![]() |
Nu poti spune ca-l iubesti pe Dumnezeu daca nu-ti iubesti aproapele.In fond noi sintem creati dupa chipul si asemanarea Lui. Viata ne-a demonstrat din pacate,ca exista multe situatii cind relatia dintre noi nu este chiar"ortodoxa". Asi vrea sa vad parerea voastra sincera despre aceasta problema. De exemplu, cum ar trebui sa raspunda sau sa actioneze cineva care este tachinat, dusmanit in permanenta de o alta persoana, periclitindu-i celui dintii, viata,cariera etc. Cum trebuie un bun crestin sa se apere sau sa anihileze astfel de "oameni" care nu au in suflet decit ura si ignoranta?
|
Buna! Eu cred ca raspunsul este unul singur : blandete (= renuntare la a fi razbunator), dragoste, rugaciune. Nu neaparat in aceasta ordine :) Eu am observat ca functioneza. Doamne ajuta!
|
Cu smerenie. Nu trebuie sa te aprinzi de ura sau cearta. Cand va gasi Dumnezeu o portita sau un geam deschis va intra si in inima lor. Daca nu, aceasta e alegerea lor.
Daca suferi injurii,sa stii ca Hristos a fost hulit primul. Indura si tu cu dragoste sau daca nu, compatimeste-i ca sunt in necunostinta, deoarece aceste necazuri se considera mucenicii mirenilor. Doamne-ajuta! |
Citat:
Si intradevar nu poti sa invingi ura cu ura ,ci cu bunavointa si bunatate...daca cineva te ia in ras sau de tachineaza mereu atunci nu poti decat sa ii faci cele mai frumoase urari si sa ii multiesti , sa il faci sa fie uimit de reactia ta pozitiva si astfel va ceda singur. Sarbatori fericite! :D |
:)Sa ne comportam cum ne invata Mantuitorul Hristos:"Daca dusmanului tau ii este foame da-i sa manance,daca ii este sete da-i sa bea si asa vei ingramadi carbuni aprinsi pe capul lui"(adica se va rusina de purtarile lui)Doamne ajuta!
|
Important este sa ai rabdare si sa nu te mandresti cu vreo izbanda. :)
|
Citat:
Macar acum, ca mai sunt cateva zile pana la Craciun, nu mai minti si nu mai poza in drept-credincioasa. |
Citat:
|
Cand o sa intelegem cu adevarat ce atitudine trebuie sa aveam fata de fiecare situatie in care suntem pusi in viata, nu o sa mai avem nici o provocare, adica nu vom mai avea dusmani.
Ni se ofera ceea ce meritam. Eu nu cred ca cineva reactioneaza fata de noi intamplator. Noi, prin gandurile noastre fata de cei din jur ne atragem diferite experiente de viata, unele mai placute altele mai putin placute. Daca cineva ma dusmaneste, sunt sigura ca este din vina mea si numai eu pot schimba aceasta situatie. Cum? Prin propria atitudine. In sensul de a nu mai rezona pe aceeasi frecventa a urii, invidiei, geloziei, etc. Pot spune ca eu inca nu am reusit. Doar in anumite momente. Macar constientizez ce gandesc. Si acesta este un prim pas. |
CM,intr-o oarecare masura este asa cum spui,insa nu este categoric valabil in orice situatie,exista cu-adevarat oameni care-si exprima ura si fara ca aceasta sa fie atrasa de tine,prin comportament sau ganduri,pur si simplu din gelozie ori invidie,lucru pe care nu-l poti inlatura cu nimic.Adica,eu nu trebuie sa-mi cumpar masina noua pentru ca atrag ura asupra mea din partea celor care ma vor invidia,si in acest sens,am o matusa care-si exprima ura prin orice mijloace fara ca eu sa i-o hranesc in vre-un fel,ea se simte bine cand arata acest comportament,asa este ea,nu o pot schimba,dar nici nu pot sa-mi schimb viata in anumite priviinte datorita caracterului ei ofensator.Ea de fapt nu poate fi multumita,fiindca in orice situatie gaseste cate un cusur,si reactioneaza chiar vizibil prin dispret.
Eu sunt de-acord cu tine in unele afirmatii ce tin de profunzimea fiecaruia dintre noi,dar viata in sine,care stapaneste acest Univers reprezinta un amalgam de lucruri pro si contra,n-o putem schimba NICIODATA,ne putem resemna,sau ai putem ameliora trasaturile care uricioase.Nici nu-ti dai seama cata ura poate naste o societate,o comunitate sau se poate naste in sanul unei familii ,din motive minore....dar cel mai adesea din motivul care domina cel mai mult fiinta umana,si anume cel al patimilor nestavilite care exista in noi. |
Citat:
|
ory stii, eu niciodata nu am pretentia ca ceea ce spun este adevarul curat. Si de fapt adevarul ar fi un intreg, pe care noi nu-l putem cuprinde.
