Ati auzit de Klaus Kenneth?
 

Cine a auzit de acest mare marturisitor crestin si i-a citit si cartea Doua milioane de km in cautarea adevarului,-il invit sa vina cu argumente,daca ii place de acest om si de aceasta carte sau nu;daca o considera importanta in contextul vremurilor de acum

Sunt cateva filme postate pe acest site:

http://video.crestinortodox.ro/tot/Klaus+Kenneth

Am fost si eu prezent la o conferinta, dar nu mi-a parut a fi un om patruns de duhul Ortodoxiei.

Mi-a parut ca nu a dezbracat intru totul haina protestantilor. Si cand spun asta ma refer la modul in care a sustinut conferinta. Poate nu sunt eu invatat cu acest mod si m-am grabit in afirmatii.

Citeste te rog cartea lui : Doua milioane de km in cautarea adevarului ,al carei epilog il poti citi de aici: http://unblogcrestin-ortodox.blogspo...kilometri.html
Cateva argumente: A fost botezat de parintele Sofronie,ucenicul Sfantului Siluan.Este bun prieten cu Rafail Noica,pe care,cu ocazia conferintei pe care ai postat-o,l-a vizitat si au stat impreuna de vorba trei zile,cate 10 ore/zi.Asta in conditiile in care Rafail Noica ,deocamdata nu primeste pe nimeni.

Eu am vazut un interviu cu Klaus Kenneth la Trinitas TV.
Si alte interviuri pe net.

Interviul de la Trinitas a fost exceptional,daca stie cineva unde il pot gasi.....Acolo face un rezumat foarte bun al cartii,si implicit a vietii lui agitate...

O recomand !
 

Am citit cartea Doua milioane de km in cautarea adevarului recent.E intr-adevar impresionant prin cate a putut trece omul acesta !
Eu cred ca e o carte importanta pentru cei in Vest, pentru ca el e unul dintre ei, si se pot raporta mai usor la el,si,prin el, apropia de Adevar.
Cat despre faptul ca destul de la sfarsitul cartii vorbeste despre Ortodoxie,cred ca pentru cei pentru care e scrisa cartea in primul rand,dupa parerea mea(adica cei care nu cred deloc,sau cum sunt majoritatea celor din Apus,cred ca e un Dumnezeu,undeva,dar mai mult nu vor,n-au timp sa aprofundeze) e in ordine.Mai ales ca arata foarte clar efectele "pozitive" ale practicarii Yoga si a altor practici orientale, care in Apus castiga popularitate pe zi ce trece!

Doamne ajuta !

Cartea lui s-a vandut foarte bine si in Grecia,deci intr-o tara ortodoxa,si cred ca si la noi s-a vandut cat de cat.
Mesajul lui care poate fi receptat si de catre ortodocsi este trairea lui autentica,lucru CARE NOUA NE LIPSESTE.Insa nimeni nu are taria sau discernamantul sa recunoasca acest lucru,si de asta multi nu-l pot aprecia la adevarata lui dimensiune.Ne ingropam in citate de peste tot,dar nu mai traim autentic....

Si eu am citit cartea in urma cu cativa ani buni... Stiu ca m-a impresionat foarte mult atunci si o consider un exemplu de viata a unui om care a dorit cu orice pret sa caute si sa gaseasca Adevarul...!

Ca sa nu ne ingropam in citate, cum spui, trebuie sa incercam sa le intelegem si sa le folosim ca intelepciune de viata, aplicandu-le in deciziile noastre de zi cu zi, de ora cu ora. Cine le foloseste doar ca minge in acest ping-pong verbal, nimic nu a facut. Fapte, nu vorbe!

Ma ierti,dar nu am inteles nimic din ce ai vrut sa spui.

