Mai Florin aici sunt de acord cu tine si atunci solutia este f.simpla: sa nu mai fie acele reguli care impun conditii pentru primirea impartasaniei.
Daca Hristos a venit, asa cum spune Insusi, mai ales pentru cei bolnavi, atunci sa fim lasati toti sa ne ducem ca la medicament/vaccin, la fiecare slujba, precum catolicii si grecii.
Ar fi superb! Si sa stii ca s-ar duce toti atunci. Si poate ar fi mai bine, cine stie, s-o mai schimba lumea.

Dar e vorba romaneasca vulgara, dar adevarata. Si...asa si cu banii luati.
Si curati (cu suflet, cu post, cu abstinenta de la sot/sotie) si impartasit la fiecare slujba, dar si cu familie, munca si viata de om asa chinuita cum este.
Nu se poate asta decat la manastire.

Te rog deci spune-ne si nou cum faci tu. Esti insurat? Muncesti (in lume), ce mananci de obicei, ce viata duci, ca sa te impartasesti tot timpul?
Sau poate iti da dezlegare preotul la toate si atunci este usor sa vorbesti aici.
Spune-ne ca sa invatam si sa facem si noi la fel.

Si nu, problema nu este, asa cum spune Fani, pentru cei ce merg la fiecare slujba nelipsit. Asta nu este suficient. Poti sa faci asta, dar in rest sa ai probleme (nu poti vegetarian, sau esti casatorit si ai niste obligatii, ai copii, sau esti cu sufletul in batista de necazuri si lupte ale vietii). Si ce folos, ca nu poti cere sa te impartasesti in asa conditii.

Sophia, tu ai citit ce am scris noi?
Ne tot intrebi noi cum facem, de parca nu am spus de cateva ori, si acum si alte dati.
Duhovnicii care recomanda impartasania continua nu cer acele restrictii de care vorbesti tu: ei cer sa tinem posturile pentru toata lumea, miercuri si vineri si restul (fiecare dupa putinta), si pentru mancare si pentru relatia conjugala. In plus, ajunare (de la toate, inclusiv relatia conjugala) in noaptea dinaintea impartasaniei.
In rest, fiecare stim cum facem si de ce (noi si duhovnicii nostri). Nu trebuie sa scrie in carti ce face fiecare.
Am impresia ca pe de o parte te deranjeaza aceste reguli si nu esti de acord cu ele, dar pe de alta le consideri normative si nu vrei sa auzi cand ti se spune ca sunt reguli care au fost introduse mai tarziu, si nu sunt absolute; s-a aratat mai sus ca se contrazic cu canoanele apostolice si trairea primilor crestini.

Mai Fani, draga mea, te contrazici in aceeasi fraza. Citeste si tu ce scrii: "nu cer restrictii, dar sa tinem posturile miercuri, vineri, sambata, duminca (trupeste), ajunare in noaptea de dinainte." Ca si cum in rest mult ar mai ramane. Si daca mai sunt sarbatori in saptamana, cu liturghie, s-au dus si alea.
Regulile ma deranjeaza, sigur. Ele exista, au fost inventate si am inteles ca nu se poate fara si ma comport ca atare. Ma duc mai rar la impartasanie.
Eu nu inteleg ce vreti voi de fapt, pentru ca pe de o parte sustineti (tu mai putin), aceste reguli f.severe, pe de alta ziceti ca nu sunt obligatorii, ca e in functie de duhovnic.
Pai cum este pana la urma.
Macar fiti cinstiti, ca asta va rugam, cu noi, cei mai derutati si spuneti cum faceti voi: ori traiti normal si aveti dezlegare de la duhovnic, ori nu va impartasiti mereu.
Pentru ca si cu regulile asa cum sunt ele si le sustineti, si cu trait normal si in casnicie nu se poate. Efectiv nu se poate. Si sa mai faci si copii pe deasupra.

Daca spun ca sa respect canoanele si sa ma duc mai rar la impartasanie, ca sa-mi respect si sotul si alimentatia, si pe Dumnezeu, nu e bine, daca spun sa sa nu mai respect canoanele asa si sa ma duc zilnic la impartasanie, tot nu e bine.
Atunci cum e bine? Sa renunt total la casnicie si sa devin vegetariana. Asta ar fi solutia.

