..suna ciudat intrebarea asta. este neobisnuita. si este o intrebare foarte buna.
gandeste-te. raspunde-mi te rog. foarte important: CAND ai inceput sa crezi ? si mai ales: de ce ?


P.S. Mi-au spus parintii cand eram mic: "Trebuie sa crezi in Dumnezeu".
Am pus cateva intrebari firesti la inceput. Parintii mei erau sa lesine. N-au stiut sa-mi raspunda. Raspunsul lor a fost agresiv desi eram doar un copil si aveam nevoie de explicatii, mi s-a spus ca risc sa primesc o cumplita pedeapsa si ca sa evit asta "trebuie" sa cred. Apoi mi s-a spus despre rasplata. Mi s-au spus o multime de citate din Biblie si totusi ei nu mi-au spus cu sinceritate parerea lor despre credinta, ci doar imi reproduceau cuvintele altora. Ciudat, am crezut eu atunci. Totusi eu i-am intrebat. Ei s-au speriat si mai tare.
Intrebarile erau:
Cine spune ca "trebuie" sa cred ?
Ce se intampla daca nu cred ?
De ce e necesar sa cred ?
De ce nu am crezut pana acum, iar acum "trebuie" sa-mi impun sa cred ?
apoi, cu timpul.. au venit alte intrebari..
Toti oamenii cred in Dumnezeu ? Nu. De ce nu ? Sunt unii care au alte credinte. De unde stiu ca noi avem dreptate si ei nu ?
.. nici pana acum nu am primit raspunsuri satisfacatoare la aceste intrebari.
..omoara-ma cu pietre, dar eu te-as ruga sa-mi raspunzi:
De ce crezi ?

M-am gandit demult la lucrurile acestea. Desi unii le considera niste intrebari existentiale lipsite de importanta, altii chiar zicand ca sunt dovezi de gandire eretica, eu zic ca pana nu iti pui astfel de intrebari, si pana nu realizezi cu exactitate ce crezi cu adevarat si cine esti cu adevarat, degeaba traiesti. Din pacate nu iti pot da un raspuns satisfacator... faptul ca eu cred in Dumnezeu rezulta din experienta mea personala de viata si lucrurile care le cunosc trecute prin procesul cognitiv. Daca as sti totul ti-as raspunde concret la intrebare, dar avand in vedere complexitatea intrebarilor care le pui singurul raspuns care ti-l pot da e ca eu cred in Dumnezeu pentru ca am ajuns la concluzia ca El exista, si pentru am o convingere interioara, care poate ca a aparut dupa ce de mic copil tot mi s-a spus asta. Si cum ziceam cuiva care ma intreba ce as zice daca gresesc: nu pot zice ca ce stiu eu este adevarul absolut, pentru ca tot ce zicem noi ca stim este doar un simplu punct de vedere, dar pot zice ca ceea ce stiu este punctul meu de vedere, realitatea mea, si prin urmare pentru mine este mai real decat orice altceva. Cu toate ca asta uneori ma opreste sa vad posibilitati infinite, momentan nu cred ca as fi capabil sa plutesc intre posibilitati fara sa am ceva concret de care sa ma leg.

De ce cred in Dumnezeu? Sau, mai curand, cand am descoperit atotputernicia lui Dumnezeu? A trebuit sa dau de necaz, de necaz foarte mare ca sa cred in Dumnezeu si in atotputernicia Lui.
S-a intamplat cu multi ani in urma. In viziunea unora, ca o anumita problema sa se rezolve favorabil lor, desi eu nu prezentam un pericol real pentru rezolvarea acelei probleme, eu trebuia sa dispar, adica sa mor. Fusesem avertizata ca persoana respectiva (printr-o vrajitoare, desigur!) imi face farmece cu oase de mort si pamant de pe morminte, dar nu am crezut, am ras spunand ca asa ceva exista numai in povesti, nu poate fi adevarat cu buna stiinta sa condamni pe cineva la moarte.
De la un timp, noaptea, mai ales joi spre vineri, dar nu stiu la ce intervale se repeta, o voce de femeie, fix la miezul noptii, ma scula din somn si-mi poruncea sa ma arunc de pe balcon. (Pe atunci locuiam la et. 6 intr-un bloc turn). De frica, de rusine, de teama de ridicol nu am spus la nimeni ce mi se intampla, dar nici nu am facut vreo legatura cu ce mi s-a spus in legatura cu farmecele. Cand se intampla, ma trezeam extrem de speriata, luam copilul in brate si cartea de rugaciuni pe care o tineam langa perna si plagand, citeam rugaciuni acolo unde se deschidea cartea, nu cautam o rugaciune anume. Dar la biserica nu mergeam, nu ma ducea mintea. Atat, faceam o cruce din cand in cand, iar in biserica daca intram de 2, 3 ori pe an, la vreo ocazie.
S-a intamplat ca printr-o asemenea stare sa trec acasa la parintii mei, casa pe pamant. Fix la miezul noptii, vocea, foarte autoritara, mi-a spus ca e ultima oara si ca trebuie sa ma arunc de pe balcon, pentru ca ea nu mai are rabdare cu mine, ca pentru mine totul s-a termint. Eu eram la departare de 100 de km. de casa mea, de apartamentul in care locuiam. Simteam ca nu mai rezist, asa ca atunci, in puterea noptii am trezit copilul si voiam sa plec spre casa ca sa fac ceea ce mi se cere. Copilul a inceput sa planga si-atunci mama a venit sa vada ce se intampla. Eu repetam intr-una ca trebuie sa ajung acasa, pe balcon. Intre timp, in puterea noptii, mama a chemat o vecina deoarece era speriata tare de starea mea. Dupa ce a trecut momentul acela cat eu am fost sub puterea vocii, a vrajei, plangand, am povestit ce mi se intampla de aproape un an de zile.
Dupa un timp m-am linistit si m-am culcat inapoi, numai linistita nu, la gandul ce s-ar fi intamplat daca eram acasa la mine, la bloc.
A doua zi, vecina mea a fost si i-a povestit unui preot ce mi se intampla. Preotul a spus ca sunt farmece si ca ar trebui sa vin la biserica, numai daca vreau eu, nu obligata, nu adusa cu forta. Sigur ca m-am dus de buna voie, singura. Slujbele pe care mi le-a facut mi-au fost de mare ajutor. Am simtit imediat puterea lui Dumnezeu. Am respectat ce mi-a spus parintele, am facut intocmai cum m-a invatat si m-am intors acasa la mine, dupa cateva saptamani, complet "vindecata" de tot raul care fusese aruncat asupra mea.
Dar, in tot acest timp, am facut o greseala foarte mare, greseala pentru care voi suferi toata viata. Nu mi-am luat si copilul cu mine la slujbe, nu l-am dus la biserica, nu l-am impartasit si, cam la 2 ani de lac cele povestite, intr-una din zile cand veneam acasa, copilul a calcat pe o movilita de pamant asezata in fata usii, chiar la iesirea din lift. Atunci nu mi-am dat seama ce e cu picul acela de pamant in usa noastra. La doua zile de la aceasta intamplare, copilul meu a murit in accident de masina, la numai 6 ani si 15 ore. I-a ramas tortul in frigider si mie durerea...

Alexandr_Bazil: Bravo. Raspunsul tau e unul FOARTE bun. Un singur lucru vreau sa-ti spun. Tu ai zis asa: " momentan nu cred ca as fi capabil sa plutesc intre posibilitati fara sa am ceva concret de care sa ma leg. "
Ai perfecta dreptate ! si ramane acum sa te gandesti de CINE anume ar fi mai bine sa te legi. de El ? sau de Tine ? pentru ca e alegerea ta.
aici cel mai indicat ar fi sa-ti pui urmatoarele intrebari: Cum ar fi cel mai bine ? Sa am incredere in Mine sau in El ? Doar El ma poate ajuta si sprijini si ghida sau pot face toate aceste lucruri si singur ? Am nevoie de El sau am nevoie de Mine ? Am Eu resursele necesare pentru a obtine orice ? sau am nevoie de El pentru asta ?
Cum ar fi mai bine ?
acum.. stiu ca e greu sa raspunzi, dar trebuie. ca sa poti gasi raspunsurile la toate aceste intrebari cred ca ar trebui sa te gandesti putin la urmatoarea: Care e cea mai comuna caracteristica a oamenilor ? Frica sau Lenea ? pentru ca, in opinia mea, una din cele doua te obliga la aceasta dependenta.. de divin.

silverstar: la un prim impuls as fi vrut sa spun ca-mi pare rau de intamplarea nefericita pe care ai descris-o. dar nu-mi pare. nu stiu ce sa-mi para. acelasi lucru mi s-a intamplat acum 2 luni cand a murit o persoana FOARTE apropiata mie. nu am plans si nu mi-a parut rau, nu am zambit si nu mi-a parut bine, nu mi-a fost tocmai indiferent, eram complet confuz. nu am simtit nimic pentru ca, sincer, cred ca nu stiam ce sa simt si nu stiam ce s-a intamplat. asta a fost senzatia.
asa cum nu stiu, sincer, nu stiu daca exista Dumnezeu, asa nu stiu ce parere sa am despre moarte de exemplu. de asta nu mi-a parut nici rau nici bine. Dacilor acum cateva mii de ani le parea bine cand cineva murea.. radeau si se distrau. la o nastere era nenorocire. cine spune ca ei se inselau ? oare e posibil ca ei sa fi stiut ceva s-a uitat pe parcurs ? de ce suntem noi tristi acum cand moare cineva ? doar din dorinta egoista de avea acea persoana langa noi in continuare ? a disparut. unde s-a dus ? stim ? habar nu avem. nimeni nu stie. sunt o multime de teorii insa nici una verificata.
si am o dilema. si sunt confuz. si recunosc, ca eu inca nu cunosc nici un graunte din muntele de realitate care exista. si asta fiind situatia, si nestiind ce se intampla dupa moarte sau ce anume inseamna acest lucru pe care noi il denumim "moarte"... nestiind aceste lucruri, nu-mi permit sa cred nimic, nu-mi permit sa simt nimic, pana nu aflu adevarul.

P.S. a-ti schimba perceptia asupra realitatii e MULT mai util decat a schimba realitatea. si MULT mai util si pretios este sa vezi adevarul universal ca perceptia sa fie clar imaginea identica a realitatii, numai ca pana acolo... trebuie sa...
...va urma..

Efortul de autodepasire e in mod clar unul personal orice ar spune unii. Ti se ofera conditiile dar tu trebuie sa te descurci si nu sa astepti sa-ti vina totul de-a gata. Realitatea este un concept impartit in 2 lumi: lumea in care traim(sau mai bine zis in care alegem sa traim),unde ne impunem limite, si lumea potentiala. Ce nu realizeaza multi este ca oamenii sunt niste nimicuri in comparatie cu lumea in care exista, insa daca si-ar atinge potentialul,nu ar avea limite in ceea ce fac, si ei si-ar modifica realitatea. Dar oamenii sunt prea comozi cu ce au, si au idei fixe inradacinate, sunt invatati ca sunt nimicuri, si nici nu isi imagineaza ca au potential infinit. El ti-a dat posibilitatea de a alege, conditiile in care ai putea evolua, dar te-a lasat sa te trezesti singur. Si ca tot suntem pe un forum crestin pana si Iisus zicea"daca ati avea credinta ati putea muta muntii"(parafrazare), deci daca am avea destula incredere in fortele proprii nu am avea limitare potentialului.As zice mai multe dar nu prea am timp acum deci las pe alta data.

Alexandr_Bazil: "Dar oamenii sunt prea comozi cu ce au, si au idei fixe inradacinate, sunt invatati ca sunt nimicuri, si nici nu isi imagineaza ca au potential infinit."
...de ce sunt oamenii asa ? NU este o coincidenta nefericita sa stii. Este intentionat ca oamenii sa fie asa. Intentionat de cei cativa care conduc lumea asta. Manipularea in masa se face de mii de ani. Cei putini care ne conduc ne impiedica sa accesam potentialul. Ne conving ca suntem nimicuri.

"Nu te poti impotrivi statului." "De doua lucruri nu te poti feri cu siguranta, de moarte si de impozite." "Nu vorbi despre politica sau religie." Acestea sunt echivalentul propagandei inamice, care se "toarna" intr-una pe linia frontului. "Aseaza-te la pamant si accepta-ti soarta!"
Am vazut-o tot secolul 20. Iar acum in secolul 21, e timpul sa ne trezim si sa realizam, ca NU trebuie sa acceptam sa fim inghesuiti in acest labirint pentru sobolani.
NU trebuie sa ne supunem dezumanizarii! Nu stiu cum ganditi voi, dar pe mine ma ingrijoreaza ce se intampla in lumea asta. Ma ingrijoreaza structura. Ma ingrijoreaza sistemele de control si manipulare. Cele care imi controleaza viata si care vor s-o controleze SI MAI MULT! Vreau LIBERTATE. Asta vreau, si asta ar trebui sa vreti si VOI! Depinde de fiecare dintre noi sa ne eliberam de macar o parte din lacomie, de ura, de invidie, si da, de nesigurante, pentru ca asta e modalitatea principala de control si de manipulare, sa ne faca sa ne simtim patetici, mici, ca de buna voie sa renuntam la suveranitate, la libertate, la destinul nostru. TREBUIE sa realizam ca suntem conditionati in masa. Incepeti si contestati aceasta coorporatie a sclaviei! Secolul 21 va fi un nou secol! NU secolul sclaviei, nu secolul minciunilor si a problemelor nesemnificative, al totalitarismului si al opresiunilor, sau al tuturor celorlalte moduri de control, de manipulare... va fi o epoca a omenirii, si ne vom trezi si vom lupta pentru ce este PUR si ce este DREPT!
Ce porcarii... liberal, democratic, conservator, republican, sunt toate facute pentru a va controla, doua fete ale aceleiasi monede! Doua echipe de control, care liciteaza pentru postul de ADMINISTRATOR al PLANETEI - SCLAVIA SRL!
ADEVARUL e chiar in fata voastra, dar ni se pune in fata un intreg meniu de MINCIUNI! M-am saturat de el, si N-AM SA MAI INGHIT NICI O BUCATA! ATI INTELES? Impotrivirea NU e in zadar, o sa castigam lupta asta, omenirea e prea pretioasa, NU SUNTEM O ADUNATURA DE INCOMPETENTI, O SA LUPTAM, SI O SA FIM OAMENI! O SA NE APRINDEM CA E VORBA DE LUCRURI REALE, IMPORTANTE, LUCRURILE CARE CONTEAZA - CREATIVITATEA, SI DINAMICUL SPIRIT UMAN CARE REFUZA SA SE SUPUNA!! GATA, asta e tot ce-am avut de spus. Mingea e in terenul vostru acum.

De mic copil am fost crescut sa cred in Dumnezeu,mergeam la biserica,etc.Ei,pe la o anumita varsta,16-18 ani am inceput sa imi pun intrebarile despre care se discuta aici si incepeam sa ma indoiesc.Insa nu stiu sigur ce s-a intamplat,dar tot incercand sa gasesc un raspuns si facand comparatii si analogii am inceput sa cred din ce in ce mai mult,si "credinta" ce pana atunci fusese una platonica(nu stiu cat de corecta e exprimare) se transforma din ce in ce mai mult in iubire de Dumnezeu.Aceasta era si intrebarea care ma framanta cel mai mult:"Cum sa il iubesc pe Dumnezeu cand nu il cunosc,cum sa il iubesc mai mult decat pe mama sau pe tata".Ei bine pot sa spun ca il iubesc intradevar,nu stiu daca mai mult sau mai putin decat pe parinti,fiinda e o iubire diferita,cum este si dragostea pe care o port bunicilor(care m-au crescut).

