|
Nu am facut pina la virsta de 33 de ani o spovada generala. M-am decis sa o fac acum ca astfel sa ma pot impartasi cu Trupul si Singele Domnului Iisus Hristos in deplinatatea marturisirii generale . Nu stiu insa cum pot gasi un duhovnic bun care sa ma povatuiasca si sa ma indrume . Cel mai aproape de viitoarea mea locuinta este manastirea Caldarusani. Problema este ca acolo nu cunosc pe nimeni . Cine ma poate ajuta ?!
|
draga Dorotheea,
sa speram ca intrebarea ta e sincera . Puneti nadejdea in Dumnezeu , nu in oameni . Roaga-te si ti se va descoperi Duhovnicul care-l cauti . Si daca nu e cel care crezi tu , nici o grija Dumnezeu ii va pune in gura cuvintele de care are nevoie sufletul tau . Ai credinta si se va rezolva ! Nimeni nu te pote ajuta dintre noi , pentru ca ce consider eu bun e poate pentu tine altfel . Depinde cu ce ginduri te apropii de el si cit il cinstesti . Numai Hristos ! Doamne ajuta! |
Iti multumesc pentru caldele cuvinte . Stiu ca prea mult nu ma puteti ajuta, dar sper ca macar sa-mi recomandati pe cineva. Cit priveste sinceritatea anuntului meu...nu trebuie sa aveti nici o indoiala .
Doamne Ajuta |
Doroftea draga eu te-ash sfatui sa nu mergi la respectiva manastire, parca-mi spune ceva ca locul e raufamat sau stai lanaga respectiva manastire? Ai mai fost in vizita pe acolo? Eu am fost cand eram foarte mic in plimbare pe la manastirile din Moldova.
Domnule si am stat de vorba odata cu un calugar tanar care venise la noi in orash si strangea niste bani si ne scria pentru rugaciune, si shedea el tacticos asha la o masa, cam langa piatza, si il vad, dar nu-mi vine sa ma apropii, apoi merg tot orasul si iarasi ma intorc sa-l invatz domnule ca mi se parea mie ca trebuie sa discut cu el. El m-a ajutat sarmanul si mi-a spus lucruri interesante mirandu-se si el cum il invatz eu pe el, nu a aratat-o dar am simtzit ca era intr-o invatzatura profunda, a celor din manastire care-l invatzasera si se mira parac, totusi nu m-am lasat si l-am instruit. Acuma nu stiu daca l-am invatzat bine sau daca nu stia el cam ce ii ziceam eu, dar domnule, minune, peste vre-o catzva ani, i-am dat si eu dreptate pentru ce ma invatzase el... a fost sublim, si in acelasi timp infiorator. Oricum eu nu te sfatuiesc sa mergi acolo, fiindca e ceva ce nu-mi place, personal vorbind, la acoperishurile de acolo, la unele din ele, nu la toate, si cred ca nu au streasina bine facuta. |
Citat:
Ma bucur mult sa aflu ca te-ai gandit sa faci acest pas! Personal cred ca fara o spovedanie generala, nu putem considera ca traim in Hristos. Spovedania e botezul pocaintei. Ce viata in Hristos ducem fara a face un botez complet? Nu se poate, e semn de superficialitate. Si apoi cum ne putem apropia de Trupul si Sangele Mantuitorului cu jumatati de masura?! Aceste randuri sunt si pentru cei care se spovedesc de Pasti si de Craciuni, la cine-o fi si unde-o fi si cum o fi. Sa invatam ca asa cum un medic bun e cautat si apoi mergem numai la el, tot la fel e si cu duhovnicul, cu atat mai mult ca se ocupa de sanatatea noastra sufleteasca, care e cea mai importanta. Sa inteleg ca te-ai spovedit totusi si te-ai impartasit pana acum? De ce nu mergi la acelasi Preot? Normal e sa ai un singur duhovnic, care sa te cunoasca si sa se roage pentru tine si tu pentru el. Bine e sa gasesti aceasta persoana destul de aproape de tine, in acelasi oras sau in apropiere, ca sa poti sa mergi des. Daca chiar nu gasesti pe nimeni care sa-ti corespunda, atunci poti sa mergi la o manastire. Preotii din manastire nu au mai mult har decat cei din lume, hirotesia este aceeasi, diferenta o face credinta si trairea lor in Hristos si o mai face si ucenicul cu rugaciunea si viata lui. Ma bucur din tot sufletul pentru tine si astept vesti bune. Elena |