Am sa incerc sa discut cu preotul meu. Dar la noi sunt numai doua persoane care se impartasesc la toate slujbele. Cum nu stiu. In rest nu cred ca preotul ar da dezlegari sau ar renunta la vreun canon, ca sa stam multime la impartasit. Nici n-ar avea timp sa ne spovedeasca pe toti si mereu.

Pai, cand am spus eu de sambata si duminica? Eu am spus de posturile care s ecer tuturor, nu mai mult: miercuri si vineri, si ajunare inaintea liturghiei.
Este asta atat de greu? Trebuie sa devii vegetarian sau abstinent pentru asta? Si repet, aici este vorba de reguli generale, nu de aplicarea lor concreta de la caz la caz.

Cum aplicam noi asta practic la viata noastra concreta, cum anume ne sfatuieste duhovnicul, cred ca este un lucru foarte personal, de care daca vrei am putea vorbi in privat (o sa iti scriu daca vrei), este mult prea personal pentru a fi desfasurat aici pe forum.
Ideea pe care o tot repet este ca in ortodoxie regulile sunt o orientare, nu o lege, si fiecare trebuie sa isi gaseasca calea cu autorul unui duhovnic dar si cercetandu-se pe tine, si bineinteles, cu acordul sotului sau sotiei.
Daca cineva de ex. este casatorit cu un om necredincios, situatia este alta decat daca este casatorit cu un credincios care tine si el post.
Daca cineva de ex. nu poate posti (din, motive de boala sau sarcina), bineinteles ca nu trebuie sa posteasca nici macar pentru impartasanie. Acestea sunt lucruri dupa mine atat de logice incat ma mir ca trebuie atatea discutii pentru a le clarifica.

"In plus, ajunare (de la toate, inclusiv relatia conjugala) in noaptea dinaintea impartasaniei."
Uite aici ai spus.
In plus, de aici de pe forum am invatat si mai apoi am citit si canoanele, ca sambata (inainte de impartasanie) si duminica dupa, respectiv inainte si dupa ziua liturghiei/impartasaniei (fie ea joi, vineri, sau luni, etc.), nu ai voi relatii cu sotul /sotia si trebuie sa ajunezi (macar).
(Dupa aceeasi regula mirii n-ar avea voie "macar 3 zile dupa cununie".)
La fel nu stiu sigur daca sambata, respectiv in alta zi de dulce, dar dinaintea impartasaniei (in timpul saptamanii) ai voie sa mananci carne si lactate.
Si atunci sunt mai multe zile din saptamana interzise la dulce si la sot/sotie si trebuie sa fii vegetarian si necasatorit ca sa poti.

Si atunci ajungem amandoua la aceeasi concluzie ca nu se poate si una si alta, si te duci la duhovnic sa te dezlege. Asa ca e mai cinstit s-o spunem de la inceput.

Acele 'canoane', in masura in care exista (nu exista pentru tot ce ai scris, de ex. pentru postul de carne si lactate sinainte de impartasanie nu am auzit in viata mea sa exista vreun canon) nu sunt universale. Sunt diverse reguli stabilite intr-un loc sau altul, limitate toate. Sunt absolutizate de unii. S-au impus din cauza unor abuzuri ale unora, din cauza racirii credintei oamenilor, din legalizarea treptata a credintei, sau din diverse alte cauze.
Ai vazut mai sus ca in canoanele apostolice nu se cerea decat sa ne impratasim.. nimic mai mult.
Nu am vazut pana acum canonul care sa impuna post conjugal in zile de sarbatoare. Am vazut parca doar un canon care recomanda clericilor sa nu aiba relatii cu sotia nici pana in seara de dupa impartasanie.
Noaptea dinainte pentru ajunare inseamna, ca si pentru mancare, noaptea incepand cu ora 12. Daca spunem sambata, ne gandim la toata ziua inclusiv noaptea dinainte (care e vineri, nu?)