Eu am fost invatat ca exista Dumnezeu,nu a trebuit sa il descopar singur(ma refer daca nu as fi fost invatat ca trebuie sa cred)A trebuit doar sa imi fundamentez credinta pe ceva,sa gasesc motivul,ceea ce e mai usor poate decat daca m-as fi convertit de exemplu de la o alta religie la crestinism.Dumnezeu cere de la noi credinta/iubire fara sa il cunoastem direct,dar semnele existentei lui sunt peste tot in jurul nostru.Cateodata stau si ma minunez cum de mai traiesc,sunt atat de multe situatii limita prin care trec si nu se intampla nimic grav incat e greu sa nu vezi ca cineva are grija de tine.

a,si cu riscul de a face postul acesta mult mai lung decat ma gandisem initial va prezint niste chestii pe care le-am gasit mai demult cand cautam sa dau raspuns intrebarilor unui coleg,nu stiu daca sunt satisfacatoare sau nu dar le scriu:
"Panteismul sustine omniprezenta a TOT CE ESTE. Dumnezeu (dupa mari fizicieni ca: Max Planck, David Bohm etc) nu este profesorul de la catedra iar oamenii, scolarii din banci, ci fiecare om, piatra, planta, animal, fiecare planeta, este o parte din corpul lui Dumnezeu. Stagnarea si involutia spirituala in cursul timpului a produs diferentierea sufletelor. Create egal initial, sufletele au evoluat inegal in cursul timpului. Nu exista (si nu va exista niciodata) un punct final, o stare de fericire eterna (promisa de religii). Aceasta stare de pseudo-fericire ar reprezenta adevarata moarte spirituala, plictiseala, stagnare. Fara reperul de contrast nefericire cum ar putea cineva simti ce e fericirea ? Cum ar putea cineva defini ce e intunerecul, daca nu vede lumina, cum ar putea cineva defini caldura, daca nu simte frigul etc ? Stiinta recunoaste ca materia este de fapt numai o forma de energie (energie condensata). Atomii sunt formati practic din spatii goale. Materia se aseamana unui balon umflat in care 99,999% din spatiu este gol, iar numai 0,001% este ocupat de particule materiale. Daca s-ar comprima intreaga omenire, cele 6 miliarde de oameni ar incape intr-o sfera cu raza de 1 cm, pamantul intr-o sfera de 100 m, soarele intr-una cu raza de 3 km. Ceace vedem noi drept materie nu reprezinta altceva decat orbitele electronilor care se rotesc in jurul nucleelor atomice. Daca electronii s-ar roti ceva mai incet, nu s-ar vedea lumea inconjuratoare. Acest fenomen este similar cu rotirea unei elice de avion. La o rotire obisnuita elicea nu se vede. Daca s-ar roti mai repede, s-ar putea din nou vedea. Daca se compara nucleul atomic cu un bob de mazare si daca acest bob s-ar aseza in mijlocul unui teren de fotbal, electronii ce se rotesc in jurul nucleului ar urma traiectoria pistei care inconjoara terenul. Raportata la dimensiunea universului, galaxia noastra are dimensiunea unui graunte de nisip cu diametrul de 0,1 mm, ratacit intr-un cub cu latura de 20 m (dimensiunea galaxiei). Reducand galaxia noastra (Calea Lactee) la dimensiunea continentului Asia, sistemul nostru solar ar avea dimensiunea unei pietricele de 2-3 cm. Dozarea fortelor energetice din univers este incredibil de exacta si potrivita cerintelor de existenta ale materiei si vietii. Cineva trebuie sa fi planificat inteligent aceasta minunata dozare, inainte de facerea lumii... Cateva exemple: Daca la creerea universului gravitatia si forta de atractie atomica ar fi fost numai cu ceva mai mari sau mai mici, nu ar fi fost posibila formarea materiei, planetelor, galaxiilor. De forta gravitatiei a depins expansiunea universului dupa presupusa explozie primordiala de acum cca. 15 miliarde ani (Big Bang). Daca viteza de expansiune a universului in prima secunda dupa Big Bang ar fi fost numai cu 0,00000001% mai mica, universul s-ar fi recomprimat dupa 50 milioane de ani. Daca gravitatia ar fi fost cu numai 0,00000001% mai mare nu s-ar fi putut forma galaxiile. De marimea gravitatiei si fortei electromagnetice a depins si aparitia vietii in univers. La cea mai mica abatere a lor, nu ar fi aparut viata. In caz ca energia nucleara ar fi fost numai cu ceva mai redusa, in univers ar exista la ora actuala numai atomi de hidrogen. Nici macar heliul (elementul urmator din tabloul periodic) nu s-ar fi putut forma. Daca energia nucleara ar fi fost numai cu ceva mai mare, nu s-ar fi format apa, caci toti protonii si neutronii ar fi fuzionat formand elementul heliu. Daca electronii si quarkurile ar fi fost ceva mai grele, stelele ar fi demult consumate, inclusiv soarele nostru. Stiinta actuala nu poate explica gravitatia, electricitatea, magnetismul, forta nucleara... Sa admitem ca ar fi existat un Big Bang. Ce a existat insa inaintea declansarii lui ? Singularitatea, cum o numesc oamenii de stiinta, este imposibil de explicat, caci implica energie, temperatura si o densitate infinita. Alta intrebare: cum se poate explica ordinea actuala din univers, creata din dezordinea totala existenta dupa Big-Bang ? Aceast fapt contrazice flagrant principiul al doilea al legii termodinamice, principiu dupa care dezordinea ar trebui sa creasca pe masura scurgerii timpului, nu sa descreasca, cum s-a petrecut in realitate. Alt mister este cel al vietii. Atomii din lumea anorganica nu se deosebesc cu nimic de atomii corpurilor vii. Cum se poate explica paradoxul ca atomii anorganici se transforma in atomi organici dupa introducerea lor in organismul viu ? Calcule statistice au demonstrat ca probabilitatea aparitiei spontane a moleculelor mai complicate (DNS etc), ca rezultat al unui lant de pure intamplari, este practic zero. Originea vietii ramane in continuare o mare enigma. Probabilitatea nasterii intamplatoare a vietii pe pamant (sau pe alte planete din univers) este nula. Inexplicabil este si modul cum constiinta actioneaza asupra materiei. Cum poate un simplu gând sa puna in miscare muschii picioarelor spre a face cativa pasi prin camera sau muschii mainii spre a ridica o carte de pe masa ? Unde este loc in lumea determinismului (cu legile sale fizice previzibile) pentru libertatea de vointa ? Fiintele nu pot fi numai simple masini automate, dirijate de legi fizico-chimice. Unul din principiile fizicii cuantice este indeterminismul lumii microscopice. Misterul lumii microscopice (lume care nu se supune legilor macroscopice determinist-previzibile) consta in faptul ca nu se poate explica de ce (la depasirea unui anumit prag) lumea microscopica (nebuloasa, haotica, imprevizibila) se transforma brusc intr-o lume macroscopica ordonata, previzibila. Un scaun, de pilda, este compus dintr-o suma de particule nebuloase, care se misca haotic si imprevizibil. Macroscopic insa scaunul ne apare ca un corp stabil, supus unor legi fizice bine definite. Cum se explica atunci faptul ca dintr-o masa amorfa, haotica, lipsita practic de particule materiale, organele noastre de simt definesc scaunul drept a fi un obiect material solid, stabil, constant in spatiu si timp ?

In incheiere, câteva citate:

Newton: Acest extraordinar de frumos sistem format din soare, planete si comete a luat nastere numai prin proiectul si dominatia unei Fiinte inteligente si puternice.

Darwin: A presupune ca ochiul, cu toate inimitabilele sale mecanisme de reglare a focalizarii la diverse distante, pentru a primi diverse cantitati de lumina si pentru a corecta aberatiile cromatice si de sfericitate ar putea sa se fi format prin selectie naturala, marturisesc ca pare absurd în cel mai înalt grad.

Darwin: Unde sunt infinit de numeroasele verigi de trecere care ar ilustra actiunea selectiei naturale ? Ca si ochiul, urechea este si ea mult prea complexa pentru a fi produsul evolutiei.

Max Planck: Punctul esential este ca lumea senzatiilor nu este singura lume a carei existenta o putem concepe, ci mai exista si o alta lume. Cu siguranta, aceasta lume nu ne este direct accesibila, dar existenta ei ne este indicata în repetate rânduri, cu o claritate care obliga, nu numai de viata practica, ci si de munca stiintifica.

Einstein: Oricine este serios implicat în cautarea stiintei se convinge ca exista un Spirit, o Inteligenta Superioara, care apare evident în legile universului, un Spirit mult superior celui al omului si unul în fata caruia noi, cu puterile modeste, trebuie sa ne simtim umili. În aceasta consta slabiciunea pozitivistilor si a ateilor, care se simt mândri de convingerea lor ca au reusit sa dezbare lumea nu numai de zei, ci si de miracole. Frumusetea acestui lucru este ca trebuie sa ne multumim cu recunoasterea miracolelor dincolo de care nu exista cale de iesire.

Einstein: Doresc sa stiu cum a creat Dumnezeu lumea. Nu ma intereseaza un fenomen sau altul, spectrul unui element sau al altuia. Doresc sa cunosc gândurile lui, restul sunt amanunte.

Carl Gustav Jung (dupa ce a trait o experienta extra-corporala): Ceea ce se întâmpla dupa moarte este atât de minunat, încât imaginatia si simturile noastre nu sunt suficiente pentru a ne forma macar o idee aproximativa.

La 17.12.1273, Toma de Aquino a avut o viziune care l-a determinat sa rosteasca aceste cuvinte: "Mi s-au dezvaluit asemenea lucruri, încât tot ceea ce am scris mi se pare ca nu valoreaza nimic". El nu a mai pronuntat si nu a mai scris niciodata nici un cuvânt, si a murit dupa trei luni, la 7.03.1274, în drum spre Roma"

In legatura cu ce se spune mai sus despre panteism,nu sunt de acord cu ce se spune despre fiecare om,piatra ca ar fi parte din corpul lui Dumnezeu,aceea este doar gandirea unor minti care desi si-au dat seama de puterea Lui tot incearca sa o explice in mod stiintific.Biserica este cea care ne invata cel mai bine,ea fiind "specialista" in acest domeniu.

"PENTRU CA EL IMI DA CREDINTA"

Asculta tiberiu iti admir entuziasmul, dar in lumea materiala...in lumea care ne-am creat-o si in care am ales sa traim ai de ales intre supunere si moarte.... eliberarea este in conditiile curente aproape imposibila...sper ca intr-o zi omenirea va realiza aceste adevaruri. Dar pana atunci trebuie sa realizezi ca aceste lumi potentiale nu se ating prin lupta fizica cu arme conventionale... regulile acestei realitati le-am stabilit ca niste oi in asa fel incat sa nu putem sa ne invingem conditia umana. Ce ne ramane de facut?? Sa jucam dupa reguli proprii. Aici e vorba de mai mult de victorile unor idei, e vorba de transcendenta, de depasirea conditie inlantuitului, si de atingerea potentialului maxim, devenind una cu Divinitatea, in echilibru absolut cu aceasta. Sunt multe organizatii care au incercat sa realizeze aceasta depasire a conditiei limitate a omului, emitand numeroase ipoteze. Majoritatea au fost atacate si distruse, sau s-au retras in umbra, cele mai multe schimbandu-si agenda, ajungand astfel la obiective de control politic, economic,etc. Si puterea intradevar corupe, pentru ca iti induce o falsa stare de liniste...simti ca te-ai autodepasit, dar in realitate ti-ai impus limite de care probabil nu vei trece. Uiti ca puterea adevarata e la nivelul mintii si nu depinde de cate minti controlezi. In legatura cu multe concepte inca nu sunt sigur, cand vine vorba de Dumnezeu iti zic din start ca nu sunt indeajuns de matur si de constient cat sa iti descriu Divinitatea, ci pot sa iti spun doar ce sunt sigur ca nu e. Dar m-am intins destul.

Tiberiu_Rusu :“de ce suntem noi tristi acum cand moare cineva ? doar din dorinta egoista de avea acea persoana langa noi in continuare ? a disparut. unde s-a dus ? stim ? habar nu avem. nimeni nu stie. sunt o multime de teorii insa nici una verificata.
si am o dilema. si sunt confuz. si recunosc, ca eu inca nu cunosc nici un graunte din muntele de realitate care exista. si asta fiind situatia, si nestiind ce se intampla dupa moarte sau ce anume inseamna acest lucru pe care noi il denumim "moarte"... nestiind aceste lucruri, nu-mi permit sa cred nimic, nu-mi permit sa simt nimic, pana nu aflu adevarul”

Episcopul Teofan Zavoratul ii raspunde unei femei a carei sora era pe moarte: „Sora ta nu va muri: trupul moare, dar fiinta celui care moare ramane. El merge doar catre un alt fel de viata …. Nu pe
ea o vor pune in mormant. EA SE AFLA IN ALT LOC. VA FI LA FEL DE VIE
CUM ESTE ACUM. IN PRIMELE CEASURI SI ZILE SE VA AFLA PRIN PREAJMA VOASTRA. NUMAI CA, NU VA SPUNE NIMIC SI NU VETI AVEA PUTINTA DE A O VEDEA; DAR EA VA FI AICI. SA TINETI MINTE ACEASTA. NOI, CEI CARE RAMANEM IN VIATA, VARSAM LACRIMI PENTRU CEI CARE NE PARASESC,DAR PENTRU EI, TOATE SUNT INDATA MAI SIMPLE; STAREA ACEEA ESTE MAI FERICITA. CEI CARE AU MURIT SI AU FOST READUSI IN TRUPURILE LOR, AU SIMTIT ACESTE TRUPURI CA PE NISTE SALASURI LIPSITE DE TIHNA. SI SORA TA VA SIMTI LA FEL. II ESTE MAI BINE ACOLO; IAR NOI NE CHINUIM CA SI CUM I S-AR FI INTAMPLAT CEVA FOARTE RAU! DE BUNA SEAMA CA NE VA
VEDEA SI SE VA MIRA DE CE SE INTAMPLA” ( Citiri de suflet
folositoare, august, 1894).

Iata Tiberiu ca stim unde se duc sufletele dupa moarte (fiintele dragi) ,stiu multi care au avut experienta vietii de dincolo,si aici ma refer mai ales la crestini obisnuiti,la sfinti sau la pacatosi care au avut EXPERIENTE REALE ALE LUMII DE DINCOLO.AU VAZUT RAIUL SAU IADUL,SI AU FOST CONDUSI DE INGERI AI LUI DUMNEZEU.

Exista o gramada de carti de genul ::”sufletul dupa moarte” scrise de diferiti scriitori occidentali care prezinta in cartile lor „experientele” -din lumea duhurilor cazute,lumea vazduhului (care e salasul demonilor),sau lumea astrala cum e numita de ocultisti- ale oamenilor care au avut moarte clinica.Sunt multi oameni care au revenit de „dincolo”:unii din lumea vazduhului,altii din rai,iar altii din iad (dupa ce au stat o perioada- dupa cum a fost voia lui Dumnezeu) si au povestit celorlalti oameni trairea lor care a fost REALA IAR NU IMAGINARA.DECI SUFLETUL EXISTA SI ESTE VESNIC,IAR DUPA JUDECATA INDIVIDUALA SI GENERALA UNELE SUFLETE VOR STA VESNIC IN IAD IAR ALTELE VESNIC IN IAD.
DE ASEMENEA SI DUMNEZEU EXISTA,SUNT MULTI SFINTI CARE L-AU VAZUT SI S-AU INTORS IN TRUP SI LE-AU POVESTIT UCENICILOR.

Exita mai multe carti scrise de duhovnici ortodocsi despre sufletul dupa moarte.O carte f buna este cea a Parintelui Serafim Rose pe care o gasiti la adresa: http://www.angelfire.com/space2/carti/detalii/0302.htm

Tiberiu_Rusu :“de ce suntem noi tristi acum cand moare cineva ? doar din dorinta egoista de avea acea persoana langa noi in continuare ? a disparut. unde s-a dus ? stim ? habar nu avem. nimeni nu stie. sunt o multime de teorii insa nici una verificata.
si am o dilema. si sunt confuz. si recunosc, ca eu inca nu cunosc nici un graunte din muntele de realitate care exista. si asta fiind situatia, si nestiind ce se intampla dupa moarte sau ce anume inseamna acest lucru pe care noi il denumim "moarte"... nestiind aceste lucruri, nu-mi permit sa cred nimic, nu-mi permit sa simt nimic, pana nu aflu adevarul”

Episcopul Teofan Zavoratul ii raspunde unei femei a carei sora era pe moarte: „Sora ta nu va muri: trupul moare, dar fiinta celui care moare ramane. El merge doar catre un alt fel de viata …. Nu pe
ea o vor pune in mormant. EA SE AFLA IN ALT LOC. VA FI LA FEL DE VIE
CUM ESTE ACUM. IN PRIMELE CEASURI SI ZILE SE VA AFLA PRIN PREAJMA VOASTRA. NUMAI CA, NU VA SPUNE NIMIC SI NU VETI AVEA PUTINTA DE A O VEDEA; DAR EA VA FI AICI. SA TINETI MINTE ACEASTA. NOI, CEI CARE RAMANEM IN VIATA, VARSAM LACRIMI PENTRU CEI CARE NE PARASESC,DAR PENTRU EI, TOATE SUNT INDATA MAI SIMPLE; STAREA ACEEA ESTE MAI FERICITA. CEI CARE AU MURIT SI AU FOST READUSI IN TRUPURILE LOR, AU SIMTIT ACESTE TRUPURI CA PE NISTE SALASURI LIPSITE DE TIHNA. SI SORA TA VA SIMTI LA FEL. II ESTE MAI BINE ACOLO; IAR NOI NE CHINUIM CA SI CUM I S-AR FI INTAMPLAT CEVA FOARTE RAU! DE BUNA SEAMA CA NE VA
VEDEA SI SE VA MIRA DE CE SE INTAMPLA” ( Citiri de suflet
folositoare, august, 1894).

Iata Tiberiu ca stim unde se duc sufletele dupa moarte (fiintele dragi) ,stiu multi care au avut experienta vietii de dincolo,si aici ma refer mai ales la crestini obisnuiti,la sfinti sau la pacatosi care au avut EXPERIENTE REALE ALE LUMII DE DINCOLO.AU VAZUT RAIUL SAU IADU

Pana in liceu am fost...un biet ateu care avea impresia ca stie totul; invatam, citeam incercam sa aflu cat mai multe lucruri despre lume, despre viata. In liceu fiind am inceput sa citesc Biblia, aveam cateva cunostinte care incercau sa se apropie de Adevarata Cale.Abia peste multi ani am inceput sa inteleg ce inseamna a fi CRESTIN, si tot incerc sa fiu un CRESTIN ADEVARAT de ceva vreme...numai Tatal stie daca reusesc sau nu. Sunt zile cand supararea fata de actiunile mele intrece orice limite! Nu este usor, intr-o lume ca aceasta in care traim, sa traiesti curat, cinstit...cu ajutor de Sus,insa, cred ca se poate!
Acum cinci ani in aceasta zi tatal care m-a crescut "dintr-o bucatica de carne" cum ii placea sa spuna, s-a dus la odihna; Ii multumesc Tatalui Ceresc ca nu il lasa singur, a fost un tata bun, care a muncit si a avut grija de familia sa...Odihneasca-se in pace!

Sa incercam sanu uitam nici macar o clipita ca DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE!

Sa ne rugam unul pentru celalalt, chiar daca nu ne cunoastem, sa ne rugam pentru dusmanii nostri, chiar daca nu am dori, EL ne indeamna sa fim "blanzi si smeriti cu inima", Doamne ajuta-ne sa fim asa cum ne inveti TU! Amin.

"Asculta tiberiu iti admir entuziasmul,"
..eu "l"-as numi determinare, hotarare, devotament cauzei, misiunii, de a vedea adevarul suprem de exemplu. sunt doua variante. se poate afla adevarul, sau nu. si apoi.. poti incerca sa-l afli, sau poti sa nu incerci. daca nu incerci si pleci de la premisa ca "nu se poate", sigur nu-l vei afla. eu insa aleg varianta mai "buna". esti de acord ? aleg sa incerc cu adevarat sa-l aflu. ce am de pierdut ? nimic. DAR, oooooo Doamne... CE AM DE CASTIGAT !!

imi spui.. "trebuie sa realizezi".. si nu era necesara formularea asta caci sunt de acord cu tine, si realizez :)

"Uiti ca puterea adevarata e la nivelul mintii.." chiar nu uit prietene, tocmai la asta ma refeream. (da-te jos de-acolo cu formularile astea si vin-o la nivelul meu, ca oricum suntem pe aceeasi unda sa stii.)

...si uitandu-ma peste mesajul tau.. spun ca... da, ASTA SPUNEAM SI EU.

antiecumenism: "Iata Tiberiu ca stim unde se duc sufletele dupa moarte".
ma faci sa rad si sa plang in acelasi timp.
"iata ca stim" ? ce stim ?!?! tu, sincer, ma sfatuiesti sa ma incred intrutotul in ce a spus acel episcop ? ma sfatuiesti sa-mi bazez existenta pe asta ? ma sfatuiesti sa ma incred in experientele complet subiective ale celor care "se zice" ca au vazut ce e dincolo ?
din toata mintea si din toata inima iti spun ca NU POT !! SI N-AM SA MA INCRED IN ASTA !! SI NIMENI NU TREBUIE SA FACA ACEST LUCRU !! auzi, cum sa adopt explicatia unui episcop !?!? care e si el un om. pot eu sa iau de bun ce a spus un alt om ? pot eu sa CRED si sa-mi bazez existenta pe ce a spus UN OM !??!?!?!?!? NU !!!!!!
e contrar legilor firii.

Ideea mea era ca daca joci dupa regulile lor si la jocul lor, poti sa castigi, dar defapt ajungi ca ei. Toate revolutiile din lume s-au bazat pe ideea asta: o putere inlocuita de alta, un rau de altul. Toti vin cu idei reformatoare, dar cand isi iau tronul se supraestimeaza si devin monstrii care ei i-au invins. De multe ori esti pus sa alegi intre putere si cunoastere.Pana si crestinismul, chiar daca unii nu accepta, initial a venit ca un mod de gandire revolutionar, dar cu timpul a fost folosit cu scopuri politice si economice(intreaga industrie medievala facuta pe baza unor artefacte, cruciadele, inchizitia, epurarea religiilor necrestine,in perioada bizantului, etc). Comunismul-bunicel pe hartie, extrem de prost aplicat. Si exemple sunt sute. Imi dau seama cam cum gandesti, si nu esti singurul care gandeste asa...mai sunt si altii,putini din pacate, insa daca aceasta noua clasa de ganditori ar invinge mentalitatea si puterea actuala, ma tem sa nu aiba aceeasi soarta ca multi altii inaintea lor: sa ajunga o alta clasa conducatoare corupta. Si nimeni nu poate sa demonstreze contrariu.
Totusi ma bucur sa mai vad si oameni care gandesc :) Tot inainte :D

De ce cred in Dumnezeu?Cred pentru ca El exista.Problema existentei Lui nu s-ar pune daca El n-ar exista.Noi nu discutam si nu facem referiri la ceva ce nu exista.Indiferent ca noi credem in El sau nu, ca ne indoim de existenta Lui, El tot exista.Indiferenta, negarea sau indoiala noastra asupra existentei Lui nu-L anuleaza.Cred ca sunt niste intrebari firesti pe care ni le-am pus fiecare dintre noi intr-un anumit moment al existentei noastre.Oare de ce ajungem sa ne punem intrebari existentiale?

Ne punem intrebari existentiale pentru ca asa ne auto-cunoastem. Ai dreptate: indiferent ca noi credem sau nu ca exista un obiect, asta nu il face mai real sau din contra mai ireal. Ceva exista sau nu exista independent de convingerile noastre. Dar idee era sa prezentam un motiv propriu pentru care credem, nu cat de independent e Dumnezeu fata de credintele noastre. Si motivul ar fi frumos sa fie propriu nu citat din 2-3 sfinti si 2 versete biblice, care ar trebui sa demonstreze ca noi credem sau nu.

rotarufelicia: "De ce cred in Dumnezeu?Cred pentru ca El exista."
intrebarea nu accepta raspunsul asta. crezi pentru ca el exista. ok. de ce exista el pentru tine ? cand ai constatat existenta LUI ? ce te face sa-L consideri irefutabil ?
spuneai ca "Indiferenta, negarea sau indoiala noastra asupra existentei Lui nu-L anuleaza" - si nici nu-L face adevarat - as adauga. si eu asta ceream. dovada TA cum ca EL exista. trebuie sa ai macar una. care e ?

Mai intai am crezut in El pentru ca asa mi s-a spus de acasa.Apoi a venit o vreme a intrebarilor si a cautarilor.L-am cautat in oameni,L-am cautat in carti,L-am cautat frumusetea naturii, L-am cautat peste tot atunci cand mi-a fost mai greu.Si atunci cand totul a parut ca se sfarseste, de fapt atunci a inceput totul...