Klaus Keneth - Doua milioane de kilometri in cautarea adevarului
 

Epilog: Nevoinţa de a deveni un creştin adevărat

Ce s-a petrecut între 2004 şi 2008? Prin rugăciunile şi dragostea părintelui meu duhovnicesc,Arhimandritul Zaharia,următorul Părintelui Sofronie,m-am simţit atras aşa de mult de manăstirea din Maldon,Essex,încât am ajuns să merg acolo şi de cinci ori pe an,împreună cu soţia mea.,Nikica.Ce ne atrăgea într-atât acolo?Ei bine,acolo am învăţat să adâncesc rugăciunea; nu doar Rugăciunea lui Iisus,pe care o începusem cu mulţi ani în urmă,ci o întreagă viaţă de rugăciune,care mi-a preschimbat treptat toată viaţa de zi cu zi într-o pomenire neîncetată a lui Hristos prin cugetarea la Numele Său şi chiar la moarte.Am descoperit că Rugăciunea lui Iisus e un fel de " bombă cu ceas",adică o dată ce ai început sa o lucrezi în chip nemincinos,la vremea socotită de Dumnezeu a fi potrivită se vor arăta roadele.Dar care îi sunt roadele?Ce s-a schimbat cu adevărat în viaţa mea?
Ascultarea,curăţia trupească,rezolvarea problemelor băneşti,nejudecarea altora,postirea şi multe altele...toate acestea izbutisem deja să le "fac", şi păreau atât de uşoare.Am aflat însă acum că toate aceste experienţe mi se dăruiseră doar din harul lui Dumnezeu,şi nu veniseră "de la sine",după voia mea.În cele din urmă,m-am încredinţat că Dumnezeu îi încearcă pe cei născuţi din nou şi pe cei convertiţi:pierdem după o vreme harul(undeva dupa doi sau patru ani) şi El vrea să vedem dacă Îl iubim cu adevărat,fără pretenţii,nu pentru darurile pe care ni le dă.Vă amintiţi capitolul despre "post"?Atunci îmi era aşa de uşor să-l ţin fiindca El -în chip cumva prorocesc-a dorit să-mi arate de pe atunci ce va mai fi apoi,după mulţi ani.Când am ajuns ortodox şi a trebuit să postesc în fiecare miercuri şi vineri,precum şi în patruzeci de zile înainte de Crăciun şi de Paşti,şi încă în alte posturi din timpul anului-am făcut o socoteală şi a ieşit că,cu totul,posteam mai bine de jumatate de an- am rămas şocat.Nu,nu se putea aştepta aşa ceva de la mine!Acum a început o luptă adevărată împotriva voii mele şi pentru a asculta de Hristos şi de Biserica Sa.Să-mi lepăd voia,după ce mă obişnuisem să o ascult vreme de 60 de ani,nu e ceva uşor pentru nimeni.Dar întrebarea era:Îl iubeam cu adevărat pe Dumnezeu?Îmi puteam dovedi acum dragostea prin înfrânarea de la ascultarea voii mele?Da,puteam.Puteam face la fel cu celelalte lucruri,pe care le voi numi pe numele lor- "patimi" ?În chip vădit,puteam;aveam putinţa de a-mi urma voia proprie-aşa cum a făcut Adam înainte de cădere-sau să o lepăd.Dar pâna şi gandul la cele ce vor urma nu era unul foarte plăcut : abia atunci când vrei să scapi de o patimă sau de vre-un nărav(gurmanderia în acest caz),îţi poţi da seama în ce măsură eşti "legat" de acesta.Ce descoperire cumplită!Să luam ,de pildă,televiziunea:mă obişnuisem şi socoteam ceva firesc şi de la sine înţeles să mă uit la ştiri,la sport(ce captivant!),la documentare sau la o grămadă de alte lucruri cu adevărat interesante.Dacă cineva mi-ar fi spus că într-o bună zi va trebui să le lepăd ,să le jertfesc pentru Dumnezeu,că întreaga lume a televiziunii este(aşa cum zice Evanghelia) "din lumea aceasta" şi că creştinii-deşi ,e adevărat ,trăiesc în lume-nu trăiesc după lume,n-aş fi putut primi.Acum,prin rugăciune zilnică şi regulată,am aflat că cuvintele rugăciunii m-au hrănit duhovniceşte şi m-au călăuzit,aducându-mă mai aproape de Mântuitorul meu-pe când televiziunea ,radioul şi presa sunt o hrană neduhovnicească,care mă înstrăinează de Dumnezeu.