Poate suna asa uneori si imi cer iertare pentru asta. Ceea ce ai exemplificat tu am trait si traiesc si eu. Nu pot sub nici o forma sa ajung cu soacra la o forma umana de comunicare. Nu detaliez, dar asa cum ai spus, din nimicuri se nasc marile tragedii umane, neintelegerile. Eu nu zic ca vom stavili ura si invidia care se pot abate asupra noastra la un moment dat dar, poate ca nu exprim corect ce inteleg eu, intreg Universul este impanzit de mesajele trimise de noi, gandurile noastre. La nivel colectiv, suma gandurilor noastre formeaza constiinta colectiva. Asa apare constiinta colectiva a poporului roman. Toate grupurile, gruparile de interese, care gandesc la fel, asemanator, au aceleasi idealuri, idei, emit ganduri. Ele se intalnesc in aceasta lume nevazuta, descrisa de multi, dar care este grau de inteles atata timp cat nu o cunoastem nemijlocit, Universul. Se zice ca, daca faci bine binele nu ti se va intoarce de la cel caruia i-ai facut bine ci absolut aleatoriu, de la altcineva si in cu totul alt moment decat cel asteptat de noi. Sa zicem ca poti face si rau, gandesti rau despre cineva, invidiezi si acest rau ti se va intoarce, dar nu de unde te astepti tu sa vina ci din alta parte. Ceea ce caracteriza Sfintii cred eu este lipsa oricarui gand fata de oricine si orice precum si o mare iubire fara destinatar precis care se revarsa continuu. Numai in acest mod, de totala detasare, in care permitem ca totul sa curga prin noi, de permanenta crestere spirituala, putem spune ca nu vom mai avea parte de gandurile negative ale celorlalti. Si mai am un exemplu: se spune ca intr-un sat traia o femeie care ducea o viata de sfanta. Muncea, nu vorbea pe nimeni, isi crestea copiii, isi ingrija familia fara nici un fel de pretentii chiar daca sotul ei era un betiv notoriu si ii facea viata un calvar. La un moment dat sotul a disparut de acasa si a lipsit vreo 40 de ani. Singura ramasa, a refuzat sa se recasatoreasca, nu cerea ajutorul nimanui si ducea o viata exemplara in perfecta armonie cu natura si cu Dumnezeu. Cum au remarcat oamenii din sat ca era ceva mai mult cu ea decat alte fiinte umane. daca cineva ii facea un serviciu, o ajuta, omul respectiv avea noroc, i se intorcea de fapt binele facut, intr-un timp foarte scurt. Si asa i se dusese vestea ca ar fi o Sfanta. Morala acestei povestiri este ca, atunci cand noi suntem curati sufleteste, nimic nu ne poate atinge, pentru ca daca un gand curat sau necurat ne tinteste, el se intoarce neintarziat asupra celui care l-a trimis. |
Foarte interesant mesajul tau dar pacat ca nu ai mai continuat. In legatura cu modul de a gindi, cu efectul gindiri pozitive sau negative, am auzit chiar ca puterea gindului este foarte mare. Un exemplu pe care l-am auzit si nu stiu cit de plauzibil este, ar fi ca daca o mare masa de oamenit se gindesc in acelasi timp la un lucru pot inlatura (preintimpina),o catastrofa(nenorocire) sau cam asa ceva. Deci gindurile- atitudinea noastra , au o reverberatie in universul care traim! Sint multe de spus. Nu stiu daca ai observat sint persoane pe care nu le cunosti , dar din privirea lor transmit energii negative. Asa se creeaza antipatia. Sau invers transmit energii pozitive, aparind simpatia fata de persoana respectiva.
|
Citat:
|
Eu cel putin m-am referit la mesajul lui CM. Mi-a placut mult modul de abordare si exemplul dat.M-as bucura daca ar continua abordarea si mi-ar raspunde la problemele pe care le-am ridicat in mesajul pe care l-am adaugat ulterior(despre ginduri -gindire pozitiva , gindire negativa, simpati si antipati). PACE TUTUROR !
|
Citat:
|
Citat:
Iti inteleg frustrarea in fata atator sentimente negativa. Dar asa e firea umana, priveste totul din propria perspectiva, ceea ce genereaza gelozia, invidia, etc. Asa face fiecare, care nu a auzit inca mesajul Domnului nostru Iisus Hristos. El a venit sa salveze conditia umana si sa o ridice la rang de dumnezeire, prin ascultarea poruncilor lui. In Noul Testament exact despre asta se vorbeste: cum sa devii un om mai bun fata de semenii tai si fata de Dumnezeu. Orice fiinta neevoluata din punct de vedere spiritual va reactiona precum matusa ta ( imi cer scuze ca o iau ca exemplu, desi nici n-o cunosc).Dar si noi la randul nostru avem de luptat cu gandurile noastre. Nu toate sunt frumoase si cu cat ne adancim in studiul bibliei si a altor scrieri religioase, vom constientiza aceste lipsuri mai intai la noi, ne vom indrepta, ceea ce implica o munca titanica cu noi insine, si apoi vom putea fi noi un exemplu pentru altii, care nu au parcurs aceleasi slefuiri ale sufletului. Cel mai usor e sa te porti cum iti vine; dar dupa ce ai aflat cum este corest sa gandest, sa reactionezi, nu mai poti sa te porti altfel decat cu iubire fata de ceilalti. In multe situatii, chiar si aici pe net, s-a raspuns cu dragoste celor care aruncau cu noroi. Noi nu raspundem cu aceeasi moneda, ca atunci nu ne mai suntem placuti lui Dumnezeu. In ceea ce te priveste, daca poti, ia-ti masina si plimb-o si pe matusa atunci cand are nevoie.Nu-i raspunde cu rau la rau, ci cu blandete, oricat de greu e in unele situatii. Scoate-i calitatile in evidenta, nu defectele si rezultatul nu va intarzia. Uite, daca-mi permiti, iti trimit si o rugaciune: "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine pacatosul si pe fratele meu ( numele) ca pentru pacatele mele s-a suparat pe mine. Pentru ca fratele meu este oglinda mea si el vede rautatile mele." Exista intotdeauna o cauza a relelor, totul e s-o descoperim. Si ea nu e acolo unde credem noi. De aceea trebuie sa-l lasam pe Dumnezeu sa judece, iar noi sa ne facem partea noastra, adica sa intoarcem bine pentru raul primit. Doamne ajuta. |
Cristiboss56,daca vrei sa afli mai multe despre gandire si puterea noastra mentala de-a ne influenta viata si lucrurile din jur,cauta filmul facut de americani in colaborare cu cei mai mari oameni de stiinta,se numeste;"What the Bleep Do we know",sau in traducerea atasata,"Ce stim despre noi".Eu l-am luat de pe hub-ul local,din orasul meu,nu stiu ce sa-ti spun,de unde sa-l iei,dar este tare interesant si mai aproape de realitatea noastra.
|
Referitor la filmul amintit de Ory, eu il am si cine il vrea pot sa i-l dau pe CD.
Eu sunt in Bucuresti si pot fi contactata pentru acest lucru direct la mesaje private. Tot asa l-am primit si eu de la cineva cunoscut pe forum (nu pe acesta). Filmul se refera la fizica cuantica, sunt intervievati cativa profesori de fizica, medicina, etc. Despre gandirea pozitiva/negativa, forta gandului sunt foarte multe carti care explica fenomenele mult mai bine ca mine. Din ce-mi aduc eu aminte, iata o alta povestioara, reala dealtfel. In Anglia, exista multe institutii care se ocupa de tratarea problemelor omului contemporan altfel decat suntem noi obisnuiti. Oricum, in Romania, este foarte greu sa dezmortesti mentalitatile si ai nevoie de multi bani pentru a face ceva institutionalizat. M-am gandit mult la asta si inca ma gandesc. Dar iata povestioara: un pastor anglican din cate imi amintesc, a infiintat un institut care se ocupa de dezvoltarea gandirii pozitive a omului in nevoie. Oricine are probleme, fie in afaceri, sanatate, viata de familie, se duce acolo la "tratament" pentru a fi invatat sa gandeasca pozitiv si sa-si aduca in viata tot ce doreste. Astfel, cazul clasic, o femeie dupa 20 de ani de casatorie este parasita de sotul ei pentru o femeie mult mai tanara. Ce poate face ea? Se duce la acest institut unde este invatata sa abordeze in mod corect problema din viata ei, sa constientizeze ce doreste cu adevarat, daca isi iubeste sotul cu adevarat si daca il vrea inapoi cu toate cele intamplate. In primul rand, ea este invatata ca nu trebuie sa-i reproseze nimic sotului, absolut nimic, sa-l lase in pace sa faca ce vrea. Fie vorba intre noi, foarte greu. De fapt ea invata rabdarea si lipsa de pretentii. Sotul lipsea practic zile intregi de acasa, urma sa-i ceara divortul si apoi sa se mute cu tanara concubina. Femeia mai este invatata sa-i ceara acestuia un termen de gratie pana la intentarea divortului de 3 luni. Evident, sotul este surprins total de atitudinea fara urma de repros a sotiei si, la solicitarea acesteia de a amana divortul accepta. Dupa acest moment, femeia este invatata sa gandeasca pozitiv, sa-si imagineze pozitiv si sa-si aduca in viata ei ce doreste, adica pe sot inapoi acasa. In fiecare zi, femeia trebuia sa stea linistita pe fotoliu si sa-si imagineze, chiar daca sotul nu era prezent ca el este acolo de fapt si face lucrurile pe care cei doi le faceau in mod obisnuit. Si ea face acest exercitiu in mod constant, fara urma de gand negativ, fara lamentari, fara repros, fara sentimente negative, increzatoare in forta dorintei si iubirii ei. Incet incet, sotul incepe sa lipseasca cat mai putin de acasa si, dupa scurgerea celor trei luni, el revine, fara ca macar sa se mai gandeasca la tinara concubina. Cazul este real, s-a obtinut rezultatul dorit. Totul numai prin educarea mintii celui in cauza, in sensul de a emite ganduri pozitive. Daca studiem mai bine fenomenul vom vedea ca aceasta metoda nu are nimic de a face cu magia, nu are cum sa fie decat conform invataturii crestine, si este foarte utila pentru fiecare dintre noi. De ce trebuie sa apelam la institutii specializate, pentru ca acolo invatam sa abordam corect situatiile vietii noastre, fara indoctrinari, fara speculatii de grup. In imaginistica, sunt si anumite reguli care trebuie respectate cu strictete pentru ca altfel s-ar putea sa nu obtinem ce ne dorim cu adevarat. Dar despre asta intr-un alt mesaj, daca este cineva interesat. Voi nu aveti exemple similare? |
Cam asa m-am lasat eu de fumat.
