ce inseamna sa tii post cu adevarat
 

ce inseamna sa tii post cu adevarat?
eu cand tin post nu mananc carne, oua, lapte
in rest mananc cate o prajitura de post, beau cate un suc de post, beau o cafea
este bine asa? sau ar fi mai bine si fara prajituri, sucuri, cafea?

Lucrurile pot fi privite in mai multe feluri,in functie de scop si maturitatea duhovniceasca"

1.Prima treapta a postului este cea care ai descris-o tu,adica nu mananci de frupt,dar iti permiti sa mananci lucruri de post care iti provoaca o anumita placere.
In acest caz ,tii cont de porunca Bisericii si faci ascultare,ceea ce e foarte important.

2.A doua treapta,este atunci cand vrei sa mananci de post,dar mancare putina,o singura data sau maxim de doua ori pe zi,pentru a avea o rugaciune mai curata,pentru a te putea ruga noaptea mai mult etc
In acest caz se urmareste si eliminarea placerilor de orice fel,pentru a urmari doar placerea dumnezeiasca,si evitarea mancarurilor cu "gust",chiar daca sunt de post.
Acesta este un post ascetic,iar asceza are ca scop,impreuna cu rugaciunea ,apropierea de Dumnezeu.
Se mai vorbeste si de un post al simturilor,adica sa postesti si cu ochii,gura,urechile,mirosul,pipaitul,sa faci lucruri bune si placute lui Dumnezeu etc,post care crestinul incearca sa-l coordoneze cu postul de mancare.

Postul presupune renuntarea de buna voie la tot ce ne face in mod deosebit placere. E bine de evitat inlocuirea alimentelor de dulce cu asa zisele produse de post...

Postul e cel rânduit de Biserică și duhovnic!

Cam asa simt si eu ca stau lucrurile.

Postul inseamna a ocoli tot ce ne desfata simturile, de orice fel (gustul, vazul, auzul, pipaitul).
Fara muzica laica, fara televizor, fara filme, fara mancaruri fine, etc.
Insa, fiecare lucreaza dupa puteri, iar Domnul primeste tot ce vine dintr'o inima curata, fie ea oricat de neputincioasa.

Postul ,in modul lui concret ,il putem rezuma si astfel:

una sau doua mese pe zi,fara multe gresimi si nu in cantitate mare,prima masa de la minim ora 12 ziua.

In acest mod ar trebui sa postim toata viata.

Postul de dulce ar trebui sa respecte si postul de mai sus,unde de la mese sa inlaturam carnea si produsele lactate.

Mi se pare simplu.

Ca trebuie sa postim si cu simturile,asta e alta sectiune,dar putem spune ca vom putea posti greu cu simturile,daca nu tinem cont prima data de postul alimentar.

dat fiind ca iau cina seara tarziu, eu personal n-as avea probleme cu recomandarile de mai sus.
cu exceptia cafelei de dimineata, peste care nu prea sar... am nevoie de ea ca sa ma trezesc bine. :57:
nutritionistii insa cred ca ar vrea sa te contrazica, ptr ca mai peste tot se insista sa nu se sara peste micul dejun.

Dincolo de aspectul alimentar sa ne gandim si la aspectul sufletesc. Pe mine m-au smerit intru totul omiliile Sfantului Vasile cel Mare despre post.
Iata ce spune, printre altele, Sfantul: "Vai de cei ce se imbata, dar nu de vin- Isaia 28, 1. Mania este o betie a sufletului; il face pe om fara judecata ca si vinul......Gandeste-te la omul manios cat este de beat de patima! Nu mai este stapan pe el insusi, nu se mai cunoaste pe el si nici nu cunoaste pe cei de fata. .....Te ostenesti zadarnic daca-ti chinuiesti trupul, dar nu-ti tamaduiesti viciul"

Postul ortodox bate sfaturile nutritionistiilor! Dar este un aspect de relevat: Nu trebuie sa postim ,in cazul care ai spus mai sus,pentru ca nu avem timp sa mancam.Daca ne hotaram sa postim pana seara,sa o facem ca o jertfa pentru Hristos,ca sa aiba roade.
Din pacate,cred, ca acea cafea de dimineata,anuleaza oarecum postul.
Apoi seara ,cand ajungem sa mancam sa nu compensam cu o mare cantitate de hrana,pentru ca astfel nu ne folosim.

