Multumesc. Asemenea si tie si tuturor conforumistilor. Numai bucurii, sanatate si pace sa va aduca in case nasterea Domnului Iisus Hristos!

Depinde ce vrem să vedem fiecare, unii văd polemica, faţărnicia şi frustrările altora etc...
Îmi asum alegerea facută, alegere privată care a devenit publică pentru a ne scoate în evidenţă calităţile.
Mesajele tale vorbesc de la sine, nu au nevoie de nici un comentariu.

Cred ca e o intelegere gresita. Nu doar in crestinism, dar chiar in general se spune ca educatia primita de copil de la parinti are infleunta apoi. Copiii crescuti in familii cu probleme e posibil sa faca ceea ce au invatat de mici. Desigur, orice om se poate schimba in bine, dar e mai greu, de aceea se si numesc exceptii. Cu atat mai mult in cazul credintei. Chiar si in Sfanta Scriptura se pune un accent puternic pe rolul parintilor, atat in Vechiul Testamnet, cat si in Vechiul Testament.
Un copil nascut intr-o familie adventista va gasi foarte greu drumul spre ortodoxie, nu-i asa? Si asta doar pentru ca asa a fost invatat de mic. In plus copilul e diferit de un adult, are un discernamant mai redus, e mai sensibil, etc.
Revenind la Mos Craciun am cateva intrebari, obiectii. Se spune ca nu e bine ca parintii sa-l minta pe copil nici macar in lucrurile mai marunte. Dar o minciuna spusa ani de zile nu e deja o problema? Daca un copil afla ca a fost mintit ani de zile de parinti garanteaza cineva ca nu isi va pierde increderea in parinti? Daca pe noi ne minte cineva nu prea mai avem incredere in ce spune. Cu atat mai mult daca ne minte de mai multe ori. Si ce va intelege, e bine sa minti sau nu?
Copilul crede sincer in Mos, un personaj care calatoreste prin spatiu, face minuni, etc. Baga cineva mana in foc ca nu-i va afecta unui copil credinta daca va afla ca nu exista acest personaj si a fost mintit? Si Dumnezeu face minuni, nu il vede si ajuta pe copii. Si sa ne gandim la toti copiii, nu egoist doar la noi care ii putem invata mai multe despre credinta.
Inainte era un zeu care facea exact acelasi lucru, acum s-a schimbat doar numele in Mos. Practic nu e mare diferenta fata de un zeu pagan, care are si el puteri, face minuni, etc. E ca un fel de cult al unui zeu, mai ales pentru un copil. Si aici nu ma refer la familiile crestine care armonizeaza povestea cu crestinismul. Pana la urma la tv nu se spune nimic de crestinism cand vine vorba de Mos Craciun. Unele articole vad o legatura intre ideile new-age si raspandirea acestei povesti. Astfel pare fireasca povestea cu Harry Potter, desi copiii stiu ca aceea e doar o povestire, nu ceva real, ca Mos Craciun.

De ce ar trebui sa facem lucruri doar pentru ca asa face toata lumea, fara sa le trecem si prin filtrul crestin? Pana la urma lumea a inventat si inventeaza tot felul de prostii, multe fara legatura cu crestinismul, sau chiar impotriva crestinismului. De ce ar trebui sa urmeze toti o poveste raspandita de Coca Cola? Doar pentru ca pare in aparenta frumoasa si benefica, dar trebuie stiut ca nu tot ce pare bun si frumos e de la Dumnezeu. Dimpotriva, ingerii cazuti nu fac doar rau, cum sunt descrisi in vest. Ingerii cazuti inttideauna dau aparenta de lucru bun, benefic, au invatat si ei ca atragi mai multi oameni cu mierea decat cu bata. Insasi pacatele sunt placute, ca sa placa omului, sa se obisnuiasca cu ele.
Sa vedem si ce spun sursele ortodoxe, nu doar reclamele Coca-Cola.
Răspunsuri la întrebări ale tinerilor, Arhim. Spiridonos Logothetis http://jurnalspiritual.eu/raspunsuri...r-mos-craciun/

Un alt articol, care evidentiaza ceea ce am spus si eu: https://www.facebook.com/10347436639...0670624345563/
Citez: "De ce nu s-ar putea impaca Mos Craciun cu Craciunul ortodox? Ridicand acest subiect in mediul meu am fost intrebat: ce este rau in a mentine o traditie frumoasa, in a face copilul fericit, in ai cumpara un cadou de Craciun? In aparenta pare a fi un obicei frumos si nevinovat, dar la o privire mai atenta si mai critica din punct de vedere crestin se va vedea ca lucrurile nu stau chiar asa.
In primul rand totul incepe cu o minciuna, incalcandu-se astfel porunca "sa nu minti". Unii ar putea obiecta ca este o minciuna nevinovata. Incercati sa-i explicati asta unui copil cand afla ca Mos Craciun nu exista si ca parintii lui l-au mintit atatia ani. Mai ales parintii care doresc sa le dea copiilor lor o educatie crestina autentica. Se spune ca aceasta este prima minciuna pe care o spun parintii copiilor.
In al doilea rand, datorita acestei minciuni intretinute a parintilor, copiilor li se distruge credinta in Nasterea lui Iisus, deoarece ei nu vor astepta Craciunul pentru sarbatoarea nasterii ci pentru a primi cadouri de la Mosu'. Partea materiala va prima intotdeauna in fata credintei in mintea unui copil. Astfel, in cei mai importanti ani din formarea sa ca persoana, acesta este privat de educatia crestina autentica.
In al treilea rand, toata povestea creata in jurul acestui personaj este plina de magie si fantastic (un alt lucru care intra in contradictie cu Biblia, magia fiind interzisa), lucru care ii aprinde pofta si il obisnuieste in acelasi timp cu acestea. De aceea, in vechime, crestinii le spuneau copiilor povesti despre Vietile Sfiintilor si nu povestile pagane din zilele noastre. Astfel, copiilor li se dadea o educatie morala desavarsita, plina de exemple pozitive, demne de urmat. Din pacate, in zilele noastre acesti Sfinti Parinti s-au "demodat", locul lor fiind luat de idolii contemporani inzestrati cu puteri paranormale, ireale, magice. Ce este si mai grav este ca parintii sunt cei care, in loc sa intervina sa-si fereasca copilul de acestia, tocmai ei sunt cei care ii promoveaza, ii accepta. Trebuie sa intelegem ca Mosul a fost inventat pentru a vinde produsele marilor comercianti. El nu a existat in Traditia crestina. Niciun Sfant Parinte nu-l pomeneste in scrierile sale. Este o inventie apuseana, fiind propagat mai ales in Statele Unite, modelat de Coca-Cola. Drept exemplu, pentru a observa cum a aparut si s-a dezvoltat acest mit al Mosului, urmariti in zilele noastre nasterea Iepurasului de Paste. Se incearca asadar si acapararea celei mai mari sarbatori crestine, dupa ce s-a reusit pangarirea celei de a doua ca importanta, Craciunul.

In primul rand, copiilor trebuie sa li se vorbeasca de nasterea minunata si totodata modesta a Mantuitorului. In ziua Craciunului, dupa mersul la biserica, se pot imparti daruri copiilor nevoiasi si,in general, tuturor celor saraci; daruri ce pot fi inmanate de catre cei mici. Ei trebuie invatati sa ofere nu sa primesca daruri.
Le putem oferi cadouri in toate zilele din an, daca le trebuie ceva le cumparam cand au nevoie. De ce trebuie sa existe un "mos"pentru ai cumpara un cadou celui mic? De ce sa nu le spunem ca acesta este de la parintii lui? "

Si un articol de pe ortodoxiatinerilor: http://www.ortodoxiatinerilor.ro/tin...-frumoasa.html
Citez: "N-aş vrea să intru în conflict cu nimeni şi nici să par extremist dar pe cât e de frumoasă povestea cu Moş Crăciun, şi pe cât e de captivantă pentru copii, este totuşi o minciună. Şi pe cât de frumoasă ar fi o minciună şi oricât bine s-ar face în numele acestei minciuni, tot minciună rămâne, şi va avea până la urmă un efect negativ, şi va afecta pe copii şi pe oameni.
Cum aş putea eu oare să-mi mint copilul şi să-i spun că vine Moş Crăciun, când nu vine? De ce să-i invetez o poveste în loc să-i spun că eu şi mami i-am adus cadourile cu mare dragoste şi să-i spunem că o iubim mult!
De ce să ne ascundem în spatele ideii de Moş Crăciun?

Eu cred că invocare lui Moş Crăciun creează o presupusă atmosferă de sărbătoare, chipurile o atmosferă mai deosebită... Dar sfinţenia Crăciunului nu este dată de Moş Crăciun ci de Naşterea lui Hristos. De fapt chiar folosirea excesivă a cuvântului "Crăciun" elimină uşor uşor din primul plan Naşterea Dumnezeului nostru din Fecioara Maria.
Pentru cei ce se bucură mereu de Dumnezeu la Sfânta Liturghie duminca şi-n zilele de sărbătoare, înventata bucurie de Moş Crăciun păleşte, şi se arată a fi o fantomă, un non-sens, o invenţie care deşi se vrea a face bine, totuşi face foarte mult rău, arătându-se a fi ca un ...dumnezeu.
De ce să nu-i vorbesc fetiţei noastre de Iisus Hristos Domnul nostru, care S-a făcut om pentru că ne-a iubit, şi a venit la noi să ne facă mai buni şi să ne dea cadouri din sânul Său dumnezeiesc? De ce să nu-i vorbesc, în loc de Moş Crăciun, de Măicuţa Domnului care are mare grijă de noi, care ne iubeşte şi ne protejează de tot răul şi de toate necazurile, ea care e bucuria şi lumina copilaşilor din lumea întreagă...şi care spre deosebire de moşul, chiar există, chiar ne aude şi ne vede....
Copii se ataşează foarte uşor de ideea de moş crăciun pentru că aceată idee găseşte în ei sentimentul acesta real, că dincolo de mama şi tata şi de lumea de aici mai există cineva care ne aude şi ne vede şi ne dă daruri şi ne îndeamnă să facem bine. Voi încerca să leg acest sentiment de chiar Cel care l-a lăsat în ei, de Dumnezeu, şi nu de o minciună."

...........

In primul rand pentru ca Mos Craciun este o expresie a luminii dumnezeiesti.

Pentru ca astfel, o zi din cele 365, le putem insufla ideea ca o bunatate minunata, feerica, poate veni de sus, de dincolo de lume.

Chiar daca Mos Craciun nu exista in carne si oase, exista ca simbol. Poarta o anumita lumina din Adevar, cea a generozitatii si bunatatii.

Exista o mare diferenta mare intre falsitate si simbol, intre minciuna amagitoare si sens virtuos.

Mos Craciun nu este un fals, care induce in eroare.

Simbolul virtuos poate imbraca miriade de forme. Si nu avem nicio problema cu aspectul sau conventional atunci cand ii intuim sensul profund.

Simbolurile sunt aripile mintii.

Daca expresiile simbol ale virtutilor (care toate sunt emanate din Dumnezeu) sunt nerealitati amagitoare atunci nu ar mai trebui spusa copiilor nicio poveste. Iar adultilor nicio parabola.

Pentru ca fiecare poveste, de fapt, este ireala.

De ce sa ne ascundem in spatele irealitatilor din basme?

De ce sa mai spunem basme copiilor?

Spunem basme copiilor pentru ca simbolurile sunt usor inteligibile si lucreaza in inima lor virtutea, capacitatea de a diferentia binele de rau.

Toate icoanele si toti sfintii sunt in fapt tot expresii ale dumnezeirii. Sunt doar purtatori de Lumina, nu Lumina insasi. Parabola sau basmul daruiesc si ele Lumina in chipul intelegerii.

-------

In al doilea rand, copiilor carora li se spune ca Mos Craciun este doar o nascocire de marketing vor fi lipsiti de bucuria care izvoraste din adancul povestii, de feeria fulgilor de zapada si a globurilor de iarna.

--------

In al treilea rand ii vor privi cu superioritate pe ceilalti copii, pentru ca sunt creduli, pentru ca ceilalti cred intr-o minciuna. Poate ii vor lua si in ras.

---------

Sa lasam copilaria sa se bucure de poveste.

Sa lasam povestea sa le umple inima. Caci foarte repede va trece.

Si atunci infometati dupa feeria copilariei vor cauta feeria Lui Dumnezeu.

Aiurea,este o varsta pt toate!
Altfel nu mai putem sa le spunem copiiilor nici basme si povesti ca gata ii mintim sau ii traumatizam!
Cred ca sunt niste chestii subjective,daca tu ai fost socat in copilarie de minciuna lui Mos Craciun crezi ca si alti copii sunt asemeni tie!
Ori asta nu este o generalizare!

Eu am trecut de mult de interesul pt Mos Craciun cat despre Coca Cola nu-mi amintesc sa fi avut un real interes vreodata! Nu m-am adaptat si nu o sa ma adaptez niciodata la stilul de viata vestic cu tot ceea ce implica asta.

Ma irita obsesia comerciantilor vizavis de Santa insa nu-l consider chiar diabolic cum o faceti voi!

Interesant. In Brasov, unde am copilarit eu, se colinda peste tot. Si in cartierele vechi, si in cartierele noi. E foarte trist ca se pierde acesta traditie frumoasa. Colindele romanesti sunt tare frumoase, nu prea se mai canta nici acestea, nici macar la TV. In sate stiu ca preotul, impreuna cu copii, mergeau sa vesteasca Nasterea Domnului. Defapt asta e semnificatia colindatului: vestirea Nasterii Domnului.

Povestile si basmele au rolul lor si pot fi educative, chiar daca lumea povestilor nu este reala.

Oricum, nu vad pe nimeni agitandu-se de ceea ce invata copiii la literatura romana, ce fel de romane citesc ei. Sunt romane romanesti f.frumoase, dar acestea nu apar deloc in programa. De ce?

Yasmina, a fost glumă. :)

Eu pe Moş Crăciun nu-l văd diabolic, e un obicei laic şi atât. Concluzia mea a fost că nu Moş Crăciun e de vină, ci cum ne raportăm noi la el. Eu pledez pentru sinceritatea faţă de copii, în sensul de a le spune adevărul, anume, că darurile sunt de la Dumnezeu trimise copiilor cuminţi prin părinţi lor. Iar de moşul să le spunem sub forma unei poveşti.

Sărbători cu pace şi bucurie de Naşterea Domnului!
"Moşul" să-ţi aducă ţie şi celor dragi daruri cu folos.

Pai cam asa ma raportez si eu,la o poveste .
Ah pai unii il vad conspirativ,cica daca re-aranjezi literele din Santa iese Satan...si uite asa...nevoia de sensational :)

Nasterea Domnului cu bucurii si tie si familiei tale!
Cat si tuturor forumistilor stiuti si nestiuti :)

Imi cer scuze tuturor acelora pe care I-am suparat cu comentariile mele.

Daca nu ai observat am mai dat trei articole ortodoxe care spun acelasi lucru ca si mine. Iar asta cu basmele pe care a dat-o si florin.oltean (adept al new-age) am vrut sa o scriu inainte eu, banuiam ca o sa fie adusa in discutie. Nu e nicio legatura, desi unii poate cred ca Harry Potter trebuie sa fie cartea de capatai a fiecarui copil. Acelea sunt povesti, pe cand Mos Craciun e o realitate pentru un copil. Un copil intelege ce e o povestire, vad ca adultii nu fac diferenta. E ca si cum cineva nu face diferenta intre un film si viata reala. In al doilea rand chiar se recomanda acolo sa se citeasca povestiri crestine copiilor, nu neaparat cu gnomi, spiridusi si elfi (adica povestiri din religiile pagane). Daca maine inventeaza Coca-Cola o alta prostie si o propaga ar trebui ca peste cativa ani toti copiii sa creada in ea, ca doar Coca-Cola ne vrea binele si nu ne poate minti.
Povestea cu Mos Craciun e o poveste din religia pagana nordica, in care in locul zeului Odin sau Thor s-a schimbat doar numele personajului. Copilul crede in acesta, ii scrie, il roaga crede ca face minuni, etc. Dar cel mai rau nu e asta, ci ca i se spune la sfarsit ca totul nu e adevarat.
Dar sa vedem ce spun si altii, ca doar n-am scris eu toate articolele d epe net. Chiar pe site-ul wikipedia despre Santa Claus:
However, the criticism about this deception is not that it is a simple lie, but a complicated series of very large lies. Objections include that it is unethical for parents to lie to children without good cause, and that it discourages healthy skepticism in children. For instance, writer Austin Cline posed the question: "Is it not possible that kids would find at least as much pleasure in knowing that parents are responsible for Christmas, not a supernatural stranger?"
Si un specialist care spune exact ce am spus si eu, ciudat, nu? "David Kyle Johnson, associate professor of philosophy at King's College (Pennsylvania) wrote: [Consequences can include] everything from the erosion of parental authority and trust to turning a child into an atheist. For example, Jay defended Santa’s existence in front of his whole class on the mere basis that his “mother wouldn’t lie” to him, only to read the encyclopedia entry on Santa in front of the whole class and simultaneously discover that she indeed would. When little Tennille realized that the reason she didn’t always get what she asked Santa for was that he didn’t exist, she figured that God’s non-existence was the best explanation for why her prayers also went unanswered."
Deci ca un copil poate ajunge ateu din aceasta cauza. Desigur, articolele ortodoxe si acestea se insala, noi trebuie sa credem in miturile americane si Coca-Cola. Ei nu pot gresi, deci nu trebuie sa ne intrebam nimic.
In continuare ultimul autor spune ceva interesant, ca multi copii care au crezut intens in Mos Craciun capata o gandire din aceea de tip oriental, in care nu se mai face distincita intre ce este real si ce este imaginatie.

Si un alt articol:
"Moş Crăciun e doar o fantezie. Ce mare lucru? Nimeni nu-l ia în seamă”. Dar aici gresiti. Gresiti crunt. Copiii îl iau în seamă pe Moş Crăciun! Până la câţiva ani, copilaşii cred în Moş Crăciun! Pur şi simplu, ei îl adoră! Ei cred şi-l iubesc pe Moş Crăciun din toată inima lor! Cei mai mulţi dintre părinţi nu le vor spune odraslelor lor că Moş Crăciun nu există şi e doar o minciună.
Precum spuneam mai sus, desigur că noi nu luăm în serios legenda lui Moş Crăciun. Ştim că Moş Crăciun e o fantezie. Dar copiii nu ştiu asta. În mintea lor vulnerabilă, Moş Crăciun e real. Dar ce se va întâmpla cu acel copilaş, atunci când într-o bună zi îşi va da seama că Moş Crăciun e o fantezie? Ce se va întâmpla cu credinţa lor în Iisus Hristos (mă refer la cei botezaţi în creştinism)?
Iată ce s-ar putea întâmpla (convorbirea de mai jos chiar a avut loc între doi băieţi):
Primul băiat îl întreabă pe celălalt: “Ce crezi despre Iisus?”
Al doilea îi răspunde: “Mie mi se pare ca un alt Moş Crăciun. Probabil că-i o altă minciună.”
Odată ce un copil crede din toată inima în Moş Crăciun, următorul pas logic este acela că atât Iisus, cât şi Moş Crăciun sunt unul şi acelaşi lucru, şi astfel amândoi ar fi o minciună. Desigur că, nu toţi copiii care au crezut când erau mici în Moş Crăciun îl vor respinge şi pe Iisus mai târziu în viaţă, dar vor fi destui care îşi vor pierde încrederea în Dumnezeu, ca urmare a acestei fantezii despre Moş Crăciun. Iată marea înşelătorie! Ce plan inteligent! "

Este enervant cum o tii pana in panzele albe ca Mos Craciun este rapitor de suflete.
Nu este frate.

Copiii devin atei pt ca:
-nu au educatie religioasa in familie
-parintii nu sunt practicanti-uneori nici bunicii nu sunt credinciosi!
-din cauza decrestinarii societatii
-din cauza modelelor dominante in societate care sunt departe de smerenie,bunatate si martirism
.................................................. .................................................. ..........

True.
https://www.youtube.com/watch?v=I32zi239HA8

Nu e dureros, oaie cugetătoare? Și dacă da, de ce avem situația asta?

Despre Crăciun - 18 decembrie 2014 - Convorbiri duhovniceşti
https://www.youtube.com/watch?v=dyOesqA8yQQ
*
Dileme ale Mileniului 3 – Crăciunul
https://www.youtube.com/watch?v=n6X3elYlPwg

Diaconul D. Aniculoae :
Moş Crăciun. Un sfânt, o legendă, un mit, o credinţă sau doar un produs al minţii umane? Poate mulţi ne-am pus întrebarea aceasta sau pur şi simplu ne-am bucurat că el se află în mintea noastră, în inimile copiilor sau în cărţile cu poveşti. Ştim că este bătrân, bun, darnic, iubitor, plin de cadouri şi împăciuitor al oamenilor. Am putea spune că are foarte multe din calităţile unui bun creştin. Dar este creştin Moş Crăciun? Sau doar vrea să înlocuiască pe un alt moş, Moş (Sfântul) Nicolae? Sau poate vrea să-i îndepărteze pe creştini de însuşi Izvorul bunătăţii, iubirii - Dumnezeu-Pruncul, născut în ieslea dobitoacelor din Bethleem? Moşul cu barba albă ca neaua care zboară prin văzduh cu sania sa trasă de reni şi mereu cu tolba plină de cadouri a devenit pentru marea majoritate a oamenilor de pe întinsul globului pământesc personajul central a celei mai mari sărbători a iernii, Crăciunul. În lumea largă nu toţi ştiu că, de fapt, la 25 decembrie serbăm Naşterea Celui care ne-a făcut cel mai mare dar posibil, primirea firii omeneşti în persoana lui Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul.
De la bucuria îngerească a naşterii Fiului lui Dumnezeu în ieslea din Bethleemul Iudeii s-a trecut acum la bucuria pământească a darurilor şi a mesei îmbelşugate. De la unicul Dumnezeu venit printre noi pentru a ne aduce daruri cereşti şi veşnice s-a trecut la un semizeu, care nu vine decât cu daruri lumeşti şi trecătoare. E adevărat că „moşul cel bun“ îi răsplăteşte pe copii cu bucurii, aproprie şi împacă familii, scoate la iveală iubirea şi puritatea din sufletele oamenilor, dar cu toate acestea ele sunt trecătoare şi nu duc la Dumnezeu. Abia atunci când această sărbătoare este pusă în legătură cu ieslea bethleemică şi cu darurile aduse de magi Pruncului divin, putem recunoaşte Crăciunul ca moment al păcii, al înţelegerii între oameni şi al bucuriei de a oferi cadouri materiale, dar şi spirituale.
Crăciun - zeu al soarelui
Pentru a afla de unde a pornit şi cum s-a dezvoltat legenda lui Moş Crăciun, vă propunem o scurtă sinteză a tradiţiilor care s-au împletit în jurul binecunoscutului personaj.
Pe teritoriul ţării noastre s-au descoperit mai multe obiceiuri şi tradiţii care au dus la concluzia existenţei unui zeu solar, Crăciun, de origine indo-europeană, specific teritoriilor locuite de geto-daci, identificat cu zeul roman Saturn şi cu zeul iranian Mithra. Determinativul de „moş“ s-a folosit pentru a indica vârsta zeului adorat, care trebuia să moară şi să renască împreună cu timpul calendaristic la Anul Nou. Astfel, divinitatea se năştea împreună cu timpul la 25 decembrie, trăia 365 de zile, îmbătrânea şi murea pentru a renaşte la începutul anului următor. Crăciun, făptura sacră care simboliza la romani timpul creator, în mitologia geto-dacă e posibil să fi fost reprezentat printr-un strămoş care aducea echilibrul elementelor în stadiul facerii lor. Cultul lui Crăciun este mult mai vechi decât cel al lui Mithra şi coboară sub era noastră.
Moş Ajun şi Moş Crăciun, doi fraţi gemeni cu bărbile lungi şi albe
Poporul român care a devenit creştin odată cu naşterea şi formarea lui ca neam a personificat zilele săptămânii: Sfânta Luni, Sf. Vineri, Sf. Sâmbătă etc., care sunt fiinţe reale pentru popor, cu oarecare puteri. Tot aşa a făcut din zilele Ajunului şi Crăciunului două persoane, Moş Ajun şi Moş Crăciun, având la bază mitul zeului Crăciun. Ei sunt moşi pentru că se arată întotdeauna cu bărbile albe de zăpadă şi apoi sunt şi bătrâni pentru că se trag din vremuri uitate, de când lumea şi pământul.
Moş Ajun şi Moş Crăciun sunt ca doi fraţi gemeni cu bărbile lungi până la pământ, stufoase şi albe ca zăpăda, buni şi darnici, cutreieră lumea de la un capăt la altul şi răspândesc veselia în jur prin darurile lor, mai ales pentru copii. Moş Ajun dăruieşte nuci, pere, covrigi, colaci, plăcinţi, prăjituri şi bomboane. Iar Moş Crăciun le aduce haine, încălţăminte, jucării, cârnaţi şi şorici de purcel, spune tradiţia orală a strămoşilor noştri.
În Banat şi Transilvania ziua de 1 ianuarie poartă denumirea de Crăciunul Mic, nu Anul Nou, deoarece mai mult de un mileniu creştinii au sărbătorit Anul Nou în ziua de Crăciun, în imediata apropiere a solstiţiului de iarnă; la Roma până în secolul al XIII-lea, în Franţa până în anul 1564, în Rusia până în vremea ţarului Petru cel Mare, în Ţările Române până la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Crăciun şi Crăciuneasa au fost gazdele Pruncului Iisus
Cea mai cunoscută şi întâlnită legendă din ţara noastră în legătură cu Moş Crăciun este cea în legătură cu Naşterea Domnului. Conform tradiţiei, Maica Domnului şi Dreptul Iosif atunci când îşi căutau adăpost, au bătut la poarta lui Moş Ajun, dar acesta nu i-a primit pentru că era sărac, însă i-a îndrumat spre fratele său mai mare şi mai bogat, Moş Crăciun. Acesta era stăpânul satului unde au găzduit Iosif şi Maria, pe când Moş Ajun era doar paznic la vite. Unele povestiri spun că după ce a aflat că Fecioara Maria trebuia să nască, Crăciun şi-a trimis nevasta, Crăciuneasa, să o moşească. După naştere, el L-a aşezat pe Iisus sub un măr şi, de bucurie, merele luate din pom le-a dăruit tuturor copiilor care treceau pe acolo. Tot sub acest pom l-a îngropat şi pe Moş Ajun după ce a murit.
Alţi autori sunţin că sub influenţa creştinismului, Crăciun apare şi ca figură apocrifă. S-a născut înaintea tuturor sfinţilor şi este mai mare peste ciobani. Când Crăciun află că în grajdul său S-a născut Domnul Iisus, se căieşte şi îi cere iertare lui Dumnezeu, devenind primul creştin, sfântul cel mai bătrân.
Altă legendă spune că atunci când S-a născut Hristos, baba lui Moş Crăciun, Crăciuneasa, a moşit-o pe Maica Domnului. Când a auzit Moş Crăciun că femeia sa a lucrat de ziua lui, i-a tăiat mâinile pe loc. Atunci Crăciuneasa s-a dus la Maica Precista şi, plângând, i-a spus ce a păţit. Maica Domnului a suflat peste mâinile ei şi îndată i s-au pus la loc şi s-au făcut frumoase şi nu zbârcite cum erau până atunci. De aceea, în Transilvania, de Crăciun, fiecare creştin face câte un colac sub forma unei mâini cu degetele-întinse şi uns pe deasupra cu gălbenuş de ou, ca să sclipească întocmai ca mâinile Crăciunesei.
De bucurie că nevasta sa a scăpat, Crăciun împarte Fecioarei Maria daruri păstoresti: lapte, caş, urdă, smântână. De aici, transfigurarea lui Moş Crăciun într-un sfânt care aduce în ziua Naşterii Domnului daruri copiilor, obicei care se suprapune cu amintirea darurilor pe care, potrivit Evangheliei, le-au adus regii-magi. Deci Moş Crăciun de azi simbolizează pe cei trei magi.
Un pastor, un caricaturist şi Coca Cola au conturat mitul Moş Crăciun
De la zeu la cioban şi apoi la moşul care moare la sfârşitul anului şi reînvie la începutul următorului, s-a ajuns la moşul care merge pe sania sa trasă de reni printre nori şi împarte cadouri copiilor, abia la începutul secolului al XIX-lea. Un rol important în crearea mitului l-a avut pastorul american Clement Clarke Moore, care, într-un poem, l-a prezentat pe Sfântul Nicolae ca un personaj simpatic, dolofan şi zâmbitor, care împarte cadourile din sania sa trasă de reni. Publicat pentru prima dată în ziarul „Sentinel“, din New York, pe 23 septembrie 1823, poemul a devenit în anii următori foarte căutat, ajungând în mai multe cotidiane din Statele Unite, dar şi tradus şi publicat în întreaga lume. Şi numele folosit în SUA, Santa Claus (Moş Crăciun), provine din termenul olandez Sinterkloos - Sfântul Nicolae.
În 1860, cotidianul „Harperâs Illustrated Weekly“ a publicat un desen al lui Santa Claus, îmbrăcat într-un costum roşu ornat cu nasturi negri şi cu o curea din piele. Timp de aproape 30 de ani, Thomas Nast, desenator şi caricaturist al ziarului, a ilustrat prin sute de desene toate aspectele legendei lui Moş Crăciun. Nast este şi cel care a „stabilit“ în 1885 că reşedinţa lui Moş Crăciun se află la Polul Nord.
În 1931, Moş Crăciun a primit o nouă alură printr-o campanie publicitară, desfăşurată de compania Coca-Cola. Desenatorul Haddon Sundblom i-a dat lui Moş Crăciun o burtă durdulie, un aer jovial, costumul său roşu şi o atitudine tolerantă. În următorii 35 de ani, Coca-Cola a difuzat astfel de portrete ale lui Moş Crăciun în presa scrisă. Putem spune că această companie este autorul moral al conturării mitului actual despre Moş Crăciun.
Deci merită să scoatem în evidenţă mai mult pe Moş Crăciun decât bucuria Naşterii lui Hristos exprimată atât de frumos în colinde? Merită oare copiii noştri să creadă într-o creaţie a oamenilor sau în adevăratul Moş Crăciun, Sfântul Nicolae? Crăciunul nu trebuie limitat doar la sărbătoarea cadourilor, ci întărit cu bucuria de a cânta alături de îngeri colindele divine închinate Naşterii Fiului lui Omului, Fiului lui Dumnezeu, Domnul Nostru Iisus Hristos.

<< continuare >>
 

▲ „Colindul este mult mai vechi la noi decât apariţia bradului şi a lui Moş Crăciun“
Renumitul etnolog Şerban Anghelescu, cercetător ştiinţific la Muzeul Ţăranului Român, ne-a vorbit despre darul la români. Domnia sa a punctat că darurile erau făcute în circumstanţe rituale. Şi anume: darurile mamei şi a noului născut, darurile primite la nuntă sau cu alte ocazii din viaţa omului. „Darurile erau înregistrate de fiecare locuitor al satului. Într-o comunitate închisă, până la urmă se realizează un echilibru, fiecare ajunge să ofere cuiva un dar, pentru că ajunge să fie şi gazdă, dar şi invitat la rândul lui. În orice caz, se ţineau socoteli foarte clare în legătură cu acestea“, a mai spus etnologul care a constatat că darurile erau mai mult de ordin alimentar.
În cadrul sărbătorilor de iarnă, românul oferea colindătorilor de asemenea daruri rituale. „Colacul care este obligatoriu după vechea datină, vinul, bucata de carne de porc, rareori bani, nuci, mere, covrigi. Colindul este mult mai vechi la noi decât apariţia bradului şi a lui Moş Crăciun“, a mai spus domnul Şerban Anghelescu, care susţine că bradul de Crăciun posibil să fi apărut la noi pe vremea regelui Carol I.
▲ De ce credem în Moş Crăciun
La Universitatea din Montreal, Canada, o echipă de cercetători a efectuat un studiu sistematic despre credinţa în Moş Crăciun. Studiul a fost făcut pe copii cu vârste cuprinse între 7 şi 13 ani, deoarece la 7 ani este pragul când copiii pot distinge realitatea de ficţiune. De la această vârstă ei îşi dau seama că este imposibil ca Moş Crăciun să ofere cadouri copiilor din întreaga lume într-o singură noapte.
Cercetătorii au descoperit că atunci când află că Moş Crăciun nu există, copiii îşi încurajează fraţii mai mici să creadă mai departe. Echipa de cercetători pune acest fapt pe seama prezenţei unor principii fundamentale despre gândirea umană. Tot aceştia cred că acest sentiment stă şi la baza credinţei în Dumnezeu, pentru că toţi oamenii încetează să creadă în puterile lui Moş Crăciun, dar aproximativ jumătate nu încetează niciodată în a crede în puterile supranaturale ale lui Dumnezeu.

Una dintre etapele de dezvoltare a copilului, mai precis a inteligenţei copilului (a capacităţii lui de a cunoaşte, de a îşi da seama de sine şi de lume, de a înţelege şi de a rezolva tot felul de probleme) este etapa numită de cunoscători "a gândirii magice".
Orice copil normal din orice ţară şi din orice cultură trece prin această etapă de dezvoltare. Este un stadiu universal, dincolo de culoare, sex, religie sau veniturile familiei.
Unii copii nu ajung să experimenteze această etapă, întrucât sunt idioţi. Idiotul nu are imaginaţie, nu posedă mecanisme psihice cât de cât funcţionale. Idioţii rămân toată viaţa la stadiile primare ale dezvoltării psihice. (folosesc termenul de idiot nicidecum în sens peiorativ ci în sensul clasificărilor din scala inteligenţei care se foloseşte în psihopedagogia specială şi în medicina infantilă - idiot, imbecil, debil etc., până la normal, apoi supradotat şi, în fine, geniu.)
Pentru idioţi nu există Moş Crăciun. Nici în copilărie nici mai târziu.
*
Întrucât copiii normali trec cu toţii prin stadiul gândirii magice (pe care apoi îl depăşesc, gândirea devenind mai realistă şi mai înţelegătoare/cuprinzătoare şi decentrată de pe dorinţele proprii), învăţătorii din toate timpurile s-or fi gândit, îmi place să cred, să fructifice această etapă pentru a construi la copii primele noţiuni şi conduite etice şi pentru a îi ajuta să achiziţioneze elementele de început ale iubirii şi bunei convieţuiri sociale. Aşa vor fi apărut în toate culturile lumii basmele, poveştile, legendele şi toate câte se împărtăşesc copiilor. Din poveşti, copiii, aşa cu gândire magică precum sunt, pot desprinde primele lecţii despre compasiune, bunătate, curaj, sacrificiu, onestitate, bine, frumos şi opusele lor. În poveşti sunt şi personaje bune şi personaje rele. Este şi iubire şi ură. E şi Dumnezeu şi dracul. Fix ca în realitatea cea mai reală a oamenilor dintotdeauna.
*
Moş Crăciun face parte din imaginarul colectiv al copiilor, acest imaginar unde fantezia ţine locul realităţii, adeseori, într-un mod cu totul specific copilăriei. Adultul nu mai poate pricepe ce înseamnă un personaj imaginar pentru un copil, adultul a pierdut modul de funcţionare al copilului şi, dacă nu îşi cenzurează curiozitatea măgărească, reuşeşte cel mult să reducă, pocind-o, realitatea copilului la realitatea adultului.
Adultrismul este tocmai această acţiune zdrobitoare a adultului nesimţit şi stupid, grosolan şi înfumurat, de a considera un copil ca fiind un adult în miniatură, de a sfida realitatea ireductibilă a minţii şi comportamentului copilului, de a nu se obosi să recunoască faptul simplu că el, ca adult, e depăşit şi exclus de la festinul copilăriei şi de a dicta copiilor sub teroarea pumnului şi a variatelor pedepse, inclusiv răgete şi ochi bulbucaţi, înroşiţi de furie, astfel încât universul copilăriei să piară iar lumea lui, a adultului nesănătos şi pocit, să triumfe.
*
Adulţii mutilanţi, foşti copii mutilaţi de alţi adulţi mutilanţi, nu respectă tainele copilăriei.
Pentru acest individ nu există decât lumea lui, a adultului. Celelalte să piară!
Acest nebun nu vede nuanţe, etape, gradaţii. Nu distinge griurile, în infinitatea paletei lor, nu are nici îngăduinţă reală nici (auto)compătimire. El e soldat, are o misiune de executat, apără şi ucide în numele apărării lui sfinte, se vede pe sine un deţinător inefabil al cunoaşterii şi, cică, al adevărului. El militează! Nu îşi cere iertare când greşeşte, nu acceptă că uneori sunt alţii mai buni ca el, nu are nimic de dezbătut cu adevărat în chestiuni de credinţă ci doar impune formule auzite sau citite prin cărţi care îl depăşesc, credinţa lui e tare ca o bară de oţel (nu e un proces viu, cu înălţări şi dezastre, cu eşecuri şi victorii, nu e o aventură totală, o uimire), intransigenţa lui e desăvârşită.
Pentru acest biet măscărici nu există Moş Crăciun. Deşi toţi copiii lumii iubesc pe Moşul, pe Făt-Frumos, pe Albă ca Zăpada, pe Ileana Cosânzeana, pe Elsa şi pe alţi eroi ai poveştilor copilăriei.
Căzut în patima adevărului, acest nebun este beneficiarul unor organizaţii uneori cumplite, cum a fost Inchiziţia în Evul Mediu sau cum sunt sectele de azi ori unele dintre grupările extremiste din diverse comunităţi religioase.
Dacă i s-ar permite, acest torţionar funest, mereu încrâncenat şi sumbru, ar arde pe rug pe toţi copiii care cred în Moş Crăciun. În definitiv, cine este acest personaj burtos şi hohotitor dacă nu un pericol pentru imaginea lui Hristos, pe care noi avem datoria s-o apărăm (ce S-ar face, nu-i aşa, Hristos, fără soldaţii aceştia vajnici?), ce să fie ipocritul moş dacă nu o nălucire satanică şi o minciună diavolească - ne va asigura nebunul.
*
Biserica, însă, din iubire faţă de oameni şi faţă de copii, a îngăduit cum era şi firesc poveştile copilăriei, cunoscînd că Dumnezeu a lăsat cugetul omenesc să treacă şi prin această etapă şi căutînd să folosească prilejul pentru a educa pe copii în duhul creştin, în duhul valorilor pe care ni le-a transmis Domnul. Şi în privinţa Bradului, Biserica a ales să nu respingă obiceiul ci să îl preia şi să îl înalţe, să îl înnobileze, găsind prilej să ne amintească de Hristos şi de demnităţile Sale, prin chiar culorile bradului de Crăciun.
Nebunul însă, strecurat în Biserică pentru a distruge şi boicota, nu vede cu ochi buni ci, asemenea unor posedaţi care îţi trimit mesaje cu ochelari negri pe chip, vede cu ochi răi aceste gesturi fireşti venite din iubirea lui Hristos şi a Bisericii Sale pentru oameni, pentru copii.
*
Copiii au tot mai multă nevoie de Moş Crăciun, pe măsură ce adulţii reali devin, sub talpa ideologiei lor bicisnice, tot mai dăunători şi otrăvitori pentru copii. Într-o lume a adulţilor care, pe zi ce trece devine tot mai dezbinată şi mai înfierbîntată de patimi, uitînd cu totul de tainele vieţii copiilor, de iubire şi compasiune, de libertate şi bucurie, de dreptul de a greşi pentru a învăţa, de dreptul sănătos de a experimenta nenumărate ipostaze ale omenescului, eu cred că micuţii se vor agăţa tot mai mult de Moş Crăciun şi de lumea poveştilor, pur şi simplu pentru a supravieţui ca oameni şi pentru a nu deveni brute separatiste şi absolutiste.

Moș Crăciun să trăiască!
 

Frumoasă și folositoare pledoarie pentru Moș Crăciun. Cu atât mai mult cu cât eu însumi mă număram printre cei gata să ridice piatra împotriva lui. Totuși, să nu-i vedem atât de negri pe cei care îl vor „mort”. Tu ai arătat, foarte frumos, rostul poveștii pentru copii și nu doar pentru ei. Cei care au o problemă cu Moșul o au nu pentru că resping poveștile în general, zic eu, ci pentru că, mai ales în vremea noastră, atât de îmbibată de marketing, Moșul este mai degrabă un agent comercial extrem de activ, care aduce, cu zgomot, un spirit ce înăbușă duhul liniștit, blând și atât de discret al Sărbătorii.

Pe bunul Moș Crăciun al copilăriei, simbol al generozității, nedesfigurat de consumerism, îl putem iubi și îi putem găsi locul sub brăduț, fără teama că Îl va alunga pe Hristos.

După ce te-am citit am înțeles mai bine de ce fostul meu duhovnic îi asigura pe copii că Moș Crăciun există.

Întrebare: Cum calificați mesajul de mai sus al lui Ioan Cezar? Este jignitor, menit să rănească? Este doar critic? Ar fi putut sau ar fi trebuit formulat altfel? Vă întreb asta pentru că eu am niște probleme de discernământ, cred. Poate răspunde chiar și autorul.

De fapt explicatia arata chiar unde e problema, evidentiind confuzia intre spiritualitatea crestina si spiritualitatea de genul new-age. Toti oamenii au nevoie de spiritualitate, dar de spiritualitatea buna. Pentru ca de spiritualitate tine si paganismul, sau ce face o ghicitoare de la noi. Sincretismul religios propune un amestec din toate acestea, fara deosebire intre ele.
La fel e si nevoia de magie si spiritualitate a copilului. Depinde de parinte cu care spiritualitate o umple. De aceea nu-i va da carti despre vrajitorie sau paganism pana nu e capabil sa distinga adevarul. E adevarat ce spun? Povestea cu Mos Craciun a aparut intr-un spatiu desacralizat, in care lipsesc minunile si in care era nevoie de astfel de povestiri magice. Toate vietile sfintilor, minunile contin o gramada de povestiri magice, nu doar una. Cum am mai scris, basmele nu au nicio comparatie cu Mos Craciun.
Problema cea mai mare e cand copilul afla ca totul e o minciuna, asadar aceasta portiune de spirtualitate creata de parinti si ceilalti se darama brusc. Cine nu avea si partea de spirtualitate adevarata, crestina (poate are parinti nepracticanti), aceasta era singura parte de spiritualitate pe care si-o crease iar credinta o avea intr-o mai mica intensitate. E posibil sa devina necredincios? Sau un copil care a primit si o educatie crestina in paralel, e posibil sa i se zdruncine credinta, macar in parte?
Si cum se impaca minciuna e amuzant daca parintele trebuie sa spuna la spovedanie sau nu.
Povestea e facuta de adulti, nu de copii. De fapt e invers, cei ce sustin inversunati aceasta poveste nu mai stiu cum e sa fii copil, el crede ca si un copil gandeste ca un adult. Nu intelege ca acel copil isi creaza o lume intreaga si e afectat cand aceasta se prabuseste. Adultul crede ca si copilul gandeste tot logic si ca un adult. E normal ca daca ii dai cadouri unui copil o sa-i placa orice legat de acest fapt.

Din pacate userul Cezar nu se dezminte si a ales sa scrie in prima zi de Craciun un mesaj jignitor. Nu doar ca ii jigneste in ultimul hal pe toti cei ce si-au exprimat rezervele fata de poveste cu Mos Craciun, dar eu cred ca mesajul ma are pe mine in vizor. De altfel nici nu-i greu de observat ca am ramas cam singurul care mai sustin asta, Unii si-au sters si mesajele (de teama probabil).
Lupul isi schimba parul dar naravul ba, de cand a reintrat pe forum am vazut ca incearca tot timpul sa ma sicaneze, fara sa deranjez. O sa cer si adminului sa se uite pe mesaj.

Nu Cătălin, nu e aşa cum spui. Nu te şicanez ci, pornind într-adevăr şi de la unele afirmaţii ale tale, concordante cu întreaga ta aşezare faţă de subiectele pe care le dezbatem, mi-am exprimat poziţia faţă de o stare de lucruri. Nu despre tine e vorba, în mod special, în postările mele. De ce crezi că mă preocupi tu mai mult decât lumea în care trăim cu toţii?
Când scriu am de obicei în vedere atitudini şi concepţii pe care le-am găsit mereu în lume, inclusiv în lumea creştină (iar asta mă doare cel mai tare, ca unul care am rătăcit mulţi ani în afara Bisericii tocmai pentru că înlăuntru lucrau oameni ca aceştia pe care îi regăsesc şi azi). Sunt realităţi faţă de care nu pot avea înţelegere în sens de acceptare. Că tu te apropii de acestea, uneori, e altă treabă. Că te-ai simţit atacat şi iarăşi şicanat, e din nou altă poveste. Povestea ta personală.
Şi îţi atrag atenţia că nu e frumos să îmi confecţionezi o imagine care nu îmi corespunde, doar pentru că îţi face ţie bine pentru ale tale. Mai bine ai citi ceva mai detaşat ce scriu şi, poate, găseşti unele lucruri de folos. Cum ţi s-a mai întâmplat şi în trecut.

Cristian, cred că fostul tău duhovnic înţelesese foarte bine că pe copii nu îi ajuţi cu brutalitatea (fie ea şi a sincerităţii adultului) ci, respectînd specificul lumii lor, îi ajuţi să îşi depăşească limitele oferindu-le noi temeiuri şi noi orizonturi, mai cuprinzătoare.
Nici Hristos nu a desfiinţat pe toate cele vechi ci, lăsîndu-le acolo unde erau, a deschis o perspectivă de care unii s-au folosit. Domnul a trecut pe om la alt nivel fără a zdrobi omul.
Poate că şi noi vom începe să pricepem că un copil nu va creşte mare omorînd în el însuşi pe cel mic. Ci depăşindu-l, cu răbdare şi cu ajutor potrivit.

P.S. Mi s-a întâmplat de mai multe ori în ultimii ani să văd diferenţa între două feluri de profesori, antrenori, medici şi duhovnici. Am avut câteva experienţe repetate, pe aceeaşi linie.
Iată ce am constatat:
a) cei competenţi şi cu adevărat folositori nu critică pe cei dinaintea lor (antrenorul nou nu critică pe cel vechi, de exemplu) ci, preluînd ce funcţionează din ce s-a lucrat deja, construiesc mai departe depăşind achiziţiile precedente şi orientînd spre niveluri superioare ca nobleţe şi eficienţă;
b) incompetenţii au ca prim gest, unul care îi clasifică de la sine, tocmai criticarea predecesorilor. Un medic prost se va repezi să spună că medicul dinainte a stricat totul şi că ar fi trebuit să vii de la început la el, la aşazisul medic bun.
Raportat acum la copilărie şi la miturile ei, eu cred că un bun educator, cu atât mai mult unul creştin, nu se va repezi să desfiinţeze lumea copilului ci, introducîndu-l treptat în alt fel de activităţi şi semnificaţii, va orienta treptat pe copil într-o lume sufletească mai nobilă şi cât mai apropiată de Dumnezeu. Eu aşa cred că funcţionează o dezvrăjire şi o maturizare firească, fără spasme şi noduri.

Critic, dar binevenit. Potrivit temperării avântului în lupta împotriva a ceva ce nouă ni se pare nepotrivit, drăcesc etc, care nu neapărat are legătura cu Moş Crăciun, brad etc. Nu degeaba pr. Arsenie Papacioc spunea pacea e de patru ori mai mare decât dreptatea. Depinde cu ce ochi privim mesajul, în ce stare ne aflăm şi cum îl trecem prin filtrul minţii şi al inimii. Dacă nu apelez la prejudecăţi faţă user, atunci pot vedea mesajul ca pe unul pedagogic, indiferent de limbajul, metodele folosite, dar dacă îl privesc ca pe unul al disputei, adică mă văd mai bun sau mesajul nu e în acord cu ideie mele, atunci mă simt jignit, indiferent dacă cel care îmi transmite mesajul are sau nu dreptate. Vorbesc de mesajul care face subiectul discuţiei şi nu de orice mesaj lipsit de discernământ.

-cu alte cuvinte exista povesti care "fura copilaria " -cum zice Danion Vasile,povesti pline de ocultism,magic,new age...Harry Potter -dar si povesti care graviteaza in jurul ideiii de iubire de frati,prieteni,parinti, de aproapele ,de Dumnezeu

Taina Iubirii - Povesti pentru copiii mari si mici: http://www.danionvasile.ro/taina-iubirii.php

http://palatulpovestilor.ro/

"...decât să crească cu Harry Potter şi Pokemoni, copiii ar face bine să citească istorioare duhovniceşti sau chiar întâmplări din Vieţile Sfinţilor."

Da, sunt poveşti şi poveşti. De aceea e important ca părinţii să fie vigilenţi şi să nu lase lumea poveştilor pe mâna oricui şi nici copilul la întâlnirea cu orice poveste.
Este specific copilului să se joace şi să viseze în lumea poveştilor. Iar de acest specific unii se folosesc pentru a deforma şi otrăvi (pe modelul mai vechi al calului troian), iar alţii pentru a zidi caractere frumoase şi vieţi rodnice.
Copilul e uşor de adus în starea de receptivitate faţă de un mesaj. E suficient să glumeşti, să îi cânţi, să te costumezi etc. El se deschide cu toţi "porii" sufletului inocent, avînd nu doar curiozitate ci şi încredere. Iar în acest moment se petrece fie otrăvirea fie înnobilarea copilului.
Ca urmare, ţine de responsabilitatea noastră, una foarte mare, să hotărâm ce fel de poveşti şi de jocuri oferim copiilor, cărei lumi de mesaje îi expunem şi cum îi ajutăm să interpreteze ceea ce trăiesc în lumea atât de pestriţă şi de agresivă informaţional din zilele noastre.

Asa este!
Ovidiu mi-a luat- o inainte cu raspunsul cata vreme am fost ocupata sa ascult conferintele postate de Paraschiva :)

Daca nu avem prejudecati fata de user atunci mesajul este chiar bun.
Zic pt cine are ,caci eu nu am vizavis de Cezar... Dar nici vizavis de Catalin; amandoi imi sunt frati!

Şi eu sunt cu caştile în urechi. ...)))
Interesante conferinţele. Interiorizare şi nu surogate, sinceritate şi nu mituri (dar nu în sensul combativ de a-l exclude pe Moş din viaţa copilului - pentru că nu ai cum în ziua de astăzi, doar dacă izolezi copilul de lume, ceea ce nu este o soluţie).

Sunt copii şi copii... Unii au parcă mai multă nevoie de lumea din adâncul poveştilor, alţii par mai detaşaţi.
În ce mă priveşte, mai întâi am cercetat care le e înclinaţia. Oarecum surprins, am constatat că nu doar fetiţa, care e încă la grădiniţă, la grupa mijlocie, s-a lăsat cu totul purtată în povestea Moşului. Chiar şi Tudor a intrat în scenariu (poate pentru a fi în comuniune cu sora lui? sau poate pentru a se răsfăţa un pic?)
Ce puteam face? Am ales să le respectăm poziţia, ne-am comportat ca atare (ce lucru curios! Moşul a venit când eram cu toţii în parc. Pe unde o fi intrat, că geamurile erau închise iar uşile încuiate!) şi am convenit cu soţia că vom vorbi despre acest subiect la un moment ulterior, ceva mai detaşat de emoţiile zilei.

Am folosit şi noi varianta explicativă cu darurile de la Dumnezeu, prin Moşul şi prin oameni. Am voit să punctăm că Autorul tuturor bunătăţilor, Izvorul Iubirii şi al Luminii este Domnul. Să ştie de la noi părinţii, fără dubii, Cine este Izvorul şi Vistierul, Dătătorul de viaţă şi de bucurie autentică.
Totuşi, am fost reţinuţi cu precizarea "copii cuminţi". Pentru că ei deja considerau că nu au fost chiar foarte cuminţi anul acesta...:)

Păcat că nu aţi mai putut folosi partea cu "copii cuminţi", plin de surprize Moşul. :)))

Cred că discuția asta în jurul Moșului a fost cu folos, dacă ne-am lămurit cu toții cum trebuie să-l tratăm. Și cred că părerea de mai sus este cea pe care o adoptă Biserica, atunci când, fără a uita niciodată de Cel ce S-a născut și că pe El îl căutăm, nu exclude nici bradul împodobit, nici pe moș, care aduce atâta bucurie copiilor.
Se poate și cu moș, dar și fără el, având în vedere că a intrat târziu în sărbătorile de iarnă. „Când mama spune de Iisus cu glasul ei cel dulce” (vorba colindului) - este o poveste care-i poate cuceri pe copii, fiind și adevărată.
Moșul nu este centrul Sărbătorii, dar poate face parte dintre invitați.

Eu as vrea sa te cred, dar mie nu prea imi place neadevarul, poate ti-ai dat seama pana acum, de cand scriu pe forum. Lasand la o parte celelalte mesaje, in care spuneam ca ma sicanezi, mesajul de pe acest topic (de care nu pomenesti) l-ai scris referindu-te nu doar la cei care nu sunt de acord cu Mos Craciun, ci special la mine. Fie si pentru ca sunt singurul care mai sustin asa ceva, eu nu sunt ca Ovidiu sa-mi schimb parerea dupa majoritatea si sa imi sterg si din mesaje.
Ma intrebi de ce cred ca te preocupi cam mult de mine, dar daca nu avem amnezie a fost o lunga perioada in care te preocupai in mod excesiv de mine si mesajele mele. E posibil ca tu sa incerci sa te schimbi in bine, desi prin mesajul acela pare ca e invers. Probabil te-a luat valul crezand ca articolul scris de diacon ar sustine povestea cu Mos Craciun, dar nu poti scrie asa decat daca ai resentimente puternice si chiar un fel de ura fata de o persoana. In contrast eu nu tin resentimente si am vorbit cu tine ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic de cand ai revenit pe forum. E bine sa incercam sa lucram la schimbarea in bine in interior si nu la imaginea noastra.

Te rog să mă ierţi, nu m-am gândit din păcate că te va supăra oful meu. Pentru că eu mi-am vărsat un of, repet, împotriva unor stări de lucruri, a unui gen de atitudini care nu mi se par deloc potrivite, deloc folositoare.
Deci îmi cer iertare, cu adevărat nu am vrut să te necăjesc, Cătălin!