Citat:
În prealabil postat de Eugen7
(Post 476946)
Cu placere Fani71.
Personal imbratisez interpretarea patristica alegorica conform careia in acest context mancatul se referea la hrana spirituala contemplativa (Sfantul Ioan Damaschin - Dogmatica.) al carei efect era cunoasterea lui Dumnezeu din creatie...
Personal nu sunt de acord cu aceata viziune expusa, motivele fiind multiple. Pe de o parte avem Sfanta Scriptura care afirma inechivoc: "iar la inviere, caci va fi invierea, nu se mai insoara si nici nu se mai marita ci vor vietui precum ingerii din ceruri"... ceea in primul rand face referire la faptul ca nu se vor mai exista relatii maritale (ci doar Bisericesti duhovnicesti de tip agape), deci implicit activitatea sexuala aferenta casatoriei nu va mai fi nici necesara, nici dorita... si nici cu putinta.
Din punct de vedere al placerii sezoriale aferente activitatii sexuale, caci despre aceasta este vorba... pai si in lumea noastra actuala cand gasim un mod de a ne satisface placerea la un nivel mai mare, renuntam la cele anterioare care devin nesatisfacatoare... cu atat mai mult atunci, cand placerea duhovniceasca ne va covarsi, cand dragostea duhovniceasca ne va covarsi... nu ne vom mai uita la "infimele" placeri senzoriale, in sensul ca nu le va mai dori nimeni. De aceea consider ca nimeni din cei ce vor trai intru Hristos in cerul cel nou si pamantu cel nou nu va mai dori acestea... nu in sensul ca sunt rele in sine (asa cum gresit cugeta unii) ci pentru ca nu mai este nevoie de ele, nu mai sunt folositoare... caci "cand eram copil gandeam ca un copil vorbeam ca un copil doream ca un copil, cam ajuns barbat am lepadat cele ale copilului"... la fel si la batrenete si sunt de parere: cu atat mai mult la inviere cu trup pnevmatizat nu vor mai fi activitati sexuale firesti. De remarcat ca in cazul copilului si al batranului nu exista actitvate sexuala aferenta atat din punct de vedere fiziologic cat si volitiv...
Sunt de parere ca oamenii cu trupurile inviate transfigurate isi vor impartasi dragostea duhovniceasca de tip agape (fara eros) ce va implica, imbratisari, mangaieri, saraturi... tandrete. Desigur sunt de parere ca va fi si o implicare senzoriala insa induhovnicita pnevmatizata, caci Hristos Iisus a mancat miere si peste, a cerut Sfintilor Apostoli sa il atinga, sa il pipaie... evident si Domnul simtind gustul dulce al mierii, gustul specific al pestelui... si atingerea si imbratisarea plina de dragoste frateasca a Sfintilor Sai Apostoli (caci este posibil s-l fi atins din moment ce EL isusi a indemnat sa fie pipait, atat pe cei 10 Apostoli cat si pe Sfantul Apostol Toma... )
Doamne ajuta.
|
Suna convingator ceea ce scrii. O sa mai cuget si citesc.
Problema interpretarii pur alegorice este: pana unde mergem? Totusi, revelatia iudaica este revelatia lui Dumnezeu in istorie. Daca incepem sa interpretam doar alegoric scripturile, atunci este greu sa ne mai oprim si ajungem la interpretarile careneaga sensul literal cand acesta nu ne mai convine noua, pentru ca nu corespunde cu mentalitatea noastra actuala. Dar asta este alta problema.
Citind ultimul pasaj al mesajului tau, ma gandesc ca pana la urma ne depaseste cu totul problema trupurilor inviate. Dar totusi, totusi, ceva ceva se poate intrevedea.. Si noi ca oameni nu putem sa nu incerca sa punem cuvinte pe acel Ceva.
Nici eu nu zic ca va fi 'placere' in sensul pur fizic
actual. Dar ce mi se pare mie ca reiese din ceea ce se spune despre Inviere in general este ca nimic din ceea ce este omenesc si bun in sine nu va disparea pur si simplu.
Si ca orice limbaj simbolic si alegoric are o baza concreta, literala, care este si ea transfigurata.
Deci placerea care este de fapt o bucurie probabil ca va fi transfigurata intr-o bucurie de nedescris, o bucurie a comuniunii, pe care nu o puetm decat intrezari acum. Dar o putem
intrezari, mi se pare mie just sa spunem, si in bucuria intalnirii trupesti dintre doi sot care se iubesc. Caci daca un lucru poate fi pe lumea asta (o parte din) imaginea unirii dintre Dumnezeu si om, acel lucru nu poate disparea cu totul nici dupa Inviere. Tot asa cum un lucru care ne foloseste ca mijloc al comuniunii directe dintre Hristos si noi, mancatul (prin euharistie), nu cred ca poate
disparea in lumea inviata.
Caci, care este alternativa? Viata noastra trupeasca este doar o iluzie pana la urma, umbre pe zicul pesterii din parabola lui Platon?
Mi se pare ca este o influenta de tip platonic in a spune ca toate cele trupesti pana la urma vor disparea cu totul. Nu zic ca Platon nu a fost mare si nu a avut intuitii extraodrinare, dar gandirea lui nu corespunde in totalitate cu crestinismul. De aceea mi se pare mai corect sa vorbim de
continuitate a firii trupesti actuale cu firea trupului inviat.
