A divorta sau a nu divorta?
 

Pana acum citeam doar newsletter-ul de la crestinortodox ptimit pe mail dar, simt nevoia sa vorbesc cu un prieten si m-am gandit ca aici imi pot gasi asa ceva.
Am 29 ani, sunt casatorita de 1 an si jumatate, si avem o fetita de 11 luni.
Pe sotul meu l-am cunoscut prin intermediul internetului, intr-o perioada in care amandoi eram "in aer" cu viata sentimentala. Am gasit repede puncte comune si multe multe asemanri intre noi, si mai ales dorinta de a ne intemeia o familie si de a avea copii. Pot spune ca asta a fost motivul pentru care am ramas impreuna. Iubire...? Nu stiu, am ajuns sa cred ca nu stiu ce e iubirea. Mama mea, de la bun inceput, nu l-a placut pe alesul meu. Eu am inceredere in ea, este o femeie rationala care a trecut prin multe in viata si care s-a chinuit, alaturi de tata, Dumnezeu sa-l odihneasca, sa ne creasca. Nu am ascultat de mama, eu stiam mai bine.Soacra mea.........soacra soacra, poama acra! Dupa un an de la casatorie am realizat ca eu pentru ea sunt femeia in plus din viata lor. Sotul ei a murit, fiica ei locuieste in Germania, asa ca fiul era langa ea. Am stat la ea o perioada, dar.........sotul meu nu isi indeplinea indeletnicirile in casa, pentru ca era mama lui, eu cu copil, cu curatenie noastra (cei 2 +copil), cu mancarea (la fel), si ce mai trebuia. Sotul....la lucru, si din cand in cand mai taia lemne. Nu am mai putut, copila avea de suferit, nu aveam timp pentru ea, nu mai aveam timp de mine. Am rabufnit, bineinteles, eu cu soacra. Sotul....."nu ma bag, va rezolvati problemele". Am pus conditia ori ne mutam de aici, ori ne despartim...si asa am plecat de acolo. De 5 luni stam in gazda, aproape de familia mea, mama si fratele cu sotia.
Treburile in casa le-am impartit, cu copila stau mai mult eu. Il vad ca incearca sa faca ceva dar nu ii iese. Adica, el nu a fost invatat de mama lui sa faca nimic, l-am invatat eu, dupa lungi si exasperante certuri, pentru ca...."astea sunt treburi de femeie"......dar, ca sa fiu eu multumita (zice el) face si asta. Si totusi, ceva nu merge. Nu mai comunicam aproape deloc, simt ca nu ne mai leaga nimic, seara, la culcare, fiecare se introarce pe partea lui de pat si asa adormim, aproape ca nici nu ne atingem. Nu stie sa se comporte.....cu mama mea e certat, daca eu m-am certat cu mama lui, sa fie si el cu a mea. Desi.....ai mei ne-au ajhutat foarte mult, inclusiv cu bani. Ai lui......mai putin, ca n-au de unde, dar si mama mea e pensionara cu 1000 roni pensie. Spuneam ca nu stie sa se comporte, ragaie in public, trage aere (scuzati explicitatea), vorbeste cu mine cu "ma" si "ba", simt ca nu ma respecta. Cu toate cunostintele din partea mea se poarta urat, astfel ca lumea incepe sa ne ocoleasca. El nu prea are prieteni......oare de ce?
O sa ziceti...bun, n-ai vazut astea de la inceput? raspuns: nu, am fost prea naiva, n-am stiut la ce sa ma uit la un barbat, ce sa caut la el. Acum as stii.....dar e prea tarziu. Ne certam des, cateodata uitam ca e si copila de fata, oare cum va creste ea? este si gelos, desi nu i-am dat nicioadat nici un motiv. Si este si foarte dificil, orice discutie o intoarce in favoarea lui. Tipa, ne aud toti vecinii.
Nu va cer sa imi rezolvati voi dilema, vreau doar pareri, impresii asupra celor scrise, poate din afara se vede altfel, poate voi vedeti ceva ce eu nu-mi dau seama. Am incercat sa va prezint cat se poate de exact situatia. Vina mea (pt ca trebuie sa am si eu una, nu?) este ca sunt prea cicalitoare si cer prea mult......Asa o fi, dar cand nu esti obisnuit sa faci nimic orice lucru ti se pare enorm.

Nu vreau sa para patetic, dar aproape ca am ajuns sa nu ma mai bucur de viata, fiecare zi e inca una in care probabil iar ne vom certa, iar grija treburiloe casnice, a banilor......nu mai am rabdare nici cu fetita care acum are multa nevoie de mine.

Incotro ma indrept?

...in niciun caz spre divort! 'ce a unit Dumnezeu omul sa nu desparta'. Tb discutat mai in amanunt cu duhovnicul tau sau daca nu ai unul ar tb sa cauti. El iti va da binecuvantarea spre a te ruga Maicii Domnului sau altor Sfinti si vei vedea ca atunci cand vei lasa grijile tale in mainile lor vei simti pacea si lucrurile se vor schimba.
Sincer, dupa umila mea parere, nu mi se pare o situatie foarte complicata ci un cui normal, o cvasi-deznadejde pe care orice cuplu o intampina in casatorie. Oare ispita aceasta in casatorie nu e ingaduita ca urmare a unei oarecare indepartari de Dumnezeu? Din mesajul scris reiese ca iei totul pe umerii tai...relax, plange-ti pacatele si roaga-te, da slava lui Dumnezeu pentru toate si roaga-te sa se faca voia Lui cu tine.

Doamne Ajuta! sunt si eu o mamica la fel ca tine dar nu trec prin situatia ta, am trecut prin ea eu fiind copil. tatal meu a fost alcoolic, iar mama nu a avut curaj sa divorteze de el ca noi sa nu crestem fara tata, dar oricum am crescut fara el. asa ca mai bine divortezi decat sa te chinui tu si fetita ta, pe urma o sa iti para rau ca nu ai luat o decizie care ar fi fost buna pt amandoi. fiecare isi vede de viata lui. eu una asa as face daca as fi in locul tau. nu trebuie sa te intereseze ce zice lumea. cel mai bine mergi la duhovnicul tau si ii spui ce ai pe suflet si el iti va da cea mai buna solutie. cu certurile si cu reprosurile nu ajungi nicaieri, iar persoana care sufera cel mai mult din totata treaba asta e fetita si sa ramana marcata pe viata. cum ti-am spus eu am trecut prin asta si parintii mei si in ziua de azi mai gasesc motive de cearta, iar cand mai merg pe la ei si ii vad ca se cerata ma inchid intr-o camera si plang. roaga-te la Maica Domnului sa iti arate calea care trebuie sa o urmezi.
numai bine!:6::6:

Situatia pare trista asa cum o prezinti tu, dar sigur are si o alta fata nu doar cea din ochii tai! :68: Trebuie sa discuti cu sotul tau, sa va scrieti pe hartie nemultumirile si sa vedeti ce puteti indrepta! A divorta este usor, dar nu te-ai gandit ca este crucea ta? Tu ai ales-o! Si daca fugi de ea, crezi ca va fi mai usor? Ridica-te si mergi inainte impreuna cu sotul tau pentru ca el face parte din viata ta si e jumatate din trupul tau, te poti taia?
Mergeti la un duhovnic comun si urmati-i sfaturile!

rabdare
 

problema ta e una f delicata si nu vei gasi raspuns pe forum ci la un duhovnic cu experienta.
problema nu se pune a divorta sau a nu divorta.problema se pune care e solutia optima sa iesiti din criza.
stii care e cel mai mare dusman al linistii familiale?
gura cicalitoare a femeii.din ea se nasc toate certurile, toate problemele.
te rogi zilnic ptr sotul tau?dar ptr soacra?
sunt de acord ca si tu ai dreptate, treaba in casa nu se face de una singura, mai ales daca aveti si un copil, sarcinile sunt multiple.
dar nu poti schimba omul peste noapte:daca mama lui l-a format intr-un anumit fel este f greu sa incerci sa il fomezi tu altfel, mai ales daca asta presupune parasirea comoditatii.
trebuie sa il ingadui, sa il tolerezi asa cum e el, sa incerci sa ii amintesti de responsabilitatile lui dar nu intr-un mod agresiv, cicalitor ci mai bland:te rog frumos, nu vrei sa ii dai tu biberonul copilului in timp ce eu..., sau nu vrei sa iesitu un pic cu copilul afara ca sa pot eu sa..., poti, te rog sa ma ajuti la baita?, sau da tu te rog cu aspiratorul in timp ce eu spal vase.
e f important ca atunci cand il rogi sa faca ceva sa faci si tu ceva in acelasi timp, ca altfel se va simti exploatat.
nu il pune sa spele vase sau rufe, barbatii urasc lucrul asta si s-ar putea sa te refuze.
iarta-l, ingaduie-l, roaga-te mai mult ptr el, fi mai blanda cu el, caci el e sotul tau, tatal copilului tau cu care te-ai unit in fata lui Dumnezeu(sunteti cununati, nu?).
din cate imi spui nu e un om rau, ci un om care a fost crescut oferindu-se totul pe tava, in baza mentalitatii ca doar femeia trebuie sa munceasca in casa, barbatul e destul sa aduca bani in casa.
si f important(nu stiu care e situatia voastra financiara) stati singuri!fara mama, fara tata, fara soacra.intotdeauna parintii intervin in casniciile copiilor ca, deh, partenerul nu e cel mai bun, potrivit ptr copilul meu, si de aici se nasc o serie de probleme. foarte multe familii s-au despartit din cauza parintilor.
mai bine mai greu financiar dar cu liniste in casa.

sa auzim de bine,
Loredana

Multumesc de raspunsuri!
As putea zice ca sunt doua solutii dimetral opuse :)
Pelerin, nu vreau sa divortez, culmea, inainte de casatorie eram amndoi credinciosi, reuseam sa postim, sa ne spovedim, chiar pana la nasterea copilei. Apoi...........pauza totala! Adica, mergem la biserica, dar mergem cu copila la impartasit, agitatie, nu mai pot asculta slujba, ea nu are rabdare, deci nu pot spune ca particip la sfanta liturghie. Ma rog, dar asa am impresia ca nu ma aude nimeni, stii cum e sa simti ca parca Dumnezeu e suparat pe tine si nu te asculta? Si are si de ce.
Nu suntem in stare sa tinem un post, de spovedit nici nu se pune problema.
Cum spuneam, nu vreau divort, dar......vreau sa ma gandesc la copila, o iubesc enorm, chiar si asta imi reproseaza, ca mereu copila intai si apoi el. Am luat totul pe umerii mei si am gresit, dar nu mi-am dat seama, bucuria de a avea o familie era prea mare. Am gresit.
Daca acum sunt problemele astea, ce va fi peste 10 ani? Si ma doar mult faptul ca imi dezamagesc mama, stiu ca sufera ca s-a chinuit sa ma tina in scoala, a vrut ce e mai bun pentru mine, si eu....ce-am facut.
EUdany, Doamne ajuta ca nu bea! cred ca daca bea, nu l-as fi luat de sot, nu mai stateam pe ganduri. Am fost la preot si am vorbit, sigur, ne indeamna la rugaciune, nu la divort, dar...........simt cateodata ca ma lupt cu morile de vant.

Nu, nu ma pot taia :) M-ar durea rau....

Da, suntem cununati.

