Teoria ca teoria..dar practica ne omoara.

Bun, si totusi cand cineva incalca Sabathul?
Cum capata iertarea?

O primieste automat, fara sa-si bata capu, o primeste daca rosteste printre dinti un "Doamne imi pare rau" (pana data viitoare), trebuie sa-si marturiseasca pacatul in fata adunarii, cum?

Ce certitudine are ca este iertat?

Si de ce a "gati" niste boabe de grau este ok, dar a pune pe foc niste friptura nu?
Sa zicem ca nu aprinde focul - il cheama pe vecinul ortodox sa faca asta ( se practica: eu patron nu muncesc in Sabath, dar am angajati ortodocsi care fac asta).

Ho, hoo, uşurel, ce te-ai ambalat aşa? N-am făcut nicio confuzie, am răspuns doar în aceeaşi notă.

De fapt e vorba de dezlegări, "de păcat" am adăugat eu. Nu te face că nu ştii, în Biserica Ortodoxă există şi asemenea dezlegări şi canoane.

Prea te ambalezi iarăşi şi o să-ţi cauzeze... N-am acuzat nimic, am spus doar despre noi că nu avem "penitenţe, indulgenţe, dezlegări la păcat, ori acatiste". Şi acesta e adevărul, nimic mai mult! Încearcă să te calmezi...

Când cineva calcă sabatul în mod conştient şi repetat este pus sub disciplina Bisericii, ea (Biserica) neputând rămâne [sute de ani:30:] cu acest păcat.

Certitudinea făgăduinţelor lui Dumnezeu din Cuvântul Său:

"Cel ce îşi ascunde păcatele lui nu propăşeşte, iar cel ce le mărturiseşte şi se lasă de ele va fi miluit." (Pilde 28,13 - versiunea ortodoxă)

"Întru El avem răscumpărarea prin sângele Lui şi iertarea păcatelor, după bogăţia harului Lui," (Efes. 1,7 - versiunea ortodoxă)

Mai întâi de toate, ucenicii nu au gătit grâul, ci l-au mâncat ca atare. Apoi, a mânca nu este păcat, chiar dacă aceasta presupune spălarea ori încălzirea alimentelor. Nu confunda adventiştii cu evreii din vremea Domnului Hristos, ei nu au nevoie de vecini ca să-şi încălzească mâncarea.

Extraordinar! Cata lipsa de caracter!
Imi spui acum ca tu ai facut doar o afirmatie generala cu privire la ceea ce credeti voi, o afirmatie inocenta si o dezvaluire a credintei tale "extraordinare"!

De ce intorci afirmatia smulgand-o din context?
De ce inseli? De ce minti? Omule, de ce minti?

Spui ca nu ai acuzat nimic cand tocmai contextul in care ai facut afirmatia era unul conflictual intre parerea ta si cea a lui Alin.
Unul ca tine vorbeste despre Dumnezeu?

De ce inseli oamenii?
De ce te prefaci ca nu observi problema, de ce o eviti? Si mai ales, DE CE INCERCI SA ABATI ATENTIA LUI ALIN de la miezul problemei pe care el il intuieste foarte bine? Vrei cumva sa-l inseli si pe el?
Te conjur, recunoaste ca inainte de a manca graul, UCENICII L-AU CULES, asemenea acelui evreu din vechime care a strans lemne in ziua de odihna!!

De ce incerci tot timpul sa ascunzi problema si sa "furi" textul Scripturii IGNORANDU-L?

Asa ti-ai facut studiul in cei 8 ani de zile? Fugind de textul Scripturii?

In ce fel se face marturisirea pacatelor la dvs. in biserica? Cred ca v-am mai intrebat o data si ati raspuns: unul altuia ca in Biblie, dar nu imi aduc aminte daca v-am cerut mai detaliat, adica fiecare se marturiseste cui mai exact? Prietenului? Sotului/sotiei? Sau unuia dintre pastori, sau?...
Multumesc de raspuns.

Voi ati incercat sa mancati grau direct de pe camp? Trebuie sa fi fost morti de foame!!

.................

Prietene, eşti chinuit rău... În 5 minute ai lansat 9 "de ce"-uri! Încearcă totuşi să te calmezi şi vei vedea lucrurile mai limpede...

Păi ce-ai fi vrut să-l mănânce cu paie, cu rădăcini şi cu pământ cu tot?:21: De ce eşti absurd? Puteau la fel de bine să smulgă două mere din pom, să le şteargă de praf şi să le mănânce, fără a călca sabatul.

Nu e deloc "asemenea"! Acel evreu nu a strâns lemne ca să le mănânce:21:, ci ca să gătească, deci o lucrare interzisă în ziua sabatului.

Se pare că cel ce nu [vrea a] înţelege eşti chiar tu! Nu ai reuşit încă să înţelegi principiul care stă la baza păzirii sabatului. Nu ai înţeles că Hristos a venit să corecteze înţelegerea greşită şi formală a păzirii sabatului. Problema nu se pune de "ce nu ai voie să faci" în sabat, ci ceea ce trebuie să faci. Şi El ne învaţă că în sabat poţi mânca, poţi să-ţi scoţi oaia căzută în groapă, poţi şi trebuie să aduci aduci alinare (spirituală şi fizică) semenilor şi mai ales să te bucuri de părtăşia cu Creatorul tău şi cu fraţii.

În primul rând, mărturisirea păcatelor se face înaintea lui Dumnezeu, aşa cum cere în sute de locuri Scriptura. Apoi, păcatele publice se mărturisesc în public, iar păcatul făcut împotriva fratelui meu îl mărturisesc lui şi-mi cer iertare. Nu-l mărturisesc pastorului, căci nici acesta nu-mi mărturiseşte păcatele lui săvârşite împotriva altuia. Această "mărturisire" este în perfectă armonie cu spiritul Evangheliei. Spovedania este doar o încercare de amăgire a conştiinţei şi o încărcare inutilă a preotului cu nişte păcate ce trebuiau de mult mărturisite Domnului şi părăsite imediat. Cum se respectă aici principiul evanghelic al mărturisirii "unul altuia"? Spovedania este doar într-un singur sens:58: