirii Traditiei Bisericii, credinciosul angajat în false experiente mistice se îndepărtează de reperele unei vieti religioase sănătoase, luându-si libertatea nu numai de a-si crea alte repere (cele proprii îi devin singurele normative) ci si de a si le propaga între credinciosii apropiati lui. Cunoasterea Traditiei ortodoxe autentice, asadar, fereste pe orice credincios ortodox de excese, de exagerări si de erori, uneori chiar fatale, în calea mântuirii personale si comunitare prin Biserică.

1. Tipuri de persoane pseudo-duhovnicesti

Promotorii unor învătături si practici noi, străine de Traditia si de Duhul Bisericii Ortodoxe, sunt oameni adesea ei însisi nelămuriti în probleme de credintă si de viată bisericească. Alteori ei sunt de-a dreptul impostori care folosesc minciuna ca metodă de îmbogătire materială si de alterare a bunei credinte a oamenilor cu care vin în legătură.

1.a. Tipul patologic, psihopatul, a cărui vocatie mistică apare datorită unor deranjamente psihice personale, este un tip de obicei activ, având nenumărate “convorbiri cu Dumnezeu” si “vedenii de sus” prin care îsi autoalimentează mândria sa cu investirea unor misiuni importante chiar pentru omenirea întreagă.

Între acesti ”prooroci” autointitulati, unii sunt psihopati confirmati de stiinta medicală si tratarea lor necesită cu precădere o interventie clinică (tratament, internare în spital....). Altii, însă, a căror boală nu e totdeauna si pentru toti evidentă, se dau drept reprezentanti ai unei spiritualităti autentice cucerindu-si adeptii prin credinta lor puternică în ceea ce spun, credintă sustinută si prin manifestări exterioare agresive, chiar ridicole, si prin “retete” proprii de spiritualitate.

Totdeauna se dau pe sine ca ceva mare si tin neapărat să fie considerati ca atare, mergând uneori până la sacralizarea propriilor persoane si obiecte (delir de grandoare). Au adesea “vedenii în duh” sau “ convorbiri cu îngeri” despre a căror valoare nu se consultă niciodată cu Biserica si pe care nu le raportează niciodată la reperele dumnezeiesti ale Sfintei Scripturi si ale Sfintei Traditii. Duhurile cu care ei comunică le dau un fel de autonomie în cele spirituale, întărindu-le convingerea propriei infailibilităti încât ajung să se propovăduiască pe ei si nu pe Dumnezeu. Unii ca acestia nu cunosc nimic despre smerenia adevărată, despre dreapta socoteală, despre deosebirea duhurilor, virtuti absolut necesare oricărui crestin dreptmăritor.

Toti acesti “prooroci”, având “comunicări directe cu Dumnezeu”, se cred mai presus de Sfânta Scriptură chiar, pe care o folosesc doar ca să-si argumenteze “misiunea” lor, făcând de obicei propagandă de grup, sacrificând orice pentru grup, chiar si logica si bunul simt si omenia însăsi; provoacă mari crize sufletesti în ascultătorii naivi si nepregătiti, terorizându-i, aproape, cu propriile lor obsesii si nelinisti. Lângă ei nu ai sentimentul seninătătii, al odihnei si al bucuriei pe care-l trăiesti la întâlnirea unui om sfânt, ci o teribilă încrâncenare si teamă; sunt făcători nu de pace ci de panică. Apogeul dezechilibrului îl ating fanaticii, manevrati clar din umbră de fortele duhurilor viclene care-i aruncă în excese si exagerări cu totul străine de viata Bisericii.

1.b. Tipul primitiv este omul sănătos la minte si la trup, dar care din motive de neputintă intelectuală, este aproape totdeauna ignorant; deseori se multumeste cu “lămuriri” strâmbe si poate fi ucenic credincios al unui “prooroc” de tipul întâi. Totusi, se poate îndrepta mai usor, se poate educa.

În predicile lui, acordă prioritate unor lucruri minore ca regulile de mâncare, de somn, de îmbrăcăminte, de respectarea ad literam a unor rânduieli bisericesti; obsedat de tipic, are o credintă neluminată de ratiune, consumând excesiv cărti si cărticele apocrife (Epistolia, Talismanul Mântuitorului, Visul Maicii Domnului,...). De aici groaza aproape paralizantă care-l îndeamnă să execute, fără vreo cercetare lucidă, tot felul de “retete sigure” care circulă între cei de o stare cu el. Crestinul devenit “primitiv”, ca “babele”, este robul formelor care fără Duh sunt moarte, fără sens; practicarea automată, exterioară, dar riguros si fără cârtire a acestor retete devine un act de magie. În fond, atentia omului îi este deviată de la întâlnirea constientă si vie cu Dumnezeu, cu Iisus Hristos, la simple practici care prin ele însele pot oferi senzatia falsă a unei vieti cât se poate de religioase. Omul se poate desfigura treptat, când îsi reduce demersul duhovnicesc doar la repetarea exterior-formală a unor rânduieli (mai mult sau mai putin bisericesti) fără a-si lumina gândirea cu întelesul lor. Se crede lesne împăcat cu Dumnezeu prin executia corectă si la timp a formulelor din retetă, după care îsi poate lua libertăti morale apărat de faptul că această împăcare e astfel sigură si usoară. Tipul primitiv, frecvent atât printre habotnici si neinstruiti, cât si printre sectantii extremisti si adeptii vechiului calendar la noi, nu poate afecta totusi pe oamenii care au o cât de mică cultură si pregătire religioasă si obisnuitul bun simt românesc. El poate antrena, însă, multimi rămase încă la o mentalitate scăzută si poate da mult de lucru slujitorilor Bisericii, deoarece strâmbă cu totul spiritul larg si întelegător al Ortodoxiei.

Dacă tipul patologic trebuie internat si vindecat, tipul primitiv trebuie lămurit prin mijloacele pe care Biserica le are la îndemână. Deseori însisi credinciosii rămasi la o mentalitate scăzută, mai ales femeile exaltate si căutătorii de sfinti la tot pasul, incapabili de a discerne duhurile, ajută pe un asemenea “propovăduitor” să ajungă “vedetă duhovnicească” si mai ales când acesta e călugăr. Retetele lui sunt mult mai bine primite decât ale preotilor mireni (chiar dacă acestia sunt trăitori autentici, ireprosabili, ai Ortodoxiei), iar numele lui ajunge unitate de măsură a evlaviei.

1.c. Impostorul, sau “misticul” mascat, vine cu gând precis de a induce în eroare asupra persoanei si valorii sale, simulând sfintenia pe care n-o poate realiza de fapt si prin aceasta asemănându-se cu întâiul impostor, ocrotitorul lui (adică diavolul). Precum acela a vrut să fie ca Dumnezeu, asa si acesta vine ca (un) Hristos, ca profet, ca om sfânt si luminat. Impostorul si fătarnicul, “lupi îmbrăcati în haine de oi” <Matei 7.15>, simulează si, în acelasi timp, deformează si discreditează continutul doctrinar al Ortodoxiei, urmărind cu intentie înselarea bunei credinte a celorlalti. Resortul interior care-i stimulează în avânt si în perseverentă, uneori chiar în eforturi ascetice exagerate, e un orgoliu nemăsurat, o sete demonică de celebritate pe lângă interesele materiale care nu sunt excluse deloc. Prin felul de a vorbi, de a se misca, de a simula minuni, de a profeti, impostorul face “scamatorie” spirituală dezbinând credinta si pe credinciosi; el începe în Biserică, dar sfârseste în afara ei. Impostorul se foloseste de Evanghelia lui Hristos nu pentru folosul Bisericii si al credinciosilor, ci pentru folosul propriu.

Toate aceste trei mari categorii de persoane pseudo-duhovnicesti, care apar peste noapte, provocând si curente (miscări) de evlavie falsă, se recrutează în general prin imitatie; cei ce cad victime învătăturilor si practicilor unor asemenea “prooroci mincinosi”, ei însisi fac dovada unei comodităti (lenevii) duhovnicesti, a unei necunoasteri elementare a dreptei credinte în Traditia ei autentică.