Eu am fost botezat ortodox, familia mea este tot ortodoxa, chiar cred extrem de mult in ce le spune religia. Am inceput sa ma gandesc cu adevarat la religie destul de tarziu,din cauza unor diverse preocupari. Desi am pornit de la premiza ca ar putea fi adevarata, cu cat i-am studiat regulile, istoria, dogmatica, alte religii, si cu cat gandeam ideeile ortodoxiei, realizam cat de multe incooerente avea, cata de ilogica era gandirea. Dincolo de ideeile irationale, pana si atitudinea clerului si a enoriasilor indoctrinati era una plina de aroganta,ipocrizie si de multe ori de prostie. In Dumnezeu am continuat sa cred, dar nu in versiunea abstracta, tiranizata, si razbunatoare care o distribuia ortodoxia, sub eticheta de "iubire". La un studiu atent crestinismul in forma actuala(biserica ortodoxa, catolica, bisericile protestante si neoprotestante) nu face decat sa transforme divinitatea intr-un concept abstract, si nenatural, cat si sa se foloseasca de intreaga metoda de gandire propusa de Iisus, pe care o modifica si o foloseste pentru manipulare in masa. Nu sunt un adept al ateismului, nici al vre-unei religii pentru a va scutii de lungul proces de etichetare si acuzare apoi ca as apartine cultului x sau sectei y. Ceea ce am ajuns sa inteleg insa este de ce ortodoxia tine mult la simplitate: numai un om simplu si cu capacitatile mintale reduse ar putea accepta dogmatica ortodoxa,mai ales ca adevar absolut. Nu pot avea aroganta sa sutin ca stiu ce este Divinitatea, care este scopul vietii, ce se afla dupa moarte, etc. pentru ca as fi un idiot sa afirm cu tarie ca as cunoaste lucruri care nu am cum sa le cunosc. Cum si nici un om nu poate spune ca ar cunoaste ceva dincolo de experienta sa.

Daca voi sustineti ca eu gresesc....atunci invatati-ma si explicati-mi si mie prostului adevarul pe care sustineti ca il detineti. Atat timp cat discutia ramane civilizata si argumentele sunt inteligente va garantez ca voi fi un ascultator foarte receptiv.

E bine ca ai continuat sa crezi in Dumnezeu, dar care este definitia ta pentru El? Ortodoxia "tine" asa mult la simplitate pentru a putea fi pe intelesul tuturor, pentru ca nu toti au capacitati mentale marite.
Marea provocare a unui om complicat cu capacitati mentale marite este de a putea reduce, sau mai bine zis readuce, orice idee "complicata" la cele simple.

De cand ma stiu cred in Dumnezeu,pentru ca toate le-am luat de la D-zeu:intelegere,gand,mestesug si minte.Si toate ne sunt supuse noua,cele de pe pamant,din munti,din ape si din vazduh si spre hrana ni s-au dat noua.Dar sa nu uitam ca toate ni s-au dat imprumut,adica sa platim in locul acestora dreptate,dragoste,blandete,smerenie si milostenie.Iar Acela ne va da noua daruri pe care ochiul nu le-a vazut si urechea nu le-a auzit nici la inima omului nu s-au suit, pe care le-a gatit Dumnezeu celor cel iubesc pe EL.

Ai dreptate intr-o oarece masura: pentru un om prea simplu sa gandeasca,si cu siguranta prea simplu sa incerce sa inteleaga universul inconjurator lui, ortodoxia e o religie numai buna... desi nu pot sa fiu deacord cu multe din ideiile ei, pentru multi nu conteaza atat de mult in ce cred, ci ce avantaje le ofera:o comunitate mai stransa,un sistem de reguli care poate sprijini legile statului,etc. Insa aici intervine o alta parte a problemei: oamenii, sau macar toti clericii, ar trebui sa respecte aceste reguli. Inteleg nu prea pricepi ce iti zice religia, crezi ca nu poti gandi mai mult, foarte bine, dar macar respecti regulile. Ori de mult nici preotii nu pot respecta aceste reguli. Regula de baza a religie voastre ar trebui sa fie Iubeste-i pe ceilalti...nu prea am vazut vre-un om macar sa incerce. Toate astea fiind zise...pe mine ce m-ar convinge sa sustin ortodoxia daca nici nu ajuta oamenii de rand cu adevarat??

Domnule Alexandr_Basil,va admir preocuperile spirituale pe care le aveti.Va inteleg zbaterile, cu atat mai mult cu cat pentru a avea un echilibru, in viata avem nevoie de o busola, dupa parerea mea.S-ar putea sa gresesc.As dori doar o singura idee sa va spun:nu mi-am propus sa va aduc argumente despre existenta LUI, pentru ca imi este imposibil sa astern in cuvinte trairile interioare.Si chiar daca s-ar putea acest fapt,va garantez ca argumentele care imi justifica mie existenta Lui, nu v-ar aduce dv., de altfel presupun un om de buna credinta si cu bune intentii, un plus de credinta in Dumnezeu.Dovada o puteti verifica si dv:am citit pe forum toate evenimentele relatate de catre celalti participanti cu privire la momentul "intalnirii" dumnealor cu Dumnezeu.Probabil, un credincios se regaseste mai mult sau mai putin in aceste relatari.Dv.,probabil,mai putin sau deloc(poate gresesc).Insa, certitudinea existentei Lui, va propun sa o cereti chiar de la EL.De altfel e Singurul in masura sa stabileasca cand, cum si in ce masura sa vi se descopere. Si pentru aceasta nu va trebuie cuvinte bine alese sau mestesugite, ci simple si sincere, pornite din dorinta dv. de cunoastere.Tot respectul meu pentru dv.

(rog a nu se lua foarte in serios mesajul de mai jos...)

Ba, eu cred ca Alexandru_Bazil, nu de certitudini de la Dumnezeu are nevoie, ci este interesat cum de Ortodoxia pastreaza lucruri simple cum ar fi "barba", pentru oameni simpli si nu se eleveaza si ea rafinandu-se pe ici pe colo, prin partile esentziale... vorba lui Caragiale...

Pai, Ortodoxia este intr-adevar o forma de manipulare si opiul maselor cum zicea cineva despre religie, se poate intzelege si asha, iar dogma este o trebuintza pentru "prost" dar pe care o foloseste cel mai bine cel "destept", departe de a fi buna pentru orbecaiala (vorba perioadei iluministe)... maselor asha mai bune de exploatat...

Iar dumneata spui ca stii ca ar exista o conspiratzie divina prin care Dumnezeu doreste sa ne manipuleze, sa ne drogheze si sa ne puna la canon... de orbire fiind si mana in mana cu masonii si mormonii care vor conduce lumea in veac... pai spune-mi si mie cand ai aflat toate astea ca si eu banuiam demult ca se ocupa cu astfel de lucruri :cool: ... slabe

Pai nu a zis Domnul Iisus ca a venit in lume pentru ca orbii sa vada, surzii sa auda, insetatii sa se sature, cei ai Lui sa posteasca, si ucenicii Sai sa se iubeasca, iar sfiintzii sa se desavarseasca? Pai daca a zis...

Eu cred in Dumnezeu pentru ca m-a scos din atatea:
-la facultate imi pica de multe ori subiecte pe care le stiam, ca altfel era foarte nasol sa dau din nou, rusine, tevatura, stress,
-in diferite momente m-a batut fiindca o luam pe aratura,
-altadata m-a batut pentru putzina mea credintza, gata sa ma omoare...
-ca deocamdata mi-e bine si la multi altzii le este foarte rau
-ca ma primeste sa mai umblu printre cartzile sale si cuvintele sale si desi fac din ele o varza, imi pastreaza si mie pe undeva cate ceva,
-ca ni se arata de atatea ori si desi il vedem, raman/ramanem tot niste...
-si multe altele pe care nu vi le spun despre cate mi-a artat... lucruri simple (in aparentza) si frumoase si curate... si nu numai mie...

"Iar dumneata spui ca stii ca ar exista o conspiratzie divina prin care Dumnezeu doreste sa ne manipuleze, sa ne drogheze si sa ne puna la canon... de orbire fiind si mana in mana cu masonii si mormonii care vor conduce lumea in veac... pai spune-mi si mie cand ai aflat toate astea ca si eu banuiam demult ca se ocupa cu astfel de lucruri ... slabe "
Imi arati unde am zis ceva de genul asta??
"Pai, Ortodoxia este intr-adevar o forma de manipulare si opiul maselor cum zicea cineva despre religie, se poate intzelege si asha, iar dogma este o trebuintza pentru "prost" dar pe care o foloseste cel mai bine cel "destept", departe de a fi buna pentru orbecaiala (vorba perioadei iluministe)... maselor asha mai bune de exploatat... "
Nu vorbesti serios...desi fragmentul acesta reprezinta apogeul inteligentei postarii tale(ceea ce insa nu inseamna prea mult). Desi nu as numi manipulatorii destepti, ci mai degraba o gramada de corupti, prea fricosi sa renunte la puterea ce o au doar in mintea lor.
"Ba, eu cred ca Alexandru_Bazil, nu de certitudini de la Dumnezeu are nevoie, ci este interesat cum de Ortodoxia pastreaza lucruri simple cum ar fi "barba", pentru oameni simpli si nu se eleveaza si ea rafinandu-se pe ici pe colo, prin partile esentziale... vorba lui Caragiale... "
Faci incredibil de multe asumari despre un om care nu il cunosti deloc. Stie intelepciunea adevarata e de a nu afirma ca sti lucruri despre care nu stii nimic. Dar cu siguranta un om de talia ta intelectuala stia lucrurile acestea de mult...sau stie poate de ce nu ar fi adevarate. :)

felicia rotaru spunea.. "Insa, certitudinea existentei Lui, va propun sa o cereti chiar de la EL.De altfel e Singurul in masura sa stabileasca cand, cum si in ce masura sa vi se descopere. Si pentru aceasta nu va trebuie cuvinte bine alese sau mestesugite, ci simple si sincere, pornite din dorinta dv. de cunoastere."

cat de corect si gresit e ceea ce spui. e corect. asa functioneaza lucrurile. daca IL cauti, IL vei gasi. si e gresit asa. si spui si de ce. pentru ca noi oamenii avem un talent fenomenal de a atribui inteles nimicurilor si de a vedea ceva sfant in fiecare coincidenta cretina. si un mare talent avem de a atribui semnificatii lucrurilor nesemnificative.
si cel mai dureros este ca ne putem auto-induce stari de spirit si chiar halucinatii..
si o facem inconstient.. din nevoia de a primi un semn divin, iar apoi in mod constient hotaram ca acea stare auto-indusa a venit de la Dumnezeu. asta ma deranjeaza pe mine la crestini. ca interpreteaza pe placul lor, pe placut ideii de Dumnezeu, si NU interpreteaza logic.. ce sa mai spun de obiectivitate.. nu mai spun nimic ca vad ca va place sa traiti viata legati la ochi intr-o groapa.
numai bine.

Adevarul este ca nu numai un om (acel episcop) a vorbit despre viata de dincolo, despre existenta sufletului in rai sau iad,despre judecata lui Dumnezeu etc.Sunt zeci sau sute de carti scrise de diversi autori europeni sau americani care au relatat experientele celor care au avut moarte clinica,si care au fost cu sufletul in lumea de dincolo.Nu se poate ca toti sa se fi inselat.Toti care au revenit in trup au zis ca EXISTA SUFLET.
La noi in ortodoxie avem marturii ale crestinilor si ale sfintilor care au avut experiente reale ale iadului sau raiului,au fost calauziti prin lumea de dincolo de catre ingeri,dupa care s-au intors in trup si au povestit celorlalti ca LUMEA DE DINCOLO EXISTA ,CA SUFLETUL EXISTA ,CA DUMNEZEU EXISTA,CA IADUL SI RAIUL NU SUNT DOAR NISTE BASME,MITURI,POVESTI CI ELE EXISTA IN MOD REAL,SI VOR EXISTA IN VESNICIE.Deci pe mine ma poti contrazice dar pe milioane de oameni (pagani,crestini-pacatosi sau nu-,si SFINTI) NU CRED CA-I POTI CONTRAZICE.Experientele pe care le-au avut cu sufletul in lumea de dincolo au fost reale.DE ACEEA TOTI OAMENII AR TREBUI SA CREADA IN SUFLET SI IN EXISTENTA LUI IN VESNICIE.

Exista viata dupa moarte sau nu? In cele din urma totul
depinde de credinta. Daca exista viata acolo, primim asta prin
credinta, daca nu exista viata acolo, tot prin credinta primim si
aceasta. Dar pentru a spune cu siguranta … omul trebuie sa mearga acolo. Si atata vreme cat noi nu am mers, unii au credinta, pentru care se bucura si fac fapte bune; in vreme ce altii, intocmai ca dracii,
cred si tremura. Toti necredinciosii tremura in fata mortii, si
oricat de multi medici ar fi, si oricat si-ar lungi viata asta
pamanteasca, nu exista nici un chip de a scapa de moarte. Omul
poate scapa de moarte numai prin credinta in Domnul nostru
Iisus Hristos.


Daca vrei poti sa citesti (macar de curiozitate) cartea Parintelui Serafim Rose :”Sufletul dupa moarte” in care vei gasi si un articol scris de Photios Kontoglou :”Marele razboi dintre credinciosi si necredinciosi.”

"Adevarul este ca nu numai un om (acel episcop) a vorbit despre viata de dincolo, despre existenta sufletului in rai sau iad,despre judecata lui Dumnezeu etc.Sunt zeci sau sute de carti scrise de diversi autori europeni sau americani care au relatat experientele celor care au avut moarte clinica,si care au fost cu sufletul in lumea de dincolo.Nu se poate ca toti sa se fi inselat."

nu numai un om a spus ? :D:) ma faci sa rad. tu crezi ca multitudinea de persoane care afirma un lucru, dau veridicitate acelui lucru ? daca ar fi sa ne luam dupa criteriul asta atunci am fi toti budisti. ca aceia sunt cei mai numerosi. (si stiu ei ce stiu)

cred ca cine se bazeaza pe o carte pentru a-i ghida viata, sau pe ce a spus un om despre experientele sale.. sau 10 oameni sau 100 sau 10.000.000, cred ca cel ce-si ghideaza viata dupa aceste lucruri... acela e o leguma. si e un incapabil, ca sa nu mai spun FRICOS, si mai ales LAS. si la fel de mult, LENES.
chiar sunt singurul aici pe forum care vede lucrurile asa cum sunt ?

P.S. imi pare rau daca ce spun e prea dur.. si cer scuze daca afecteaza pe cineva sau face sa se simta prost sau ceva similar. si daca s-a intamplat asta... pai... cam asta era si ideea.

Domnule Tiberiu,mesajul meu, acela de a cere chiar de la El certitudini asupra existentei vietii de dincolo, este un indemn la rugaciune, la rugaciunea simpla care tisneste din inima,asemanatoare acelor rugaciuni care pornesc involuntar atunci cand vine un cutremur sau cand avem un mare necaz etc.Chiar as dori sa va intreb:in asemenea momente aveti sufletul tot asa cuprins de indoieli?Tot respectul meu pentru dv.

tot respectul meu pentru tine felicia.


da, mai ales in acele momente am indoieli, si incredere in mine ca pot rezolva lucrurile. si in 100% din cazuri am mers pe ideea asta si de fiecare data am obtinut cele mai bune rezultate.
acum tu ai sa-mi spui ca m-a ajutat tot Dumnezeu numai ca eu nu realizez "inca" la care eu am sa-ti spun... am sa-ti spun ca sunt sigur dincolo de orice indoiala ca nu exista o divinitate asa cum o percepem noi. am vazut ce e dincolo. cum spuneam, inspir cu rapiditate toate esentele vietii pentru ca am pasit dincolo, am vazut de unde am venit si incotro ne indreptam, si vreau sa-ti spun ca nu e o priveliste, e ceva imperceptibil pentru oameni... am sa spun doar ca... nu suntem singuri... iar Andromeda e populata de zeci de specii de humanoizi cu 6 miliarde de ani mai avansati decat pamantenii si am sa-ti mai spun ca noi suntem un experiment. contrazi-ma.

multa sanatate si dezlegati-va la ochi.

Multumesc pentru provocare.Raspunsul dv. ma determina sa va si admir, pentru ca nu aveti un spirit adormit.Dar, din cele spuse de dv.,constat ca aveti un raspuns la intrebarea:exista Dumnezeu?argumentati!In aceste conditii ce va nemultumeste?E foarte adevarat, poate nu toate persoanele gandesc si simt ca dv.,nu au aceeasi logica,nu au aceeasi perceptie asupra a tot ce e in jurul nostru, etc.Dar nu credeti ca fiecare are libertatea de a avea o opinie, de a si-o putea exprima liber, fara riscul de a fi jignit?Nici nu e posibil, dupa opinia mea, sa gandim cu totii la fel.Chiar si Dumnezeu, dupa opinia mea, este perceput diferit de fiecare individ, in functie de cultura religioasa si laica,de mediul unde a crescut si s-a format,de evenimentele pe care le-a trait,de personalitatile pe care le-a cunoscut etc. Eu pot sa cred si sa iubesc pe Hristos,dar in acelasi timp sa va respect si modul dv. de a gandi etc., chiar daca nu se aseamana cu a-l meu. In cadrul aceleiasi libertati de opinie, as putea sa va aplic aceeasi logica:ce argumente logice aduceti pentru a va sustine punctul de vedere?de unde stim ca nu dv. "sunteti legat la ochi si ca traiti intr-o groapa"?De unde stim ca nu dv. va"auto-induceti stari de spirit si chiar halucinatii", ca nu dv.aveti "un mare talent de a atribui semnificatii lucrurilor nesemnificative", si ca nu dv."atribuiti inteles nimicurilor".Nu vreau sa va jignesc.Va respect.Si constat ca aveti deja un raspuns la intrebarile existentiale.

felicia.
"E foarte adevarat, poate nu toate persoanele gandesc si simt ca dv.,nu au aceeasi logica,nu au aceeasi perceptie asupra a tot ce e in jurul nostru, etc.Dar nu credeti ca fiecare are libertatea de a avea o opinie, de a si-o putea exprima liber, fara riscul de a fi jignit?"

stim amandoi, felicia, ca nu toate persoanele gandesc la fel. asta e tot farmecul.
imi cer scuze daca opiniile mele sunt jignitoare pentru un crestin, dar asta e si ideea. pentru ca sunt in contradictie.
am incercat sa-mi expun logica mea intr-un mod pe intelesul tuturor, cer scuze daca am jignit.
eu LUPT pentru libera exprimare, si evident ca tin foarte mult la acest drept.
tocmai asta am facut eu, m-am exprimat liber. intentia mea a fost sa fiu explicit si nu jignitor, numai ca e greu sa nu te simti jignit atunci cand opiniile unuia sunt complet contradictorii cu ale tale, si cum spuneam asta e tot farmecul :)
in viziunea mea, formularea pe care am folosit-o.. e necesara avand in vedere ca eu nu pot sta pe loc si cu mainile-n san atunci cand vad oameni ca sufera.. sau ca sunt orbi de exemplu.

imi spui sa argumentez de ce NU exista Dumnezeu.. insa modul tau de a gandi contravine cu logica. fii atenta.
lucrurile sau asa.
trebuie argumente generale, obiective si solide pentru faptul ca EXISTA Dumnezeu nu invers. e inutil sa argumentez de ce NU exista. cel mai simplu si evident argument e urmatorul. nu exista pentru ca nu exista argumente care sa ateste ca exista.
repet. si o spun pe unde apuc. NU trebuie sa fie argumente impotriva ideii de Dumnezeu. ci trebuie sa exista argumente PRO ca sa crezi in ceva. si asta e si ideea. ca nu exista. si asta e argumentul.
deci cam rezulta de aici ca tu ar trebui sa-mi argumentezi mie pe Dumnezeul tau.
eu n-am cum sa-ti argumentez de ce NU exista ceva, pentru ca pur si simplu nu exista.
...si cred ca pana acum ai prins ideea.


<<<de unde stim ca nu dv. "sunteti legat la ochi si ca traiti intr-o groapa"?De unde stim ca nu dv. va"auto-induceti stari de spirit si chiar halucinatii", ca nu dv.aveti "un mare talent de a atribui semnificatii lucrurilor nesemnificative", si ca nu dv."atribuiti inteles nimicurilor".>>>

doar pentru simplul fapt ca eu incerc sa inteleg lumea asta si pentru ca sunt constient de sarlatania horoscopiei, a astrologiei, a celor are sustin ca pot vorbi cu mortii (si folosesc de fapt o tehnica numita "Cold Reading". studiati), de sarlatania crestinismului, pentru ca sunt constient de lucrurile astea si pentru ca eu intr-adevar INCERC sa inteleg lumea !!! si NU iau calea usoara, spunand la fiecare impas sau lucru inexplicabil ca.. "incurcate sunt caile Domnului" .. .. pentru aceste lucruri e evident faptul ca eu NU atribui semnificatii divine lucrurilor care pot fi intelese mai bine si corect.
si refuz sa iau calea usoara pe care o iau crestinii si sa spun ca... "lasa ma ca are Dumnezeu grija de noi". eu prefer sa cred ca NOI avem grija de NOI. si oricum e futil sa afirm asta, pentru ca Dumnezeu (in opinia mea) nu exista. NU exista tocmai pentru ca nu are nici un motiv sa existe.. si pentru ca nu exista. e simplu ca buna ziua. tot caut un argument in favoarea lui Dumnezeu si nu gasesc nicaieri. doar motivatii subiective ce tin de trairile fiecaruia.. si alte greseli in gandire. nici un argument nicaieri. vreau un argument.

da, am raspuns la intrebarile existentiale. dar pe tine sigur nu te intereseaza pentru ca deja esti hotarata ca ai ales calea cea dreapta. si probabil ca ti-e mila de musulmani, buddhisti, shintoisti, mormoni, neoprotestanti, martori ai lui Jehova si penticostali si adventisti ca sa nu mai spun de evrei.. etc. probabil ca ti-e mila de ei a saracii vor arde in iad pentru ca nu au impartasit ideile crestin-ortodoxiste. asta e afirmatia bisericii ortodoxe felicia. ce tocmai am spus mai sus. acei oameni, spune ortodoxismul, vor arde in iad. si apoi vine un crestin ortodox si-mi spune mie de libertate de opinie cand DOAR EL are dreptate oricum si cei ce contravin vor fi aspru pedepsiti.
n-am sa te intreb ce pare despre lucrurile astea pentru ca stiu prea bine ce-mi vei spune. vei inventa pe loc o ratiune sau imi vei pune o intrebare cu raspuns imposibil de dat, iar cand voi esua in a raspunde imi vei spune ca "vezi ? nu stii asta, deci exista Dumnezeu." .. poate chiar imi vei da un citat din Biblie, poate vei rade de mine sau poate iti va fi mila, cam acestea fiind raspunsurile ce le primesc fara exceptie de la crestini.
..eu cer opinia ta sincera, nu reactiile conditionate de mai sus. nu reflexe. pareri.

toata stima si respectul felicia. (mai mult pentru modul in care te comporti. admirabil)

Domnule Tiberiu, daca ati vedea un crestin, mormon,evreu,etc ca va cere ajutor pentru ca ii este rau, cum ati proceda?

va cere ajutor cui ? si pentru ce anume ? da-mi exemplu concret. fii mai explicita. multumesc.

daca imi va cere ajutor mie, eu ajut. oricand si pe oricine. daca are intr-adevar nevoie. cu orice pot.

Am facut referire la persoana dv.Multumesc pentru raspuns.Pot sa spun ca va admir si mai mult.Sunteti un om bun.Dar ati iubit vreodata pe cineva in afarade parinti, frati , surori,persoane de la care ati sperat sa obtineti ceva material, etc?

am iubit pe cineva. o singura persoana. si inca o mai iubesc desi nu mai e posibil sa tin legatura acum, de vreun an s-a rupt.
n-am iubit ca sa obtin ceva. am iubit ca sa iubesc. cel mult as fi vrut sa obtin tot iubire.
si de ce ma tot admiri ? explica-mi si mie.

P.S. am o intalnire cu un client acum. pe mai tarziu.