Sophia,

Ma mir ca esti atat de dezorientata, pentru ca ai stat o perioada in preajma Parintelui Galeriu. Ma mai mir ca de ceva vreme tot promiti sa vorbesti cu duhovnicul tau si se pare ca inca n-ai ajuns la el... :) Daca este din cauza ca e foarte ocupat, atunci este un motiv bun sa-ti cauti altul care are timp te tine. Eu chiar din cauza asta l-am schimbat si bine am facut.

In cazul meu, sotia este mai sceptica, sa o zic mai eufemistic. Desi de curand a inceput sa ma insoteasca la biserica, inca nu s-a spovedit. Deci vezi bine lucrurile sunt complicate si la altii in familie. Ceea ce ai tu nevoie in cazul tau particular este dreapta socoteala sau cumpatarea. Dar nu de capul tau, ci cu sfatul duhovnicului, caci este si indrumatorul tau spiritual, nu numai cel care iti mijloceste iertarea pacatelor. Deci, daca tu ai un sot necredincios si o sa incepi a tine posturi fara sa fie si el de acord sau daca o sa-l refuzi pentru ca este "zi interzisa", atunci mai mult o sa-l smintesti si o sa-l indepartezi de ortodoxia pe care o vede el la tine. Deci toate trebuie sa fie de comun acord, ca sa se evite certurile si pacatele cele mai diverse. Nu uita ca misiunea ta este ca toata casa ta sa se mantuiasca prin tine, nu sa mergi singura in Rai! :) Sa nu uiti asta.

Spre exemplu, noi am cazut de acord sa tinem posturile impreuna. Si ne-aplacut atat de mult noul tip de alimentatie sanatoasa incat acum rar mancam carne, in afara de peste care este foarte sanatos. Daca sotul tau nu prea este de acord cu postul, mananca ce vrea el sa manance, numai sa eviti scandalul. Crezi ca nu va intelege Hristos lucrul asta?

Deci, fiecare cu cazul sau personal. Insa impartasirea trebuie facuta orisicum, chiar daca nu faci acea abstinenta despre care ai citit. (apropo, in care canon?!)

Eu am citit clar in Canonul 66 Apostolic:

Dacă vreun cleric s-ar afla postind în zi de duminică sau sâmbătă (afară
numai de una) să se caterisească; iar de ar fi laic, să se afurisească.

Deci NU este voie sa postesti in weekend. Atunci preotii cum de se impartasesc Duminica? Daca ar tine post, ar incalca acest canon. Deci urmeaza-le exemplul.

Si apoi, uite la Isaia 58 care este postul placut Lui Dumnezeu:

4. Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă sfădiţi şi să bateţi furioşi cu pumnul; nu postiţi cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru să se audă sus.
5. Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omul îşi smereşte sufletul său? Să-şi plece capul ca o trestie, să se culce pe sac şi în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului?
6. Nu ştiţi voi postul care Îmi place? - zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor.
7. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.
8. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu.
9. Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire,
10. Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei.
11. Domnul te va călăuzi necontenit şi în pustiu va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor tale şi vei fi ca o grădină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată.

Duhovnicul meu mi-a dat dezlegare la impartasanie, doar nu o fac dupa capul meu.

El zice asa: pentru ce venim noi la Liturghie? Sa ne rugam? Sa cantam? Sa citim din Biblie? Sa ascultam predici? Nu, toate acestea se pot face si acasa. La Liturghie trebuie sa venim pentru a ne impartasi cu Hristos! Pe cand credinciosii ce fac? Iau anafura si pleaca acasa...

"In Biserică se păstrează bucuria celor ce se bucură, în Biserică se află veselia celor întristaţi , desfătarea celor mâhniţi , însufleţirea celor chinuiţi, odihna celor osteniţi. Că şi Hristos spune :<Veniţi la Mine toţi cei osteniţi si împovăraţi şi vă voi odihni pe voi.> "( Sf. Ioan Gură de Aur )

Biserica in acest citat este cea cu B mare, adica trupul lui Hristos pe care noi credinciosii il formam, cu Hristos capul - si din care facem parte prin euharistie...

De altfel Sf Ioan Gura de Aur era unul din cei care spuneau credinciosilor sa se impartaseasca mereu si critica obiceiul care incepuse sa se raspandeasca de a nu se impartasi decat cateodata...

Marea majoritate a catolicilor se împărtăşesc la fiecare Sf Liturghie. Desigur, dacă examenul de conştiinţă permite aceasta, că dacă nu permite este necesară spovada înainte.
Ăsta e poate cel mai important motiv pentru care mergem la Sf Liturghie: ca să ne împărtăşim cu Sf Trup şi Sf Sânge al Domnului.

Mereu nu înseamnă oricum , ci cu mărturisire, post si rugăciune, iar de avem oprire să ne îndreptăm , să ne facem canonul. Sf. Impărtăşanie nu e spectacol , ci, o mare şi Sf. Taină . . .!

Pe vremea sfantului Ioan nu se cerea atata post incat sa devina imposibil sa te impartasesti in fiecare saptamana.

Lasă, că nu-i atâta POST ! Nu-i bai , căci, la cât desfrâu e în aste timpuri , postul e o BINECUVÂNTARE !

Postul este binecuvantare asa cum l-a lasat Biserica, dar este imposibil pentru un mirean sa tina post in continuu. Lipsa de masura nu a fost niciodata masura crestina.
Pentru ca astea sunt cerintele actuale in Romania: post de cam o saptamana inainte de impartasanie, nu?

Nu .Trei zile înainte , căci cel din cursul săptămânii e la alegerea fiecăruia , după putere, credinţă. . . Ai înţeles unde-i deruta ?

In alte parti e o saptamana.

Dar si asa cum spui tu, inseamna ca postesti Joi, Vineri si Sambata. Si duminica? Apoi miercurea e post oricum, deci practic doar luni si marti nu postesti. Nu prea imi suna a lucru pe care oricine il poate face in mod curent in fiecare saptamana.

In plus, se cere si post conjugal cel putin tot atatea zile, in plus doua zile dupa (asa am citit pe aici), deci putem sa ne ducem la manastire daca vrem sa ne impartasim.
Nu ar trebui ca o viata conjugala normala sa fie incompatibila cu impartasania.

Nu eşti la curent cu evoluţia ( involuţi) ! Exemplu :La Mănăstirea Pasărea, Cernica şi mai iau la întâmplare Bis. Pogorârea Sf.Duh din I.O.R. te poţi împărtăşi dacă nu mănânci doar Duminica , deci o zi şi nici aia întreagă. Mai întreabă, şi ai să vezi că s-au "îndulcit"vremurile după cererea clientului precum Fani, tu şi alţii . . . Dar. . . !

Post duminica??? Eu stiam ca postul duminica in afara perioadelor de post este interzis.

Foarte bine daca se mai schimba lucrurile. :) Vad ca pe langa Bucuresti se schimba, dar ma indoiesc ca se schimba chiar asa de unde vine eu.

Cred ca Cristi se refera la ajunat, nu la post. Adica ajunam inainte sa ne impartasim, incepand de la 12 noaptea din seara dinainte.
Sigur, bine ca se schimba. Am fost bucuroasa sa citesc in postarile lui Florin-Ionut ca apare si in Romania impartasania frecventa.

Deci iar nu ai înţeles . Să nu mănânci în ziua când te împărtăşeşti , până ce te împărtăşeşti ! Deci unii nici nu cer postire înainte. Am văzut multe cazuri în ultima perioadă de acest fel. La mine îmi cere 3 zile cel puţin ! Deci e şi cum doreşti tu şi Alexandra ! Funcţionează şi aici cererea şi oferta ( din PACATE ! ! ! ! ! ! ! ! . . . )

Nu e vorba de cerere si oferta. Este traditia mai veche a bisericii. A tine post normal, ca toata lumea, si a te impartasi cand preotul spune 'cu credinta, dragoste si frica de Dumnezeu sa va apropiati'.
Nu este vorba aici de laxism ci de normalitate. ;-)
Ai citit articolul postat de Florin-Ionut?

Până una alta , eşti tu oare deacord ca malahienii , fumătorii activi , curvarii . . . să se împărtăşească la grămadă cu cel nevoitor, smerit şi luptător deschis păcatului ? Nu, nu cred ! Să nu cădem în înşelare şi chiar mai mult de atât !

Degeaba te plangi, Cristi. Nu este chiar asa floare la ureche sa faci ceea ce trebuie pentru o impartasanie deasa. Nu toata lumea din Romania tine mierucrea si vinerea, si din cei care tin, mult mai putini tin posturile de peste an in intregime. Nu-i chiar asa de la indemana sa te tii de spovedanie regulata si nu o data la 3 luni. Nu-i chiar asa de usor sa stai de parte de tot felul de pacate. Parerea mea este ca Sf Impartasanie are cu adevarat un impact mare si aduce fruct daca si efortul tau de a duce o viata crestineasca este cinstit.

Dar Sf Impartasanie nu este premiu precum coronita de la sfarsit de an scolar cand se despart premiantii de repetenti si corigenti. Toti suntem corigenti sau pacatosi intr-un fel sau altul, cat am fi de nevoitori si smeriti. Sf Impartasanie este pentru ajutor in cresterea spirituala.

Nu, parerea mea este ca cei care nu sunt absolut hotarati sa se lase de pacatul in care traiesc, nu arata cainta fata de pacat, nu au ce cauta sa ceara dezlegare de pacate sau sa se impartaseasca. Adica ce rost are dezlegarea daca te intorci acasa unde te asteapta cel/cea cu care traiesti dar nu esti casatorit si o iei de la capat cu pacatul. Sigur, accidente si caderi se intampla in viata fiecaruia, dar important este insa sa iti para rau, sa te ridici, sa te hotarasti sa nu mai pacatuiesti si sa faci ceea ce spune Biserica ca trebuie sa faci. Apoi sunt cei care au poate o patima, dar se lupta sincer cu ea. Cred totusi ca si ei au nevoie de ajutorul si comuniunea cu Hristos.

Nu stiu daca as include fumatul intre cele mai mari pacate pe care le poate face cineva.

Incerc sa-mi dau si eu cu parerea, desi am spus ca implicarea in astfel de probleme e mult prea delicata ca sa ne putem feri de subiectivism si influente, fie ca vin de la altii, fie ca ii influentam pe ceilalti cu parerile noastre.
Sfanta impartasanie, oricum ar fi, nu trebuie tratata cu usuratate, dar in ultimul timp "politica" bisericii a fost aceea de a nu-i "speria" pe credinciosi, trecandu-se mai usor peste canoane, cu scopul de a "indrepta" pe parcurs pe credincios, care, daca are inima curata, se induhovniceste si intelege mai tarziu si insemnatatea sf. impartasanii si bunatatea Lui Dumnezeu.
Ca sa judecam noi pe cei care se impartasesc des, sau pe cei care nu sunt indeajuns de pregatiti sa primeasca jertfa Mantuitorului, nu se cade, dupa parerea mea. Dumnezeu lucreaza altfel cu fiecare dintre noi si ne tot trimite semne si incercari. Daca avem bunavointa sa ne apropiem si cu sufletul, nu numai cu vorba, asta depinde de osteneala noastra si nu de faptul ca... suntem coplesiti de problemele vietii. Pentru indeplinirea unei slabiciuni sau bucurii oarecare, ne facem timp, nu avem motive sa amanam sau sa ne eschivam. Daca e vorba sa oferim macar un sfert de ora in fiecare seara inainte de culcare, pentru rugaciune si cateva ore in fiecare duminica la sf. liturghie, e mult mai complicat... Totusi, abia dupa ce vom fi savarsit aceste mici "jertfe", vom ajunge cu timpul sa ni se para toate, usor de trecut, fie ca-i vorba de post, fie de iertarea dusmanilor, fie de rabdare si tarie in trecerea peste cele care altadata ne umpleau de manie!... Abia atunci, "strategia" duhovnicului fata de credincios, si-a aratat rodul, iar asta trebuie sa fie si sa ramana numai intre ei doi si Sf. Treime; omul dinafara, nu are ce cauta sa judece sau sa-si dea cu parerea daca e bine sau nu si cum ar trebui procedat!... Parerea mea!