2. Demascarea si combaterea lor

Omul duhovnicesc cu adevărat nu-si face si nici nu încurajează la altii reclama propriilor virtuti; “pozitia sigură în spiritualitatea ortodoxă este cea din smerenie; aceasta e de fapt si criteriul ei absolut. Cei care au fost si au rămas în smerenie, au putut să se bucure de daruri duhovnicesti reale, au putut să le păstreze si au putut folosi si pe altii cu dânsele. Pe acestia îi impune Însusi Duhul Adevărului, Duhul Bisericii întregi, Care lucrează printr-însii, Duh care respiră nevăzut si discret prin toată lucrarea lor, iar sentimentele pe care le angajează în credinciosi nu cad sub cenzura îndoielii. Dacă un asemenea om are si o vocatie misionară, el o întreprinde cu sfat, fără grabă, desfăsurându-o progresiv, în timp, fără publicitate, fără “eu” la orice pas si fără adunare de partizani”.

De aceea, din momentul aparitiei unui nou “prooroc”, se cuvine imediat ca Biserica să-l cerceteze si să-l demaste public după criteriile următoare:

privitor la persoana lui: dacă este sănătos la minte, smerit, evlavios, bun cunoscător al Ortodoxiei, lipsit de patimi;

privitor la mesajul lui: dacă nu e în contradictie cu datele Revelatiei dumnezeiesti, dacă nu are contradictii interne, dacă nu inovează, dacă e moral, dacă e serios si limpede;

privitor la urmările actuale sau eventuale pe care le-ar putea avea promovarea si propovăduirea lui.

Biserica nu trebuie să tolereze sau să astepte maturizarea cazurilor de fals misticism; extinderea unor asemenea cazuri poate genera consecinte greu de înlăturat pe măsură ce timpul trece. Se pot forma deja traditii populare neortodoxe care pot genera secte si chiar erezii; nu trebuie îngăduit (atentie!) ca turma lui Hristos să fie dezbinată.

Primul lucru care trebuie făcut după identificarea falsului este contracararea lui cu toate mijloacele misionare pe care rânduiala bisericească le prescrie. Tratativele si asteptarea ca acesti “prooroci” să dea singuri faliment nu sunt indicate întrucât le prelungesc autorizatia de a însela. Dialogul si cateheza cu cei căzuti în rătăcire sunt metoda principală pentru aducerea lor în hotarele Ortodoxiei trăite si explicitate de Sfinti. În general, într-o formă de falsă evlavie, inspirată sigur nu de Duhul Adevărului, oamenilor li se oferă noutatea, senzationalul, mirajul unor experiente mai deosebite, accesul la unele “taine” descoperite doar câtorva “alesi”, aflarea unor profetii si chiar exersarea unor “semne si minuni”. Aceste oferte, precum vedem, nu intră în viata unui crestin obisnuit, luminat, care-si păzeste sufletul pe drumul lin si drept al sfinteniei; ele de fapt nu sunt cuprinse în cele nouă Fericiri ale Mântuitorului. Dacă în evlavia sănătoasă atentia omului este centrată pe relatia lui de iubire cu Dumnezeu si cu semenii, pe pretuirea celuilalt prin smerirea de sine, în evlavia mincinoasă, în centru nu mai e Dumnezeu ci propria persoană închisă în sine, suficientă de sine, separată de semeni prin mândrie. De asemenea, iubirea semenului e înlocuită prin anumite noi “ritualuri de cult”, nerecunoscute de întreaga Biserică. În Ortodoxie toate rânduielile bisericesti sunt creatoare de comuniune între oameni, si de smerenie, căci aduc credinciosului constient harul Duhului Sfânt, harul Duhului Iubirii dumnezeiesti. Să fim clar întelesi că: aprinsul a 9 lumânări, sau acatistele date la 7 biserici simultan, sau chiar împlinirea strictă a pravilei de post si rugăciune cu gura, sau alăturarea în vreo grupare de ”elită duhovnicească” nu ne ajută automat la mântuire, ci păzirea poruncilor dumnezeiesti în Duhul întregii Biserici. Traditia autentică de spiritualitate românească s-a păstrat în cumintenie, în omenie, în lumină si în simplitate, pe când falsele traditii (amestecate cu superstitii, cu practici de magie populară) imprimă omului o agitatie, o atmosferă ocultă, întortocheată, o imagine răsturnată despre om – comunitate – lume - Dumnezeu, făcând posibilă justificarea unor exhibitii si bizarerii, străine Ortodoxiei.

