Am si eu o nelamurire...
Dupa ce parasesti un pacat, Sfintii Parinti spus sa uitam pacatele ca astfel ele sa nu le mai avem in inima noastra si in minte pentru a ne murdari din nou... sper ca am reprodus bine.
Dar daca uit pacatul, nu mai ma caiesc pentru el ca atunci cand il am mereu in minte si nu mai realizez gravitatea lui... sau trebuie sa fac cainta pentru el si apoi sa il uit? sau trebuie sa stiu ca sunt pacatoasa , sa ma caiesc dar sa nu ma gandesc cula un pacat anume?
Pe unde e calea de mijloc?

Am reciti mesajul dupa ce l`am postat .. si am vazut cateva greseli... ma iertati...


Am si eu o nelamurire...
Dupa ce parasesti un pacat si il spovedesti, Sfintii Parinti spun sa uitam aceste pacate ca astfel sa nu le mai avem in inima noastra si in minte pentru a ne murdari din nou... sper ca am reprodus bine.
Dar daca uit pacatul, nu mai ma caiesc pentru el ca atunci cand il am mereu in minte si nu mai realizez gravitatea lui... sau trebuie sa fac cainta pentru el si apoi sa il uit? sau trebuie sa stiu ca sunt pacatoasa, sa ma caiesc dar sa nu ma gandesc la un pacat anume?
Pe unde e calea de mijloc?

Eu iti spun ca Dumnezeu a propovaduit iertarea. Daca ai spovedit un pacat, uita-l ca sa nu capeti o psihoza legata de el. Eu sunt patita pentru ca ma simteam vinovata si nu este bine pentru psihic, Dumnezeu are multa mila, deci trebuie sa ne iertam si noi dupa ce ne-am cait, si sunt sigura ca daca ai postat acest subiect ti-a parut rau pentru pacatele tale. Doamne ajuta!

Eu cred ca o lectie invatata nu se uita. Cand Dumnezeu ti-a iertat pacatele, atunci si tu trebuie sa te ierti caci prin lectia de viata invatata esti mai bogata sufleteste.
Cred mai degraba ca trebuie sa recunosti din cele ce ti se intampla acele ocazii propice pentru repetarea pacatului si sa le ocolesti, sa te opui cu toatataria ca cele intamplate sa nu se repete. Deasemeni, recunoascand si la altii pericolul de a cadea in acelasi pacat, le poti atrage atentia daca vor sa asculte. Daca nu, vor invata din propriile greseli.
Constiinta ca si tu ai gresit in viata, asa cum noi toti o facem, te va ajuta in obtinera si pastrarea smereniei. Este uimitor cum Dumnezeu ne ajuta sa transformam ceva urat in ceva frumos. Doamne ajuta!

Sint si eu unul din marii pacatosi ai acestei planete.Sint cam pe la mijlocul vieti,marog asa ar trebui,numai Dumnezeu stie clipa. De mic am fost atras de biserica de atmosfera din ea,am fost atras de viata sfintilor si efectiv l-am iubit pe Dumnezeu. Cu toate acestea am facut destule pacate,unele mai mult sau mai putin grave. Constietizam ca pacatuiesc si continuam sa cad in pacat.Era o lupta continuua in mine intre bine si rau. La ora actuala prin intarirea credintei,rugaciuni si post am reusit sa ma-nfrinez de la pacat aproape in totalitate. Fumatul nu am putut sa-l inving ! Ce vreau sa va spun totusi ca pacatele mai grave nu pot fi uitate in totalitate niciodata. Sintem stigmatizati de ele. Eu cred ca cel ce spune ca poate uita pacatele vieti (cele mai mari) , cam exagereaza. Sint in viata lucruri care se uita, altele nu.

