Mai, Maria si diavolul crede ba mai mult e un adevarat "teolog" dar...ramane diavol pentru ca nu vrea sa zica: Dumnezeule milostiv fii mie... vezi tu ce greu atarna pocainta in ochii Lui Hristos? Daca tu o consideri fara finalitate..sincer e problema ta! Eu am spus ce am avut de spus..

bun,o crede diavolul dar eu nu cred.Or avea si rugaciunile finalitate dar sunt momente in care oamenii au nevoie de ajutor concret.

Maria_Sofia....crede-ma plang pentru tine ca NU VREI sa vezi dragostea dumnezeiasca...offfffff daca ai sti cum ne iubeste Dumnezeu..daca ai sti..ce pierzi..
Nu mai am cuvinte, postarea ta m-a lasat fara grai de durere..

..maria..cunoasterea intuitiva este superioara cunoasterii rationale..multe mame si-au crescut copiii bine urmandu-si doar intuitia si bunul simt..
Ghandi zicea sa ne ferim de cei care nu au nici un Dumnezeu,nici o credinta,iar Tutea spunea ca a discuta cu un ateu e ca si cum te-ai adresa unei usi....trec peste toate astea fiindca ca tu explorezi inca...vei gasi un raspuns..ai citit biografia lui Serafim Rose..si el a cautat insetat pana a ajuns la suprema cunoastere..care se dezvaluie numai prin ortodoxie.
Cred ca atitudinea ta neincrezatoare,in cele din urma va duce catre mantuire..fiindca de la nedumerire,cautare ajungi la cunoastere.iar tu esti suficient de inteligenta()..si ar trebui sa te indoiesti mai putin de justetea concluziilor scoASE DESPRE dumnezeu,din cunoasterea stiintifica a lumii.Eu nu vad contradictie intre Dumnezeu si stiinta..niste scapatati au zis candva "crede si nu cerceta"(fals) iar sectele atat au asteptat..Creierul omenesc este grosolan ca sa putem avea incredere 100% cum spui tu in ratiune....:)aspiram la cunoasterea superioara cu mintea......nici aceasta cale nu este neexpusa erorii...asa incat ramane doar rugaciunea..ne incredintam ei prin rugaciune.
Orice om inteligent ar trebui sa sfarseasca prin a ajunge sa aiba credinta..si tu la fel..vei ajunge sa sporesti cunoasterea lui prin rugaciune.Rabdare..cu fiecare dintre noi are dumnezeu un plan.Daca l-ai avut ca model pe Jean Valjan inseamna ca iubesti oamenii,intelegi suferintele lor..........citeste Confesiunile Fericitului Augustin
:)

Jenica, cu drag iti spun ca eu nu am probleme cu internetul, am abonament si pot sta in orice moment cat doresc pentru ceea ce am nevoie. Dar va anunt ca de acum nu voi mai fi o perioada pentru ca voi fi plecat. Ramas bun tuturor, mai ales Cristiboss, Vsovi, Ancah, Mirelat, Urzicuta, Jenica, Paraschevaiasi, :)

Maicuta Domnului sa te acopere cu Sfantul Acoperamant Veilur:)

Multumesc ca ai avut un gand si pentru mine, sper ca Dumnezeu sa-ti asculte rugaciunea.

AMIN!

Veilur, succes pe unde mergi si Domnul sa fie cu tine. Doamne ajuta!
Anca

VELIUR ,sa ai grija de tine si sa te intorci sanatos si cu dorinta de a sta cat mai mult pe net, la adresa :www.crestinortodox.ro cristiboss56

Nu ma mai consider de mult atee,nu cred cu desavarsire nici in ratiune,ciudat e ca nu caut defapt nici adevarul pe care cred ca l-am gasit in abandonul existentialist si in farasa absurda,dar cel putin acum simt cu tarie ca la ortodoxism nu ma voi intoarce niciodata,paote la dumnezeu da,dar nu la o religie.Si nu la biserica.
Da iubesc oamenii,mi-e mila,ma doare suferinta umana,dar asta poate tocmai dat necredintei mele,uneori mi se pare ca lumea este exact ca o scena din Conditia umana a lui Malraux,mi de oameni uniti prin suspine asteapata intr-o sala intunecata sa fie arsi de vii,pe tot parcursul chinului lor ramanand obsedati de ideea demnitatii umane.Vazand lumea asa,nu pot sa nu iubesc oamenii,si ii iubesc tocmai pt ca sunt singuri si fara dumnezeu.Pt ca pe dumnezeu nu il intereseaza.