Citat:
Manastirea Caldarusani despre care vorbeste Dorotheea este la cativa Km de Bucuresti. :D :D :D Tu cand ai fost mic si ai vizitat Moldova ai trecut si pe la Caldarusani?...nu este exclus. Oricum,in rest comentariul tau e destul de aproape de realitate...paranormalul pluteste in zona aceea si la propriu si la figurat. E de apreciat umorul tau ironic. |
Mistretul cu colti de argint
Un print din Levant indragind vanatoarea prin inima neagra de codru trecea. Croindu-si cu greu prin hatisuri cararea, canta dintr-un flaut de os si zicea: - Veniti sa vanam in paduri nepatrunse mistretul cu colti de argint, fioros, ce zilnic isi schimba in scorburi ascunse copita si blana si ochiul sticlos... - Stapane, ziceau servitorii cu goarne, mistretul acela nu vine pe-aici. Mai bine s-abatem vanatul cu coarne, ori vulpile rosii, ori iepurii mici ... Dar printul trecea zambitor inainte privea printre arbori atent la culori, lasand in culcus caprioara cuminte si linxul ce rade cu ochi sclipitori. Sub fagi el dadea buruiana-ntr-o parte: - Priviti cum se-nvarte facandu-ne semn mistretul cu colti de argint, nu departe: veniti sa-l lovim cu sageata de lemn!... - Stapane, e apa jucand sub copaci, zicea servitorul privindu-l istet. Dar el raspundea intorcandu-se: - Taci... Si apa sclipea ca un colt de mistret. Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri: - Priviti cum pufneste si scurma stingher, mistretul cu colti de argint, peste plaiuri: veniti sa-l lovim cu sageata de fier!... - Stapane, e iarba fosnind sub copaci, zicea servitorul zambind indraznet. Dar el raspundea intorcandu-se: - Taci... Si iarba sclipea ca un colt de mistret. Sub brazi, el striga indemnandu-i spre creste: - Priviti unde-si afla odihna si loc mistretul cu colti de argint, din poveste: veniti sa-l lovim cu sageata de foc!... - Stapane, e luna lucind prin copaci, zicea servitorul razand cu dispret. Dar el raspunde intorcandu-se: - Taci... Si luna sclipea ca un colt de mistret. Dar vai! sub luceferii palizi ai boltii cum sta in amurg, la izvor aplecat, veni un mistret urias, si cu coltii il trase salbatic prin colbul roscat. - Ce fiara ciudata ma umple de sange, oprind vanătoarea mistretului meu? Ce pasare neagra sta-n luna si plange? Ce vesteda frunza mă bate mereu?... - Stapane, mistretul cu colti ca argintul, chiar el te-a cuprins, grohaind, sub copaci. Asculta cum latra copoii gonindu-l... Dar printul raspunse-ntorcandu-se. - Taci. Mai bine ia cornul si suna intruna. Sa suni pană mor, catre cerul senin... Atunci asfinti dupa creste luna si cornul suna, însa foarte putin. |
Citat:
|
Citat:
M-as bucura fffff mult daca te duci la bisericuta aceasta sa tinem legatura SPER SA ITI FIE DE FOLOS :) Si id meu este pui_mic25 sau ingeras_mic_dulcic Doamn ajuta |
Roaga-te inainte de a face acest pas. Si sa-ti cumperi un indreptar de spovedanie, sa insemnezi pe o hartie pacatele mari si mici, gandeste-te daca mai exista ceva care nu apare in indreptar, caci ti se iarta doar pacatele spovedite. In acest fel nu-l mai pui pe duhovnic in situatia de a te descoase si cel la care vei ajunge sigur va fi bun, fiindca il ajuti astfel sa-și indeplineasca menirea cu succes. Doamne ajuta sa punem inceput bun pocaintei noastre!
|
Parintele Iosif spunea: „Cel ce face ascultare va iesi bine numai si numai pentru ascultare! Nu are importanta cine e duhovnicul. Ce i-a folosit lui Iuda ca L-a avut pe Hristos? Nimic! Ce i-a folosit lui Adam ca L-a avut staret pe Dumnezeu si ca era in Rai? Nimic! Nu s-a folosit de Rai, caci a facut neascultare. Cu ce l-a impiedicat de la sfintenie pe marele Acachie faptul ca duhovnicul sau era sucit si nebun si il batea zilnic? Cu nimic!