Tocmai de accea am si plecat de la soacra mea, ca sa fim doar noi 2, adica 3, dar si-asa dupa fiecare vizita noi ne certam pentru ca ea zice sau face cate ceva. Am hotarat ca, de acum incolo cand mai vine sa o vada pe fetita, eu sa imi fac de lucru afara, ma duc sa ma plimb. Prefer asa decat sa avem iar discutii.
Financiar ne este greu, mai ales acum, dar....suntem doar noi.
intr-adevar, la inceput ii spuneam..."fa aia" si pe el il enerva tonul, chiar daca intentia mea nu era sa dau ordine, dar asa iesea, poate o fi si defect profesional (am avut un post de conducere), si cu subalternii mei foloseam magicul "te rog". Dar nu m-am gandit ca trebuie sa imi rog sotul sa duca gunoiul, sau sa aduca apa, ca doar face pentru familia noastra. El nu trebuie sa ma roage sa fac mancare pentru ca stiu ca trebuie sa fac. Ok, am introdus si "te rog-ul". Face, nu zic ca nu face, dar nu este cu tragere de inima, si normal ca nu iese bine. Ma abtin sa comentez "uite cum ai facut!", si mai retusez eu....dar nu pot sa fiu mereu in spatele lui.
Plus de asta, se plange mereu ca el lucreaza (in 3 schimburi), ca e obosit, ca ce stiu eu.... Bine, nu merg la lucru, dar cine are copil stie ce inseamna sa fii 24 din 24 dupa el, nu e usor.
Si, sincer, nu am incredere sa las copila singura cu el, adica e stangaci, nu se descurca cu ea, nu poate sa ii dea mancare, ea e mofturoasa, e agitata. Nu s-a implicat de la inceput si acum e greu.
Nu l-am pus niciodata sa spele rufe, desi acum cu atata tehnologie e boierie. Dar el nu stie sa bage la masina. Oare nu ar trebui sa stie? Nu, ca asta nu e treaba de barbat......
As trece peste toate astea, as avea rabdare, dar ma deranjeaza si felul lui de a se comporta in public, e foarte incapatanat, i-am astras atentia, dar...."asa ma simt eu bine"..... Si mi se pare ca incerca sa ma indeparteze de ai mei si e nerecunoscator. Chiar azi a mai facut una, ne-a ajutat cineva sa caram ceva, nici macar nu a dat noroc cu el, sau sa intrebe daca vrea un pahar cu apa, etc Acum mi-e rusine de omul ala. A primit totul de-a gata mereu, si e obisnuit sa primeasca in continuare. Cum pot sa schimb asta? Ajungem sa ne ocoleasca toata lumea.

poate a aparut o fisura in casnicia voastra:lipsa rugaciunii, a postului, a spovedaniei si cel mai important al impartasaniei. astea sunt armele cele mai de pret ale crestinului.doar inarmandu-te cu ele poti rabda, si le poti duce pe toate.

casnicia, familia insemna jerfa:sa te jertfesti ptr cel de langa tine.si e asa placut cand acesta e cineva iubit, si chiar daca jerfa aceasta nu e reasplatita pe moment candva tot se va rasfrange asupra ta si asupra celui ptr care ai facut-o, si el va invata sa te aprecieze iar tu ii vei lua plata de la cel Preainalt.

problemele voastre sunt firesti, mai ales ca atunci cand se incearca formarea unei familii crestine diavolul...stii tu.
de aceea cata vreme tinerii traiesc in pacat lucrurile merg bine, iar dupa ce se cununa apar problemele
iar unii, in nestiinta lor dau vina pe sf taina.

spui ca simti ca o dezamagesti pe mama ta. de ce?
te-a tinut in scoala?f bine. dupa ce copilasul va mai creste vei putea si tu sa te angajezi, ca sa-i demonstrezi ca jetfa ei nu a fost in zadar.

propuneti sa fi o femeie fericita, o mama implinita, si mai ascunde-i nemultumirile legate de sot, ea le percepe mult mai tragic si atunci normal ca sufera.
asa sunt ele, mamele, sufera mult ca noi fetele nu suntem fericite

Subscriu acestui mesaj.

@Copila
Chiar esti copila!
Supararea ta fiind.. care?
Sunteti sanatosi, sunteti impreuna, v-a dat Dumnezeu copil sanatos..
Nu stii ce este aia iubire? Iubire inseamna sa daruiesti, nu sa ceri.

Sotul nu este dat spre "entertainment".. Iarta-mi duritatea.
Dar daca tu esti nefericita.. el cum crezi ca se simte? Sare in sus de bucurie?
Nu te mai gandi doar la tine.
Depinde de tine sa faci casatoria sa mearga, nu este "vina" exclusiva a sotului. Ai rabdare, rabdare, rabdare.. munti de rabdare. Si schimba un pic optica.. gandeste-te si la el. Crezi ca el nu "simte" ca-l consideri vinovat? Nu simte ca-l dispretuiesti? Ce crezi?

Lasa imaginea idealizata/romantioasa despre casnicie. Viata este un pic altfel.. Un sot bun, cinstit, harnic cu frica de Dumnezeu este de dorit. Chiar daca ragaie. :9:

ok
 

femeie certareata, si cicalitoare...si in orice caz oricum, da nu supusa !
iar el nu e un tip chiar asa puternic, incat sa o domine 100 % !