3. Exemple

Desi poate unora dintre practicile enuntate mai jos nu li se poate nega un oarecare folos de moment, totusi ele nu pot fi acceptate ca autentic-bune întrucât sunt riscante, sau deviante de la sensul lor real, sau chiar profanatoare. Unele dintre aceste practici sunt întretinute de câte unii preoti sau călugări, altele de crestini mireni, bineînteles, promotorii lor încadrându-se în tipologia expusă mai înainte; unele sunt deformări ale rânduielilor liturgice, altele sunt “inovatii popesti” iar altele sunt “retete băbesti”. Iată o enumerare a câtorva dintre cele dintâi:

- deschisul cărtii (sau a pravilei, a Psaltirii sau a Sfintei Evanghelii, uneori la sfârsitul Sfântului Maslu) urmată de tâlcuirea fragmentului de text ce cade mai întâi sub ochii “credinciosului” care eventual a tinut trei zile de post negru;

- împărtitul de părticele (miride) luate de pe Sfântul Disc si date “credinciosului” cu mentiunea că “ele sunt mai mari în sfintenie decât aghiasma si anafura si se iau după o zi de post total“ (de unde inventia aceasta?);

- oficierea contra cost a unor “rugăciuni si slujbe speciale” pentru cei sinucisi, eretici, morti, avortati, lucru oprit de Biserică;

- “botezul” unor păpusi sau cârpe pe 7 ianuarie în locul copiilor avortati care-si “primesc” un nume fictiv de Ion-Ioana (această inventie este opera babelor care descântă si ghicesc pe la tară, inventie preluată si de unii “popi mincinosi” care câstigă bine de pe urma ei);

- săvârsirea Spovedaniei în grup la adulti, uneori rostindu-se doar dezlegarea cea mare urmată chiar de Sfânta Împărtăsanie, fără nici un canon dat cuiva (cazurile Vladimiresti, Recea, Plumbuita si or mai fi si altele);

- săvârsirea Spovedaniei de gen anchetă sau în fata icoanei Mântuitorului, fără preot, acesta citind doar dezlegarea finală;

- folosirea doar a epitrahilului la Spovedanie de către preotul duhovnic (lucru contrar rânduielii din Aghiazmatar, care specifică limpede ca fiind obligatorie îmbrăcarea felonului);

- omiterea exorcismelor de la Botez;

- Împărtăsirea cu Sfintele Taine a celor ce sunt în comă, sau în agonie, sau tocmai au murit;

- atingerea si păstrarea (40 zile) pe si sub Sfânta Masă a unor icoane, fotografii, acte, haine si obiecte ca să se “sfintească”;

- săritul cu Cinstitele Daruri peste oameni si haine (lucru riscant pentru slujitor);

- atingerea capetelor credinciosilor cu Sfântul Potir de către slujitor (din nou riscul e foarte mare);

- tăiatul motului la copiii în vârstă de un an; un obicei păgân care în timp a căpătat aură crestină. A devenit la fel de obligatoriu ca si botezul, cu explicatia fals duhovnicească că "ceea ce a început preotul la botez prin tăierea câtorva fire de păr ale pruncului încheie nasul la vârsta de un an" (dar ce începe preotul la botez?);

- abuzul de pomeniri la Vohodul mare;

- oficierea mai des (chiar de două ori pe zi la Arad) a Molitfelor Sfântului Vasile cel Mare si a altor exorcisme apocrife (suspect este că în acestea se pomeneste mai des numele vrăjmasului decât al Mântuitorului);

- miruitul fotografiilor (practică magică inventată tot de babe, dar încurajată de unii clerici);

- împărtirea de tămâie sau cenusă din cădelnită pentru a fi consumate de credinciosi prin mâncare, câteva zile consecutive (riscul intoxicării este evident);

- oficierea unor “slujbe speciale” de “dezlegat (si spălat) cununiile si vrăjile” (aceste practici ca: trecerea rochiei de mireasă prin cununii, punerea amânduror cununiilor pe cap, sunt tot inventii popesti si băbesti ce tin de magie si de vrăjitoria populară);

- condensarea pentru aceeasi persoană a 2 sau 3 slujbe de pomenire a mortilor într-un singur parastas;

- deschisul bisericii dimineata de către unii tineri si tinere pentru grăbirea căsătoriei;

- încurajarea unor forme de evlavie catolică: invocarea lui Anton de Padova, mai ales pentru măritisul fetelor, postul de martea (chiar de 9 ori consecutiv), folosirea de statui si tablouri religioase total neortodoxe: Madona singură, Madona cu rochie decoltată, Madona alăptând...;

- acceptarea si încurajarea unor dialoguri cu duhuri, a unor vedenii si vise profetice ca în cazurile Noul Ierusalim, Vladimiresti, Cocos, Maglavid, Ionesti, Arad, Medjugorje, Lourdes, Fatima si chiar recomandarea pelerinajelor în asemenea locuri;

- acceptarea si încurajarea doctrinelor sincretiste si practicilor de vrăjitorie, radiestezie, bioenergie, yoga, parapsihologie, masonerie, zodiace, ghicit;

- promovarea unor învătături si practici noi legate de isihasm, cum ar fi cele propuse de Părintele Ghelasie de la Frăsinei, Vasile Andru - "oratio mentis" - străine de traditia filocalică si chiar profanatoare a ei; aceste noi proceduri de isihasm fac casă bună cu păgânismele orientale.

… si unele retete de-a dreptul băbesti:

- tinerea a mai multe lumânări la Sfânta Împărtăsanie (chipurile pentru cei morti neîmpărtăsiti);

- dăruirea unui cocos preotului slujitor în noaptea de Înviere (chipurile pentru cei morti “nespovediti, neîmpărtăsiti, fără lumânare”);

- sărutarea icoanelor după Sfânta Împărtăsanie;

- aprinderea a 7, 9, 12, 33 lumânări puse în formă de cruce si lăsate să ardă în 4 reprize (câte un sfert fiecare) separate prin câte 10 metanii, ultima repriză obligatoriu fiind la ora 12.00 noaptea;

- folosirea si purtarea cărticelelor apocrife ca Visul Maicii Domnului, Epistolia si Talismanul Domnului, Evanghelia după Toma s.a.;

- săvârsirea unor “rugăciuni de blestem” (nu de îmblânzire) a dusmanilor, uneori tinând o lumânare cu flacăra în jos;

- datul în aceeasi dimineată, personal, a 9 pomelnice la 9 biserici, în timpul Sfintei Liturghii;

- folosirea unor obiecte bisericesti sau părti din ele în practicile vrăjitoresti, s.a.

Asupra acestor practici (ca si a altora de acelasi gen) merită să facem câteva...

4. Observatii

1) ele sunt “traditii” locale unele foarte noi, neacceptate ba chiar condamnate de Sfântul Sinod si chiar de toti crestinii sănătosi;

2) în general, au răspândire între oameni creduli, neinstruiti, grupati de obicei în jurul unui om-initiatorul “traditiei” care este ajutat de un “colegiu” (acestia îi asigură “capului” publicitatea si propovăduirea învătăturilor si practicilor inventate de el);

3) în general initiatorii sunt bărbati, care-si iau “libertătile” si prestanta de a inova mai usor (cad mai usor pradă duhului rău care le oferă calitatea de “întelept”, “mentor”, “prooroc”); ei sunt de tipul psihopatilor si impostorilor;

4) în special femeile sunt atrase de asemenea “traditii” pe care le răspândesc automat, fără a se interesa de raportul lor cu traditia autentică a Bisericii Ortodoxe; ele apartin tipului primitivilor în credintă;

5) în cazul când initiatorul e preot hirotonit, sau mai ales călugăr (si eventual dintr-o mănăstire faimoasă), credibilitatea “traditiei” lui creste între aderentii la ea si între viitoarele victime;

6) totdeauna sunt forme exagerate de evlavie, având mai degrabă un fond păgân decât crestin, care aduc a magie si vrăjitorie populară;

7) folosindu-se de unele traditii bisericesti adevărate, “traditiile” false le compromit autenticitatea, abuzurile acestora din urmă fiind un motiv serios de sminteală pentru intelectuali si de înjosire a Ortodoxiei de către sectanti;

8) ele subminează unitatea liturgică si de credintă a întregii Bisericii Ortodoxe românesti, creând motive de dispută si chiar dezbinare si între clerici si între credinciosi;

9) cei ce săvârsesc “exercitiile” duhovnicesti expuse au impresia că, în mod automat, în viitor ”le va merge bine”, creându-si iluzii si nădejdi mincinoase;

10) desconsideră Sfintele Taine si ierurgiile bisericesti, dând întâietate practicilor acestea oculte, esentializând accesoriile si pierzând din vedere esentialul însusi;

11) principala ofensă este adusă Tainei Sfintei Spovedanii, întrucât oamenii uită că pentru păcate Dumnezeu îngăduie încercările si necazurile; de aceea si diavolii îi poartă, pentru mândria lor, pe alte drumuri numai pe drumul pocăintei, nu;

12) unii îsi reduc întreaga viată religioasă la un lant de asemenea practici pe care-l străbat inconstient (cu discernământul adormit); au impresia că sunt pe calea mântuirii doar făcând aceste “exercitii”, permitându-si fapte imorale uneori chiar pentru îndeplinirea lor (exemplu: multe femei se înghesuie, se ceartă chiar, ca să ajungă să le pună preotul Sfântul Potir pe cap); cei ce devin dependenti de aceste tehnici, ajung obsedati de scrupulozitatea lor pierzându-si libertatea de fii prin har ai lui Dumnezeu; treptat, încrâncenarea si îngustimea gândirii lor pot duce la urmări psiho-patologice, mai ales în cazul persoanelor labile psihic;

13) în continutul lor nu respiră duhul smereniei si al iubirii de oameni; nici o tehnică în sine nu deschide omului perspectiva comuniunii, a rugăciunii comunitare, a asumării semenului în iubire; sunt “exercitii” individualiste si reduse la folosul propriu, care agravează boala secularizării si a individualismului credintei si chiar a Bisericii însăsi; această consecintă este cea mai gravă, căci “din cauza înmultirii fărădelegii, dragostea multora se va răci” <Matei 24.12> si multi se vor abate de la adevărata credintă în forme de idolatrie păgână si magie;

14) toate aceste “traditii si libertăti” fals religioase trebuie demascate si prevenite prin catehizarea credinciosilor în dreapta si autentica credintă crestină, prin educarea unui discernământ minimal care să le permită oamenilor observarea abuzului si a exagerărilor evlavioase.

Ortodoxia pune totdeauna în lumină Adevărul ca Persoană, pe Mântuitorul Iisus Hristos si iubirea Lui de oameni prezentă si între credinciosi, în Biserică, în rânduielile ei sfintitoare si mântuitoare. Orice inovatie, orice abatere de la Sfânta Scriptură si de la Sfânta Traditie a Bisericii Ortodoxe, orice “traditie” si orice “libertate” care iese din cadrul cuminteniei Ortodoxiei, este limpede străină de Duhul Adevărului si deci nu duce la Adevăr, nu duce la mântuire. Mai mici sau mai mari, mai autohtone sau mai exotice, mai restrânse sau mai răspândite, formele eronate de evlavie, înainte de a se încetăteni ca “traditii”, trebuie evitate si eliminate fără rezerve.

copy-paste-urile astea mi se par lipsa de respect :angry:

daca nu aveti un comentariu personal vizavi de topic, dar totusi doriti sa postati ceva semnificativ, cred ca este suficient sa dati doar link-ul cu pricina ...

mie chiar mi se pare falsa o astfel de explicatzie pseudoshtiintzifica scotzandu-i pe respectivii novici in ale credintzei direct nishte impostori shi chiar bolnavi psihic... imi pare rau ca se poate transforma credintza intr-o forma de studiu tipologic uman specific shtiintzelor medicale... poi unde este cuvantul adevarat ca ne smerim pana la culme de a considera pe cineva nebun sau bolnav (cu nervii) sau eretic... aici deja este tocmai reversul, in prima parte a citatului respectiv (tipuri de persoane...) poi ce suntem noi sa urmarim asha ceva. Dar apoi demascarea shi combaterea lor... ca sa intram intr-un soi de urmarire shi desconspirare... poi asta merge mana-n mana cu pira shi chinuirea aproapelui novice... shi nici nu stim ce shi cum ii da Dumnezeu, cum ar trebui sa fie el sarmanul credincios shi noi ne shi transformam intr-o turma de lupi... Poi e vorba pentru ashtia lasatzi-i in pace fara lepadare... datzi-le pace... cind nu suntem in stare sa ne indreptam pe noi ne apucam sa indreptam pe altzii?!!! e inshelare aceasta parte a citatului, shi o spun cu durere cu atat mai mult cu cat vine de la o manastire...