Si eu aplic sfaturi de la nutritionisti,insa multe au o limita,cum ar fi recomandarea de a lua micul dejun sau de a bea 2 litri de apa pe zi.Mai sunt si alte limitari.

Aici e vorba de alt remediu.Intr-adevar cu postul nu vindecam mania,ci in unele cazuri chiar se iuteste.Cu postul se vindeca in special patimile trupesti.
Mania o putem vindeca prin incercarea de a nu judeca niciodata aproapele si prin apel la smerenie.
Doamne ajuta!

cristi
 

Sf.Ioan Gura de Aur spunea---,,Daca nu-ti schimbi viata,la ce mai postesti?Schimbarea bucatelor nu ajuta la nimic"-------------,,Sa-ti tii sufletul curat,asa cum iti este camasa de Duminica"

omul este trup si suflet deci si postul are doua componente: pentru trup si pentru suflet.
postul alimentar (pentru trup) este doar pentru a-l intari pe cel spiritual (sufletesc). Concret, daca postul spiritual lipseste, postul fizic este doar "cura de slabire". Pe de alta parte postul spiritual are neaparata nevoie de intarirea trupului care nu se face decat prin postul fizic.
(Si postul fizic are mai multe nivele: e postul in care nu se consuma produse "de dulce" adica de origine animala, mai este postul in care se consuma doar paine si apa si mai este si "postul negru" in care nu se consuma nimic, nici un aliment nici macar paine si apa).

DUMNEZEU arata foarte clar prin sfantul prooroc Isaia cum trebuie sa postim si care sunt roadele postului:
"3. Pentru ce să postim, dacă Tu nu vezi? La ce să ne smerim sufletul nostru, dacă Tu nu iei aminte? Da, în zi de post, voi vă vedeţi de treburile voastre şi asupriţi pe toţi lucrătorii voştri.
4. Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă sfădiţi şi să bateţi furioşi cu pumnul; nu postiţi cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru să se audă sus.
5. Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omul îşi smereşte sufletul său? Să-şi plece capul ca o trestie, să se culce pe sac şi în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului?
6. Nu ştiţi voi postul care Îmi place? - zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor.
7. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.
8. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu.
9. Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire,
10. Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei.
11. Domnul te va călăuzi necontenit şi în pustiu va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor tale şi vei fi ca o grădină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată.
12. Pe vechile tale ruine se vor înălţa clădiri noi, vei ridica din nou temeliile străbune şi vei fi numit dregător de spărturi şi înnoitor de drumuri, ca ţara să poată fi locuită.
13. Dacă îţi vei opri piciorul tău în ziua de odihnă şi nu-ţi vei mai vedea de treburile tale în ziua Mea cea sfântă, ci vei socoti ziua de odihnă ca desfătare şi vrednică de cinste, ca sfinţită de Domnul, şi vei cinsti-o, fără să mai umbli, fără să te mai îndeletniceşti cu treburile tale şi fără să mai vorbeşti deşertăciuni,
14. Atunci vei afla desfătarea ta în Domnul. Eu te voi purta în car de biruinţă pe culmile cele mai înalte ale ţării şi te voi bucura de moştenirea tatălui tău Iacov, căci gura Domnului a grăit acestea. " Isaia 58

Ce vrei sa spui cu asta? Eu am citit si pot sa-ti dau pasaje intregi despre post,dar nu vreau sa ne "batem" in citate.
Vorbele tale le-am auzit de sute de ori,si sincer,nu spun nimic,sunt rupte din context.

Adica practic,ce vrei sa spui,sa nu mai postim si sa fim orientati spre alte virtuti?
Sau sa si postim si sa fim orientati si spre alte virtuti?

Daca vrei citate despre post,foarte folositoare ,spune-mi si am sa fac efortul sa le postez pentru tine.

ce spune parintele Cleopa
 

Postul se împarte în mai multe feluri şi anume:
a) Ajunare desăvârşită – adică atunci când nu mâncăm şi nu bem nimic, cel puţin o zi întreagă.
b) Postul aspru sau uscat – sau ajunarea propriu-zisă, când mâncăm numai spre seară mâncăruri uscate: pâine şi apă, fructe uscate, seminţe etc.
c) Postul obişnuit sau comun – când mâncăm la orele obişnuite, dar numai mâncăruri de post, adică ne înfrânăm doar de la mâncărurile „de dulce” (carne, peşte, brânză, lapte, ouă, vin, grăsime ş.a.).
d) Postul uşor (dezlegarea) – când dezlegăm la untdelemn şi vin, iar uneori dezlegăm şi la peşte, icre, aşa cum este prevăzut în Tipicul Mare al Bisericii, la anumite sărbători care cad în cursul posturilor de peste an.
Posturile de o zi în cursul anului sunt: Miercurea şi Vinerea, ziua Înălţării Sfintei Cruci (14 septembrie), ziua tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august), precum şi ajunul Botezului Domnului (5 ianuarie), post aşezat din vremea când catehumenii se pregăteau prin post şi rugăciuni spre primirea botezului.
Iar posturile de mai multe zile ale Bisericii lui Hristos, celei dreptmăritoare sunt: Postul Mare, Postul Naşterii Domnului, Postul Sfintei Marii (Maicii Domnului) şi Postul Sfinţilor Apostoli; rânduiala după care se ţin aceste sfinte patru posturi este scrisă în Tipicul cel Mare al Bisericii.