Cum sa nu fie puternic? Doar merge la sala si trage de fiare.....chiar daca e obosit......

A nu divorta. A avea rabdare, mult tact si un comportament mai dragastos. A avea necurmata nadejde in ajutorul lui Dumnezeu. Asa se parcurge viata in casnicie. Poti topi raceala prin initiativa ta. Fii mai optimista. In afara de casnicia pe care o ai, asa cum este ea acum, orice alta varianta este mai proasta. Cu un alt sot iti va fi si mai greu, iar copila nu va mai avea langa ea pe tatal ei, asa cum este el, iar cand va ajunge la pubertate sau la adoloscenta risti sa o pierzi de sub control in aceasta lume plina de ispite si netrebnicii. Nu exista casnicii ideale. Problemele pot fi atenuate cu rabdare, vorba blanda, comunicare fara ton de cearta, invatarea reciproca a treburilor casnice. Nu va mai certati pentru ca prin cearta nu se ajunge decat la haos, nicidecum la vreo rezolvare. Cand unul dintre voi are tendinta de a incepe cearta, celalalt sa taca, chiar daca este jignit, sa taca si sa astepte sa-i treaca gargaunii celuilalt. Nu tineti suparare pentru ca aceasta duce la raceala in familie. Nu va dispretuiti pentru ca fiecare are defecte. Identificati-va, reciproc, calitatile, putine, mici si greu de observat cum or fi ele, fiindca prin ele veti propasi. Sa va ajute Dumnezeu!

Draga copila,
Nimeni nu este perfect.
Nu-l mai cicali... merita sa-l faci sa duca gunoiul cu pretul acestui scandal?

Mai ales daca el munceste si tu stai cu copilul.. arata intelegere fata de oboseala lui, arata grija de el si fa tu ceea ce poti face.
Cuvintele rele si cearta fac mult rau. Realmente dai drept dracilor sa locuiasca in casa cu voi.
Dusul gunoiului: 2 minute, maturatul: 5 minute, spalat vase: 10 minute.. uite si tu cat de putin este! Pentru asta vrei sa strici casnicia?
De multi ani de cand sunt casatorita, al mesu sot o singura data a spalat rufe (anul trecut, ca eram plecata si a fost nevoit) si toate hainele albe le-a scos roz! :21: Asta este, nu mai face. :9:
Toate lucrurile cu care te consumi tu sunt nimicuri.


Eu cred ca poti schimba in fiecare zi ceva din atitudinea ta spre binele amandurora si pentru binele fetitei.

Este f important sa-ti schimbi atitudinea fata de el si sa nu mai dai importanta tuturor nimicurilor! Altfel poate sa inceapa sa evite venitul acasa (unde sotia il dispretuieste si il cearta) si alte lucruri mai rele pot veni.

(Si alt sfat general: Chiar daca el va duce gunoiul, va spala vase, va gati etc.. chiar daca va face absolut tot ceea ce vrei tu, niciodata nu vei fi fericita cat timp te gandesti in primul rand la tine si la ceea ce-ti doresti tu. Adevarata fericire vine din a face ceva pentru cei pe care-i iubesti, nu pt tine).

Mai bine de mine ca nu ma voi casatori:D

a divorta sau anu divorta ????????
 

Nu In nici un caz nu este o solutie,
solutia este gura mai mica rugaciune multa si spovedanie ( D E S C R C A R E A poveri de mult care nu ati descarcato si nu spovedanie ca sa te duci la duhovnic sa astepti sa te intrebe el nu asa nu merge pt ca duhovnicul este numai un martor In fata lui Dumnezeu ca tu ai spus pacatele tale mai bine zis leai recunoscut , spovedania este aceia In care trebuie sa avem taria de a recunoaste pacatele noastre si acelea pe care devolul nile arata ca de ne iertat toate leam facut toate sa le marturisim far de frica de rusinea din partea vrajmasului pentru ca dupa cum spune duhovnicu avet grija sa nu va intoarcet mai bolnavi , tot ce nu vrem sa marturisim crezInd ca nu sitie lume va fi arata la lumina in vreme judecati cele infricosetoare,!
Iar acum sa ma ierti dar nu cred ca numai el are vina sau numai tu aduti aminte de porunca ce spune ;;;;; Respecta pe tatal tau si pe mama ta ca sa traiesti Intru multi ani si fericiti pe pamInt asta si tu si el si eu si toti de pe pamint sa o respectam.

Domnul Dumnezeu sa va lumineze mintile sa va curateasca de greutatile ce va apasa si sa va sfinteasca sa va faca vase alesa lui si binecuvintarea Mintuitorului Hristos sa va insoteasca in toti ani vieti voastre amin amin amin: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamInt intre oameni bine placuti lui pace , bucurie si iubire frateasca amin amin
Slava Tatalu si Fiului si SfIntului Duh amin

Draga copila,

Ceea ce povestesti tu aici, despre manifestarile sotului tau, tine de sentimentul de inferioritate pe care il traieste alaturi de tine, constient fiind ca poate niciodata nu te va ajunge, nicicum depasi dpdv profesional.

Faptul ca se manifesta asa cum ai spus, cu oarecare badaranie, inseamna ca vrea cu orice pret sa-ti atraga atentia asupra lui si mai inseamna ca are mare nevoie de atentie din partea ta. Vezi tu, fiecare se manifesta diferit:unii se prefac bolnavi, bolnavi inchipuiti, altii se dau de neputinciosi. Cu cat ii vei da mai mult, cu atat va cere si mai mult, dar fii calma, nu te speria, va fi in grafic.

Ai nevoie de mult tact si mult mai multa rabdare pentru a depasi toate incercarile la care domnia sa te va supune. Dar nu dispera, inarmeaza-te cu rabdare din belsug si bucura-te din plin de clipele petrecute alaturi de puiutul tau pt. ca timpul zboara si nu se mai intoarce.

Si din parte mea, toate cele bune.

Prostii. Cand iti va veni vremea nu vei mai sti cum te cheama.

De ce sa-mi vina vremea?Sa stau eu la comanda unui baiat?Mai bine infiez un copil si traiesc linistita.

M-ai zapacit Anna, cu cele 10 minute pentru spalatul vaselor. Eu o mai ajut pe nevasta-mea la spalat vase dar imi ia cam 2 ore lucrul asta. E drept ca nu sint chiar indemanatec dar ma straduiesc.
Cu spalatul rufelor, mi-ai adus aminte de o adevarata aventura din urma cu vreo 20 de ani. Nevasta-mea a lipsit vreo 10 zile de acasa (trebuia sa rezolve o problema interzisa pe vremea aceea). Am ramas acasa cu 3 copii de 2, 8 si 10 ani. A trebuit sa le fac mancare. Cred ca i-am saturat numai prin cat s-au distrat pe seama mea vazandu-ma atat de neindemanatec, dar m-am descurcat. Am spalat rufe (ma rog, se poate numi si asa) am facut curatenie etc. Eram atat de implicat incat cand a venit nevasta-mea acasa nu ma mai opream din treaba, iar ea voia sa discute cu mine, sa-mi povesteasca. La un moment dat a pufnit-o rasul si mi-a zis: Hei, tu nu vezi ca am venit acasa? Acum vezi-ti de treburile tale barbatesti. Am rasuflat usurat si am starnit un ras general.

De cand si pana cand stangacii sunt oameni de neincredere????
Inca stangaci se descurca mult mai bine cu pictura si scultura, cei mai mari artisti erau stangaci (Leonardo da Vinci, Raffaello Sanzio, Michelangelo, Picasso, Mozart).

:))
se referea la faptul ca sotul e cam neindemanatic...

dar stangaciul nu este neindemanatic.

Singurul lucru concret pe care îl citesc eu aici este că soţul dv cam râgâie. Sunt atâtea femei care chiar au de ce se plânge: soţii lor sunt fustangii, sunt beţivi, le snopesc în bătaie, nu muncesc sau muncesc dar banii ajung la sala de jocuri şi nu acasă. Ei bine, soţul dv... râgâie. Cam puţin pentru un divorţ. Parcă şi văd şedinţa de judecată: "împricinata copilă, care este motivul pentru care dv doriţi să divorţaţi ?", la care, cu demnitate vă ridicaţi şi răspundeţi: "onorată instanţă, motivul este acela că soţul meu râgâie!".

Acuma, vorbind în registru serios: ceea ce citesc eu printre rânduri este că, de fapt, nu vă (mai) iubiţi soţul. Cam devreme s-a întâmplat asta. Din fericire, iubirea este în mult mai mică măsură un sentiment, aşa cum cred cei mai mulţi, decât un efect al voinţei. Noi iubim atunci când avem un orizont de aşteptare (când inima ne e deschisă) şi vrem să iubim. Nu este mai puţin adevărat că această voinţă vine de la Dumnezeu. El e izvorul vieţii, el e şi izvorul iubirii. Despre asta cred că ar fi bine să vorbiţi cu Dumnezeu. Să-I spuneţi: "Doamne, te rog, dă-mi iubire, că fără ea eu mă usuc !".

Este un alt mod de a spune... Utilizarea cuvantului "stangaci" cu un sens figurat...

Vei vedea. Sper sa nu uiti acest scurt dialog.

Sa nu descurajam tanara sotie :21:

Problema este ca fetita e foarte mica, altfel ai fi mers la serviciu si cred ca timpul petrecut acolo te-ar fi facut sa vezi altfel lucrurile. Nu am inteles daca sotul tau lucreaza sau nu. Din punctul meu de vedere, faptul ca un barbat are astfel de atitudini si comportamente fata de sotia lui impreuna cu care are si o fetita la varsta cand creste si parca te bucuri sa vezi minunea lui Dumnezeu sub ochii tai, este absolut inadmisibil. Poate ca le ai si tu pe ale tale, dar asta nu justifica toate cele mentionate de tine in niciun fel. O mare parte din vina o ai tu, imi pare rau sa iti spun, spui ca ai fost naiva, ai acceptat sa ai un copil cu el mai inainte sa va casatoriti(am dedus din varsta fetitei, voi fiind casatoriti doar de 1 an si jumatate) fara sa stii prea bine ce fel de om este. Durerea este ca pe langa tine, va suferi si cea mica, este groaznic sa traiti cu un astfel de om, daca nu ia nicio masura sa se schimbe, iar schimbarile din cate stii sunt rare. Daca v-ar iubi intr-adevar ar face-o. Iar daca nu se intrevede nimic, sfatul meu ar fi sa pui capac relatiei si sa-ti cresti frumos copilul, nu terorizata de individ. Se spune ca ceea ce a unit Dumnezeu omul sa nu desparta, dar oare a unit Dumnezeu ceva in acest fel de relatie? Nu cred. Ma doare sufletul pentru tine si mai ales pentru aia mica, nicio femeie din lume si niciun copilas nu ar trebui sa suporte un om atat de dificil precum ai descris mai sus. Gandeste-te la un viitor frumos al tau si al ei si nu mai trage dupa tine specimenul. Prin comportamentul lui el s-a separat de Dumnezeu, e alegerea lui. M-as bucura sa mai aud vesti de la tine, pozitive bineinteles!

Sfatul meu este sa nu cedezi asa de usor pt. ca din cate ai relatat sunt probleme peste care ai putea trece. Incearca sa te reindragostesti de el, macar pt. un timp ignora-i comportamentul care te revolta si fa efortul de a parea macar ca te simti bine. Pe un barbat nu o sa il schimbi niciodata in bine aparand mereu in fata lui imbufnata, cicalindu-l. Doreste-ti din tot sufletul sa fii fericita ( in special pt. cea mica) indiferent de comportamentul sotului.
Daca ar fi fost vorba despre violenta sau consum de alcool, crede-ma ca as fi prima care ti-as spune: divorteaza! Dar aici nu e cazul. Si atata timp cat mai e ceva pt. care merita sa lupti, lupta! Curaj si cu Dumnezeu inainte!

Daaaa, de acord! :21:

Suntem casatoriti de mai bine de un an jumate, adica mai exact de 1 an si 8 luni, in octombrie se fac 2. Spun un an jumate pt ca inca nu sunt 2. Copilul nu a fost conceput inainte de casatorie, am tinut amndoi foarte mult la acest aspect. Dupa calculele noastre a fost conceput chiar in luna de miere si ne-a bucurat mult acest fapt.
Da, sotul meu lucreaza acum.

Nu trebuie sa spui asta.
Daca la mine nu e situatia roz, nu inseamna neaparat ca trebuie sa fie si la tine la fel.

A avut si el o tentativa de spalat haine si.......le-a fiert! A fixat temperatura pe la 80 grade cred si, toate hainele au iesit decolorate si intrate la apa. Erau hainele lui....:)
Da ok, sunt nimicuri, dar.....ideea mea de casnicie este ca cei doi soti sa-si imparta sarcinile. Oi fi eu mai visatoare, dar cred ca trebuie sa am niste standarde in ceea ce priveste convietuirea in 2. Eu am crescut intr-o familie armonioasa, parintii mei oameni simpli, noi copiii am luat exemplu de la ei si cred ca asta a contat foarte mult in desfasurarea vietii ulterioare, ne-a ajutat sa avem o viata ordonata. La el in familie a fost putin haos, mama lui statea mai mult acasa, fiica lor a fost scutita de la treburile casei si a ajuns sa o sune pe mama-sa sa o intrebe cum sa faca sarmale la sot, fiul la fel, scutit de la tot, si atunci normal ca nu stie sa faca.
Dar ce ma deranjeaza e ca nici nu face diferenta, si nu vrea sa se plieze. Adica nu cred ca ii cer imposibilul.
Am sa meditez la sfaturile primite si am sa incerc sa mai reduc din comentarii

Da, este foarte interesanta si remarca ta Carmina. M-am gandit si eu la asta, mai ales ca odata, intr-o discutie si un moment de sinceritate mi-a spus ca niciodata nu va reusi sa ma intreaca. Dar eu nu consider ca suntem intr-o competite unul cu altul, adica vrem sa mergem inainte impreuna. Si mai ales niciodata nu l-am facut sa se simta inferior sau sa-l umilesc fata de cineva. El a facut-o.

Bravo! Tu intr-adevar ai demnitate! Admir feminismul tau!

Cand am spus ca e stangaci m-am referit la faptul ca e neindemanatic.

Ragaie si trage aere! In public! :)
Stiu ca sunt cazuri de casnicii mult mai putin fericite ca sa zic asa, dar pe mine ma intereseaza a mea.
Cand am spus ca nu stiu ce e iubirea m-am referit la faptul ca am daruit iubire, asa cum am crezut eu ca este ea, dar nu am primit la fel, adica nu m-am simtit iubita. Poate ca nu stiu eu ce inseamna iubirea, sau nu stiu corect. Stiu ca indragosteala e diferita de iubire, atunci e ca o tornada, te ia pe sus, si vezi lumea de acolo de la inaltime, o vezi roz.....cand cobori din nou....surpriza, s-ar putea sa nu o mai vezi la fel. Eu zic ca imi iubesc sotul, l-am iubit si il iubesc, dar vreau sa primesc la fel, sa ma simt iubita.

Draga o copila,
inainte de a va gandi la divort mai incercati si sfatul unuia mai batran.
sa stii ca si din lucruri rele poate iesi ceva bun, dar trebuie sa stii cum.
pentru asta, insa, e nevoie de sinceritate totala din partea amandurora.
ideea e urmatoarea: daca e greu sa nu va mai certati, atunci puneti o
amenda in lei pe orice cuvant urat rostit sau tipat. iar banii sa fie depusi
pe numele fetitei. asa, macar, din cearta voastra va castiga fetita.
dupa cateva astfel de amenzi nu stiu daca veti mai avea chef de cearta.
s-ar putea sa va lase lefteri pe amandoi si sa trebuiasca sa apelati si
la parinti. (si mai glumiti si voi din cand in cand, ca relaxeaza)
asta e in plus fata de restul sfaturilor bune pe care le-ai primit.
Domnul sa va ajute.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Multumesc pentru incurajare!
Asa e, nu trebuie sa cedez.

Multumesc de sfat!
M-a distrat ideea, si chiar nu e rea, poate asa reusim si noi sa mai punem un ban deoparte. Dar mi-e ca apoi vom cauta intentionat momente d ecearta ca sa se mareasca suma.....