Ma doare, cand am citit cate ceva scrise aici de Maria. Indepartarea de Dumnezeu trebuie sa doara pe orice crestin. Maria draga, nu te condamn, dar nici nu pot sa te aprob. Poate parerea mea sau cea ce simt , nu conteaza pentru tine. Totusi te rog sa reti un lucru, ca Dumnezeu a creat aceasta lume din dragoste si daruind multa dragoste. Lumina nevazuta a Dumnezeirii s-a revarsat peste tot acest nesfarsit univers. Dumnezeu a daruit din lumina si Harul sau si l-a plmadit pe om tocmai pentru ai oferi, ai darui din minunile acestei lumi. Dumnezeu nu le-a tinut pentru El , ci marea Lui bucurie a fost daruirea , dragostea de a darui din minunile acestui univers. El nu cunoaste egoismul, tocmai prin darul facut prin multa, multa iubire. Omul a primit libertate deplina in asta lume, dovada si atitudinea ta si a multor altora ca tine. El nu ne-a obligat in a-L iubi, in a-L intelege. Aici este marea Taina a Lui. Sunt Tainele de nepatruns pentru mintea omeneasca. Multi, foarte multi care nu L-au simtit sau iubit, spre sfarsitul vietii lor si-au schimbat complet atitudinea. Sunt multe, multe exemple, cel mai recent Octavian Paller. Va veni poate si pentru tine vremea recunoasterii si intelegerii. Momentan revolta din tine te opreste de a pasi pe adevarata cale. Iarta-ma daca te-am lezat cumva, dar cele ce ti-am scris le-am facut cu dragoste si convingere frateasca.

Merci

Frumos mesaj, cristi. Dar trist ca multi nu inteleg acestea...

Asadar,a devenit un topic pentru urari fata de plecarea,nu stiu unde,a lui Stefanel.Foarte bine,cata fratie!,ce bine ar fi sa se manifeste astfel toate relatiile dintre noi,de-aici de pe forum,sa ne simtim mai aproape,"mai crestini",caci si-asa viata si lumea din ea a devenit atat de materialista si perfida!!!!!
Eu ma intreb cum s-o mai simti Euftalia,daca tot ma gandesc,ca ea a deschis topicul.Ce-o mai face si pe unde e oare,de nu mai are un calculator la-ndemana.Sau poate nu vrea sa ne mai "deranjeze".Oricum,Dumnezeu sa-i dea liniste sufleteasca si sanatate,ca este tare grea boala atunci cand afecteaza fara mila creierul si constiinta omului,mai grea decat orice boala pamanteana.Parerea mea.

Mai bine nu mai spuneam ca va trebui sa plec pentru ca chiar nu conta asta, ca sa nu mai trebuiasca urari de plecare. Imi pare rau daca am deranjat cu ceva pe ory, iar daca ea considera ca am gresit, eu ii cer ca sa ma ierte. In rest eu vreau sa ne intelegem bine fara sa ne agatam de micile noastre slabiciuni :|.

Sau sa nu facem referiri la micile noastre scapari ca sa nu avem motiv de cartire intre noi.

Masturbarea este in fapt, pocirea noastra , a mintii si trupului nostru. Satisfacerea placerilor trupesti induse de o minte necontrolata si posedata de patimi si egoism. Masturbarea ne saraceste cel mai frumos sentiment, iubirea.

Se intimpla asa pentru ca femeia devine un obiect al placerii, acest viciu luand locul iubirii dintre barbat si femeie. Din punct de vedere biologic este o nevoie fiziologica naturala strict necesara, dar din punct de vedere religios este privit ca fiind patima ce ne impietreste sufletul, fara sa mai putem iubi curat o fata, ci doar sa ne urmarim instinctele de impreunare cu ea si nimic mai mult. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ca "malahia este desfranare fara de trup", asa ca cei care practica acest viciu se aseamana cu desfranatii.

