Eu cred ca ceea ce spui e problema cuiva care nu cunoaste un lucru (in acest caz inatatura ortodoxa) si nu are un reper cand cineva ii spune ceva despre acel lucru. Pentru un ortodox reperul e invatatura Bisericii, ceea ce spune Biserica, pentru tine reperul este ceea ce crezi sau simti tu.

Pare un pas firesc, urmatorul nivel, dupa persiflarea userilor sa urmeze blasfemierea numelui Domnului.

Lumina este lumina harului. Asa cum spunea Sf. Srafim de Sarov scopul vietii este dobandirea harului si pastrarea lui. Prin rugaciune, post, milostenie, etc. Dar numai cei mai induhovniciti (sfintii) pot ajunge la trepte mai inalte, cum ajusese si Sfantul Serafim sau Sfantul Paisie Aghioritul. http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ste-80927.html

Iar Domnul arata adevarul prin minuni, la fel cum a facut si Iisus.

nu simti nimic atunci cand te impartasesti su Sfintele Taine, pentru ca nu crezi si nici nu il iubesti pe Dumnezeu. Cand saruti o fata pe care o iubesti, nu ai cum sa nu simti nimic. Cand saruti o fata pe care nu o iubesti, intradevar, nu simti nimic.
ps: si budistii se roaga, poate chiar mai mult decat o fac multi dintre noi, dar la ce folosc rugaciunile lor?

Da, dar la fel poate face si satana.
Se preface in inger de lumina.

din contra. este prea mare lucrul ala daca il vezi cu adevarat ca sa te apropii de el ca de ciorba. cu mare frica si cutremur, cand il vezi in puterea lui.
si cu mare pedeapsa cand te apropii de el cu nebagare de seama.

m-am impartasit o data fara bagare de seama si 40 de zile m-a ars pieptul, parca aveam un carbune incins acolo, un foc mocnit care nu inceta orice faceam, si asta pentru ca nu ma pregatisem corect.

cat despre ce este in impartasire, fiecare cu experientele lui; harul descopera fiecaruia cu totul altceva, fiecare cu nevoile lui duhovnicesti.

Zice o vedenie atat de frumos.
Un monah a visat intr-o noapte o multime foarte mare de calugari, toti intr-o mocirla mare de tot, toti murdari si mergand inainte, fara sa isi dea seama de ei.
Undeva langa ei, inafara mocirlei era un loc frumos pe care incepea un drum catre un munte de unde iesea o lumina puternica.
Lumina asta era vazuta de unii dintre monahi insa ei o vedeau si se intorceau la loc la mocirla lor.
Altii insa o vedeau, si incercau sa iasa din mlastina, ieseau pe tapsan si mergeau spre lumina de pe munte.

Morala este extrem de simpla.
Toti suntem ca monahii murdari si morti.
Doar cei care vad lumina cu adevarat, dupa vorba Sfantului Ignatie Briancianinov, sunt calauziti de lumina, care incepe usor usor sa se arate vazut nevoitorului si sa-l calauzeasca.

Nu ai nevoie de trepte inalte. Lumina este intotdeauna langa tine, si este usor de obtinut. Mult mult mai usor decat crezi.

Problema luminii este ca noi nu putem sa o ducem si sa o asumam in starea de pacat, patima si murdarie in care suntem.

De aceea lumina vine pedagogic si se arata si te curateste de tot raul pentru a putea sa primesti si sa te unesti in deplina simtire cu lumina, pentru a nu te arde in pacatele si rautatile si gandurile tale rele.

Nu mai visa la nevointe inalte. Aceia au facut lucruri peste putere, insa si noi putem face multe lucruri la nivelul nostru.

Lumina nu este ceva inaccesibil, este extrem de aproape de fiecare, la indemana fiecaruia, si asta este marele secret, sa gasesti calea corecta de obtinere, dar si de pastrare a luminii.

Cuviosul Iosif Isihastul isi povatuia ucenicii 2 lucruri: pastrati randuiala pentru a dobandi lumina si neraspandirea pentru pastrarea ei.