Îndreptăţirea mea,că trebuie să ştiu ce se întâmplă în lume,nu mai putea sta în picioare în faţa rugăciunii.După cum am zis,televiziunea şi mass-media sunt "interesante" - cuvânt care vine din latinescul "inter essere",adica "a fi parte dintr-un întreg".Şi mi-am pus întrebarea:Sunt eu creştin şi trăiesc în lume,dar nu mai fac parte din lumea aceasta sau fac parte din lume,hrănindu-mă cu scandaluri,crime,ştiri de senzaţie şi tragedia întregii lumi?Nu era atunci mai bine să mă rog pentru întreaga lume,să mijlocesc pentru victimile sale de zi cu zi,aşa cum făceau Sfântul Siluan şi Cuviosul Sofronie,şi aşa cum se face în rugăciunile Sfintei Liturghii?Aşa ceva ar arăta o adevărată dragoste pentru Dumnezeu şi pentru aproapele meu,căci Dumnezeu este cu adevărat în fratele meu şi sora mea.Aşa mi-aş putea dovedi dragostea către Dânsul.Dar ,din fericire,toate acestea-televiziunea,mâncarea ,voia proprie ş.a.-n-au trebuit să fie rupte cu sila de la mine,ci-o minune!-au căzut de la sine.Ca o încălţăminte care,atunci când creşti,nu ţi se mai potriveşte şi o arunci,la fel şi aceste lucruri lumeşti s-au îndepărtat de la mine ca ceva nefolositor.Şi mai uimitor lucru:chiar şi muzica,walkman-ul,CD-player-ul şo compunerea de cântece s-au "înecat" în rugăciune.Muzica a fost dintotdeauna viaţa mea şi- îndrăznesc să mă asemăn Părintelui Sofronie,ca pictor - era ultima redută a lumii în mine.Nicicând nu mi-aş fi închipuit că muzica ar putea să "cadă" de la mine într-o bună zi,şi încă aşa de lesne.Dar ,credeţi-mă: pacea lăuntrică dobândită prin înfrânarea de la "hrana lumii" a însemnat pentru mine o mare surpriză;înfânarea a fost urmată de pace şi a făcut loc rugăciunii pentru lume,chiar dacă este doar o mică,o foarte mică contribuţie la restaurarea fostului Adam ipostatic.
Aşa că ,pentru rugăciunile părintelui meu duhovnicesc şi prin strădaniile mele de a mă ruga zi de zi cu rugăciunile ortodoxe,dar şi cu rugaciuni "libere",pe care le-am învăţat de la "bisericile independente" şi de la protestanţii din Apus( care nu trebuie osândiţi când urmează aceluiaşi Stăpân),ca şi prin rugăciunea lui Iisus ,citirea şi traducerea unor scrieri duhovniceşti de mare însemnătate,prin luarea adesea parte la Liturghie şi împărtăşirea cu Sfintele Taine,prin multele convorbiri şi conferinţe de-a lungul întregii Europe,m-am "legat" de bunăvoie de Hristos.
Mă aşteaptă încă un drum lung.Uneori mă gândesc că nici n-am început încă să fiu creştin.Calea creştină dreptslăvitoare îmi pare ceva cu neputinţă,dar nu este nici o alternativă,aşa cum am dovedit în întreaga carte.Mesajul lui Hristos este atât de contrar ideilor lumii,atât de ciudat,încât nici o fiinţă omenească n-ar putea fi vreodată în stare să plăsmuiască asemenea idei.Pentru mine reprezintă dovada cea mai sigură că Iisus trebuie să fie Fiul lui Dumnezeu,cineva ce nu este din lumea aceasta!Să-I urmăm aşadar lui Hristos pe calea Sa pogorâtoare,în blândeţe şi smerenie-atat de inacceptabile pentru lume-pentru a ne înalţa cu El la veşnica slavă.Însă aceasta o vom cunoaşte doar în cea din urmă clipă a vieţii noastre pământeşti.
Cred cititorul poate înţelege cu uşurinţă că toate acestea stârnesc ura Satanei,care mă atacă mult mai mult decât în trecut.Diavolul Îl pizmuieşte pe Hristos şi vrea să mă aducă înapoi la el.Adesea,dărâmă ceea ce încerc eu să clădesc.Chiar şi atunci,cred că Dumnezeu îngăduie acestea- Dânsul fiind Stăpânul-pentru a mă încerca, a-mi vădi credinţa,ascultarea şi a-I arăta dragostea mea(cea puţină).Să înveţi deosebirea gândurilor Satanei şi a urzelilor sale,precum şi felul în care ne înrâureşte gândurile,se dovedeşte a fi o lucrare anevoioasă,în care nu poţi izbândi fără harul lui Dumnezeu.
Ştiu un singur lucru: deşi sunt cel mai rău dintre oameni,voi tânji necontenit după harul şi fiinţarea Sa.

Eu am inceput sa citesc cartea dar am renuntat.Mi s-a parut a fi mai mult o carte ''comerciala'' decat plina de invataminte crestine.
Imi cer iertare celor care au perceput-o in alt mod decat mine, poate judecata mea e nu e cea buna.

Cartea nu prezinta invataminte crestine,ci o traire autentica fata de Hristos,pe care noi nu o avem.Nu e deloc o carte comerciala,CI E O MARE CARTE.Te invata cum sa stai in relatie fata de Iisus ,cum sa Il cauti....Nu e o carte obisnuita,dar e ceea ce trebuie pentru aceste vremuri grele.Ai citit epilogul postat mai sus? Arata-mi ce nu este acolo invatatura crestina.....

Prefer '' Jurnalul convertirii'' al lui Danion Vasile - aceasta nu mi se pare a fi scrisa in stil protestant.

Vezi ca Danion Vasile traieste mari ispite in momentul de fata,e diferenta mare de traire de al Danion la Klaus Kenneth.Eu le-am citit pe amandoua,si Kenneth este net superior.

Bine spus, in momentul de fata. Oricum, unele pasaje din carte mi s-au parut de-a dreptul exagerate si n-am avut rabdare sa mai citesc cartea pana la final. Poate alta data.
Raman la Siluan Athonitul:)

Bine spui,numai ca nu scapi de Klaus kenneth! A fost botezat de parintele Sofronie,ucenicul Sfantului Siluan atonitul! Ei ce spui,exista o rudenie spirituala....

Si e prieten duhovnicesc cu Rafail Noica,fiu duhovnicesc al parintelui Sofronie,ucenicul Sfantului Siluan Atonitul

Exista dar diferenta e de la cer la pamant....

In felul asta nu sunt convinsa sa apreciez pe cineva. Voi incerca sa termin alta data cartea. Pana atunci, raman la lecturile mele.Si am atatea....

Nu stiu de ce faci comparatie cu alte lecturi...Si eu am citit foarte multe carti la viata mea si mai citesc.Subiectul era altul.Tu poti sa citesti ce vrei,eu vreau sa semnalez o carte folositoare si un mare om.Nu vreau sa te conving sa o citesti,ci vreau sa-i indemn pe cei insetati de adevar sa o citeasca.

Doua milioane de km in cautarea Adevarului
 

Nu stiu cati dintre voi a citit cartea,insa continui sa spun ca este o carte extraordinara ,de suflet.Din pacate,sunt mahnit fratilor......pentru ca ieri a aparut un atac virulent la adresa lui Klaus Kenneth pe blogul :http://blog.patermihail.ro/arhive/1113#more-1113
Fara sa vreau ii fac publicitate in plus,dar nu mai e nevoie ,ca articolul este preluat si de razbointrucuvant(site pe care eu il citesc zilnic) si de roncea.ro,si eu stiu mai de cine.
Sunt trist pentru ca nu ma asteptam ca o traire autentica sa fie infierata atat de puternic,fara argumente pertinente,de fapt sunt rauvoitoare si au girul unor oameni cu un cuvant in media ortodoxa.
Cel rau ii va insela si pe cei alesi,iata cum cuvintele Mantuitorului incep sa se implineasca in zilele noastre...

Editura Agnos-puteti cumpara cartea
 

Doua milioane kilometri în căutarea Adevărului
Klaus Kenneth 15,00RON

Marcat de o copilarie zbuciumata, lipsita de dragoste si plina de abuzuri, Klaus Kenneth, exclus de societate, porneste in cautarea dragostei si adevarului, pe un drum primejdios, presarat cu dezamagiri. Cautarea sa, pecetluita de ura si moarte, il poarta vreme de 12 ani prin toata lumea, si catre marile religii ale lumii, precum hinduismul, buddhismul sau islamul. Dar niciuna dintre ele, dupa cum nici ateismul, ocultismul, ezoterismul sau drogurile nu ii pot umple golul launtric. Abia intalnirea dramatica cu Dumnezeul cel Necunoscut, intr-o situatie limita, marcheaza inceputul unei preschimbari a vietii sale, o schimbare neasteptata, care capata un fagas final prin ajungerea "acasa", in Ortodoxie. Toate acestea sunt relatate de autor intr-un mod viu si captivant, fara a ascunde nimic.

http://www.agnos.ro/magazin/product_...gaaqa2biaoigl0

Ati auzit de kissus kennet?
 

Nu cine e? Ce a mai scris?

Klaus Kenneth - Două milioane de kilometri în căutarea adevărului
 

Nu a scris decat acea carte,dar este o carte cat o viata ;in rest viata lui in continuare este de mare intensitate si marturisitoare prin conferintele pe care le sustine in toate tarile ortodoxe.

Am citi cartea, mi-a placut, dar pe de alta parte, mi se par pertinente si observatiile facute pe blogul la care faci trimitere. Si mie mi s-a parut dubioase intamplarile care au avut loc in acea catedrala protestanta. De ceva timp( vreo 4 ani) incerc sa nu ma mai entuziasmez de nimeni si de nimic decat de Dumnezeu. Am ajuns la concluzia ca oamenii , oricat de sfinti ti s-ar parea, la un moment dat e posibil sa te dezamageasca, pt simplul fapt ca sunt...oameni. Singurele persoane care nu ma mai pot dezamagi sunt: Dumnezeu, Maica Domnului si sfintii care fac parte din Biserica triumfatoare( care au trecut in lumea dreptilor si nu mai pot gresi). In rest, pastrez o doza de retinere. Nu imi place sa fiu ,,fanul´´ nimanui, numai Dumnezeu e perfect, chiar si oameni cu viata imbunatatita au facut greseli. Da,pot sa admir pe cineva dintr-un anumit motiv( pt. o fapta buna savarsita, pt. felul cum vorbeste, pt. vocea pe care o are, pt. predici, pt. o carte buna scrisa ), dar sa fiu extaziata in fata unor ,,personalitati´´, asta nu! Pt. orice vedem bun la un om, Dumnezeu sa fie laudat mai mult, nu omul respectiv, ca el nu are asa multe merite cate ii atribuim noi.

Iti plac vorbele,dar nu recunosti autenticul.Nu trebuie sa vorbesti mult,trebuie sa traiesti.

un interviu
 

În aceşti 25 de ani de când eşti ortodox, nu ai avut dezamăgiri vizavi de Ortodoxie?

Nu! Eu am fost mereu un mare aventurier, iar Ortodoxia este cea mai mare aventură! Să descopăr mereu ce este ea şi ce îmi mai lipseşte mie, citindu-i pe Sfinţii Părinţi, este o permanentă provocare!

Restul il puteti citi aici:
http://paulsiladi.wordpress.com/2010...h-un-interviu/

Este minunat acest OM...!

L-am vazut la Trinitas TV.
El are ravna ,si despre asta spune par.Serafim Rose ,ravna asta e caracteristica celor care au trecut la ortodoxie.
Totusi mi s-a parut prea sincer ,prea si-a dezgolit viata ,eu cred ca nu era necesar sa spuna atatea intimitati pentru a arata care au fast cauzele ce l-au adus la ortodoxie.
Prefer ispitele lui Danion care arata ca Dumnezeu il incearca si cel rau invidiaza lucrarea lui Dumnezeu in el ,ceea ce poate si noi am trait vreodata.

Klaus Kenneth este si un test.Daca ai aceste preferinte,inseamna ca intelegi gresit.Se pare ca Danion vrea sa se rupa de BOR.
Klaus Kenneth ,un mare ortodox...am sa aduc argumente permanent,pentru cei care vor,care il resping -problema lor,dar nu stiu sa inteleaga.Imi pare rau ,Anita.

Eu personal vad ortodoxia altfel ,ca un drum pe calea cea ingusta ,fara sa te abati de la carare.
Trairi sa avem in biserica ,la sfanta Liturghie.
Sa ne rugam cu durere sa fim asculatati de Maica Domnului ,de sfinti ,de Domnul Hristos.
El e asa deoarece asta e cliseul occidental ,conferinte ,reclame.Ei asa au fost crescuti in spiritul asta

Te inseli,Klaus Kenneth nu este genul pe care il descrii.Eu nu fac aici comparatii cu sfinti,nu e vorba de cinstirea sfintilor aici,te abati de la subiect.Nu am spus sa te rogi lui Klaus Kenneth!
Doar sa deschizi urechile si ochii si sa auzi si sa vezi marturia crestina a unui mare traitor.
Nu o da pe sentimentalisme si te abate de la subiect.Daca tot critici,adu argumente din ceea ce a spus sau a scris.

Cu disclaimerul ca eu inca nu am citit cartea asta:
Dat fiind faptul ca omul descrie in ea o experienta personala a convertirii lui, mi se pare firesc ca nu toti oameni se vor regasi in ea si asta dintr-un motiv foarte simplu: nu toti oamenii au avut acea experienta si acele cautari, acelasi background cultural si aceeasi iesire salvatoare. Asta nu inseamna ca, neavand afinitate cu experienta lui, unii ii neaga ortodoxia sau ceva dar pur si simplu, eu recunosc din start ca, netraind niciodata intr-un mediu protestant, nefiind manata in lupta in chiar atatea cautari, n-as putea-o intelege in felul in care o intelege cineva care a trait experiente similare cu ale lui Kenneth.

Dar nu vad de ce ar fi asta o problema si-un motiv sa ma critice cineva, in fond Dumnezeu vorbeste tuturor felurilor de oameni intr-un limbaj pe care acestia il pot intelege. Nu ma pot decat bucura pentru Danion si pentru Kenneth, ca au gasit Calea si ca au aratat-o si altora care aveau nevoie. Eu cred ca in ortodoxie ne regasim toti, ortodocsii, indiferent de barierele culturale, dar modul in care am ajuns acasa poate sa varieze. Mie nici Danion nu-mi spune foarte multe si nu ma omor dupa stilul in care scrie, asa, fresh si dezinhibat, dar sunt multi la care el ajunge in felul asta, cu stilul asta, asa cum Savatie a ajuns la altii si asa mai departe.

Daca nu faci click / nu te identifici cu ceva nu inseamna neaparat ca si critici acel lucru.

Si in Vest oamenii chiar au nevoie de dezvaluiri sincere, brutal de sincere, pentru ca, dupa parerea mea, ei sunt de mici mult mai dezinhibati si deschisi (si spre rele, dar poate ca si spre bune) si ei pot intelege modul asta de cautare si de traire, pentru ca ei chiar cauta.. de-asta incearca totul, experimenteaza totul, sunt flamanzi de senzatii, ei chiar cauta. [ Eu n-as spune ca ortodoxia e o aventura! cu atata entuziasm, si nici n-as zice ca a citi Sfintii Parinti si a-mi gasi lipsuri, prin prisma scrierilor lor, e o provocare! tot cu entuziasm :) nu zic ca e rau sa o vezi ca pe o aventura, pur si simplu am alt mod de raportare la ea]

Acu sa nu te superi Danut ca am scris atata desi n-am citit cartea, dar nu e obligatoriu ca tuturor sa ne placa un lucru chiar si atunci cand Adevarul e acelasi (exemplu concret: unora ne plac duhovnicii mai blanzi, altora, cei mai aspri, si ambii au si impartasesc acelasi Adevar). Probabil ca multora dintre cei care au crescut cu Inger Ingrasul meu, invatat de la bunica, si cu experienta catorva Liturghii ortodoxe in frageda copilarie, chiar rare dar care si-au lasat amprenta, ne-ar fi greu sa zicem "cartea asta a fost scrisa pentru mine". Dar asta nu inseamna ca aceasta carte nu e buna si ca nu a fost scrisa pentru ceilalti care nu au avut privilegiul asta, al bunicii si al Ingerasului si al Liturghiei.

Nu critic ,dar eu prefer cartile duhovnicesti din care invat cate ceva.
Uite ce am gasit azi pe internet ,eu cred ca are dreptate :
http://vlad-mihai.blogspot.com/2010/...pre-klaus.html
Asta spunea par.Serafim ,despre ravna celor convertiti dar nu mai tin minte ce spunea despre noi cei nascuti si crescuti in ortodoxie ,poate ai citit undeva ,stiu ca facea o diferenta.

CE SPUNE KENNETH DESPRE PARINTELE SOFRONIE

De ce părintele Sofronie a fost mai impresionant decât toţi ceilalţi ortodocşi pe care i-ai cunoscut? Ce îl făcea special?

Dragostea şi umorul său. Arta sa de a se coborî la nivelul meu. Există mulţi preoţi, în toate religiile, care ridică ştacheta foarte sus şi atunci e nevoie de un efort mare din partea ta ca să poţi ajunge la ei. Şi fac un lucru greşit, pentru că Hristos S-a coborât El Însuşi la nivelul nostru.

Iar părintele Sofronie putea intra în mod desăvârşit în fiecare om, ştia cine e omul din faţa lui şi ştiu sigur că fiecare persoană era transparentă pentru el. Vedea totul, la toţi! Cu siguranţă, ştia că într-o zi mă voi afla aici şi atunci a ştiut să-mi dea lucrurile de care aveam nevoie pentru asta. Şi, pentru că cel mai important lucru este iubirea şi abia pe urmă teologia, care vine mai târziu, m-a umflat, m-a umplut de iubire!

Părintele Sofronie vedea totul, la fiecare om, dar niciodată nu a spus nimic dacă nu a fost întrebat. Şi aceasta e o mare înţelepciune, pentru că ceilalţi mereu vor să dăscălească! Părintele Sofronie, însă, voia să conducă spre Împărăţia lui Dumnezeu.

Eu nu il prefer pe Danion ,nu am citit cartile lui si nici la conferinte nu am fost ,dar aceste ispite de care vorbesti sunt foarte mari cand incepi sa marturisesti public.

Asta e minunat,ca desi Klaus Kenneth conferentiaza,nu a avut inselari de genul pe care le are Danion.Oricum ,Kenneth traieste mult mai profund ,si intelege mult mai mult ortodoxia.

fragment din cartea Calator pe pamant romanesc
 

Fă-ne să înţelegem un lucru… De ce ai ales tocmai Ortodoxia ca mod de viaţă în Hristos? L-ai cunoscut pe Hristos în protestantism. Nu era mai simplă varianta aceasta de „mântuire” protestantă? De ce ai ales o cale din aceasta, mai „masochistă”, în care Hristos vrea totul, când era mult mai simplu să mergi pe mâna celor care declară sus şi tare că „Hristos ne iubeşte şi suntem mântuiţi!” Ce i-a lipsit protestantismului?

Am simţit foarte repede că protestantismul e superficial. Dacă măcar un pic ţi-e inima sensibilă, atunci imediat observi că e ceva putred, că ceva lipseşte acolo. Acesta e un lucru pe care îl simţi în primul rând.
În al doilea rând, îi vezi pe pastorii lor care predică despre faptul că trebuie să faci ceva, dar ei înşişi nu fac… Cunosc pastori care au maşini de lux, trăiesc în vile mari şi beau cel mai bun vin, în vreme ce Hristos a venit pe un măgar.
De îndată ce protestanţii simt că vine un moment în care trebuie să se nevoiască puţin, ei îl refuză, spunând că sunt deja mântuiţi. Şi, astfel, nu e greu de văzut că nu sunt altceva decât ouă putrede acolo. Şi pastorii şi poporul, masele, cu toţii. Mi se întâmplă şi astăzi să vină mulţi protestanţi la mine - pentru că trăiesc şi lucrez într-o lume protestantă -, protestanţi care simt şi ei lucrurile acestea şi care mă întreabă ce altă soluţie există. Iar dintre aceştia, destul de mulţi au deveni ortodocşi, iar unii dintre ei chiar au intrat în mănăstire, fiind călugări şi măicuţe.

Pai cu tot respectul, acest al doilea rand nu e valabil pentru ca si in ortodoxie se va lovi de lucrurile astea.. daca nu a facut-o deja.
Pe mine nu ma intereseaza luxul preotilor, dar pe altii da, si pe aia pe care i-a deranjat luxul pastorilor in mod special.

Ai rabdare ,a sesizat si lucruri rele din ortodoxie,-dar de aici nu mai pleaca,e ortodox de 25 ani.
Am sa le postez tot aici.