|
Pai de unde esti?:)
|
,,ceea ce faci,fa din inima''-pr.dr.I.C.TESU
Zilele trecute mi-a fost dat să îl întâlnesc pe părintele Arsenie Papacioc. Unul dintre cei mai mari duhovnici ai Ortodoxiei românești contemporane. Chip și viață de sfânt în lumea noastră. Cu trupul firav de aspre și îndelungate suferințe și nevoințe, cu chipul bun și blând, ca o icoană, cu o privire senină care pătrundea în adâncul sufletului și, mai ales, cu multă dragoste. I-am reamintit numele meu, i-am oferit un dar simbolic, însă, mai presus de toate, l-am rugam să își aducă aminte de noi în dialogul său cu Părintele Ceresc, în rugăciune. Nu mi-a lăsat nici măcar o clipă mâna din dreapta sa binecuvântată, i-am sărutat-o și mi-a sărutat-o...
Am vorbit despre părintele Ioanichie Bălan și despre părintele Iustin Pârvu, prieteni ai săi de suferință și de împreună-simțire românească și ortodoxă. A lăcrimat pentru fiecare. Mi-a strâns mâna la piept și m-a întrebat: „Ce crezi că îți lipsește să fii bun?“. Și i-am răspuns: „Să nu mai fac păcate!“. Iar cu înțelepciunea sa (ca dintr-o carte de proverbe, căci așa i-au fost toate cuvintele) mi-a spus: „Să faci ceea ce faci din inimă!“. I-am spus, apoi, că îl respect și îl admir pentru modul în care a slujit și apără Ortodoxia românească și Neamul românesc și că adesea îl pomenesc pentru cuvintele sale cu putere multă, dintre care mi-au rămas aproape de suflet: „Pacea este de patru ori cât dreptatea“ și „Mântuirea nu se ia cu mâțâială, cu miorlăială, ci cu eroism“. Să ai puterea să suporți mai mult decât pot răuvoitorii tăi să-ți greșească Parcă îl și aud spunând, pe el, cel ce a suferit sistematic nedreptatea: „Părinte dragă sau frate ori soră iubită, decât să-ți dea lumea de patru sau de cinci ori dreptate, cum că bine ai făcut că l-ai pus la punct sau că i-ai închis gura celui ce ți-a făcut rău sau că l-ai umilit pe cel ce te-a nedreptățit sau că ți-ai făcut dreptate pentru suferințele suferite, să le acoperim pe toate cu pace, cu iubire și iertare. Ce poate fi mai frumos, mai înalt și, în fond, ce poate constitui esența Ortodoxiei, a Religiei Iubirii, dacă nu dragostea, bunătatea, iertarea și pacea? Să poți să iubești pe cel ce te nedreptățește până la prigoană, să ai puterea să ierți de șaptezeci de ori câte șapte, ceea ce în limbajul duhovnicesc înseamnă mult mai mult decât în limbajul matematic - 490 -, adică să ierți la infinit, să ai puterea să suporți mai mult decât au răuvoitorii tăi puterea să-ți greșească! Să te ridici, atunci când ai fost umilit și îngenuncheat, nu lovind la rândul tău și cu mai multă răutate, ci privind senin în ochii celui ce te-a umilit, ridicându-te așa greu cum îți este, dar mergând mai departe, ca și cum nimic rău nu ți s-ar fi întâmplat, aceasta înseamnă a le acoperi pe toate cu dragoste, cu pace și bunătate“. Cât despre mântuire, părintele, cu darul străvederii sale, deplânge pe cei ce și-au pierdut eroismul spiritual, spiritul de jertfelnicie duhovnicească. Pe cei ce nu mai sunt capabili să se sacrifice pentru o credință, o idee: mântuirea sau fericirea veșnică, liniștea casei sau a familiei, înțelegerea între semeni. Toate acestea sunt scopuri fundamentale în viață și de aceea nu se dobândesc cu ușurință, ci prin jertfă, răbdare și nevoință. Cer și presupun sufletele de aur. Nu mi-a spus multe cuvinte. Eu am fost cel care nu am vrut să-l obosesc. Au fost însă cuvinte pe care nu le întâlnești în cărți savante, ci izvorăsc dintr-o experiență de viață curată și pe care nu le auzi ieșind din gura multora. Sunt cuvinte cu putere multă. Cuvinte care chiar lucrează în adâncul sufletului omului și îi schimbă starea sa duhovnicească. Părintele Arsenie Papacioc este asemenea sfinților Patericului, care te alină numai cu vederea, care te mângâie chiar și numai cu prezența. Un dar al lui Dumnezeu într-o lume atât de frământată. Am avut prilejul să mai constat încă o dată că acești „oameni ai lui Dumnezeu“ sunt o Scriptură vie, creștinismul întrupat. „Zicerile“ sale, spuse cu blândețe, par a fi alese cu măiestrie dintr-o antologie de proverbe și cugetări duhovnicești, fiecare dintre ele adaptate sufletului celui care caută izvorul vieții, liniștea sufletească și mântuirea. Mi-a dat, apoi, și alte sfaturi, cu lacrimi în ochii săi senini, precum albastrul cerului zidit de Dumnezeu. El, cel care a apărat credința cea dreaptă, ne-a cerut să nu-l lăsăm singur, ci, atât cât este în viață, să îi apărăm numele și să îi împlinim sfatul cel bun, iar apoi când nu va fi, să îl însoțim, prin rugăciunile noastre. I-am răspuns că niciodată nu va fi singur, precum nici Hristos nu a fost singur, chiar și atunci când oamenii s-au lepădat de El. Că este și va fi neîncetat în lucrarea și sub ocrotirea lui Dumnezeu. Pe toți ne-a sfătuit să iubim cel mai mult pe cel care ne iubește cel mai tare, iar acela nu poate fi decât Dumnezeu. La sfârșit, i-am sărutat și mi-a sărutat mâna, rugându-mă sau mai degrabă urându-mi ca data viitoare să îi aduc nu o carte, ci un vârf de deget de rai. Mie mi l-a oferit deplin, așa că voi încerca, măcar pe calea rugăciunii și a împlinirii, pe cât cu putință omului, să respect sfatul plin de iubire a Preacuvioșiei Sale. Sub impresia profundă a celor câteva clipe petrecute în intimitatea sufletească a părintelui Arsenie Papacioc, mi-am mai spus și eu încă o dată, cu adâncă simțire și convingere: „Iată duhovnicul!“. |
Citat:
|
duhovnicul bun, il poti face tu ..daca esti un bun crestin
A fi duhovnic BUN, nu inseamna a fi cumva "vazator cu vazduhul". Nu se poate face reclama si nu se poate glumi cu asa ceva. In primul rand, ca acel parinte duhovnic ar fi stapanit de mandrie, daca oamenii l-ar cauta pt : vazut cu duhul, deschis si inchis carti, semne, minuni la comanda, alte cereri, etc.
Nu conteaza atat de mult duhovnicul, cat conteaza SINCERITATEA TOTALA pe care trebuie sa o aiba cel ce spovedeste. Caci daca omului i se face rusine sa spuna pacatele, atunci duhovnicul nu are nici o vina. Preotul da iertarea de pacate, dezlegarea si canonul de rigoare, iar acest lucru il poate aprecia cu usurinta orice preot, ca doar sunt carti scrise cu randuieli precise pt fiecare pacat: lepadare de credinta, crima, avort, preacurvie, fumat, alcoolism, etc. 1. Sinceritate maxima 2. Hotararea de a nu mai face pacatul cu pricina (adica pocainta) 3. Respectarea pravilei (sau a canonului de rugaciune dat de preotul duhovnic). Citirea Sfintei Scripturi si a cartilor ortodoxe lasate noua de Sfintii Parinti. 4. Maturitate in ganduri si fapte, atat in societate cat si in viata bisericeasca 5. Cele 4 posturi mari (spovedit, impartasit) + miercurea si vinerea (post) 6. Sfanta Impartasanie 7. Prezenta la Sfanta Liturghie (duminica in mod special) 8. Renuntarea la hobby-uri moderne gen : uciderea timpului in fata televizorului, fara carti de origine indoielnice (ex : Corut Pavel, Dan Brown, S.F.), sau alte reviste cu si despre paranormal, filosofii pagane, astrologii, si tot soiul de nimicuri care nu-si au locul in sufletul unui crestin care tinteste catre MANTUIRE. 9. Paza mintii si trezvia atentiei. Adica, sa nu mai lasam mintea sa zboare pe campii si dealuri, sa ne ferim ochii si celelate simturi, de fiecare data cand ispita bate la usa mintii noastre. E mai greu pentru inceput, dar cu timpul vine si deprinderea (ca si cu sofatul, sau cu mersul pe bicicleta). 10. Rugaciunea inimii. 11. Smerenia (temelia tuturor virtutilor si Haina Lui Dumnezeu) 12. Doamne ajuta ! |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 07:00:30. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.