http://www.blog.teologie.net/2010/01/05/cand-si-cum-sa-ne-impartasim/
 

Exact, sa nu cadem in inselare. Aici ne ajuta Sfantul Nicolae Cabasila:

Pentru a demonstra că cele spuse de noi mai sus sunt adevărate, vom cita din cel mai autoritar Sfânt Părinte care a scris despre Sfânta Liturghie – Sfântul Nicolae Cabasila. În Erminia sa el spune astfel: Cât timp suntem uniţi şi păstrăm legătura cu Hristos, trăim viaţă sfântă, sorbind izvor de sfinţenie prin Sfintele Taine; dar dacă ne despărţim de Biserică – Trupul tainic al Său –, în zadar vom gusta din Sfintele Taine, căci seva de viaţă nu mai curge prin mădularele moarte şi tăiate. Şi cine desparte mădularele de Trup? „Păcatele voastre stau ca un zid despărţitor între Mine şi voi”, zice Domnul. Dar oare orice păcat ucide pe om? Nicidecum! Ci numai păcatul de moarte. Tocmai de aceea se şi numeşte de moarte; căci există păcate care nu sunt spre moarte, spune Sfântul Ioan (I Ioan 5,17). Prin urmare credincioşii care n‑au săvârşit păcate de moarte nu sunt întru nimic opriţi să se împărtăşească cu Sfintele Taine şi să devină părtaşi la sfinţire, ca unii ce sunt încă mădulare vii, pentru că păstrează unitatea cu Capul (Hristos).[60] Mai mult decât atât, în tratatul său Despre viaţa în Hristos, Nicolae Cabasila face o afirmaţie şi mai directă spunând: pe cât este de nedrept să te împărtăşeşti din Sfintele Daruri dacă ai săvârşit păcat de moarte şi nu te‑ai spovedit, tot pe atât de mare greşeală ar fi să fugi de această „Pâine” când n‑ai greşit de moarte![61]

Pentru a clarifica şi mai mult lucrurile, dorim să arătăm care sunt aceste păcate de moarte pentru care Sfinţii Părinţi opresc de la Împărtăşanie. Povăţuirile de la sfârşitul Liturghierului opresc de la Împărtăşanie pentru următoarele păcate: trufia, iubirea de argint, desfrânarea (sub orice formă: malahie, adulter, sodomie, gomorie etc.), mânia şi răzbunarea, lăcomia, zavistia şi lenevirea spre faptele cele bune.[62] La acestea se adaugă o altă categorie de păcate la fel de grave (sau chiar mai grave unele dintre ele) şi care, de asemenea, opresc automat de la Împărtăşanie. Acestea sunt: minciuna şi mărturia falsă, descântecul şi vrăjitoria (atât cel care face, cât şi cel căruia i se face), furtul sau orice alt fel de nedreptate socială, bătaia şi omorul (inclusiv avortul), răspândirea sau simpla aderenţă la o idee sectară (eretică) sau antieclesială, furtul de cele sfinte şi nerespectarea rânduielilor bisericeşti (suprimarea samovolnică a posturilor, afară de motiv de boală; comuniunea euharistică cu eterodocşii; încălcarea gravă a Canoanelor bisericeşti etc.), hula împotriva lui Dumnezeu şi negarea existenţei Lui, fie prin ateism, fie prin sincretism (creştinism + yoga, credinţa în reîncarnare, meditaţia transcendentală etc.)[63]. Toate aceste păcate (şi altele înrudite cu ele) sunt grave sau deosebit de grave şi de aceea nici un duhovnic nu le poate dezlega fără a da vreun canon (epitimie), cât de mic, dar şi în aceste cazuri se pot admite şi excepţii. Iar creştinii care au făcut măcar unul dintre aceste păcate (indiferent de treapta ierarhică) trebuie să meargă neapărat la duhovnic să se spovedească, să‑şi facă canonul şi abia după aceea să îndrăznească să se apropie de Sfintele Taine.