Masturbarea seaca, simplifica, minimalizeaza, iubirea curata, pura si adevarata. Placerea de cateva minute, placerea izvorata din iluzii desarte, naruie sufletul in prapastia desfranarii, cand trupul si placerea carnala devin de necontrolat. Falsa eliberare a unor energii trupesti, duce incet, incet la viciu, greu de controlat si stapanit. La fel se-ntampla cu patima betiei, a drogului, cand trupul se afunda in mlastina pacatului, din care cu greu se poate iesi. MINTE SPURCATA, LASA-MA ! Sa spunem neancetat cand gandurile negre ne dau tarcoale. Dumnezeu ne-a dat autocontrol deplin asupra noastra. Depinde de noi si numai de noi cum il folosim si in ce directie.

Dar este foarte greu sa te abtii, pentru ca ispita vine chiar din interiorul nostru, din impulsurile hormonale care excita glandele si cu greu mai face fata vointa omului atunci cand creierul este inundat de explozia de hormoni. Este foarte grea depasirea conditiei umane, adica sa iti stapanesti firea, pentru ca organismul isi cere drepturile la o anumita varsta si chiar daca ne abtinem noi, vor aparea polutiile nocturne fara voia noastra, asa ca intr-un fel sau altul organismul tot isi face datoria.

Da, ai perfecta dreptate ! Dar, pentru ca exista si un dar aici, cand pornim pe drumul pocaintei, totul devine altfel. Cand vrem cu adevarat sa ne daruim Lui Dumnezeu, totul este cu putinta. Ce in trecut era de neimaginat, de neoprit, cand pornim pe drumul nou al pocaintei, totul se schimba, nu dintr o dat, ci treptat, dar in bine cu siguranta. Sa ne spovedim pacatele noastre si sa ne luptam cu ele. Iti dai seama, veliur, zi de zi ne rugam, postim, mergem la Biserica, ne spovedim si pentru cateva minute de "placeri"necontrolate, nestapanite, totul se naruie si trebuie sa o luam de la capat, intristati, deznadajduiti. In cele din urma rusinea , remuscarea caderii noastre, ne va intari si vom invinge raul. Asa ca orice teorie care vrea sa justifice patimile noastre , cade, se destrama in fata iubirii de DUMNEZEU.

De aproape un an de zile tot zic ca ma duc la biserica ca sa-mi gasesc preot sa ma spovedesc si nu reusesc, aman de pe o zi pe alta. Ultima spovedanie a avut loc acum 3 ani in urma, intr-o vacanta de primvara din clasa a 11-a cand am fost la tara, facuta asa numai de ochii bunicii, ca a vorbit ea cu preotul ca sa ma spovedesc; stau si ma gandesc ca ea a vrut sa imi faca un bine, dar imi aduc aminte ca nu am marutirsit totul la acea spovedanie din pricina faptului ca nu am vrut sa fac asta, slabiciunea nu m-a lasat sa spun totul, ci doar ce am considerat eu ca e mai grav. Dar am mai facut o spovedanie acum 5 ani de zile in urma cu un alt preot aici in Bucuresti, dar el a fost mai "dur" si mi-a pus intrebari din cele mai alese si cu mare importanta, dar eu am mintit si cred ca de aceea s-a si agravat situatia in anii ce aveau sa vina. Dar acum ma zbat sa incep sa fac ceva si nu reusesc deloc, parca ceva ma tine in loc: slavita AMANARE. M-am rugat la Dumneze sa-mi dea puterea sa am vointa si dorinta sa incep odata sa fac miscarea catre marturisirea pacatelor, dar cu toate acestea se pare ca diavolul ma asigura in continuare ca o pot face maine. Constientizez acest fapt dar nu fac nimic, asta e mai grav. Dar tin sa spun ca eu nu am duhovnic si nici nu cunosc vreunul, asa ca imi este foarte greu sa ma duc asa la intimplare la o biserica, mai ales si singur si sa incep sa ma bag in seama cu un preot. Sunt trist ca nu am puterea sa fac acest lucru, nu am curaj sa imi marturisesc cele mai grele pacate facute cu mintea si cu vorba, cu fapta si toate cele ce facem noi in toate zilele...:(