Dar vroiam sa intreb ceva. Unde mai e locul lui Dumnezeu in viata oamenilor care practica aceasta gandire pozitiva? Facand totul cu forta gandului nostru, ne bazam numai pe noi si nu mai avem nevoie de Dumnezeu, ceea ce e un pericol din punct de vedere crestin. Daca rezolvam totul cu gandul propriu, ce nevoie mai avem de rugaciune, caci putem obtine de toate: bani, sanatate, omul dorit in viata noastra, totul. Cum se impaca aceasta teorie cu crestinismul? Sau i se opune? |
Citat:
|
Am uitat, mai vroiam sa spun ceva, referitor la puterea gandirii colective care poate preintampina catastrofele naturale, sa luam ca exemplu de interes general pentru romani, cutremurele.
Indiferent cat de aberant poate parea, omul isi aduce in viata tot ceea ce gandeste. Cum se zice de ce ti-e teama nu scapi. Deci, tot romanul gandeste: va veni un cutremur catastrofal in urmatorii ani. La TV, in presa se scrie despre iminenta unui cutremur. cei care fac asa ceva sunt persoane cu un grad maxim de iresponsabilitate, pentru ca de fapt se invata la nivel national sa gandesti negativ, adica cutremur. Poate sa ma contrazica oricine dar, nimeni nu a incercat sa gandeasca pozitiv in aceasta situatie. Toti ne lasam coplesiti de predeterminare, de fapt predeterminam singuri ceva care s-ar putea produce sau nu. Si depinde de noi, oamenii. Aste este de fapt si consecinta invataturii lui Iisus care spune: puteti muta si muntii din loc. Cum adica, fizic? NU. La nivel mental, cu forta gandului. Omul poate face la nivel de gand TOT ceea ce doreste. Dar dorind negativ, reuseste negativ. Asa se explica si de ce unii care exclud scenariile negative din viata lor au parte de tot ce-si doresc in timp de altii, victime de profesie, au parte, tot de ce-si doresc. Sa revenim la cutremur. Si eu gandesc, auleu, vine un cutremur mare. Cand o veni, unde voi fi, cum sa fiu pregatita cat mai bine (psihologic). De fapt actionam pe baza fricii. Gandirea negativa este declansata de mecanismele fricii. Ori sa ne fie frica suntem foarte bine educati. Stiu ca acum cativa ani, in Washington, au participat voluntari vreo doua - trei mii de oameni care s-au rugat simultan pentru scaderea infractionalitatii. Rezultatul a fost impresionant si consemnat de politie. Cat despre cutremur, cu cat vom alimenta cu gandurile noastre acets eveniment, cu atat el va veni mai repede si mai tulburator prin consecintele sale. |
Este extrem de complexa viata si fenomenele din interiorul nostru,din interiorul lumii pe care o stapanim,si cu-adevarat ar trebui sa invatam sa intampinam ori sa tratam diferitele situatii la care realitatea ne supune intr-un mod mai aparte fata de cel cu care suntem obisnuiti.
Marea problema a vietii mele a constituit-o neacceptarea unor lucruri care se prezentau in defavoarea mea.efectiv,nu puteam concepe ca trasaturile acestora sa-mi fie potrivnice si in aceiasi masura sa ma atraga extrem de mult.Aceasta neacceptiune si lipsa de intelepciune m-au facut sa sufar enorm de mult,si nu o clipa,un infinit de clipe asternute in ani si ani de nonconformism.Aceasta situatie mi-a afectat si sanatatea ,fizica si psihica,mi-au creeat tulburari la nivelul sistemului nervos central si-am cedat depresiilor si altor stari extrem de neplacute pe care am incercat,ulterior sa le ameliorez cu propria-mi gandire si sugestionare,nu am fost pe la doctori,dar va spun sincer,am fost in iad si-am gustat din amaraciunea intensa a pierderii energiei proprii,a personalitatii si vitalitatii. Un lucru a iesit bun din toate acestea,absolut nimic,nimic din aceasta lume nu vreau sa-mi mai atinga corzile fragile ale constiintei mele,nimic din ceea ce se vadeste a fi inutil......si chiar si lucrurile utile trebuie sa-si identifice meritul in fiinta mea.Aceasta nu reprezinta o stare de egoism,nici pe departe,ci o stare de protectie si aparare a fiintei mele de care are cineva nevoie,a persoanei mele capabila sa daruiasca mult,foarte mult.Cand ma simteam atat de rau si de pierduta,nu ma gandeam la cat de multe satisfactii pierd in viata,ci la cat de multe satisfactii ai lipsesc pe cei din jurul meu,inconjurati de dragostea si grija