In schimb punctele 3 shi 4 au darul sper sa ajute parintzii shi preotzii sa nu-i lase sa cada spre traditzii false locale... desi are grija Domnul de indreptarea sau curatzirea lor, ca fiecare are anumite particularitatzi nu neaparat nocive... oricum e bine de shtiut insa diferitele forme de superstitzii locale sau de ritualuri care mai calca pe alaturi, dar nu este voie a le indrepta noi in nici un caz... are grija Domnul, incet incet sa faca cum considera cu ele, in schimb e bine poate de citit exemplele deshi nu cred ca e cazul sa privim noi atat de indreptator ca nu se cade...

Deci chiar daca e bine de frunzarit poate doar punctele 3 shi 4 doar asha informativ totusi cred ca astfel de desconspirari shi demascari shi combateri sunt fals creshtin-ortodoxe, chiar daca par atat de bineintemeiate shi indreptatzite shi venite de la parintzi monahi...

Deshi spiritul shi parintzii monahii sunt foarte cinstitzi shi mult imbunatatzitzi fata de creshtinii de rand totushi se poate intampla shi ca anumite scrieri sa nu fie in duhsfant, scrise din perspectiva ortodoxa sau chiar sa nu fie pentru masurile mirenilor shi caatare chiar sa le faca rau... deci parerea mea este ca astfel de scrieri nu sunt indicate... chiar daca par a fi in ajutorul dreptei-credintze creshtin-ortodoxe...

Imi cer iertare celor care inteleg din mesajul meu o combatere rauvoitoare, dar nu se poate imbratzisha, mai ales de catre mireni, adica creshtinii ortodocshi proaspetzi, noi, o astfel de atragere intr-o lupta desharta... fiindca are grija Domnul sa-i indrepte pe cei cazutzi sau care s-au abatut sau se indreapta ei inshishi cu ajutor de sus, deci nicivorba sa ne batem noi capul cu astfel de initziative... atat de frumoase... deci trebuie citit cu grija shi respect, ca se intzelege greshit shi se practica aberant... ??????

Imi pare rau daca te-am suparat, dar eu am pus acest aticolul si nu linkul pt a fi mai usor accesibil, si pt a fi de folos celor ce-l citesc

:) danyel, nu m-ai suparat, nu eram eu asa incruntata, dar n-am gasit alt emoticon mai potrivit... iti admir bunele intentii, dar totusi raman la parerea ca ar trebui evitate posturile acestea superlungi, mai ales daca nu ne apartin in fapt.

cred ca toata lumea stie sa dea click pe un link, sau sa copieze adresa in browser-ul de internet si sa citeasca de acolo. astfel e mai usor de urmarit istoria topicului si posturile in sine.

si eu sunt de aceeasi parere si recent am primit si eu o observatie in sensul acesta, ca si tine. insa nu mi-a picat greu pentru ca nu ma simteam vinovata de ceva.

mai mult am apreciat evlavia altei doamne care mi-a oferit baticul dansei, ca sa nu ma impartasesc cu capul descoperit. :)

am vazut aceste carticele la vanzare in multe biserici. cu a cui binecuvantare se vand ele, daca sunt apocrife??

Cu restul sunt de acord si le stiam, dar in privinta sfintirii icoanelor m-ati bagat n ceata. Nu asa se sfintesc ele ? Cu o rugaciune specifica si cu pastrarea pe Sfanta masa? De poze, chestii, tot felul de obiecte nu poate fi vorba k nu inteleg cum si de s-ar sfinti o poza de exemplu, dar icoanele?
Intreb pt ca am primit si noi dupa nunta o icoana si am dus-o la Biserica sa fie sfintita si asa ni s-a zis ca trebuie sa stea 40 de zile.
???

cu binecuvantarea lu popa ca na ... se vand ... si un ban nu strica

Parintele Cleopa nu facea nimic necanonic , nici parintele Dumitru Staniloae si nici nu criticau pe preotii de faceau asa ceva.
Sunt extrem de multi preoti care nu ies in evidenta prin nimic si lumea ii ia de preoti fara har.
Si ei nu se cred deosebiti.
Asa preot era si parintele Ilie Lacatusu.
Astia sunt preoti adevarati prin care lucreaza Sfanta Treime si care tin BOR.

Stiati ca prin Moldova e un preot care a tradus din Sfantul Siluan Athonitul?
Nimeni nu a auzit de el , a scris la un moment dat un pic de el in Ziarul Lumina.