Buna Veilur,
In primul rand fa-ti o lista ca sa nu te pierzi in fata parintelui cand esti la spovedanie. Si apoi incearca sa mergi cand nu este post si nu e aglomerat ca parintele sa nu fie prea ocupat si sa poti spune cu de-amanuntul ce ai ce zis. Eu asa am procedat.
Bineinteles ca rusinea e mare dar e buna; intr-adevar, cum spunea si cristiboss56, pentru cateva minute de "placeri" necontrolate, nestapanite, si o asa zisa eliberare a impulsurilor hormonale, tot ce am muncit sa adunam prin rugaciune, post, etc se naruie si trebuie sa o luam de la capat, dar in cele din urma numai gandindu-ne la faptul ca am suparat pe Dzeu si ne-am indepartat de El prin acel pacat, ca ne simtim murdari, plus rusinea la spovedanie, ne va intari sa fugim ca de foc de a mai cadea in acel pacat.

domnule veliur, poi mergi la cea mai apropiata biserica de unde locuieshti, daca ai dureri de inima shi conshtiintza sau ai inceput sa-tzi aminteshti cu durere spurcaciunile nespovedite, shi acolo te apropii de un preot shi il rogi sa-tzi spuna cand putzi sa vi la spovedit, linishtit, dar vezi ca in ziua aia trebuie sa nu maninci shi sa bei nimic... shi s-ar putea sa nu te impartasheasca shi sa-tzi dea canon lung shi greu, dar daca ai mai fost inseamna ca shti cum este shi te-ai delasat... dar daca ai mintzit data trecuta inseamna ca te tzine Dumnezeu sub canon ca sa nu te apropii ca e foarte grav sa-l mintzi pe Dumnezeu la spovedanie... fiindca el te ashteapta ca un parinte milostiv iar dumneata vrei sa scapi shi sa-l insheli... dar Dumnezeu se indura de copii Sai shi nu trebuie sa-tzi fie rushine la spovedanie sau de asistentza din biserica, fiindca fiecare pacatuim, dar trebuie sa incepi cu pacatele pe care le consideri cele mai mari, shi pe alea pe care le-ai evitat in a le spune data trecuta, sau sa-tzi cumperi un indreptar de spovedanie cum am vazut ca exista pe undeva, asha cum am de gand sa fac shi eu, shi dupa ala sa ma duc sa ma spovedesc data viitoare, daca ajuta Dumnezeu sa ma duc cu inima franta shi duh umilit shi sa marturisesc cu sinceritate shi nu iar sa fac pe grozavul cu multzimea pacatelor mele cum mi se intampla mereu...???

veilur,nu te mai rusina atat,am patit si eu ca tine candva,sunt convinsa ca nu ai lucruri prea grave de marturisit.Mergi impacat,vei primi un mic canon.Oferta mea ramane valabila,pers.pe care ti-am recomandat-o te-ar putea ajuta f.mult,in general actioneaza cu blandete si bun simt,ca un prieten nu ca un judecator.

Fratilor , este vreun sfant pe aici ? In nici un caz. Sa ne ajutam si sa ne intarim unul pe altul. Rusinea si remuscarea pacatului nemarturisit va trece odat cu denuntarea lui. Spurcaciunea se inlatura greu, dar odata scapati de ea , renastem din propia cenusa. Dragostea de Dumnezeu va invinge intru toate. Sa avem speranta , multa iubire si cutezanta.

Nu, nu este nimeni sfant si nici nu stiu daca va mai ajunge cineva sfant in aceste vremuri. In timpurile prezente, satan a reusit sa raspnadeasca multimea pacatelor prin orice mijloc, pe primul loc fiind tehnologia. Dar asta nu inseamna ca numai trebuie sa detinem tehnologie de "ultim racnet" in casa, ci sa nu permitem ca prin ea sa ne facem vinovati de pacate, avand in vedere ca dracii incearca sa ne ispiteasca in felurite moduri, cautand sa ne ajute sa devenim viciosi pe ce a mai usoara cale, adica cu orice ne place noua mai mult si cu ce consideram ca este absolut ceva firesc in prezent. Cum sa traiesti in spirit religios intr-o lume moderna si lipsita de orice scrupule?

Oare a scapat pacatul de sub control ?

cristiboss56: MINTE SPURCATA, LASA-MA ! Sa spunem neancetat cand gandurile negre ne dau tarcoale.

L-am auzit pe un calugar spunand: Cand imi da tarcoale un gand , il alung o data, de doua ori, apoi daca mai apare, il ignor, caci e un gand neserios.

Da, dar ce faci daca nu dispare gandul? Iar daca dispare acel gand, apare altul in loc! Asa ca totul se invarte in cerc pana cand cu greu scapam poate cateva momente de noainul de ganduri de toate felurile...

exista si acum pers care ar putea fi sfinti. dar s-au izolat. eu cel putin am aflat din surse sigure de existentza unei calugaritze care s-a izolat in zona banatului si de a unui preot orb care slujeste undeva in provincie la munte nusj exact unde si cum il cheama dar stiu ca este foarte cautat

stai o vreme fara desfranare shi dintr-o mica suma de decaderi baleind pe TV, noaptea cand eshti obosit, iar te trezeshti in aceiashi starea de curvie... nu-tzi dai seama cum se insumeaza clipurile shi zambetele disponibile... ca tu bineintzeles ca eshti mereu disponibil ca un biban obijnuit doar cu sectoarele, shi cu fasolea de la cazan... imaginile astea se insumeaza, e foarte ciudat, suma de la 1 la N din cate o zona ergogena... iar pe strada e teroare, itzi fuge ochiul mortului mai ceva ca bilelel alea de se invart la 6 din 49... :dontgetit:... dar ce se mai shtie de anime shi magna?

Uite o patima care ar pune intr-adevar buna randuiala a firii in pericol. ma refer tot la homosexualitate. In Occident sunt foarte multe cupluri de homosexuali care adopta copii. pe langa faptul ca e nesanatos din punct de vedere psihic, apoi moral ce sa mai zic!! Exista psihologi care atrag atentia asupra acestui fapt, inclusiv in Occident, dar Biserica oare cum se implica. Mi-e teama ca si noi vom ajunge si noi in aceeasi situatie, daca nu vom lua o pozitie mai vehementa fata de aceasta. Masturbarea e o chestiune care ne priveste personal, homosexualitatea este o chestiune care ar privi intreaga natie pana la urma. Ce model de mama sau tata vor avea avea acei copii crescuti in sanul unui astfel de cuplu ( ei numind asta familie)?

Pai sa stii ca asa e, ca se intimpla in asa fel incat nici nu stim cum ne tintuim ochii acolo unde nu trebuie. Si nu mai pui ca de acasa pornesti cu intentia sa nu mai cazi in tot felu de invoieli in ale privitului patimas, dar parca mereu ne prefacem ca am uitat pentru un moment, numai ca sa ne ascundem dupa deget ca am fi facut-o involuntar. Mereu si mereu aceeasi poveste, care se pare ca intr-un fel ni se intimpla fara sa vrem, dar parca si vrem in acelasi timp. E ceva incorigibil, ca un fel de parazit ce s-a infipt bine in reflexul nostru, uneori parca ma bate un gand ca femeia ne este ca o cruce pentru noi, dar nu vreau sa zic ca ea este de vina, ci chiar noi ne-o facem sa fie o ispita...

Dar Anita, este ca si cum tu ai fi spus: "dar e de preferat ca vantul sa nu bata". Crezi ca depinde de mine atunci cand mie imi vine un gand pacatos? Desigur ca nu depinde de mine, pentru ca tunci cand te concentrezi mai mult sa nu iti vina ganduri, ele atunci se imbulzezc mai multe in intea noastra, ca oamenii la painea calda.

care rugaciune a lui Iisus ?

Aopi, dragilor, gandurile vin, important e sa nu cochetati cu ele!! Si una e sa zici: uite, o femeie frumoasa!!, alta e sa zici"mama, ce i-as face!".
E pacat sa remarci un chip frumos?!

Intre constatare si dorinta ascunsa nu-i decat un mic pas. Frumusetea accentuata de vestimentatia provocatoare atrage gandul ispititor. Sa nu ne ascundem dupa degete Marta si sa fim obiectivi si corecti cu noi insine. O mare vina o poarta insasi cel sau cea ce duc in ispitire. Repet, sa fim corecti, teoria este una insa pe teren, constatarile ne spun altceva.

Bine spus Marta, asa este, nu putem schimba lumea, ci doar pe noi. Talia la pantaloni o sa tot coboare, insa asta nu-i problema celui ce se roaga si posteste in mijlocul Sodomei