si mai departe despre semnificatia postului
 

Postul – după mărturisirea marelui Vasile – este cea mai veche poruncă dată omului de Dumnezeu. Căci zice acest mare părinte al Bisericii lui Hristos: „Cucereşte-te şi sfieşte-te, omule, de bătrâneţea şi vechimea postului, pentru că de o vechime cu lumea este porunca postului. Căci în rai s-a dat această poruncă, atunci când a zis Dumnezeu lui Adam: Din toţi pomii raiului poţi să mănânci, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit (Fac. 2, 16–17)”.
Prin cuvântul «post» noi înţelegem o înfrânare de la toate mâncărurile – iar în caz de boală, numai de la unele –, precum şi de la toate băuturile, de la toate lucrurile lumeşti, de la toate dorinţele rele, pentru ca să poată face creştinul rugăciunea lui mai cu uşurinţă şi să împace pe Dumnezeu, încă şi pentru ca să omoare poftele trupeşti şi să câştige harul lui Dumnezeu. Postul este o faptă de virtute, cu lucrare de înfrânare a poftelor trupului şi de întărire a voinţei, o formă de pocăinţă, deci un mijloc de mântuire.
Dar în acelaşi timp este şi un act de cult, adică o faptă de cinstire a lui Dumnezeu, pentru că este o jertfă – o renunţare de bună voie de la ceva care ne este îngăduit – izvorâtă din iubirea şi din respectul pe care le avem faţă de Dumnezeu. Postul este şi un mijloc de desăvârşire, de omorâre a voii trupului, un semn văzut al râvnei şi al sârguinţei noastre spre asemănarea cu Dumnezeu şi cu îngerii Săi, care nu au nevoie de hrană. «Postul este lucrul lui Dumnezeu, căci Lui nu-I trebuie hrană».
Rostul postului este folosul trupului şi al sufletului, pentru că întăreşte trupul şi curăţeşte sufletul, păstrează sănătatea trupului şi dă aripi sufletului. De aceea şi Legea Veche îl recomandă şi îl impune de atâtea ori (Ieş. 34, 28; Deut. 9, 18; Jud. 20, 26; I Regi 7, 6; Isaia 58; Ioil 2, 15). Şi Isus, fiul lui Sirah, zice: Nu fi nesăţios întru toată deşertăciunea şi nu te apleca la mâncăruri multe. Că în mâncărurile cele multe va fi durere, iar nesaţiul va veni până la îngreţoşare. Pentru nesaţ mulţi au pierit; iar cel înfrânat îşi va spori viaţa (37, 32–34).
Mântuitorul Însuşi a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi în pustie, înainte de a începe propovăduirea Evangheliei (Matei 4, 2; Luca 4, 2); şi tot Mântuitorul ne învaţă cum să postim (Matei 6, 16–18). El ne spune că diavolul nu poate fi izgonit decât cu post şi rugăciune (Matei 17, 21; Marcu 9, 29). Posteau, de asemenea, Sfinţii Apostoli şi ucenicii lor (Fapte 13, 2–3; II Cor. 6, 5); ei au rânduit postul pentru creştini. Moise a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi (Ieş. 34, 28; Deut. 9, 9–18); Ilie Proorocul la fel a postit patruzeci de zile (III Regi 19, 8); Daniel, de asemenea a postit (Daniel 9, 3; 10, 3).
Din Sfânta Scriptură aflăm cum trebuie să fie postul pentru a fi bineprimit de Dumnezeu (Isaia 58, 6–8; Matei 6, 16–18); aflăm că postul este de folos în vremea judecăţilor lui Dumnezeu (Ioil 1, 14; 2, 11–12; Iona 3, 4–7); în vreme de nenorociri şi primejdii (II Regi 1, 12; Est. 4, 3) şi este bun în vederea izbăvirii de primejdii viitoare (I Ezdra 8, 21–23; Est. 4, 3–16; Ioil 2, 12; Iona 3, 4–5). Postul este bun în vremea suferinţelor Bisericii (Matei 9, 15; Luca 5, 33–35); în vremea suferinţelor pricinuite de alţii (Ps. 34, 12–13); în vederea consacrării sfinţiţilor slujitori (Fapte 13, 3; 14, 23). Postul trebuie însoţit de rugăciune (II Regi 12, 16; I Ezdra 8, 23; Neem. 1, 4; Ioil 2, 15–17; Daniel 9, 3; Luca 2, 37; I Cor. 7, 5), de mărturisirea păcatelor (I Regi 7, 6; Neem. 9, 1–2; Daniel 9, 3–6) şi de smerenie (Deut. 9, 18). Postul este bun pentru întoarcerea la Dumnezeu (II Paral. 20, 3; Isaia 58, 6; Ioil 2, 12), ca şi în vremea de întristare (Jud. 20, 26; II Regi 1, 12; Ps. 34, 12–13; 68, 12; Daniel 10, 2–3).
Sfinţii Părinţi ai Bisericii lui Hristos laudă şi recomandă postul cu multă stăruinţă. Iată ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Postul potoleşte zburdălnicia trupului, înfrânează poftele cele nesăţioase, curăţeşte şi înaripează sufletul, îl înalţă şi-l uşurează”.

Nu cred că userul citat de tine ar fi avut altă intenţie, dar nu şi-a găsit proprile cuvinte ! Curăţenia ( postirea ) nu-i generală şi nu-i cu rod de nu-i făcută de la A la Z, câci altfel postirea devine o simplă formalitate şi pe deasupra devine şi o grea povară ! Postim cu gura , cu mintea şi mai ales cu sufletul , aşa ar trebui să fie .

''Nu ştiţi voi postul care îmi place Mie'' şi nici ''jertfele care îmi plac Mie''...

Ei cred că pot să beau cafia că e din boabe, din plantele, şi că pot trage şi o ţigare că doar e din frunzele, şi pot inhala şi ceva droguri că e din iarbă ca să paştele şi mai cred că pot să şi bea puţină berele că e din orz sau pălincă fiindcă e din porumb ca mămăliga, şi pot să se uite pe la alţii cum fac ''dragostele'' sau cum se ciartă, artă marţială, şi cum înjură că cică trebuie să înveţe, să se maturizeze că sunt mici, şi apoi cresc şi merg la mare să se uite la goliciuciuni ca să ştie ce să aleagă, şi apoi merg prin toată gLumea ca să caute de lucru... şi-şi fac casele şi se luptă şi se bat toată ziua cu săbiile ca ninjalăii şi ca şjerifii că cică trebuie să apere casele, sau de plictiseală poştălesc toate femeile sau ţigările ca să fie cică pace în gLume... şi apoi scriu cărţi şi filme şi merg la filme şi la teatru şi pe la toate bibliotecile şi emisiunile tv ca să le prezinte şi ele sunt pline de dezastre sufleteşti crezând ei că din aventuriuri se progresează şi or să fie oamenii mai adaptabili la mediu... la mediu de afaceri...

Păi dacă ai beut cafia e clar... ai stricat tot postul tainic pentru că ai desfrânat lăudându-te la oameni că tu poţi şi meritele sunt ale tale... arătându-te şi înţeţelept... deci ai postit dejaba... cu ochii numai la ceas, la ceaş, ah ce i-aş face... numa' să se termine PrOSTUL...

Dar, Tu trebuia să posteşti după Har.

''Dar voi nu ştiţi Harul care îmi place Mie''... ''Şi nici Darul...'' ....că... păi, e mare păcat ca să mănânci din ceea ce nu ai crescut tu... cu mâna ta... nu ai dres tu cu sare... nu ai grijit şi vegheat tu...

Ce insemna sa tii post cu adevarat?

Postul adevarat este "prohodirea" omului nostru cel vechi si, totodata, "mosirea" celui nou. Or, nu putem fi tristi ca pe omul vechi il mutam in groapa, ci dimpotriva. Asa se face ca postul rodeste in noi un dublu prilej de bucurie. Pe de-o parte, nasterea omului cel nou, si pe de alta, bucuria aflarii lui Hristos.

In rest, postul fara bucurie nu este post deplin. Este numai "tarana in cap si fete smolite".

in primul rand, cum spunea si George, nu cred ca foloseste sa discutam prea mult de postul alimentar.
fiecare sa tina dupa puteri si dupa ce-i spune duhovnicul.
noi suntem mireni, nu calugari, ajunam dupa putinta si dupa cat ne ingaduie indatoririle sociale.

eu n-am zis ca postesc fiindca n-am timp sa mananc.
ci am zis ca nu prea am nevoie sa mananc dimineata (adica pana in pranz) ptr ca nu-mi e foame,
dat fiind ca am mancat tarziu seara.
dar mai sunt exceptii, inclusiv in post, cand iau si micul dejun.

apropo, numai Dumnezeu stie daca acea cafea de dimineata anuleaza postul. cu masa de seara, iarasi numai Dumnezeu stie daca-i bine sau nu. cert este ca la noi mesele frugale sunt o exceptie, nu o regula. :)

Da,e greu sa comunicam prin postari,pentru ca in general nu exprimam toate aspectele si putem fi intelesi gresit.Am inteles modul tau de viata,este ok.Eu am evidentiat un mod de viata un pic mai ascetic,nu obligatoriu ,ci benevol.
Nu numai calugarii pot trai ascetic ci si mirenii care isi doresc acest lucru.Plusul pe care il au calugarii este ca sunt departati de lume,participa la slujbe zilnice etc.
Dar pot fi si mireni cu viata mai inalta,care neputand merge la manastire,isi propun o viata mai ascetica si cu mai multa rugaciune.
La acest aspect ma refeream,nu ca lucru general.

Punctele de vedere,cum ar fi ale lui george s.a,ca trebuie sa postim nu neaparat alimentar sunt corecte,sunt de acord cu ele,numai ca sunt pe alta treapta,pe a doua, a treia etc.
Eu ma referam numai la prima.

Si acum ca sa fac legatura cu tema initiala...
Postind,reusim sa ne despatimim,sa ne dorim mai putin lucruri materiale si trupesti.
Si astfel ,putem mai usor sa indeplinim porunca Domnului...Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu,si restul vi se va adauga voua...