Deci Cristi,

daca aceste pacate nu au fost comise si avem binecuvantare de la duhovnic, putem merge saptamanal sa ne impartasim fara spovedanie.

Deci , Florine , Sf.Vasile cel Mare spune tot atât de clar că fumatul va duce la doi ani "suspendare", malahia la un an, malahia în doi la doi ani ,etc . Am acasă punctual toate astea . Sf. Vasile îl crezi tu oare mai "slab pregătit "duhovniceşte ? Eu spun că poziţia userului Om bun e cea mai echilibrată ! Să nu ne asumăm poveri inutile , Florin !

Canonul 66 Apostolic:

Dacă vreun cleric s-ar afla postind în zi de duminică sau sâmbătă (afară
numai de una) să se caterisească; iar de ar fi laic, să se afurisească.

Deci sa ne impartasim doar in cele patru posturi si numai de Luni pana Vineri? :)

Trei zile inainte de a primi Sfanta Impartasanie? Asta insemna ca nu ne putem impartasi Duminica decat in perioada posturilor mari, pentru ca Sfintii Parinti interzic postul Sambata si Duminica in amintirea Sabatului si a Invierii (de aia in cele patru posturi se dezleaga la ulei si vin). Atunci spune-mi, cum de se impartasesc preotii la fiecare Liturghie pe care o savarsesc?

Asa si eu nu demult i-am zis parintelui meu duhovnic: parinte, postit cateva zile, dar am mancat peste; pot veni sa ma impartasesc? Si el imi raspunde: tin sa-ti amintesc ca suntem in perioada pascala, cine ti-a zis sa postesti?! Nici noi la manastire nu postim acum pentru a ne imartasi.

Parintele meu este preot-calugar si a stat 10 ani in Grecia din care 2 ani la Muntele Athos. Acum pregateste un doctorat (in greceste, acolo) despre Sfintii romani. El este pentru impartasania DE FIECARE DATA, fiind influentat evident de greci. Dar daca nici el nu stie ce spune, atunci cine?...

Întrebare
Tu ,Florin Ionut te impartasesti saptamanal? Pentru ca ,chiar daca ai postat bine ,daca nu ai propria exeprienta,nu e bine sa argumentezi.

Am dat eu cumva undeva dezlegare fumatorilor sa se impartaseasca? :)

Mai sus scrie clar: desfrânarea (sub orice formă: malahie, adulter, sodomie, gomorie etc.) este pacat de moarte, deci opreste de la cuminecare.

Adica: nu comiti pacate de moarte, vii si te impartasesti chiar si fara spovedanie. Te cercetezi inainte cu atentie daca nu ai comis intre timp vreun pacat grav de genul celor de mai sus si, daca ai un pacat de moarte sau mai greu pe constiinta, mergi sa-l marturisesti. Apoi duhovnicul stie cel mai bine daca te opreste o perioada sau te dezleaga sa te apropii de aceasta cutremuratoare Taina.

Daca n-as face-o, nu as argumenta. Dar nu uita: toate cu aprobarea preotului duhovnic!

Nu spun că nu ştie ce spune,Doamne fereşte, dar trebuie citite cu atenţie cele lăsate de Sfinţii Părinţi şi mai ales de Sf.Vasile cel Mare şi Ioan Gură de Aur , dar ,pentru că există şi un dar, cel ce îşi ia povara deciziei este DUHOVNICUL , căci nu noi hotărâm,ci doar ne informămt în astă privinţă!

Stii bine ca toti marii Parinti ai Bisericii sunt pentru impartasania deasa, de cateva ori pe saptamana (mai ales Sfintii Ioan Gura-de-Aur, Nicolae Cabasila si Nicodim Aghioritul). De aceea exista doua canoane care ne avertizeaza, pentru cine are urechi de auzit:

http://www.canoaneortodoxe.net/pdf/1...Apostolice.pdf

Canonul 66 Apostolic:
Toţi credincioşii care intră în biserică şi ascultă scripturile, dar nu
rămân la rugăciune (slujbă) şi la Sfânta Împărtăşanie, aceia trebuie să
se afurisească, ca făcând neorânduială în biserică.

http://canoaneortodoxe.net/pdf/3.Can...e_Antiohia.pdf

CANONUL 2 Antiohia :
Toţi cei ce intră în Biserică şi ascultă Sfintele Scripturi, dar nu participă la rugăciune împreună cu poporul, sau se feresc de participare la Sfânta Euharistie potrivit oarecărei nerânduieli, aceştia să se lepede din Biserică, până când nu se vor mărturisi şi nu vor arăta roduri de pocăinţă, şi atunci rugându-se vor putea primi iertare.

Stii tu altfel?

Eu ştiu regula impusă de Duhovnicul meu şi mă supun ei, suferind când nu pot să mă împărtăşesc, dar este din vina mea şi numai a mea. Crezi tu oare că nu puteam face ca tine ? Nu săptămânal, ci poate de două ori , dar am ales să sufăr pentru greşelile mele şi să mă bucur cu adevărat când mă împărtăşesc. De altfel toate lumânările de la Sf. Împărtăşanie le păstrez ca un dar de mult preţ. . . !

,,Iar daca la o Liturghie nu ne-am impartasit,sa avem constiinta pacatului ca l-am refuzat pe Hristos pentru ca nu ne-am pregatit ca sa-l primim,preferand mai bine mancarea,odihna,placerile lumii ,lucrul..,,

din prefata de Serafim Joanta (admiratie :77:),la cartea Deasa Impartasanie cu preacuratele lui Hristos Taine

Nu cred ca l-au citit multi, pentru ca e cam lung. Si eu l-am parcurs pe fragmente. Daca nu era atat de interesant, m-as fi descurajat, ca nici eu nu citesc chiar orice-mi pica-n mana.

Asta e linkul: http://www.blog.teologie.net/2010/01...ne-impartasim/ .

Parintele ieromonah tine si un forum unde unde scriu cativa oameni bine pregatiti teologic:

http://forum.teologie.net/index.php?...15a89932398a35

El insusi este sef de promotie (la Iasi), doctor in Teologie si fost decan la Edinet.

Eu chiar nu inteleg in ce masura postarea asta a ta este un raspuns la a mea.
Cei care fac pacate grave trebuie sa se spovedeasca, bineinteles. Si cum zice Noesisaa, daca nu au intentia sincera de a se lasa de ele, nici spovedania nu are sens pentru ei. Spovedania presupune pocainta (adica metanoia, intoarcere la Dumnezeu).
Alt aspect, lasand la o parte faptul ca aceste pacate opresc de la impartasanie (poate doar in afara fumatului, aici avem opinii diferite): aceasta intrebare imi suna ca cea a lucrarorilor in vie care au venit de dimineata: pai de ce Doamne cei care au venit mai tarziu (deci au facut mai putina treaba) primesc acelasi salariu??
Cine suntem noi sa il judecam pe cel de alaturi, sa zicem: de ce asta care se cearta regulat cu nevasta sau se enerveaza pe copiii sau are crize de depresiune sau mai stiu eu ce (desi se spovedeste si lupta), sa se impartaseasca mereu ca mine care nu am aceste patimi?
De unde stim noi copiii cuminti ca nu suntem mai pacatosi decat unul care are pacate mai vizibile (dar de care se pocaieste si incearca sa se indrepte)? Poate noi suntem mai mandri, mai nesimtitori, mai grosi la obraz.. stiu eu? Pacate mai subtile, care ne ingroasa sufletul mai tare decat unuia care face pacate mai vizibile, mai grosiere, dar se caieste de ele.
Intr-adevar, impartasania nu este coronita. O primim si ca sa ne apere de ispite si sa ne ajute in lupta duhovniceasca. Daca suntem mai inclinati spre pacate, cu atat mai mult avem nevoie de ea. Uite-te ce scrie si in rugaciunile de la impartasanie: ne rugam sa ne fie pavaza uimpotriva pacatului...

eu l-am citit..toata noaptea trecuta
minunat articolul..il voi mai reciti.:107: