Parintele Galeriu
 

Părintele Galeriu mergea prin lume trăgând după sine un imens năvod. Peştii intrau de bună voie în el, de dragul părintelui. Şi erau de toate felurile: catolici, sectari, yoghini, masoni, atei, „jidani”, securişti, oameni de mare cultură, intelectuali, dar şi oameni simpli, muncitori, ţărani. Pe toţi îi iubea, pe toţi îi dorea în plasa sa - Biserica. Şi, cu dragostea şi înţelegerea sa, a reuşit să-i aducă pe mulţi. Nedelimitându-se de nimeni, cuprinzându-i pe toţi. Nu spunându-le că toate sunt bune, ci arătându-le, mai degrabă, că locul în care se aflau ei era doar un început.
Bineînţeles că asta pe mulţi îi smintea. Dar oare nu aşa făcuse şi Domnul?
În felul acesta a înţeles să iubească Ortodoxia şi în felul ăsta a apărat-o: slujindu-şi semenii.

M-am gândit mult cu privire la duhovnicii care ne-au format. Am putea spune că fiecare mare duhovnic a format o şcoală de gândire. Iar uneori diferenţele între aceste şcoli sunt foarte mari. Într-un fel vorbesc ucenicii Părintelui Galeriu, într-un fel cei ai Părintelui Arsenie Boca, într-un fel ai Părintelui Teofil, Arsenie Papacioc sau Iustin Pârvu. Uneori sunt deosebiri radicale. Mă gândesc, totuşi, că probabil aceste deosebiri, divergenţe, apar mai degrabă între noi, fiii lor duhovniceşti, şi nu au apărut între ei. Sunt situaţii în care unii dintre noi aproape îl anatematizează pe Părintele Stăniloae, de exemplu, ca neconform cu Sfinţii Părinţi. Deşi nimeni nu i-a studiat şi tradus mai bine.

Ortodoxia este sobornicească. Noi nu credem în infailibilitatea nici măcar a sfinţilor, luaţi singular. Noi credem în adevărurile exprimate în sinoade.

Ce soluţie găsim pentru a scăpa de aceste divergenţe?

Ai citit teza lui de doctorat?

http://dl.dropbox.com/u/17008913/Jer...scumparare.zip

Mulţumesc, am citit-o, însă în urmă cu mulţi ani. Ar fi bine să o reiau.
Din păcate, nu s-au publicat multe cărţi avându-l ca autor, însă sunt la îndemână predicile pe net, atât audio cât şi text.

Predicile lui cred că le au toţi ortodocşii internauţi şi nu numai. Dar puţină lume a citit cartea de mai sus, spun asta pentru că mi-a fost foarte greu să o găsesc pentru împrumut, după multă vreme, la o mănăstire. Cînd m-a sunat soţia să-mi spună că a găsit-o la un anticariat am considerat-o aproape o minune...

Am scanat-o pentru voi, căci mă îndoiesc de faptul că o veţi întîlni la vreun raft. Apoi am convertit-o în format .doc pentru uşurinţa căutării unor cuvinte-cheie care v-ar putea interesa. Scuze pentru greşelile pe care le-a făcut programul, care pot fi trecute cu vederea sau corectate de către cine are atîta răbdare.

Am citit-o de două ori şi mă mir că nimeni nu vorbeşte despre această lucrare. Am întîlnit un preot care şi-a dat doctoratul avînd ca referinţă "Jertfă şi Răscumpărare". Mi-am propus să o recitesc din nou în viitor.

Sper că v-am atras atenţia asupra acestei cărţi. Îi fac reclamă ori de cîte ori am ocazia.

Mie sigur mi-ai atras atenţia şi o voi reciti îndată ce voi găsi timp. Ar fi tare bine dacă s-ar reedita.
Nu am reuşit să accesez link-ul. Probabil din cauza antivirusului. Încearcă să o uploadezi şi pe arhiva-ortodoxă

În completare la problema ridicată mai sus, cu privire la diverenţele între duhovnicii de care ne-am lăsat formaţi, mi se pare potrivit acest citat:
”Şi spun aceasta, că fiecare dintre voi zice: Eu sunt al lui Pavel, iar eu sunt al lui Apollo, iar eu sunt al lui Chefa, iar eu sunt al lui Hristos! Oare s-a împărţit Hristos?” (I Corinten 12,13)

Ati sesizat foarte bine ca in ortodoxia noastra, dar nu numai, exista mai multe scoli. Diferentele intre ele sunt date de pozitionarea maestrului, adica a parintelui fondator. In mare exista cam trei poziti distincte: cea de aparator al Ortodoxiei, cea de pescar al Ortodoxiei si cea de mijloc, intre cele doua. Ca sa exemplific, scoala parintelui Cleopa se centreaza pe apararea Ortodoxiei, cea a parintelui Galeriu pe pescuirea cat mai multor adepti catre Ortodoxie, iar cea a parintelui Staniloaie se concentreaza pe ambele deopotriva. Sigur, se pot face excese in toate trei scolile. S-ar putea spune ca excesele dintr-o parte ar compensa excesele din cealalta, dar nu e chiar asa de simplu. Apararea pune foarte mare pret pe corectitudine, pescuirea pe bunatate. Ele sunt si trasaturi ale fondatorului, parintele Cleopa fiind foarte corect si, implicit, sever, pe cand parintele Galeriu era bunatatea intruchipata. Iar parintele Staniloaie avea un echilibru foarte fin intre corectitudine si bunatate, totusi, parca, cu mic avantaj pentru ultima. Problema, insa, eu o vad altfel: care e tendinta? care dintre scoli are viitor? si care va disparea incet, incet? Si concluzia mea este ca scoala parintelui Cleopa se va dezvolta impetuos, cea a parintelui Galeriu va sucomba, iar cea a parintelui Staniloaie se va diminua ca importanta. Aparatorii vor prelua conducerea, pentru ca e mai simplu sa lovesti in altul decat sa-l atragi prin bunatate. Prima atitudine iti lasa ego-ul neschimbat, ba chiar ti-l umfla, ca te simti mai sus decat sectarul, mai indreptatit decat el, poti ramane sarcastic, tafnos, dascalitor, pe cand ultima pretinde o imbunatatire a ta mai intai ca sa poti sa fii bun mai apoi cu altul. Dar nu e numai asta. Mai urmeaza si semnele sfarsitului care se vor tot inmulti de aci incolo si care vor face ca fiecare confesiune sa declare ca ea este RAMASITA, Biserica cea adevarata, singura necazuta, unica detinatoare a adevarului, harului si mantuirii. Lupta va deveni pe fata si va lua amploare si proportii teribile, fiecare vazand in vecinul nu pe aproapele, ci pe satana. Nu se va mai pune problema cum sa-mi ajut vecinul, ci cum sa ma pazesc de vecinul, iar mai apoi, cum sa moara capra vecinului, si la urma cum sa moara chiar ... vecinul. Aceasta tendinta incerc din rasputeri s-o stavilesc, insa, sunt constient ca ea nu mai poate fi oprita. Dumnezeu cu mila.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Dropbox este un sait banat de companii (ca şi http://s4.transfer.ro), deoarece stochează fişiere mari şi "le rupe banda". Dacă ieşi printr-un proxy, ai toate şansele să fie filtrată această adresă.

Îţi pot trimite pe privat cartea în format .doc.

Serile trecute am avut prilejul de a asculta, la radio trinitas, cateva fragmente din coferintele tinute de parintele Galeriu. Un adevarat teolog cu o finete extraordinara in ceea ce priveste diferenta dar si complementaritatea dintre psihanaliza si dreapta credinta.

Canonul Părintelui Galeriu
 

Părintele spovedea seara târziu, uneori până la ora 1 din noapte. Atmosfera era... dumnezeiască. După ce dădea dezlegările, spunea către toţi:
1. Iubiţi Biserica (participaţi la Liturghie şi la celelalte slujbe)
2. Rugaţi-vă: dimineaţa, seara, la mese şi rugăciunea de toată ziua (a lui Iisus)
3. Gustaţi zilnic măcar puţin din scrierile sfinte (Sfânta Scriptură, Sfinţii Părinţi)
4. Cu lumea să păstraţi legătură divină, nu păgână (nu păcătoasă)