mea,pentru ca daca era dupa mine,puteam sa ma pierd intru totul in neant,in lumea misterioasa de dincolo....dar si asta era cu neputinta dupa vrerea mea. Acum,sunt in ipostura de-a ierta si de-a ignora aproape orice aduce atingere omeneasca,lucrurile se desfasoara si exista independent de incapatanarea noastra,sunt doar lucruri,reactiile insa semnifica intregul si valorificarea lor,iar daca acestea sunt pozitiva nu fac decat sa construiasca ceva,cat de mic,dar ceva si inseamna ca merita efortul.Acum,pot fara nici o retinere sau detestare,ascunsa sa sarut pe cel care-mi face rau,pot sa iau lucrurile ca atare,chiar si in priviinta sotului meu(slava Domnului,este un om bun si capabil),dar nu cred ca as mai dramatiza unele reactii nefaste ale acestora,cum se-ntampla mai demult...ca si o copilarie.Este foarte greu sa putem analiza totul,ca-ntr-o ecuatie si sa ne dea mereu rezultatul exact,pentru ca,insasi farmecul vietii se vrea divers,desfasurat intr-un complex exercitiu de pro si contra sentimentelor,trairilor si lucrurilor materiale.In realitate,toata aceasta imperfectiune este un cadru atat de perfect,un mister ce merita exploatat continuu,el da nota fiintei noastre si ne face sa ne-mpacam cu inevitabilul mortii. Iar Dumnezeu,uneori ma gandesc ca noi crestinii prea IL marginim prin legi atat de restranse,El este infinit de Maret,daca a putut concepe o lume si-o fiinta atat de perfecta si colosala,atunci este de Necuprins,practic il injosim pe Dumnezeu cand afirmam ca e rau si ne loveste,ce credeti ca El detine cusurile noastre,El negociaza cu noi ca la taraba?Nu,Dumnezeu se afla in toti si in toate,sa vadeste in tot ce mana Lui a creeat cu intelepciune.Oamenii,din dorinta necontenita a cunoasterii a creeat legi si practici diverse atribuindu-i lui Dumnezeu responsabilitatea pentru acestea,si ele capata forta de-a schimba o societate si-un om. Pacat ca ne indepartam de oameni prin atatea instincte revoltatoare care nu fac decat sa dezbine si nu sa construiasca,si in mod paradoxal le dedicam Divinitatii.Mantuitorul a venit pe pamant ca sa creeze un echilibru in lume,sa ascultam de ceva ce nu poate decat sa ne usureze puterea de decizie asupra calitatii vietii pe pamant,tocmai de aceea a vorbit in pilde,ca sa intelegem si lucrurile cu subanteles,lucruri care acum oamenii au inceput sa le catalogheze drept categorice. Asa gandesc eu intr-o oarecare masura a existentei pe acest taram,dar nu-nseamna ca este si bine,bine ar fi daca ne-am mai dezlega sufletele de stramtoarea dispretului si-al discriminarii de atatea feluri intr-o lume pe care o numim minunata intru lucrurile Domnului,bine ar fi sa ne descatusam inimile si sa nu mai judecam mai presus de iubire si de sensul real al nimicniciei.Suntem muritori,si asta este cea mai inteleapta calitate care a fost pusa pe capul fiintei pamantene,caci dupa cum are ea tendinta sa evolueze am fi devenit niste monstri,razvratiti impotriva propriului Creeator......in numele Lui. |
Draga Anca,
Tu intrebi care mai e rolul lui Dumnezeu si cum se impaca cu teoria religiei. Este greu sa explic ceva care poate suferi atat de multe interpretari. Sa zic, concluzia la care eu am ajuns. Dumnezeu nu este o fiinta abstracta, undeva ascunsa, la care nu putem ajunge decat daca si numai daca: ne smerim, ne pocaim, tinem post, respectam reguli si parareguli, ascultam de duhovnic, participam la Sf. liturghie, ne spovedim, etc. Dumnezeu exista independent de Biserica, religii, grupuri de interese. Dumnezeu este, a fost si va fii totdeauna in noi. Noi suntem trup si suflet. Suflet adica scanteie divina. Intre noi si Dumnezeu nu este nici o prapastie, nu este distanta, El nu este sus si noi jos, El este TOT si TOt este UNA. Noi facem parte din TOT adica suntem parte din Dumnezeu cel necuprins. Noi pe pamant invatam continuu pentru ca in final sa ne intoarcem tot in El, dar dobandind "chipul si asemenarea Lui". Cum intra gandirea pozitiva in contradictie cu crestinismul? Nu are cum. Bineinteles ca Biserica va zice: nalucire diavoleasca. Asa este: daca iti imaginezi diavol, il vei vedea si aduce in viata ta. Si mai crezi tu Anca ca oamenii, fie crestini necrestini sunt plini de rautate din fericire si pentru ca au sufletul curat? In nici un caz. Omul care vede numai rau in viata lui, acela este de fapt cuprins de multe frustari, neimpliniri si nu are cum sa accepte ca altii nu sunt ca si el. Ce am vazut, din pacate, ca foarte multi asemenea oameni apeleaza la religie ca fiind singurul colac salvator care le confera dreptul de a acuza. De a-si manifesta plenar toate angoasele folosind cuvantul Dumnezeu si pozand in oameni ai lui Dumnezeu. Rugaciunea nu inseamna umilinta, culpabilizare, frica. Iubirea nu este asa. Ea este lumina. Si aici este foarte usor sa discerni intre iubire si neiubire. Nu doresc o polemica religioasa si nici un prilej pentru nesfarsite postari de citate. Eu cred in gandul curat, in sufletul curat si in tot ceea ce poate fi frumos si luminos in viata. Acesta este Dumnezeu. Tot ce este urat este uman. Nu are nici o legatura cu Dumnezeu adica cu iubirea. Dar, fiecare crede ce doreste si eu nu pot exprima decat ceva subiectiv si personal. Iar revenind la gandirea pozitiva, ea nu intra in conflict cu nimeni si nimic, ea este ceva concret, este o alta forma de rugaciune si da rezultate, adica este reala. Cred ca am spus destule si este cazul sa ma opresc. |
Citat:
De asemenea, celor care sunt pasionati de subiect, le recomand cartea "Jocul vietii si cum sa-l joci" de Florence Skovel Shinn, carte din care eu am invatat extrem de multe lucruri. E drept ca unele au venit prea tarziu. Cartea porneste tot de la Biblie, nu ignora invataturile crestine, dar ne ajuta sa le intelegem si sa le folosim pentru binele nostru si al celor dragi noua. |
Acum sase ani de zile locuiam singura in apartamentul meu,intr-o seara am vazut la televizor pe Discovery un reportaj amplu despre ultimele saptamani de viata ale unui bolnav de SIDA,au fost date pana si ultimele clipe de viata al acestuia.A fost ingrozitor,am privit cu o stare apasatoare in sufletul meu toate momentele si lucrurile tot mai neputinciase pe care acest bolnav le facea pana in ultimul clic de viata din fiinta lui.Am plans ore in sir,mi-am plans murirea de pe trup si sensul sufletului nepregatit,am plans durerea ce apasa in atatea inimi fara rost din cauza despartirilor natange dintre oameni,cand viata are atata intensitate in iubire.Am plans mult si-am regretat toate clipele de razbunare josnica,toata detasarea de oameni si lumea lor interioara,de oamenii odinioara apropiati.Ne ocupam prea mult timp din viata urand,dispretuind si ignorand fiintele ce ne-nconjoara,cand am putea,de altfel,si-un rau sa-l metamorfozam si sa-l folosim in scopuri nobile.
Ma aflu in situatia in care marginalizarea de sine si de catre cei din jur sa reprezinte solutia covietuirii,pentru ca noi oamenii ne consideram cel mai in masura sa judecam dupa criterii mai putin salvatoare,si mai mult condamnabile fara drepturi optionale. |
Silverstar,nu stiu daca esti din Bucuresti,dar tocmai a soecificat CM ca detine acest film si pentru cei care sunt din Bucuresti este dispusa sa-l ofere iregistrat pe un dvd.Eu,dupa cum am spus,l-am copiat de pe hub-ul local,nu orice retea de internet poate oferi si hub.Nu stiu ce altceva sa-ti spun in acest sens,si eu pot sa-l trag pe dvd,dar cu siguranta nu esti din orasul meu ca sa ti-l pot inmana.Vezi cum rezolvi,ok!
|
CM, intrebi de exemple similare. Ce-am citit despre doamna care trebuia sa fie parasita de sot, mi-a amintit de o intamplare din 1997. In vara acelui an, am revenit, m-am mutat, dupa multi ani, in orasul meu natal. Acolo, de unde am plecat, mi-am lasat multi prieteni dragi. Toamna, fiica unei prietene, urma sa dea admitere la medicina. Am dialogat la telefon pana in preziua examenului, urmand sa fiu sunata numai dupa afisarea rezultatelor. Am auzit la radio ca s-au afisat rezultatele dar, au trecut zilele, si Diana nu suna. Am sunat eu, dar cunoscandu-i, sunt mai ciudati, luni intregi stateau cu telefonul inchis si nu raspund, nu mi-am facut probleme. Diana mi-a fost si eleva, o stiam de ani, un copil minunat, era atasata de mine, petrecuse in casa la mine zeci de ore si eram uimita ca nu ma suna.
Pe 1 oct. ziua in care s-au deschis cursurile universitare, mi-am imaginat-o pe Diana printre noii ei colegi, fericita, zambitoare, vesela... Si-am urmarit-o asa cu gandul, zile in sir, imaginand (cred ca trec in alt domeniu) pentru ea tot ce e mai bine... Spre sfarsitul lunii oct. am mers in orasul acela sa-mi revad prietenii si primul drum l-am facut la Diana. Era sambata si-mi imaginam ca a venit acasa, cum facea si Sorin, fratele ei. Mi-a deschis mama Dianei. M-a imbratisat si mi-a spus ce fericita este ca, in sfarsit! rezolvase problema Dianei... Nu stiam absolut nimic. Atunci am aflat ca s-au facut niste incurcaturi si Diana impreuna cu alti 50 de candidati cu nota de intrare la facultate, au fost respinsi. Trei saptamani de audiente si alte minuni birocratice, drumuri la Bucuresti, audiente etc. Diana si colegii ei, cei 50, au inceput anul universitar cu 3 saptamani mai tarziu, lucru pe care numai atunci l-am aflat... 1. Nici o clipa nu am gandit ca Diana ar fi putut sa pice examenul sau sa aiba un alt fel de ghinion. 2. Gandul meu pentru ea a fost intotdeauna, in toata aceasta perioada, un gand bun, un gand in care o vedeam doar ca pe o studenta feicita. 3. Cred ca, de la distanta, gandind astfel, am ajutat-o, sigur, involuntar. Dar, pentru ca este un dar, daca as fi fost acolo, daca as fi stiut, daca un singur moment m-as fi indoit... Aici sunt nelamurita. Sigur, meritul de a fi luptat pentru ceea ce, de drept, le apartinea a fost al lor, al ei/al celor 50, si al parintilor ei! |
Faptul ca ai emis ganduri pozitive pentru cineva este evident ca a ajutat acea persoana.
Vezi, daca ai fi stiut situatia te intrebi daca ai mai fi gandit atat de neperturbat pozitiv. Aicea este dilema/slabiciunea omului. Cade prada ispitei de a gandi negativ, pentru ca toti din jurul nostru ne indeamna sa gandim in acest fel. Faptul ca ai gandit atat de pozitiv este un merit al tau, poti. Urmatorul execitiu este sa gandesti nestramutat la fel si cand situatia nu este limpede la inceput. Daca gandesti negativ poti influenta acea persoana sa nu in functei de ..... multi factori cum ar fi: - Masa critica = numarul necesar de indivizi pentru ca un gand sa devina realitate. Aceasta nu se poate predetermina si la randul ei se poate atinge printr-un efort mai mult calitativ al gandului decat cantitativ. - Alternativele de dezvoltare ale persoanei in cauza precum si mentalul acesteia. si alti factori nestiuti mie. Ce este mai important din toate aceste experiente. Sa invatam sa GANDIM, pozitiv, constructiv, bine, frumos, curat, iubire. Procesul de invatare este de durata, este plin de obstacole pe care ni le punem tot noi in fata, dar, atingerea rezultatului este minunata. Ne ajuta enorm ca fiinte umane sa ne depasim conditia trupeasca si sa incepem ascensiunea catre Adevar. |
CM, se pare ca ceva nu ai inteles. Te rog, reciteste. Eu nici o clipa nu am pomenit de gandul negativ, eu am pomenit de indoiala: " stanta, gandind astfel, am ajutat-o, sigur, involuntar. Dar, pentru ca este un dar, daca as fi fost acolo, daca as fi stiut, daca un singur moment m-as fi indoit... Aici sunt nelamurita. Sigur, meritul de a fi luptat pentru ceea ce, de drept, le apartinea a fost al lor, al ei/al celor 50, si al parintilor ei!"
|
CM, hotaraste-te de ce parte esti, caci nu pot fi si dreapta si stanga la fel de bune.
Teoria gandurilor pozitive se cunoaste de mult in vest. A adus bogatie? Da, pentru unii. Un efect a avut insa cu siguranta: indepartarea de biserica.Daca omul are de toate, la ce-i mai trebuie Dumnezeu? Aici oamenii considera prost pe oricine, care crede. Atat de departe s-a ajuns. Daca au de toate, fug dupa placeri. Goana dupa placeri ii face nestapaniti : in week-end isi rezolva problemele la wc si in taxiuri. Nu mai au sentimente, dar sunt toti cumetrii intre ei. Sodoma e la ea acasa. Ce legatura au toate astea cu gandirea pozitiva? Are. Caci nu de la ei putere fac toate astea. Teoriile gandirii pozitive, Yoga, mai ales tantra-yoga, sunt de la diavol si ii fac pe oameni sa fie in cautarea lui satana, pentru obtinerea de performante sexuale. Sunt imbatati de succesul la celelalt sex si vor tot mai mult. Chiar se considera dumnezei, caci prin yoga si inversarea energiilor, despre care am ma amintit, ajung sa fie in stare de lucruri peste asteptarile lor. Din pacate vin toate, incepand cu aceasta gandire pozitiva, de la satana si imping numai la rau. Isi fac semne satanice intre ei, se tatueaza cu simboluri satanice. O sa-mi spui probabil ca e vorba doar de ganduri pozitive, pentru a obtine niste avantaje personale. Da, asa incepe, dar apoi ti se cer anumite compromisuri. Am vazut multa lume deznadajduita, care nu mai poate scapa din aceasta inlantuire. Dar crestinii stiu, caci au fost avertizati de nenumarate ori in biblie. Este lucrarea antihristului, care e pregatita prin venirea invataturilor mincinoase, pe care le vor crede toti aceia care nu au vrut sa creada in Dumnezeu. Noi credem in rostul suferintei, cei cu gandirea pozitiva o evita. Dumnezeu ne cere sa nu ne incredem in noi; gandirea pozitiva iti da posibilitatea sa faci totul doar cu puterile tale: minciuna, se fac cu puterea diavolului. Crestinii vorbesc de diavol, ca de ceva negativ, opus Domnului Hristos, deci cand il numim nu o facem ca invocare, ci pentru a arata ispitele la care ne supune. Afirmatia ca cel care vorbeste de diavol are parte de el este total eronata si spusa in necunostinta de cauza. Diavolul vine nechemat si doar cei ce se roaga se pot apara de el. A propos! Pe situl cu "Noua ordine mondiala" a aparut un anunt cu Isus Hristos, care a venit deja, descinzand dintr-o masina luxoasa si propovaduind sexul liber. Presuĺpun ca vremurile antihristului se apropie, bat la usa. Sa nu ne lasam mintiti de teoriile frumoase dar gaunoase care apar ca ciupercile, doar pentru a ne pierde! Il rugam pe Dumnezeu sa vegheze asupra noastra, ca sa nu cadem prada invataturilor mincinoase. Imi cer scuze, daca e cam nestructurat, dar am scris in mare graba. ----------------------- A Domnului este mantuirea si peste poprul Tau binecuvantarea Ta. |
Citat:
Draga CM, Daca incepem a pune sub semnul intrebarii Biblia, pe Sfintii Parinti, pe sfintii, care pentru credinta si-au dat viata, totul, atunci cu ce ramanem si in ce sa credem? Si daca cineva se poate apropia de dumnezeu si altfel decat prin smerenie, post, etc atunci acesta nu e Dumnezeu, ci e vorba de altcineva, de inselatorul, care in mod repetat vrea sa se dea drept Dumnezeu, fara sa fie, ispitind oamenii ca pe Iisus Hristos in pustie, oferind puteri, bogatie. Noul Testament cuprinde suficiente avertismente in aceasta privinta. Oricat de atractive ar fi aceste teorii noi, si vor fi tot mai multe, ele nu sunt vestitoare de bine. Noi vestea cea buna am primit-o de mult. Acestea sunt falsuri si se recunosc prin fructe. Daca s-ar fi putut ajunge la Dumnezeu si pe aceasta cale, ne-ar fi spus-o Dumnezeu Insusi, cand s-a intrupat si a fost printre oameni, sau prin Apostoli si Sfintii Parinti. Doar prin sfintenie ne putem apropia de Dumnezeu. Este pacat sa inducem oamenii in eroare si sa ne atragem mania lui Dumnezeu. |
Am citit Anca ce ai scris dar, nu am ce sa spun.
In preajma sarbatorii ma simt cuprinsa de o stare de totala liniste sufleteasca, nu ma mai poate decat cu greu perturba ceva. Imi pare rau ca din tot ce am scris despre gandirea pozitiva ai putut sa faci conexiunea cu diavolul. Mi se pare prea de tot. Am sentimentul ca sunt ochi care privesc ce se scrie pe forum doar de dragul de a demonta neconditionat orice parere exprimata (fie a mea fie a altora). Am mai patit asa ceva, nu pe un forum ortodox ci pe cafeneaua.com la sectiunea despre religie. Erau oameni care nu aveau nici macar un minim bagaj de cunostiinte, despre rugaciune post nici vorba, dar se delectau demontand ce se spunea de unii si altii care cadeau in "capcana". Va urez toate cele bune, tot ce va doriti voi sa se implineasca. Craciun fericit! si log-off |
CM, la fel mi-au facut si mie cand am vorbit despre gandirea pozitiva si exact aceleasi persoane care ti s-au adresat si tie. Nu te lasa impresionata de spusele lor. De fapt, nu spun nimic, decat repeta o placa, vesnic placa cu diavolul, pentru ca aceste persoane traiesc in imparatia diavolului cu diavolul. Este lumea pe care si-au creat-o, lumea in care se simt minunat si pe care se simt datoare, obligata sa o promoveze. Asta face fanatismul din om, lipsa ratiunii, dezinteresul pentru informatie, si respingerea a tot ceea ce este nou si presupune putina gandire si mult studiu. "Inainte sa-i convingi, zapaceste-i"!
|
Iata un raspuns la gandirea pozitiva:
Anunt aparut pe site-ul "Noua ordine mondiala". Intreati pe prima postare si deruland vesti da de acest anunt: "Il asteptati pe Hristos la a doua Sa venire? Asteptati degeaba; a si venit! Ce-ati spune daca intr-o buna zi v-ati intalni cu un om imbracat la 4 ace, care dandu-se jos din masina sa luxoasa, va indeamna sa il urmati pentru ca el este Iisus Hristos la a doua Sa venire? Si mai mult, va spune ca nu exista pacat si ca toata lumea trebuie sa fie bogata - incepand, desigur, cu el?" Cuvintele sunt completate si de o imagine. Cred ca crestinii sunt luati prin invaluire, in incercarea de a-i face sa uite in ce cred. Pentru cel ce crede in Iisus Hristos, pericolul e minim. Ma intreb ce vor face cei care cred in himere sau nu cred in nimic, caci acesti indivizi nu sunt inofensivi ca in anunt, ci intra cu tavalugul!?! |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Ora este GMT +3. Ora este acum 04:13:00. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.