Nu cred ca problema este de a uita pacatele ci de a te ierta tu pe tine insuti/insati dupa ce ai obtinut iertarea prin mijlocirea duhovnicului la Taina Spovedaniei.De altfel,parintele Nicolae Steinhard face in acest sens o clasificare a categoriilor de iertare,una din acestea fiind "iertarea de sine" care trebuie sa urmeze iertarii divine mijlocite de duhovnic.Se pare ca din pricina mandriei noastre si a putinei credinte iertarea de sine este chiar mai dificila decat iertarea pe care trebuie sa o acordam "gresitilor nostri".Aceasta iertare de sine,subliniez-nu poate interveni decat ca urmare a unei pocainte reale din timpul marturisirii-iar daca totusi umbra pacatului persista in suflet marturiseste-i acest lucru duhovnicului-cu pocainta si lacrimi.Faptul ca problema este nu uitarea pacatului infaptuit si marturisit ci incredintarea in iertarea divina ,ne-o spun sfintii parinti care ne indeamna sa ne uram pacatele.Un exemplu elocvent este cel al pocaintei timp de 40 ani in pustie a Sfintei Maria Egipteanca.Iata ca memoria pacatului este chiar utila pentru trezvia starii de pocainta.

Cat conteaza pacatele din copilarie? facute sa zic la 10 ani din joaca si au tenta sexuala? ma afecteaza pt ca nu le-am spus la spovedanie?

Aurelian, pacatul este precum o rana. Nu sunt in masura sa spun cat te afecteaza acest lucru. Cert este ca daca o rana nu este tratata cum trebuie, in timp apar complicatii. Asa cum atunci cand ai o rana mergi la medic si el iti recomanda tratamentul, sau dimpotriva iti spune ca nu-i nevoie, tot astfel, si duhovnicul iti poate spune daca te va afecta sau nu pe viitor faptele respective.

Aurelian,pacatele tre spovedite TOATE ,CELE FACUTE DE LA VIRSTA DE 7 ANI asa scrir in cartile religioase ortodoxe,nu mai stiu exact in care din ele am citit,Altfel dc iti amintesti de ele si nu le spui inseamna ca ai o spovedanie imperfecta in mod voit de tine si impartasania poate sa-ti fie spre osinda.MARE ATENTIE ACI CA NU E DE JOACA.!

Doamne ajuta!
Am citi mesajul tau si mi-am amintit de pacatele mele...in fine.... SA TE SPOVEDESTI CAT MAI REPEDE SI SA LE SPUI PE TOATE!! Ma refer la cele din copilarie. Daca ti le-ai amintit inseamna ca asta e voia Lui Dumnezeu si ca trebuiesc spuse duhovnicului. Adica a venit vvremea ca tu sa-l ingenunchezi pe cel viclean si mai ales sa te lasi cu totul in mana Domnului si a Maicii Sale!!-poate ai facut-o deja dar in orice caz da fuga la spovedanie cu acele pacate din copilarie si sa vezi ca bine v-a fi apoi!!
Dumnezeu sa te intareasca si sa-ti trezeasca constiinta sa-ti mainteasca de toate cate ai facut pt ca la ce-a de-a doua venire sa nu dai socoteala si de ele!!
Doamne ai mila de noi pacatosii ca toti picioarelor tale ne inchinam!! si cu lacrimile noastre Ti Le spalam!!

Doamne ajuta!

Prima mea spovada a durat 6 ore, parintele m-a luat dupa pacatele din copilarie. A fost cea mai mare usurare a mea.

vreau sa spun si eu ceva, dar nu spre a prodice si o mai mare deznadejde, ci pentru a arata ce inseamna pacat.
un sfint din pustie tot plingea. era cunoscut ca fiind un mare traitor si rugator. mult timp fratii si ceilalti batrini s-au ferit sa-l intrebe de ce plinge si suspina neincetat. in cele din urma, ucenicul sau isi face curaj si il intreaba: avva, de ce plingi si suspini cu atita jale? ce ai facut?
la care batrinul raspunde: imi aduc aminte ca in copilarie, cum eram eu in satul meu, a trecut o caravana si, dupa ce s-a departat de sat am vazut ca dintr-o desaga a cazut un fruct. eu l-am luat si l-am mincat. si de aceea pling."

pare uimitor, nu? a mincat un fruct care nu era al lui. si batrinul isi plingea fapta.

chiar si la 7 ani un copil poate pacatui.

deci, trebuie spovedit orice lucru, chiar daca noua ni se pare marunt sau ceva firesc.

chiar daca am vazut data ca este din decembrie as vrea sa zic si eu ceva si sa va impartasesc putin din experienta mea.Si eu am avut un pacat si l-am spovedit ,mi-a parut rau si mult timp nu l-am facut ,dupa aceea ma credeam vindecata si asa s-a strecurat in minte doar prin faptul ca ma credeam vindecata MANDRIA,nu era o mandrie vizibila ci era doar gandul ca nu ma voi intoarce ca-s vindecata ,asa am ajuns sa se intample pacatul ba chiar sa se agraveze ,am stat cam 2 ani in acel pacat caci astfel am simtit iadul pt pacatul meu,apoi cu numeroase spovedanii am ajuns sa ies dar mereu cu gandul ca pot cadea si incercam sa nu stau mereu cu gandul la el ,stiam ca-s pacatoasa si era de ajuns sa stiu ca sunt un om cu pacate ca sa ma pocaiesc ,si nu neaparat sa m a gandesc la acel pacat ,doar vag imi aminteam caci la un moment dat se poate cade in deznadejde.eu stiu de un verset dar nu stiu sa-l redau complet poate cineva il stie si il scrie care spune:sa nu crezi ca stai.de fapt versetul cel putin cat stiu eu se refera si la faptul ca sa nu crezi daca ajungi undeva sus ori duhovniceste ,ori ca ne-am ridicat asa cum si eu ma ridicasem sa nu cumva sa credem ca nu ne mai putem intoarce (caci asta facusem eu credeam ca stau,dar de fapt am cazut)de aceea chiar daca am scapat sa fim cu bagare de seama si sa nu ne asezam pe o ureche,teama de pacat trebuie sa o avem toata viata ,iar daca ne vom feri sa judecam pe altii va si mai bine ,mereu cand ne vine sa judecam sa ne amintim de pacatele noastre

Unde gasesc pe cineva care spovedeste pacatele din copilarie? Care ma ajuta sa mi le amintesc?

Un indreptar de spovedanie cuprinde toate pacatele. Le spovedesti pur si simplu la duhovnicul tau. Daca nu ai, cauti. Din copilarie zici ? Nu am ascultat de parinti, am mintit, am vorbit urat, am fost invidios, egoist, desfranat, am furat, am lovit alt copil, am poftit, etc. Le gasesti prin indreptare si iti mai amintesti cand citesti.
Doamne, ajuta-ne !

uitarea pacatelor cred este un mare dar al lui Dumnezeu.. nici macar sfintii nu isi uitat pacatele, pentru un pacat pocaindu-se uneori toata viata.. spre exemplu, filmul ostrov.. sau sfantul macarie cel mare, care pentru ca a luat o smochina de pe jos, s-a pocait toata viata (daca nu confund sfantul)..

apropierea deplina de Dumnezeu ne face sa uitat raul si lucrarea acestuia in noi.. insa apropierea de Dumnezeu trebuie sa fie intr-o masura covarsitoare.. asa cum Sfantul Antonie cel Mare spunea "eu nu ma mai tem de Domnul, pentru ca-L iubesc pe El".. tot asa si cu pacatele, am putea spune "eu nu mai stiu ce-i pacatul, pentru ca de acum nu mai traiesc eu, ci Hristos este cel ce traieste in mine".. dar pentru aceasta este cale lunga si stramta de strabatut.. pacatul nu va intra in Imparatie.. acolo nu va mai fi aducere aminte de pacate..

pana atunci, aducerea aminte a pacatelor si a mortii sunt lucruri aducatoare de pocainta si de rod.. chiar spovedite, pacatele nu aduc aminte pana unde am cazut si ne ajuta la a nu judeca pe cei inca tinuti de ele..

pace si bucurie..

Un om care a tinut sa nu-i fie uitat pacatul: http://www.cotidianul.ro/138432-Cu-s...-viata-de-apoi . Poate in felul asta credinciosii se vor ruga scurt si pentru mantuirea lui, la vederea fotografiei de pe cavou.

Fugi la duhovnic si afla.

Cat despre uitarea pacatelor... cel mai adesea, acesta nu este un lucru de dorit.
Neuitandu'le, avem mai mari sanse sa traim in pocainta continua si sa nu mai cadem iarasi in ele.

Calea de mijloc este a'ti vedea neincetat pacatele, insa a ramane linistit sufleteste si trupeste, avand nadejde in mila lui Dumnezeu.

Din cate imi amintesc, versetul suna cam in genul: "Cine crede ca sade, sa ia seama sa nu cada!" Si cred ca tot pe-acolo mai era si: "Cine crede ca nu se poate insela, se afla sigur in inselare!"

Despre pacat si uitare nici nu stiu ce sa mai cred. Am vazut variante si variante, am auzit predici si predici, referitoare la tinerea de minte a pacatului spovedit si pentru care exista cainta. Unii sustin ca pacatele noastre trebuie sa ne urmareasca toata viata, chiar daca sunt spovedite, fiindca asta ne tine mintea treaza si ne inabusa mandria pe care omul este tentat sa si-o insuseasca pe nesimtite. Dar o exagerare a pacatelor (uneori imaginandu-ne ca am facut si ce nu am facut), ne poate aduce la disperare si deznadejde. Multi sfinti au ajuns din aceasta cauza in pragul deznadejdii si numai contactul cu cineva induhovnicit, a reusit sa le redea speranta si increderea: "Tine mintea in iad si nu deznadajdui!"
Se spune ca iti dai seama ca Dumnezeu te-a iertat de un pacat abia atunci cand nu numai ca nu-l mai repeti, dar nu se mai regaseste in slabiciunile tale nici macar in subconstient. Asa, degeaba eviti filmele cu bulina rosie, sau iti muti privirea de la o imagine provocatoare pe strada, daca in somn esti vizitat de astfel de scene, la care tu cedezi.
Ciudatenia (in perceptia omului rational) consta in faptul ca desi s-a spovedit, si-a urmat canonul, si-a recunoscut greselile nu doar la modul formal, ci cu toata vinovatia si pentru care i se pare firesc sa plateasca ponoasele, desi simte in viata lui o mare schimbare ca si cum cineva nevazut ii oranduieste dinainte anumite intamplari si taine, totusi umbra deznadejdii pare sa se cuibareasca tare comod intr-un ungher si nu pleaca de-acolo nici impuscata!... Si este un paradox, fiindca prin tot ce primesti si ti se intampla, iti vine sa strigi: "Multumesc, Tie, Doamne!", iar pe de alta parte, zambetul perfid si ironic al deznadejdii te dezarmeaza si iti vine sa strigi: "Doamne, pentru ce m-ai parasit? Oare m-ai iertat cu adevarat, sau a fost prea mult ca sa-ti mai amintesti de mine?" Oricum, intr-un fel sau altul, totul se termina cu "Fie voia Ta, Doamne!". Iar asta ajuta si pe cea mai de jos treapta a deznadejdii!

Grav cred ca e daca vom uita pacatele NEspovedite.
Dumnezeu, dupa adevarata pocainta, ne da sa gustam din bucuria iertarii. Sufletul, prin Taina pocaintei, este usurat, eliberat de povara pacatelor.

Dar socotesc ca e bine sa ne amintim si greselile spovedite; dar amintirea acestora ar trebui sa ne trezeasca sentimentul recunostintei fata de Dumnezeu, multumindu-I pentru faptul ca ne-a iertat si promitandu-I ca nu vom cadea iarasi in aceleasi rautati.

Pacatele spovedite mai demult la un preot (ma refer la toate, incepand cu cele din copilarie), trebuie spovedite din nou daca acum mergem la alt preot?

Nu.

Păcatul trebuie ţinut minte. Dar spovada trebuie să ne elibereze de sentimentul de vinovăţie. Dacă mă simt încă vinovat de păcatul pe care Cristos l-a iertat, înseamnă că nu mă încred în iertarea Lui şi cad în alt păcat, cel al deznădejdii.

Parerea mea este sa le notezi cu atentie pe toate pe o hartie si pe cele vechi spovedite la duhovnicul din trecut si pe cele nespovedite inca. Si cand vei fi pe locul de spovdanie sa-l intrebi pe parintele daca trebuie sa le mai spui si pe cele vechi. Daca zice DA, atunci tu le ai pregatite si le spui. Daca zice NU, nu...

Parerea ta nu este relevanta.
Totul trebuie facut dupa randuiala Bisericii nu dupa "parerea" fiecaruia.

Pacatele spovedite sunt iertate de Dumnezeu si dezlegate prin preotul duhovnic. In functie de gravitatea pacatului, preotul decide canonul spre vindecarea credinciosului de urmarile patimilor si ale pacatelor. (Nicidecum canonul nu este pentru determinarea iertarii. Hristos iarta gratuit pe cel ce se pocaieste sincer.)

Preotul duhovnic poate decide oprirea omului de la Sfanta Impartasanie pentru anumite pacate si patimi mai grele. Desigur ca face aceasta din dragoste pentru om, ca nu cumva sa il arda Sfanta Impartasanie (I Corinteni). Desigur ca preotul duhovnic spune: fiul meu duhovnicesc intru Hristos Iisus Domnul Dumnezeul nostru, pentru pacatele x,y,z este bine pentru tine sa nu te apropii de Sfanta Impartasanie deocamdata. Stai aproape de Biserica, participand la Sfintele Slujbe, mai ales la Taina Sfantului Maslu, Taina Spovedaniei si Sfanta Liturghie. Pacatele a,b,c sunt dezlegate.

In cazul in care omul merge la alt parinte duhovnic el trebuie sa marturiseasca doar pacatele x,y,z pentru care nu a primit inca dezlegarea, nu si pacatele a,b,c pentru care a primit dezlegarea.

Nu trebuie tinut minte pacatul caci se nesocoteste Taina Sfintei Spovedanii precum si Taina Sfineti Euharistii. Rugaciunea ortodxa crestina de la Taina Sfintei Euharistii spune clar: "iata S-a atins de buzele voastre si TOATE pacatele voastre le va curati" Hristos Iisus insusi evident.

Nu exista: "Te iert dar te tin minte". Iertarea este deplina la Dumnezeu (El nu tine minte cat de pacatos a fost omul), se vede clar in cazul Fiului Risipitor.

Psalmul 50 spune clar:
" Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. "

Putere are Dumnezeu sa ridice pe om din pacat. Nu zice Dumnezeu "oare voiesc EU moartea pacatosului, sau sa se intoarca si sa fie viu"? "Mila voiesc iar nu jertfa".

Iezechiel cap 18.
" Şi cel nelegiuit, dacă se întoarce de la nelegiuirea sa, pe care a făcut-o şi face judecată şi dreptate, îşi întoarce sufletul său la viaţă;
Căci el a văzut şi s-a întors de la toate nelegiuirile sale, pe care le-a făcut; de aceea va fi viu şi nu va muri. "

Cei 12 Apostoli sau Sfintii lui Hritos au fost fara de pacate? Au fost oameni pacatosi, chiar sfantul Petru marturiseste: "Doamne Iisuse Hristoase iesi de la mine ca sunt om pacatos", nu sunt vrednic sa stai in barca mea... TU care este Sfant si izvorul Sfinteniei, al iubirii, al dragostei, al adevarului.
Dar pe toti acestia (si pe multi altii) Hristos Domnul i-a rascumparat cu scump sangele Sau si i-a curatit de toate patimile si pacatele si i-a indumnezeit si in vecii vecilor vor fi cu EL.

"Cine oare ne poate desprati de dragostea lui Hristos", spune Sfantul Pavel? Cei 12 Apostoli pururea sunt cu Hristos, nu langa EL, ci pe tron cu EL, asemenea multora care traiesc cu adevarat intru EL (Apocalipsa 3) caci Hristos spune clar ca la "judecata nu vor veni ci s-au mutat de la moarte la viata" (Ioan 5), iar despre cei 12 Apostoli spune explicit ca ei vor fi Judecatori la Dreapta Judecata a lui Dumnezeu. Amin.

Da, asa este, de randuiala Bisericii trebuie sa tinem cont. Dar, mi-am dat si eu cu parerea.
Si am facut-o cu destula prudenta... n-am zis nici ca DA nici ca NU. Sfatul meu a fost sa intrebe pe duhovnic.

Nu cred ca pacatele marturisite o data, daca nu s-au repetat, mai trebuiesc iar marturisite...E ca si cum n-am avea incredere ca Dumnezeu ne-a iertat...Asa cred eu...

Poate ca omul constientizeaza atat de mult gravitatea pacatului, incat simte ca-l mai apasa inca, ca nu s-a iertat el si atunci de ce sa nu le mai marturiseasca?

Sigur....Imi exprimasem opinia! Fiecare e liber sa procedeze cum simte!

mai oameni buni
 

voi chear credeti ca va jucati cu mintuirea,pai ce spune biserica e adevarat si verificat si nu se da cu parerea nicicum,pacatul o data marturisit si dezlegat de preot cu acesta sa incheiat o data pt.totdeauna.conditia este sa nu il mai repetam,dupa marturisire se da canon de pocainta de catre duhovnic ce trebuie respectat ca si cind ne-ar fi zis Mintuitorul.incheindu-se canonul preotul duhovnic hotaraste daca suntem vrednici pentru sf.impartasanie.sunt cazuri cind anumite persoane dupa spovedanie avind o viata mai curata preotul duhovnic ii impartaseste direct fara sa mai urmeze perioada de canon.ce trebuie sa faca crestinul: post, rugaciune,fapte bune milostenie,cercetarea bolnavilor,ajutarea vaduvilor si orfanilor etc.
concluzia finala nu mai dati cu presupusul si respectati ce spune biserica referitor la spovedanie chear de nu ne convine alta cale nu este. sf.sinoade bisericesti au hotarit acest lucru si unde-i lege nu-i tocmeala.

Pacatele spovedite ni se iarta din marea milostivire a lui Dumnezeu, indiferent de gravitatea lor. In Taina Spovedaniei, simtim iubirea, bunatatea, milostivirea Parintelui nostru ceresc, care ne primeste ca pe fiul ratacitor, cu bratele deschise. Abia asteapta sa ne intoarcem la El pentru a ne oferi iertarea cu mare bucurie.

Odata ce am primit imbratisarea Tatalui prin Taina Spovedaniei, cum am putea cugeta ca nu ne-a iertat? Nu am dovedi neincredere in bunatatea si milostivirea Lui fata de noi?
Iar de ne vom da cu adevarat seama de gravitatea pacatului spovedit si iertat, nu-l vom savarsi iarasi.

iana
 

ai grije mare ca aceasta gravitate a pacatului cum ii spui tu vine de la cel "rau" tu sa nu-l crezi pe acesta.ci sa crezi cu toata taria ca daca ai fost dezlegata de acel pacat de catre preot acest capitol sa incheiat,sa nu cazi in deznadejde pacalita fiind de cel rau si sa faci gresala sa nu crezi ca MINTUITORUL SI DL.NOSTRU IISUS HRISTOS NU TE-A IERTAT,te rog nu te juca cu focul.
chear la schimbarea duhovnicului nu se mai marturisesc inca o data pacatele,doar cele noi.
ai grije ca tu ai probleme mari,se simte pina aicea cauta biserica ai mare nevoie de ia.

Dumnezeu sa te ajute si sa te intareasca.Amin

Alin draga, sa stii ca de data asta nu ai simtit bine, nu era vorba despre mine, ci asa la modul general. Vezi tu cum e cu simtitu' asta! Tu, daca asa scrie la carte ca trebuie sa simti, tu asa si simti?

Uitati-va la filmul Ostrovul si mai discutam.

Undeva la par. Teofil se spune ca mai intai, trebuie sa renuntam cu totul la pacat, apoi sa il inlocuim cu opusul lui, virtutea: deci daca spui vorbe rele, ar trebui, mai intai, sa incetezi sa le mai spui, sa te abtii. Insa acest lucru nu e de ajuns, trebuie sa spui apoi vorbe bune, sa il inveti cu blandete pe celalalt. Iar pacatele marturisite la spovedanie, se iarta. Le marturisesti din nou doar daca ai cazut din nou in ele.

iana iartama.
 

iartama ca am simtit, dar adevarul tu il cunosti.
am vazut filmul,e plin de adinci invataminte duhovnicesti.viata si moartea stau in miinile Atotputernice ale Domnului.

Cand mi'am schimbat duhovnicul, la prima Spovedanie am fost intrebat:
"Cum vrei sa facem Spovedania: generala sau de la ultima spovedanie ?"
Am ales sa ma spovedesc general (spunand toate pacatele savarsite vreodata).
Am considerat ca imi este de mai mare folos sa imi revad toate pacatele (atat eu, cat si noul dohovnic).

O marturisire generala sa facem si in fiecare seara, inaintea icoanei, ca nu cumva uitand vreun pacat, sa il repetam.

Iarta-ma si tu, oricum ti-am inteles buna intentie,si tie si lui George, si de aceea, prin trimiterea la filmul Ostrovul, am incercat sa subliniez acea constientizare a pacatului care te apropie si mai tare de Hristos si care nu te duce la deznadejde. Oricum, intr-adevar nu se poate generaliza si riscul de a cadea in deznadejde exista.