Cel putin eu am o definitie personala si un filtru critic asupra unei probleme, o constructie personala mentala si nu am ingurgitat pe de rost o notiune cum fac altii. Si contine elementele esentiale ale notiunii respective.

Din nou, despre impartasire este problema mea personala, insa incerc sa fiu in buna randuiala pe partea asta, ma spovedesc si IMI MARTURIESC GANDURILE destul de curat duhovnicului, oricare ar fi acelea. Este mai important lucrul asta dpdv duhovniceste decat impartasirea, daca tot vrei sa afli starea mea duhovniceasca si raportul meu cu duhovnicul.

Legat de puterea rugaciunii, eu cred ca fiecare rugaciune a noastra esta intarita de rugaciunea multor Sfinti si a Maicii Domnului care intaresc rugaciunile noastre nevrednice care cu mare greutate ajung la Dumnezeu pentru ca suntem rai.
Nu iti mai fa vise asupra "puterii" rugaciunii tale sau a vreunuia dintre noi, eu cel putin nu imi fac vise, si cred in comuniunea de rugaciune a pamantului si a cerului si nu intr-un individualism arogant si orgolios al rugaciunii.

Bine, si daca rugaciunea mea a fost primita este cu totul fara de valoare, pentru ca eu doar am zis o vorba, faptuitorul real este HRISTOS.

Fa-ti socotelile corecte asupra pozitiei tale in fata lui Dumnezeu si fata de rugaciune.

Ce suntem noi? Cu adevarat daca tragem linie suntem fiinte care trebuie sa ne bucuram de lumina lui Dumnezeu, de creatie si sa slavim pe Creator.
Restul cu minuni si vedenii si profetii si daruri, vor disparea in veac. Atunci vei ramane in lumina lui Dumnezeu, in comuniunea cu sfintii slavindu-L pe Dumnezeu. Asta este starea finala, fara virgule suplimentare in minte legate de vrednicii false.

Din nou, extinzi ce zic si completezi in plus pentru a avea motive de a ma "combate", tiparul tau obisnuit; nu te poti abtine sa-i mai pui in carca interlocutorului virgule de care nu este vinovat.


Ma uit sa-ti raspund la acuzatii, pentru ca de fapt sunt o lista de acuzatii
"tu le-ai experimentat plenar pe ambele si poti sa-ti dai cu parerea.."
"Nici macar nu poti recunoaste cand a fost ultima data."
" fapt logica e alta, prin impartasire nu simti nimic (ca"
"pare ca la tine se termina inca inainte de a incepe :)"

Asta este problema caracterului tau: ESTE ACUZATOR prin definitie.

Tiparul tau de gandire este unul simplu: gasesti o virgula, o extinzi si acuzi, invinovatesti omul imediat de ceva de care nu este chiar vinovat, inventezi o vina falsa, o acuzatie pe care omul trebuie sa o suporte.

Sunt tare curios care este meseria ta, pentru ca asta pare un tipar de logica dobandit poate si ca defect profesional, printr-un tipar "vezi daca ai facut asta, esti vinovat de ....". Adica extinzi tiparul asta in tot ce faci in viata ta.

Nu pot sa raspund la ce zici si cred ca si forumul nu are sens sa iti raspunda VESNICULUI ACUZATOR... nu pare o discutie, este o insiruire de acuzatii, invinovatiri, mai mult o ancheta decat un dialog sau o polemica.

Daca era un dialog iti raspundeam la fiecare punct detaliat.

nu putini au fost cei care chiar l-au vazut pe Hristos in Sfantul Potir atunci cand s-au impartasit cu Sfintele Taine. Dumnezeu se arata la cei care merita!
ps: din pacate, eu NU fac parte din acesta categorie de persoane. Sunt un MARE pacatos

mai multa grija pe viitor

aici nu am inteles la ce te-ai referit. Cum adica, CE ESTE IN IMPARTASIRE?!