|
Din viata Sfantului Apostol Andrei:
".......Iar Sfîntului Apostol Andrei i-a căzut sorțul să propovăduiască în toată Bitinia - și se numește Bitinia tot locul cît este în mijloc, de la Scutari care este peste canalul Constantinopolului spre răsărit, ce se numea mai înainte Hrisopoli, pînă la Nicomidia și pînă la Niceea. Și nu numai în Bitinia, ci și în partea Mării Negre, spre partea răsăritului, cu toate locurile și amîndouă părțile cele de pe lîngă Marea Neagră, pînă la Camupolin. Pe lîngă acestea se număra și Calcedonul și Bizanțul, care este cetatea lui Constantin și toată partea Traciei, de la Constantinopol pînă la Cavala, care, în Faptele Apostolilor, se numește Neapolis, iar la alții se numește Hristupolis. În sorțul său era și Tesalonicul și Tesalia, pînă la Farsala și Elada și pînă la Zitunion și Ahaia, apoi de la Zitunion pînă la Paleapatra....." Zamolxis nu era zeu,mai frate,ci un om invatat si drept. De ce ar fi gresit sa te bazezi pe scrierile dlui Hasdeu,care a cercetat chiar arhive ,domnia stiind limbi vechi,chiar la Mitropolia Moscovei? Adica ce sa cred,ce inseala dracii pe unii sa zica,care nici genetic,nici de limba,nici de izvoarele istorice nu e confirmat si nici macar de o asemanarea a figurilor italienilor,cu cele ale poporului de aci? Ma refer la liniile fetei,nu la culoarea ochilor sau a parului,la o anumita expresie a fetei. Fratia ta zici ca dacii ar fi fost pagani,bun daca erau pagani,unde sunt statuile "idolilor" la care se inchinau,unde s-a gasit arheologic o statuie a lui Zamolxis,sau o statuie a lui ? Vezi cum au inselat dracii pe cei de pe wikipedia,de pun un chip sculptat a lui Decebal si zic ca e a lui "Gebeileiziz" http://en.wikipedia.org/wiki/Gebeleizis Si chipul lui "Gebeleizis",care se numeste "decebalus.jpg" http://en.wikipedia.org/wiki/File:Decebalus_b.jpg Deci e clar cam ce fel de "zei" aveau dacii,ca nu aveau vreun zeu. Ia uite ce articol s-a publicat aci in "Ziarul Lumina",bazat pe fapte reale: http://www.ziarullumina.ro/articole;...ui-Traian.html "ată cum redă Cerchez scena respectivă: "Ceva mai săltat decât acei trei daci, un frumos bărbat, în costum de dac și el, pare că ar patrona totul. Flăcările cari cât se poate de discret închid Marea Figură, și cu ea pe aceia a unuia din cei trei daci martiri în adorație, cu mâna dreaptă a Marei Figuri pe umărul ei, și cu cea stângă pe coarnele berbecului, încep să ridice valul. Și atunci, o serie de semne cunoscute veacului de persecuție, de pe vremuri desvăluite, clarifică totul: sub capul berbecului, pe haina Marei Figuri a Marelui Păstor, "X" - Iisus Hristos, Marele Mântuitor; Berbecul însuși - pasiunea lui Christ; între pietrile de sus ale cordonului de separație dintre scene, din pietre, "I. S.". Iisus urmat de începutul unei alte litere, "H", sfârșitul nu se mai cunoaște, halca de piatră fiind ruptă de vremuri; pe umărul Lui stâng, "X- â Iisus Hristos Nika, adică "Iisus Hristos învinge". Și totul închis în trei aureole concentrice, începând cu nimbul vertical din jurul capului, dovedind ortodoxismul înaintea catolicismului, care are nimbul orizontal. Pe umerii apostolului în adorație, două litere: una "E" cu caracter grecesc, și alta "L", cu caracter latin; astfel că nu ar fi surprinzător ca să fie vorba despre Evanghelistul Luca. Un porumb - dacă nu altceva va fi semnificând - încheie scena". Și apoi arhitectul concluzionează: "Este Marea Figură a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pe cât de frumos executată, pe atât de meșteșugit învăluită". ... "În 1999, arh. Silvia Păun sesiza la rându-i prezența unei alte scene creștine pe Columna lui Traian, în scena sinuciderii lui Decebal, unde descoperă un personaj care, fără dubii, își face semnul crucii." Alt articol: http://www.ziarullumina.ro/articole;...or-nostri.html La Bacau,s-a descoperit din secolul I-II (unde e Bacaul,nu a fost cucerit de Imperiul Roman,acel teritoriu) un capac cu un simbol crestin. Alta descoperire,de data aceasta din campia Munteniei,un toiag arhieresc,cu o crenguta de brad incrustata pe el: http://www.ziarullumina.ro/articole;...ia-Romana.html Razboiul purtat de Decebal si daci contra celor din Imperiul Roman,a fost unul pe motiv religios,nu unul pe motiv de aparare a teritoriului,dupa cat imi pare mie. |
Si ca sa fie oleaca mai clar,nu exista asemenea etnie,precum etnia romana,Imperiul Roman era un imperiu multi-national,erau italieni,iberici (spanioli etc) celti,gali etc.
In partea ocupata din Dacia au fost adusi colonisti din tot Imperiul Roman,nu numai de neam din Italia. Daca ai zice ca avem multe cuvinte din latina in limba,asta nu e sigur,ce e sigur e ca avem multe cuvinte care sunt foarte asemanatoare cu cele din latina. In istorie zice ca niste daci,dupa ce Traian i-a invins,s-au dus sa tina tratative cu romanii in Imperiul Roman si vorbeau fara translator. Un istoric grec zice de daci ca vorbeau o "latina barbara". Adica foarte probabil o limba foarte asemanatoare cu latina,dar cu pronuntie cu diacritice,adica foarte probabil o limba foarte asemanatoare cu ce vorbim noi in ziua de azi,exceptand cuvintele de au fost luate din slava,din turca,etc. Sa zici ca dacii ar fi invatat latina,ca faceau comert cu romanii,dar faceau foarte mult comert si cu grecii,greaca de ce nu invatasera? Cum se face ca in Ardeal se zice la faină exact ca in latina adica farină (in latina e farina) ,zonele de acolo nefiind ocupate vreodata de Imperiul Roman? Noi suntem daci si vorbim limba dacă. Ca limba dacă e asemanatoare cu limba latina,asta e altceva. De unde se poate sti cu siguranta ca dacii au luat cuvintele de la latini si nu invers,sau ca latinii au fost un popor care a venit in Europa,iar dacii erau si pe unde e Italia astazi si latinii au adoptat din limba daca? Nu se poate sti. |
Oricum,este absurd sa incerci sa invrajbesti oamenii pe ideea ca unii sunt de o etnie si altii de alta etnie.
Muntenia,exceptand ca sunt oleaca mai multi de neam traco-dac (dar 40% prea putin se poate zice ca sunt majoritari) este ca un mozaic de etnii si totusi nu a existat vreodata pe aci razboaie interetnice. Dracii ii inseala pe unii cu aceste absurditati,mai ales ca genetic se pare dacii,tracii,slavii,latinii,iberici,etc adica toate popoarele europene,inclusiv grecii se trag din niste stramosi care au trait in urma cu ceva zeci de mii de ani sau ceva pe acolo. |
Mihailt
Ai cea mai mica dovada ca Zamolxis a fost "un om invatat si drept"? Asa cum am spus de mai multe ori, dacii au lasat extrem de putine urme, atat arheologice, cat si lingvistice, asa ca nedescoperirea unor statui ale lui Zamolxis nu reprezinta o dovada pentru nimic. Nu avem aproape nici o informatie despre felul in care se desfasura cultul religios al dacilor, asa ca nu avem nici macar de unde sti daca au avut vreodata statui ale zeilor lor. Celelalte informatii pe care le aduci in discutie - infatisarea fizica a oamenilor, diverse ipostaze de pe Columna lui Traian, etc - sunt simple observatii subiective, care nu dovedesc absolut nimic si nici macar nu corespund realitatii. Nu faci decat sa aplici niste clisee simpliste diverselor populatii, lucru foarte superficial si nestiintific. Daca pretinzi ca razboaiele dintre Traian si Decebal au fost religioase, te rog atunci sa aduci si dovezi in aceasta privinta, tu esti primul de la care am auzit o asemenea versiune a istoriei. Dupa parerea mea, cea mai mare parte din ceea ce prezinti tu aici legat de daci (si de istorie, in general) nu sunt decat niste pseudo-teorii, nedovedite si nesustinute de lumea stiintifica autentica. Poate ar fi bine sa citesti si niste carti serioase de istorie a Romaniei. Legat de probemele lingvistice: etimologia cuvintelor de origine latina din limba romana este cunoscuta si a fost stabilita de specialisti in domeniu. Daca tu nu accepti, e problema ta, dar ceea ce sustii nu are nici o legatura cu realitatea. Sigur ca in acea perioada existau daci care cunosteau si latina (exact in felul in care si astazi unii romani vorbesc engleza) si deci puteau servi ca translatori in cadrul unor tratative, dar se pare ca tu nu poti face diferenta intre a cunoaste o limba si limba materna a unui individ. |
INSCRIPȚIE PE PIATRA DE HOTAR
de Geo Dumitrescu Slav aș fi fost, de nu eram latin, latin aș fi, de n-aș fi fost și dac - dar a ieșit așa : să fiu român, și eu cu soarta asta mă împac ! Mi-au dat și alții sânge și cuvinte - nisipuri galbene trecură-n zbor, purtate-n vântul Asiei, fierbinte, să-ngrașe primitorul meu ogor. Și din Apus, din Miazăzi, veniră umane pulberi, umbre și lumini, cu bine și cu rău mă vremuiră - pe toate le-am sorbit în rădăcini. Și nu-i nimic străin - a' mele-s toate, dator nu sunt : plătit-am cu prisos ! - că tot plătind uitucilor la rate, cuțitul mi-ajunsese pân' la os ! Dar am rămas așa cum scrie-n carte - priviți-mă, și-o să vedeți ușor că nu-s asemeni nimănui în parte, deși,-ntr-un fel, vă semăn tuturor. Sunt bucuros de oaspeți și prieteni ; deschisă-i poarta, inima și ea ; binevenit vei fi sub mândre cetini, în munții mei, la caldă marea mea. Îmi dai un sfat ? Te-ascult cu luare-aminte. O mână de-ajutor îmi dai ? Mulțam ! Dar nu cumva să-ți bâiguie prin minte că asta-i țara cailor de ham ! Poftiți, deci, stați la masă, stați la soare ! - un loc prielnic vă păstrez, amici; v-aștept cu mintea plină, gându-n floare (că nu-i de lipsă fosforul pe-aici !...) Întind spre toată zarea poduri bune : primesc și dau întregului Pământ; nu-i gând viclean în mine să răsune, dar nici stăpân nu caut: eu îmi sunt! Învăț, cântând sau nu, și limbi străine, mi-or folosi - în mintea mea socot - dar mă gândesc de-asemeni că e bine să mă pricep întâi și-ntâi să-not !... Și, iată, sunt așa cum scrie-n carte - priviți-mă, și-o să vedeți ușor că nu-s asemeni nimănui, în parte, deși,-ntr-un fel, vă semăn tuturor. Că slav eram, de n-aș fi fost latin, latin aș fi, de nu mi-ar zice dac - dar a ieșit așa : să fiu român - și vreau cu toată lumea să mă-mpac ! |
Nu exista asemenea etnie precum etnia romana,Imperiul Roman,cum am mai scris mai sus era un imperiu multi-national.
Pe unii i-au inselat dracii sa scrie asemenea absurditati,negand realitatea istorica,cand in Imperiul Roman erau atatea etnii..... Spre exemplu era etnia galilor,era etnia britanicilor,etc. Nu zice nicaieri in istorie ca in partea ocupata a Daciei s-ar fi adus colonisti numai de neam latin. S-au adus colonisti din tot Imperiul Roman,dar grosul populatiei au ramas traco-daci de aci. Dracii inseala pe unii sa vina cu asemenea absurditati,precum sa incerce sa bage invrajbire intre poporul rus si poporul nostru,sau intre poporul din Serbia si poporul nostru,cand si locul Rusiei si locul Serbiei e in UE si banuiesc ca o sa si fie primite acolo in curand. La ce bun sa vii cu absurditati de cantece/poezii militariste pe timp de pace,decat daca dracii te inseala sa visezi dupa razboaie,care nu au nimic glorios in ele si mai sunt si foarte urate populatiei de pe aceste meleaguri. |
Citat:
Despre Rusia, eu zic sa te mai informezi. Rusia este dusmanul tarii noastre de multe sute de ani. Inca din 1812, cand Basarabia a fost anexata de Rusia, aceasta tara a dus acolo o politica violenta de deznationalizare a romanilor si de rusificare. Nu cred ca mai trebuie sa-ti amintesc tradarea rusilor din 1878 cand, desi garantasera frontierele Romaniei, la tratatul de pace sa anexat cele 3 judete din sudul Basarabiei. Pe urma, au actionat permanent pentru destabilizarea Romaniei (de exemplu, agentii rusi au avut un rol important in declansarea rascoalei taranesti din 1888). Despre relatiile cu Rusia dupa revolutia bolsevica si apoi cu URSS nu cred ca mai trebuie amintit, stie toata lumea cat rau au adus rusii Romaniei. Oricum, din ce stiu eu, Rusia nu si-a exprimat niciodata intentia de a face parte din UE, asa cum spui tu. |
PATRIA ESTE ȘI LOCUL UNOR SPERANȚE COMUNE
Trebuie să ne apărăm interesele de grup sau personale fără să afectăm forța și stabilitatea Țării. Sunt două categorii de oameni care nu vor înțelege niciodată aceasta. Cei care nu vibrează la amintirea Marii Uniri din 1918 și cei care urmăresc fără emoție manifestările de Ziua Națională. Lipsa lor de entuziasm față de aceste mari evenimente e de ajuns ca să-i discrediteze. Avem toți o datorie de care trebuie să ne achităm, aceea de a ne îngriji de ce ne-au lăsat strămoșii. Să ne apărăm pământul, să ridicăm mai sus edificiul căruia ei i-au pus prima piatră, să păstrăm pentru cei care nu sunt încă, patrimoniul lăsat nouă moștenire de cei care nu mai sunt! Avem toate motivele de a ne simți mai atașați de Patrie, căci Patria este și instrumentul indispensabil al dreptății sociale. Enormul efort pe care îl presupune împărțirea echitabilă a riscurilor și avantajelor colective își are punctul de sprijin în Patrie. Nu putem avea drepturi dacă suntem divizați, dacă nu formăm o opinie publică capabilă să-și susțină punctele de vedere. Unitatea națională este singura în stare să consolideze și să îmbunătățească statul de drept. Nu trebuie deci să ne iubim Patria doar pentru că este locul unor amintiri comune ci și pentru că este locul unor speranțe comune. Tomescu Ionuț |
DESPRE NAȚIUNE
Datorăm totul Națiunii. Născându-ne moștenim o datorie față de ea. Datorie = contract. Individul nu se naște împlinit. El are nevoie de Națiune ca să se dezvolte și ca să-și manifeste potențialul. Nu puteam crește, nu ne puteam realiza fără ajutorul părinților, al rudelor, al profesorilor, al prietenilor, al tuturor celor de un neam cu noi și fără resursele unui teritoriu, Patria, apărat și întregit cu jertfă de sânge de înaintași. Națiunea e totodată și principala condiție a unei reale libertăți individuale. Omul fără rădăcini, care se vinde oricui îi dă mai mult, nu poate fi liber. Pentru a progresa Națiunea are nevoie de unitate. Pentru a realiza unitatea Națiunii e nevoie de dreptate. Îndatoririle sociale și ajutorul acordat de stat trebuie împățite echitabil. Bogăția fiind în egală măsură rezultatul moștenirii comune și al efortului personal e drept ca bogatul să contribuie la susținerea națiunii în funcție de averea sa. Săracul trebuie ajutat și apărat de abuzuri. Sărăcia nu e viciu. Dacă Națiunea e puternică și prosperă ne e bine la toți. Tomescu Ionuț |
AVEM DREPTUL SĂ SPERĂM
Îmi amintesc cu emoție de primul 1 Decembrie la care am participat. Aveam 5 ani și tata m-a ridicat pe umeri ca să pot vedea mai bine. Era o sărbătoare frumoasă și emoționantă. M-au impresionat numeroasele steaguri tricolore, mulțimea de oameni adunată în ciuda vremii reci și mohorâte, muzica interpretată de fanfară, defilarea armatei. De atunci am fost în fiecare an la arcul de triumf de 1 Decembrie. Port România în suflet. Ea e mândria și reperul meu. Ea dă sens vieții mele. Mă încântă peisajele ei minunate, iernile ei capricioase, primăverile ei când pare că raiul coboară pe pământ, verile ei caniculare, toamnele ei când frunzele se aștern pe alei ca un covor de aramă. România evoluează. Oamenii se schimbă. De dimineață mi-am văzut vecinii arborând tricolorul la balcoane. Sunt convinsă că vom participa toți la manifestările de Ziua Națională. Avem multe calități, avem și defecte. Ne împlinim destinul în felul nostru. Ceea ce suntem se exprimă în limba pe care o vorbim. Astăzi vom sărbători și vom cânta în românește. Limba română ne seamănă. Limba română trăiește. Ea plânge, râde și cântă. Ea are cuvinte care îmbărbătează, care dau încredere în viitor, care răsună ca salvele de tun. Am luptat, luptăm, vom lupta! Sărbătorile sunt insule pe marea amintirilor. Navigăm de la o insulă la alta urmându-ne cursul istoriei. Ne revine în minte eroismul celor care au înfăptuit România Mare și ne recăpătăm speranța. În zile, cum e cea de astăzi, avem dreptul să sperăm. Pârvu Ana Maria |
RELIGIE ȘI PATRIOTISM
Patriotismul, acest mare și nobil sentiment, e de admirat mai ales la creștin. Creștinul patriot, când își apără Țara, stă neclintit în fața morții și o înfruntă cu curaj. Religia e inseparabilă de adevaratul patriotism. Patriotul creștin își iubește Patria pentru că este pentru el întruchiparea Patriei Cerești. El o slujește cu credință și se sacrifică cu bucurie pentru ea fiindcă aceasta îi asigura accesul în Patria Veșnică Patriotismul e greu de conceput fără credință în Dumnezeu. Ar mai înfrunta soldatul toate ororile câmpului de luptă cu același curaj fără altă speranță după moarte decât neantul? Religia le arată celui mai umil soldat creștin și generalului său aceeași coroană strălucitoare pentru eventualitatea că vor cădea pentru Patrie. Astfel se explică devotamentul, curajul în luptă și devin de înțeles. Anticii spuneau: „Să lupți pentru altare și cămine.” („Pro aris et focis.”) Vitejii cavaleri din evul mediu, aceste admirabile modele de patrioți creștini, aveau ca devize: „Religie și Patrie”, „Dumnezeu și Patria”, „Credință și onoare”. În gândirea lor apărarea Patriei se identifica cu apărarea credinței. Toți marii noștri voievovozi au gândit și s-au comportat ca acești cavaleri. Mareș Răzvan |
CE NE ÎNVAȚĂ ISTORIA
Un popor nu-și poate împlini destinul fără o Țară, adică fără propriile-i resurse. Dumnezeu a dat fiecărui popor o Țară și o menire. Popoarele care rămân fidele menirii lor și Țării lor au parte de pace, abundență și fericire. Popoarele care se îndepărtează de menirea lor și de Țara lor au sabia deasupra capului. Toate relele se abat asupra lor până când revin la calea cea dreaptă, iar dacă perseverează în rău invazia, dezmembrarea teritoriului, exilul în masă și chiar exterminarea le fac să dispară. Fiecare popor are o misiune divină de îndeplinit și un țel de atins. Un popor, oricât de slab, nu are de ce să se teamă dacă rămâne credincios lui Dumnezeu,Țării lui și misiunii lui divine. Chiar înconjurat de națiuni puternice, ambițioase și hrăpărețe, Dumnezeu îl va apăra. Soarta noastră ca popor stă în puterea lui Dumnezeu și în mâinile noastre. Nașterea noastră ca popor creștin în viforul marilor migrații, când imperii au fost șterse de pe fața pământului, nu este o întâmplare ci lucrarea lui Dumnezeu. El s-a folosit de stămoșii noștri pentru a ține vie lumina adevăratei credințe pe pământul acesta aflat în calea tuturor răutăților. Credința înaintașilor în Pronia Cerească, eroismul lor, dragostea lor de moșie sunt scrise cu litere de sânge pe tot cuprinsul Țării. Să fim credincioși, curajoși și virtuoși ca ei ca să putem privi viitorul cu încredere. Predescu Virgil |
ROMÂN LÂNGĂ ROMÂNI
de Predescu Virgil Descurajarea să nu te-nfrângă, Suntem alături de tine toți. Nu lăsa speranța să se stingă, Ești tânăr, luptă cât încă mai poți. Nu-i asculta pe venetici, N-o să-ți găsești fericirea departe. Rămâi în Țară, stai aici, Român lângă români până la moarte. Cu frații chinuiți de nevoi, Nevoia împărte-o frățește. Așa se obișnuiește la noi Și așa e creștinește. La ce bun averi și palate Când printre străini trăiești, Când de Țară o lume te desparte, Când în jur doar ostilitate găsești. |
CODUL ORDINULUI CAVALERILOR DIN EVUL MEDIU
1. Vei crede în învățătura Sfintei Biserici a lui Hristos și-o vei urma. 2. Vei apăra Biserica Creștină. 3. Îi vei respecta pe cei slabi și-i vei ocroti. 4. Îți vei iubi Patria. 5. Nu te vei retrage niciodată din fața dușmanului. 6. Vei lupta pentru Credința Creștină. 7. Vei spune adevărul și vei rămâne credincios cuvântului dat. 8. Vei fi generos și milos cu aproapele. 9. Oriunde și oricând vei fi apărătorul Binelui și al Dreptății. |
LA CUMPĂRĂTURI
Eram furioasă pe toată lumea. Pe șefii mei care în ajun de Crăciun mă ținuseră la servici peste program. Pe șefii soțului meu trimis tocmai acum într-o delegație. Pe oamenii care se îmbulzeau pe străzi. Așa se face că am ajuns bombănind la magazinul unde îmi fac de obicei cumpărăturile. Croindu-mi cu greu drum prin mulțime am trecut în revistă prețurile articolelor pe care aș fi vrut să le achiziționez și m-am înfuriat și mai rău. La raionul cu jucării am văzut un puști de 5 - 6 ani privind lung la un avion din lemn frumos colorat care arăta foarte ispititor pentru cei de vârsta lui. - Putem să-l cumpărăm mamă? spuse el în cele din urmă adresându-se tinerei femei de lângă el. - Nu puiule, dar poate că ți-l va aduce Moș Crăciun, îi răspunse aceasta cu o infinită tristețe în glas. - V-aș putea împrumuta niște bani, am intervenit eu timid. Biata femeie ar fi vrut să refuze, dar privind-și copilul oftă și făcu semn din cap că acceptă. Copilul luă avionul de pe raft îl privi și îl puse la loc. - Nu-l mai vreau, zise el. Mama băiețelului, surprinsă, luă și ea avionul îl cercetă apoi întorcându-se spre mine îmi explică: - E produs în străinătate de cei din cauza concurenței cărora a fost închisă recent fabrica unde lucra soțul meu. Mi-am terminat cumpărăturile mult mai furioasă decât când le începusem. Nu reușeam să-l uit pe băiețel. Poescu Angela |
A VENIT CRĂCIUNUL
de Placide Cappeau Miezul nopții creștini, e ora solemnă Când Iisus s-a pogorît din slava cerească, Ca să șteargă pata originară nedemnă, Și Tatălui Său mânia să-i potolească. Lumea întreagă de speranță tresare, Această noapte îi dă un Izbăvitor. Popor în genunchi! Așteaptă a ta eliberare! A venit Crăciunul! Iată-L pe Mântuitor! Lumina credinței noastre arzătoare Ne aduce lângă Copilul atât de dorit, Cum odinioară o stea strălucitoare I-a condus pe magii de la răsărit. Regele regilor se naște într-o iesle umilă. Puternici ai clipei încrezători în viitor Iubiți-vă aproapele, de el fie-vă milă, Smneriți-vă, urmați-L pe Mântuitor! Mântuitorul a zdrobit lanțurile toate, Pământul e liber și Cerul zâmbește. În orice sclav El vede un frate, Pe cei chinuiți iubirea-i unește. Întreaga lume Îi e recunoscătoare Căci pentru noi se naște, suferă și e răstignit. Popor în picioare! Cântă a ta eliberare! E Crăciunul! Slăviți pe Cel de Cer dăruit! Traducere de Pârvu Ana Maria |
IUBIREA DE PATRIE
Iubirea de Patrie și iubirea de viață sunt unul și același lucru. De aceea această iubire a generat în toate timpurile și la toate popoarele minuni de inspirație, de devotament și de sacrificiu de sine. Și cum ar putea fi altfel? Faptele sunt proporționate cu forța mobilului care le produce. Pasiunea pentru Patrie se compune din toate pasiunile personale sau dezinteresate cu care Dumnezeu ne-a umplut inima: -iubirea de sine și apărararea dreptului de a avea un loc sub soare; -iubirea de familie care e Patria mai mică și strânsă în jurul inimii celor dragi; -iubirea de tată, mamă, strămoși, de toți aceeia de la care am primit sângele, tandrețea, limba pe care o vorbim, grija, moștenirea materială sau imaterială [...]; -iubirea de soție pe care brațul nostru trebuie s-o ocrotească în slăbiciunea sa; -iubirea de copii prin care trăim din nou prin continuitatea sângelui și cărora trebuie să le lăsăm, chiar cu prețul vieții noastre, pământul, numele, siguranța, libertatea și onoarea națională care fac demnitatea neamului nostru; -iubirea de cer, de aer, de mare, de munți, de orizonturi, de climă care au devenit prin obișnuință părți din noi înșine, nevoi plăcute sufletului nostru, ochilor noștri, simțurilor noastre; - iubirea de obiceiuri, de religie, de limba pe care o vorbim, iubire care ne însoțește încă de la naștere și de care nu trebuie să îngăduim să fim lipsiți. Civilizația însăși, impusă cu forța, e o servitute inacceptabilă dacă nu avem libertatea s-o refuzăm. SATUL NATAL (FRAGMENT) Viața a risipit, ca praful pe drumuri pustii, Departe de casă pe tați, mame și copii, Și satul drag seamănă cu un cuib părăsit De unde rândunica a fugit când iarna a venit. Deja iarba care crește pe ulițele sale Șterge amintiri, vise și urme de sandale, Iar iedera, ca un văl pentru morți, Acoperă pe jumătate ferestre, uși și porți. Curând... Departe de mine, Doamne, gândul! Un străin plin de bani ne va lua pământul Locuit doar de umbra celor care nu mai sunt Și de unde amintirile despre leagăn și mormânt Ne vor fugi ca un stol de porumbei speriați Spre pădurea cu copacii necugetat tăiați Și negăsind loc să se adăpostească Se vor roti mereu sub bolta cerească. Texte de Alphonse de Lamartine Taducere de Pârvu Ana Maria |
CALUL TROIAN
Grecii, care au încercat fără succes timp de zece ani să ocupe Troia prin forță, se hotărăsc în cele din urmă să recurgă la un șiretlic. Se prefac că se îmbarcă pe corăbii și se ascund într-un golf din apropierea cetății. La plecare lasă în urma lor un cal enorm de lemn cu o mulțime de soldați ascunși în interiorul lui. Troienii veniți în tabăra grecilor văzând ciudățenia se pierd în supoziții. Unii, ca Thymetes, cer să fie dus calul de lemn în oraș, alții, ca Laocoon, cer distrugerea lui. După multe ezitări hotărăsc aducerea calului în cetate. Pentru că nu pot introduce colosul pe niciuna din porți troienii sunt nevoiți să-și distrugă singuri o parte din zidurile de apărare. „Toți se apucă de treabă. Sub picioarele calului sunt puse roți. Se întind frânghii de cânepă. Mașina fatală trece de ziduri cu burta plină de soldați și arme. În jur oamenii cântă și dansează bucuroși să atingă odgonul ce le va aduce pieirea.” Urmarea nu e greu de ghicit. După ce populația se „cufundă în vin și somn”, grecii ies din cal, omoară străjile și deschid porțile orașului pentru armata lor revenită în secret. Măcelul și jaful încep... Exprimarea nemulțumirii, față de comportamentul necorespunzător al celor pe care i-am ales să ne conducă, e necesară. Explozia necontrolată de mânie, violența, vandalismul sunt calul troian intrând în oraș în aclamațiile mulțimii. Mihail Gh. Bujor (Ghebu) |
Unirea face puterea.
Toți, fie că suntem sau nu membrii vreunui partid, fie că facem sau nu politică, suntem România. O Românie unită e o Românie puternică. Unitatea națională e absolut necesară împlinirii destinului nostru ca popor. TINERI PENTRU ROMÂNIA |
IUBIREA DE PATRIE
de Paul Verlaine Iubirea de Patrie e cea dintâi iubire Și prima după cea de Dumnezeu. Ea în suflet s-aprinde din primele zile Și în priviri ne strălucește mereu. E lumina zilei botezului pe pleoapele divine Ale copilului, vibrația blândă a razelor de soare, E sângele tânăr care îi curge prin vine, Aerul primăvăratic plin de miresme îmbătătoare. Copilul crește, simte pământul de sub picioare Care îl poartă, îl leagănă și bun îl hrănește, Și blând, cu apa-i rece și înviorătoare, Setea din timpul meselor i-o potolește. Apoi copilul ajunge bărbat sau tânără femeie Și-n timp ce trupu-i crește de grație plin, Sufletu-n familie nu poate să-i mai steie Și pornește în căutarea propriului destin. Și când își găsește sufletul pereche, El naște alți copii, flori înmiresmate, Care vor crește în grădina străveche A generațiilor de aici, nu din altă parte. [...] Traducere de Pârvu Ana Maria |
INTERDEPENDENȚE
Suferințele îndurate de unii se repercutează inevitabil asupra vieții tuturor. Individul izolat nu există. Ne naștem ca parte a Națiunii și ne realizăm prin resursele pe care aceasta ni le pune la dispoziție. Interdependenți, suntem datori față de ceilalți și față de generațiile precedente și viitoare. Plata impozitelor nu e o pedeapsă aplicată de un stat tiranic, ci un mod de a ne achita datoria față de Națiune. Ceea ce unii califică drept o ingerința odioasă a puterii publice în viața indivizilor, este condiția chiar a libertății individuale făcută posibilă de interdependența membrilor Națiunii. Nu există proprietate sută la sută individuală. Orice proprietate, orice activitate au parțial o origine Națională. Impozitele și contribuțiile sociale sunt retribuții juste pentru serviciile pe care Națiunea le-a oferit. E just, de asemenea, ca plata impozitelor și contribuțiilor sociale să se facă în funcție de venitul fiecăruia. Contribuind la asigurarea unui trai decent tuturor, contribuim la propria noastră bunăstare. Creșterea puterii de cumpărare determină creșterea vânzărilor. Mareș Răzvan |
SUNTEM CE-AM FOST, VOM FI CE SUNTEM!
O voce puternică răzbate prin negura vremilor până la noi. E vocea Țării. Ea răsună blândă ca o doină, sonoră ca un dangăt de clopot, melodioasă ca un tril de privighetoare. Tot sufletul neamului nostru se regăsește în această voce: simplitatea austeră a credinței noastre creștin ortodoxe, frumusețea limbii pe care o vorbim, forța pământului nostru în care ne-am cufundat adânc rădăcinile. Ea ne reamintește că deși ne-am născut ca popor acum două mii de ani strămoșii noștri daco-romani s-ar putea întoarce fără probleme printre noi pentru că trecerea timpului nu ne-a schimbat. Ne-am păstrat credința, obiceiuruile și limba pe care o vorbim. În piepturi ne bate inima vitează, veselă și omenoasă a înaintașilor. Aici, pe pământul nostru, credința noastră, limba noastră, virtuțile și chiar slăbiciunile noastre sunt sacre și intangibile. Au trecut peste noi sumedenie de seminții trufașe și cum au venit așa s-au dus. Noi am rămas căci am înțeles limpede care ne e datoria: să durăm, să dăinuim. Suntem un neam care nu va învăța niciodată să moară. Trebuie să rămânem în Țară și să trăim ca înantașii noștri pentru a ne supune poruncii nerostite născute în inimile lor, care s-a transmis în inimile noastre și pe care trebuie s-o transimitem la rândul nostru copiilor noștri: să fim ce-am fost, nimic din ce înseamnă suflet românesc nu trebuie să se schimbe. Pârvu Ana Maria |
LIMBAJ, RELIGIE, TRADIȚIE
Națiune înseamnă etimologic urmașii, descendenții unei familii. Națiunea e familia în mare, în deplina sa dezvoltare, familia e Națiunea în germene. Copilul primește de la mamă hrana și îngrijirea necesară dezvoltării sale psihice și fizice. Mama e și aceea care-i cultivă copilului facultățile intelectuale și morale. Pentru a ajunge la sufletul copilului său mama se folosește de cuvânt. Limbajul, vorbirea se dezvoltă în familie și sunt transmise de către mamă. Copilul va vorbi limba mamei și la rândul său o va transmite urmașilor săi. Limba vorbită de o Națiune e prima condiție necesară unității și existenței ei. Copilul crește, limba i se dezleagă și inteligeța i se dezvoltă. În inima sa sentimentele, pasiunile se agită. O lume mai mare decât cea pe care a cunoscut-o în familie i se dezvăluie. Pentru a intra în această lume copilul are nevoie de un sprijin moral ferm. Cuvântul nu e prin el însuși înțelepciune. Gândurile, pasiunile îl vor antrena când într-o parte când în alta. Inteligența sa, lăsată în voia ei, va deveni jucăria pasiunilor sale. Ceea ce susține inteligența sunt principiile. Cel care va insufla copilului aceste pricipii care vor face din el un om cinstit, un bun cetățean, un bun creștin e tatăl. Nevoii pe care o are copilul de a crede tatăl îi răspunde cu puterea de a afirma. Astfel credința se naște în sufletul copilului. A doua condiție necesară unității și existenței unei Națiuni e unitatea de credință, religia strămoșilor. Copilul plecând din famile nu duce cu el doar limba maternă, principiile și credința tatălui său. El a crescut împreună cu frații și surorile sale, între ei s-au stabilit relații care nu vor dispare când fiecare va merge la casa lui. Aceste relații, aceste obiceiuri dobândite sub privirea și îndrumarea părinților vor deveni dezvoltându-se tradiție. A treia condiție necesară unității și existenței unei Națiuni e păstrarea tradițiilor și obiceiurilor. Deci o Națiune poate fi unitară și poate exista dacă vorbește aceeași limbă, dacă are aceeași religie și dacă își păstrează tradițiile și obiceiurile. Vorbim aceeași limbă, suntem în proporție de 90% creștin ortodocși, ne-am păstrat tradițiile și oboceiurile. Avem toate motivele să privim viitorul cu încredere. Mareș Răzvan |
PE PLAIURILE NOASTRE FRUMOASE
de maior (r) Tomescu Vasile Pe plaiurile noastre frumoase Mulți au căzut apărând Lege, Neam și Pământ. Pe plaiurile noastre frumoase Oriunde sapi dai de-un mormânt. Pe plaiurile noastre frumoase Mulți îndrăgostiți au trecut Spre umbra codrului tăcut. Pe plaiurile noastre frumoase Sumedenie de flori au crescut. Pe plaiurile noastre frumoase Din pământul cu sânge udat Viața întotdeauna muguri a dat. Pe plaiurile noastre frumoase Multe păsări au cântat. Pe plaiurile noastre frumoase Mulți vor mai muri apărând Lege, Neam și Pământ. Pe plaiurile noastre frumoase Nimeni nu se teme de mormânt. 22 iulie 1944 |
CELE ȘAPTE VIRTUȚI
1. Dreptatea Dreptatea e preceptul care cere respectarea regulilor morale. Spiritul de dreptate e puterea de a lua fără slăbiciuni o decizie corectă. Dreptatea trece prin respectul de sine și generează respectul față de ceilalți și respectul din partea celorlați. E nevoie de curaj pentru a rămâne credincios angajamentelor pe care ți le-ai asumat, cuvântului dat și idealului pe care ți l-ai ales. 2. Curajul Curajul nu e absența fricii ci capacitatea de a înfrunta greutățile în ciuda temerilor și spaimelor. Curajul ne determină să impunem respect pentru ce considerăm drept. Să nu faci ce e drept e o dovadă de frică. Deci să fii curajos înseamnă să fii drept. 3. Bunăvoința Bunăvoința ne determină să fim atenți cu aproapele nostru, să respectăm viața. Bunăvoința învinge orice obstacol. Dumnezeu a înzestrat unii oameni cu calități deosebite pentru a-i ajuta pe semenii lor, nu pentru a se folosi de ei. Când alții te vorbesc de rău, nu răspunde la rău cu rău, ci gândește-te că nu ți-ai îndeplinit întotdeauna îndatoririle cum trebuie. 4. Respectul Respectul e expresia interesului sincer și dezinteresat arătat aproapelui manifestat prin stimă și solicitudine. Trebuie evitată critica și denigrarea celorlalți, căci acest nefericit obicei are ca scop inconștient lauda de sine. Înjosirea aproapelui e un mijloc facil de te pune în evidență fără prea mult efort. Oamenii trebuie tratați cu respect indiferent de calitățile și slăbiciunile lor. Fără modestie respectul nu e posibil, fără respect nu se poate naște încrederea. Fără încredere Națiunea își pierde treptat coeziunea. Pentru a-i respecta pe ceilalți trebuie să rezistăm propriilor noastre nerăbdări, mânii, dorințe, spaime, etc.. Forța sufletească, îmbianată cu respectul pentru aproapele și cu politețea, aduce cu sine o mare liniște. 5. Sinceritatea Miciuna e o dovadă de lașitate. Cuvântul dat trebuie respectat. Nu trebuie să ne jurăm când declarăm că vom face ceva. Simplul fapt că o spunem ne angajează. Cuvântul nostru trebuie să fie o garanție suficientă. Sinceritatea e începutul și sfârșitul tuturor lucrurilor, fără sinceritate n-ar exista nimic. 6. Onoarea Onoarea Țării, a Neamului, a Familie și a noastră personal trebuie apărată. E în firea oricărui om de a iubi onoarea, dar ceea ce e cu adevărat onorabil se află în fiecare dintre noi și nu în altă parte. Onoarea conferită de alții nu e cu adevărat onoare. Onoarea e legată de felul de a fi, de respectarea cuvântului dat, de credința într-un ideal sau în adevăr. 7. Credința Nu există onoare fără credință în idealuri și în aceia care le împătășesc. Datoria de credință nu e doar o atitudine față de ceilalți, ci și față de principii și valori. Ea simbolizează necesitatea respectării promisiunilor, îndeplinirii angajamentelor și sinceritatea în vorbe și fapte. Trebuie să ne slujim Neamul și Țara și ceea ce reprezintă sufletul Țării. Interesul pentru Religia noastră Creștin Ortodoxă, pentru Țară, penru Neam și pentru Familie trece înaintea interesului individual. Să nu uităm niciodată cele de mai sus! Să să ne slujim Biserica, Țara și Neamul! Să ne respectăm îndatoririle față de familie și față de părinți! Să fim miloși și să-i ajutăm pe ceilalți! Popescu Angela |
NUMAI DUMNEZEU...
Numai Dumnezeu ne asigură echilibrul, ne orientează pasiunile, ne face să ne dăruim complet și cu sinceritate dând astfel sens vieților noastre. Se pot organiza conferințe cu toți specialiștii în finanțe, cu toți experții în economie. Ei vor presupune, vor decreta dar în fond vor eșua pentru că le va scăpa esențialul. Sursa bolii nu e în corp. Corpul e bolnav pentru că sufletul e bolnav. Sufletul va trebui vindecat. În aceasta constă marea revoluție pe care trebuie s-o înfăptuim. Speranța noastră e în cei ce cred. Schimbarea noastră presupune o luptă grea din partea fiecăruia dintre noi cu proprile-i slăbiciuni, o transformare chiar a bazelor vremilor pe care le trăim. Necinstea, lipsa onoarei, patima banului, lipsa demnității, a respectului de sine, imoralitatea sunt rele care trebuie înlăturate. Ne preocupă plăcerile mărunte, materiale sau pur și simplu animale. Ne izolăm, ne retragem în noi înșine pentru a păstra sau a câștiga mai mult. Trăim doar pentru noi lăsându-ne dominați de un egoism feroce care ne-a transformat în rechini lacomi sau în reziduri umane corupte. Nu vom depăși această decădere decât prin rederesare morală reînvățând iubirea de Țară, de Neam și de aproape. E nevoie „într-un secol de nimic” ca unii oameni să nu mai trăiască pentru ei, ci pentru un ideal colectiv acceptând fără rezerve toate sacrificiile, toate umilințele presupuse de aceasta. Importante sunt credința, altruismul, slujirea fără rezerve a unei cauze mai presus de individ. Ceea ce contează sunt calitatea sufletului, vibrația, voința dezinteresată de a ridica mai presus de orice Națiunea, nu individul. Va veni momentul când câțiva oameni altruiști și câțiva oameni sfinți vor da Țării și Neamului acel impuls spre perfecționarea de sine atât de necesar în momentul de față. Tomescu Ionuț |
Citat:
|
PĂMÂNTUL NATAL
Aparținem unui Neam, unui Pământ, unui trecut. Am putea ignora asta. Am putea încerca s-o uităm. Dar cum sângele apă nu se face vom reveni chiar fără voia noastră la sursele vieții. Ne întoarcem mai întâi la cei de un sânge cu noi. Legăturile de familie devin din ce în ce mai strânse pe măsură ce trece timpul. Când sângele e în joc nu stăm pe gânduri. Sângele devansează rațiunea. Ne identificăm cu el ca și când venele noastre ar fi una, ca și când familia n-ar avea decât o singură inimă care bate pentru toți. La fel și cu Țara. Nu ne putem detașa de ea chiar dacă o părăsim. Vederea unei poze îngălbenite cu munții noștri, amintirea mirosului de fân proaspăt cosit, unduirea domoală a dealurilor noastre, verdele câmpurilor noastre readuc la viață atât de puternic sentimentul de iubire pe care-l avem pentru Țară încât simțim un nod în gât și ne podidesc lacrimile. Trecutul Țării e întipărit în străfundul conștiinței noastre și al sensibilității noastre. Totul la noi e supraviețuire, renaștere. Trecutul Țării renaște în fiecare generație așa cum primăvara renaște în fiecare mugur. Chiar dacă suntem rătăcitori prin lume pământul natal ne trimite în inimi un fluid cald pe care nu-l creăm și care ne domină. E de ajuns o voce la un post de radio prins într-o Țară îndepărtată pentru ca amintirile, legăturile și credința să reapară, adevărate filigrane înscrise cu litere de neșters în urzeala zilelor naostre chinuite. Tomescu Ionuț |
Auzitzi mai fratzilor,mai lasatzi-ne cu propoganda,Romania e acum condusa de niste zionisti fanatici.
Dl Ungureanu are cursuri de judaism la activ, a spionat pentru CIA etc. Vedetzi-i CVul. Daca ati fi patriotzi,atzi incerca sa organizatzi niste mitinguri de protest fata de dl Ungureanu. |
Citat:
|
Citat:
Exprimăm ce gândim și ce simțim. Oare de ce am impresia că încercați să ne puneți în conflict cu Israelul și cu S.U.A.? Mareș Răzvan |
CE E VIAȚA
Trebuie să reamintim mereu ce e viața. Viața e admirabilul instrument pus în mâinile noastre de Dumnezeu pentru a ne căli voințele, pentru a ne înălța conștiințele, pentru a realiza o lucrare a inimii și minții. Viața nu e o formă de tristețe ci bucurie întrupată. Bucuria de a fi folositor Țării și Neamului. Bucuria de a supune ce ne-ar putea murdări sau înjosi. Bucuria de a ajuta și de a dărui. Bucuria de a iubi tot ce freamătă, duh și materie, pentru că totul, într-o viață trăită curat, înalță și alină, nu apasă. Trebuie să iubim viața. Uneori, în momentele de lehamite și dezgust, ne îndoim de ea. Trebuie să ne venim în fire, să alungăm dezamăgirea. Prea mulți oameni josnici? Dar, alături de cei a căror josnicie e o ofensă pentru viață, sunt toți aceia, știuți și neștiuți, care rezistă răului salvând astfel onoarea de a trăi. Tomescu Ionuț |
NU VOM CEDA!
de maior (r) Tomescu Vasile E noaptea anului nou, revelionul și nu avem de băut decât un pic de cafea artificială cu un gust execrabil. Dar nu e totul... Iată un alt amănunt jalnic, umilitor, a cărui evocare ar putea părea deplasată. Vă puteți imagina ce înseamnă pentru unii dintre noi inevitabila dizenterie? Nicăieri nicio instalație sanitară. Trebuie să alergi afară de zece, douăzeci de ori la câteva ore și să stai în zăpadă, în bătaia vântului glacial. Frumoasa fiară umană suplă, înflăcărată trebuie să se supună acestei umilințe. Ea se revoltă dar e nevoită să cedeze. Totuși nimic nu poate atinge entuziasmul care ne animă. Îndurăm umilința pentru că știm de ce suntem aici și pentru că am vrut să fim aici. Ieri păduchii, astăzi frigul teribil care ne seacă de puteri. Le acceptăm. Puțin ne pasă de privațiuni, de natura ostilă. Într-o zi va veni și primăvara. Întreaga stepă cuprinsă de furtună, degeaba troznește, șuieră, ridică valuri gigantice de zăpadă. În ciuda frigului care ne arde, în ciuda viscolului care ne biciuie fețele am privit de sute de ori această manifestare de măreție. Mă simțeam purtat de vijelie, mă identificam cu această putere tumultoasă în care câmpia albă, cerul, vântul își uneau forțele, tresăririle, flăcările înghețate, urletele prelungi ce se auzeau în depărtări. Ce sunt oare, în astfel de momente, forțele care se agită în noi la vederea marilor dezlănțuiri ale firii? Eram atunci încântat peste măsură, o imensă fericire mă cuprindea ca și când niște legături tainice s-ar fi realizat între sângele care îmi alerga prin vine și vântul care sufla, între viața care îmi fremăta în corp și viața violentă ce se năpustea prin spațiu împinsă de suflul uriașului din cer. Toți suntem gata pentru ce poate fi mai rău. Dar poți măsura dăruirea? Moartea în umilință, nu-i un mod de a te dărui și mai mult? Sacrificiul nu se calculează, e fără rețineri. Îi ascultăm mai degrabă pe farsori decât pe drepți. Totuși inimile curate vor învinge. Doar idealiștii vor schimba lucrurile în bine. Scriu într-un adăpost sordid din apropiere de linia frontului așezat lângă un butoi ruginit pe fundul căruia plutesc gunoaiele din apa noastră înghețată. Înfruntăm această sărăcie, această izolare pentru că ne iubim Țara și Neamul. În noaptea de revelion, în această singurătate în care corpurile și inimile se simt invadate de un frig de moarte, ne reînnoim legămintele. Ne vom urma calea fără să cedăm, fără compromisuri. Am prefera mai curând o mie de ani de frig decât să ne simțim într-o zi sufletul gol și visele moarte. Scriu fără să tremur aceste rânduri. Într-o lume intrată în faliment e nevoie de suflete tari și mândre ca stâncile pe care în zadar le izbesc valurile dezlănțuite. 31 decembrie 1941 |
Baza sunt tradițiile noastre, credința noastră crestin ortodoxă, obiceiurile noastre, trăsăturile caracteristice ancestrale ale Națiunii noastre.
Organizarea statului, a societății, a instituțiilor trebuie să se facă pornind de la ele. Statul, societatea, instituțiile trebuie să fie reflecția firească a sufletului românesc. Mihail Gheorghe Bujor (Ghebu) |
DACI ȘI ROMANI
Dacii și noi Iatoricul grec Strabon (n. 63 sau 60 î. Hr. în Amaseia Pontica – d. 21 sau 26 d. Hr.) îi descrie pe daci ca fiind blonzi, cu pielea albă și cu ochii albaștri ca nordicii. Cei mai mulți dintre noi sunt șateni, cu pielea albă și cu ochii căprui ca locuitorii din sudul Europei. De ce au ocupat romanii Dacia Romanii aveau motive serioase să dorească cucerirea Daciei. Granița Moesiei, pe Dunăre și a provinciei Illyricum era prea lungă și prin urmare greu de apărat. Romanii, ocupând Dacia, puteau împiedica triburile germane să intre în Galia ținându-le sub amenințarea un atac din sud sau din sud-est și blocau totodată accesul barbarilor din nord și est în partea de răsărit a imperiului. Cucerirea Daciei a fost pentru romani o necesitate strategică. Ce i-a mai atras pe romani în Dacia a fost și bogăția țării. Dacia avea pământ bun pentru agricultură și romanii erau un popor agricol. În Italia nu se mai găsea pământ, marii proprietari de terenuri acaparându-l în cea mai mare parte. Dar în Dacia pe lângă pământul bun mai erau și minele de aur din Munții Apuseni, singurele mine de aur din Europa. Provincia romană Dacia Provincia romană Dacia cuprindea toată Transilvania, Banatul și Oltenia. În restul Daciei, adică în Muntenia, Moldova și Basarabia stăpânirea romană se limita doar la o prezență militară pentru paza căilor de acces și a punctelor strategice. Sudul Basarabiei, Bugeacul, era și el stăpânit de romani dar aparținea de provincia Moesia Inferioară. Procesul de romanizare Romanii au romanizat intens și rapid provincia Dacia. Pentru consolidarea stăpânirii lor romanii au făcut tot posibilul pentru a-i câștiga pe daci pentru cultura și civilizația lor. Numai cu administratori străini și cu trupe de ocupație nu se poate controla multă vreme o Țară. Numărul veteranilor așezați în Dacia a fost mare. În limba română omului în vârstă i se spune bătrân, cuvânt care provine din latinescul veteranus. Celelalte popoare de origine latină folosesc pentru omul în vârstă termeni proveniți din latină ca vieux, vechio. Numărul mare al veteranilor nu e surprinzător pentru că procesul așezării lor în Dacia a durat mult, adică tot atât cât au stat și trupele romane la noi. Nu a fost o singură împropritărire a veteranilor ci o serie întreagă de împroprietăriri. Așadar elementul militar sporea mereu. Și orășeni au fost mulți pentru că un cuvânt ca pământ, provine din latinescul pavimentum, care înseamnă pavaj, podea. Un alt exemplu în acest sens este cuvântul românesc cetate provenit din latinul civitas. Alte popoare latine au folosit pentru a numi o așezare întărită termeni militari ca arx sau castellum. Asupra Munteniei și Moldovei influența romană s-a exercitat și înaite de expedițiile lui Traian. O atestă numeroasele tezaure monetare romane unele dintre ele cuprinzând chiar emisuni republicane. Răspândirea monedelor romane în acest teritoriu îi determină pe dacii de aici să renunțe la propriile lor monede. După cucerire procesul de romanizare se produce și în Muntenia și în Moldova, acestea fiind străbătute de drumuri romane și apărate de castre romane. În Muntenia, în ținutul păduros dintre Bărăgan și Burnas, slavii au găsit o populație romanică numeroasă și de aceea l-au numit Vlașca, adică Țara vlahilor și Vlăsia, care are același sens. Vlah înseamnă în slavonă roman. Rapiditatea cu care s-a făcut romanizarea în Dacia e atestată și de evoluția numelor. O inscripție latină găsită la Tropaeum face mențiune la trei generații ale unei familii de daci. Scoris are ca soție pe Aurelia Eftepir și este fiul lui Mucaporus. Copii lui Scoris și ai Aureliei, nepoții lui Mucaporus, se numesc Aurelius, Sabina, Valens, și Sabinianus. Dacă bunicul și tatăl păstrează numele dacice, mama are prenumele roman Aurelia, iar copii au toți nume romane. La a treia generație procesul de romanizare se încheiase. În toată Dacia romanizarea a fost la fel de rapidă și completă. La retragerea legiunilor Dacia era deplin romanizată și peste tot se vorbea latina în varianta ei populară. Popescu Angela Bibliografie Petre P. Panaitescu, Istoria românilor, București, 1990 Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi. ed. a II-a revăzută și adăugită, București, 1972 |
FEMEI, CREȘTINE ȘI ROMÂNCE
Niciodată ființa noastră națională nu a fost mai amenințată ca acum. Peste tot e o etalare incredibilă de imoralitate și corupție, suntem împinși deliberat la dezordine, la anarhie, la autodistrugere printr-o propagandă incompatibilă cu tradițiile noastre și cu legile firii. De aceea e foarte important să ne apărăm moștenirea creștină și specificul național. Trebuie să fim conștiente de ceea ce se încearcă să ni se ia: calitatea de femei, de creștine și de românce. Această calitate, dacă vom fi demne de ea, ne va face să săvârșim minuni sau, dacă va fi denaturată, va fi o contribuție la agravarea răului cu care ne confruntăm. Suntem principala țintă. Dacă femeia cade, familia se năruie, dacă familia se năruie, Națiunea se năruie. Suntem deturnate de la misiunea noastră de soții și mame prin mirajul unor cariere de succes sau de nevoia de a munci în afara căminului. În astfel de condiții acelea dintre noi care avem copii cum îi vom educa? Un copil pune multe întrbări și pentru că mama nu e lângă el îi va răspunde la ele sistemul de educație actual, televiziunea, Internetul, adică niște instituții asupra cărora nu avem niciun control. Copilul va fi astfel deformat nu format. Se caută, pe de altă parte, să ni se insufle ideea de a avea cât mai puțini copii. E obositor și face rău la siluetă... Se spune că munca femeii acasă e mai grea decât cea de la servici. Dar câte femei n-au muncit acasă înaintea noastră fără să aibă impresia că se sacrifică! O făceau din iubire, din generozitate. Un alt mod de a ne deturna de la menirea noastră de femei e așa-zisa luptă pentru egalitate între sexe. E o mare minciună. De fapt se încearcă transformarea noastră în concurente ale bărbatului. Ni se dă de înțeles că diferențele dintre bărbat și femeie arată că e o competiție între ei, chiar o opoziție. Or Dumnezeu a creat bărbatul și femeia diferiți, nu ca să fie concurenți sau opuși, ci ca să se completeze reciproc. O complementaritate care permite fiecăruia să se împlinească pentru binele propriu și acela al Națiunii. Acest egalitarism tendențios generează haos. E ca și când s-ar vrea ca în corpul omului creierul și inima să fie egale. Ele sunt diferite pentru a-și putea îndeplini funcțiile specifice. Un exmplu de ordine firească este cel al Sfântei Familii. Fecioara Maria era mai sfântă decât Sfântul Iosif și totuși el era capul familiei, iar Iisus „le era supus” deși era Dumnezeul lor. Avem datoria de a rămâne femei, creștine și românce. Avem datoria de a ne îndeplini misiunea de soții și mame pentru că misiunea noastră e mai importantă pentru Țară decât cea a guvernanților. Noi dăm viață statului, noi modelăm sufletul Patriei. Pârvu Ana Maria |
O TERIBILĂ ȘCOALĂ DE ENERGIE
de maior (r) Tomescu Vasile Păduchii ne-au invadat uniformele. Șobolanii mișună peste tot. Unul dintre ei se încâlzește de fața mea când dorm. Această companie le arată zădărnicia mândriei unora ca noi care nu au cum să se apere de aceste lighioane scârboase Dar poezie e peste tot. În fața puștilor noastre o mulțime de vrăbii țopăie prin zăpadă agitându-se vesel apoi vin în grupuri nebunatice să înfulece cu lăcomie firimiturile de pâine pe care li le aruncăm. Trec și corbi, străfulgerări negre, puțin numeroase și tăcute, care din când în când croncăne răgușit pentru a ne reaminti că moartea ne pândește. Ne străduim să zâmbim vrăbiilor care ciripesc, corbilor care trec solemni. Dar inima e inimă și în spatele zâmbetelor își ascunde micile secrete de animal suferind. Ne simțim pândiți de moarte din toate părțile. Fiecare pas costă, pas dificil care trebuie făcut ușor în ciuda armei grele, a picioarelor amorțite de frig, a zăpezii care scârțâie. Iată viața ingrată de soldat care nu cunoaște nici exaltare, nici admiratori, cea în care oricând poți fi înjunghiat, împușcat, târât viu la dușmanii din față. Trebuie să înaintăm calm, metru cu metru, în timp ce tirul poate începe brusc la câțiva pași de noi. Câteva împușcături în întuneric, între posturi, un strigăt înăbușit și liniștea nopții întreruptă o clipă învăluie din nou totul înghețată, implacabilă. Toate forțele vieții se răzvrătesc atunci în noi. Pentru că ținem la viețile noastre, la membrele noastre, la sângele care ne aleargă prin vine. Vigoarea, căldura, îndârjirea fiarei umane își strigă voința de se desfășura, de a arde, de a străluci. Să-ți strunești viața amenințată din umbră gata de un ultim salt sau de un ultim horcăit, este o teribilă școală de energie. Ne vom întoarce acasă cu voințe călite. Dar gustul vieții va fi și mai puternic, căci noi i-am cunoscut intens prețul, savoarea, bucuria fiecărei clipe căzând ca o picătură de liniște în această mare încleștare a Națiunilor. Iubim cu o putere teribilă existența noastră, ritmul gândurilor noastre, elanul simțurilor noastre pe care o împușcătură în noapte le-ar putea curma. Brațele noastre! Picioarele noastre! Ochii noștri! Pentru a apuca cu putere, pentru a depăși limitele, pentru a privi cu pasiune și dominator! Toate acestea își strigă dreptul la viață, dreptul animalului care vrea să alerge și să înșface, dreptul inteligenței care vrea să încânte și să creeze. Viața! Cât e de frumoasă, indescriptibil de frumoasă, exaltantă, desfătare a simțurilor, lumină a amiezilor, căldură a focului! Această viață, o strângem în pumnii noștri de soldați tăcuți, atenți, răbdători, stând la pândă în umbră. Am învățat să strunim bidivii sălbatici care nechează pe marile câmpuri ale viselor noastre. Dar strunindu-i cu o mână de fier, adulmecăm cu o voluptate care ne face să închidem ochii puternicul miros de viață pe care ei îl degajă. E un frig de au crăpat până și medicmantele. A înghețat chiar și spirtul din sticlele ambulanței. Biete picioare, biete urechi, biete nasuri albite apoi mumificate în nopți atroce când viscolul urlă și șuieră... Azi dimineață a venit ordinul de plecare în alt sector al frontului. Vom merge unde ni s-a spus să mergem, zâmbind prin ninsoarea care, de la trezirea noastră, cade cu fulgi mari și deși. Picioarele ne vor fi amorțite, buzele ne vor crăpa, corpurile noastre, gârbovite pentru a le fi mai puțin frig, vor fi greoaie și stângace, dar focul interior va continua să ardă și va da ochilor noștri sclipiri de soare. În acest loc sufletele noastre sunt încordate. Aceste coline, aceste șiruri de mesteceni, aceste stoguri ne-au văzut cu ochii strălucind, pândind fiecare mișcare. Acest cer negru pe care îl contemplu aici pentru ultima dată, l-am brăzdat cu gloanțele mele trasoare, în timp ce gloanțele dușmanilor își scoteau strigătele ascuțite de pisici care se reped. Sacul îmi este pregătit. Privesc paiele călcate în picioare, fărâmițate, pe care mă odihneam când mă întorceam, obosit și înghețat, din patrulele nocturne. Opaițul afumat, confecționat dintr-un tub de obuz, luminează cu flacăra-i galbenă ultima mea notă zilnică. Pe o sfoară mai atârnă câteva cămăși și câteva batiste spălate de bine de rău și deja acoperite de praf. Biete ziduri de chirpici, biată sobă de tablă pe care o încălzeam cu ce găseam, biete geamuri mici, înghețate, acoperite cu desene albe de ferigi... Ne strângem gamelele turtite, ploștile păroase, armele cu sclipiri negre. Cândva această izbă va fi poate locuită din nou. Dar va dispare pentru totdeauna viața umilă și zgomotoasă a unor tineri idealiști veniți în străfundul stepei de dragul Țării și al Neamului lor. Aceste cămăruțe au fost centrul unei intense vieți sufletești. Ea va pleca cu noi renăscând pe drumurile înghețate, pe povârnișuri, în șanțuri, adică peste tot unde vom lupta cu inamicul. Ne-am putea întoarce aici cândva dar esențialul va dispare. De aceea vom pleca în zori fără să întoarcem capul. Lupta e în față și poate însemna pentru unii dintre noi moarte. Dar ce contează! Cu cât sacrificiul e mai mare cu atât mai mult ne dăruim. Căci pentru a ne dărui suntem aici cu inima bătând. 28 ianuarie 1942 |
Mai fratilor nu va e rusine sa postati amintiri scrise de oameni de i-au inselat dracii sa mearga cu razboi de agresiune contra Rusiei?
Asa ca idee,daca nu mergeau oameni astia in razboi contra Rusiei,probabil nici nu mai erau lasati rusii sa intre in Romania,poate nu erau lasati sa ia nici Basarabia. Oamenii astia de scriau poeziile astea erau inselati de draci vedeti ce ton folosesc,nazist: "Ne vom întoarce acasă cu voințe călite. Dar gustul vieții va fi și mai puternic, căci noi i-am cunoscut intens prețul, savoarea, bucuria fiecărei clipe căzând ca o picătură de liniște în această mare încleștare a Națiunilor. Iubim cu o putere teribilă existența noastră, ritmul gândurilor noastre, elanul simțurilor noastre pe care o împușcătură în noapte le-ar putea curma. Brațele noastre! Picioarele noastre! Ochii noștri! Pentru a apuca cu putere, pentru a depăși limitele, pentru a privi cu pasiune și dominator! Toate acestea își strigă dreptul la viață, dreptul animalului care vrea să alerge și să înșface, dreptul inteligenței care vrea să încânte și să creeze. Viața! Cât e de frumoasă, indescriptibil de frumoasă, exaltantă, desfătare a simțurilor, lumină a amiezilor, căldură a focului! Această viață, o strângem în pumnii noștri de soldați tăcuți, atenți, răbdători, stând la pândă în umbră." Neamul nostru e crestin de 2000 de ani.Nu cred ca suntem animale,cum zicea omul ala de il inselau dracii. Cum a fost cu "razboiu glorios" de l-a dus Romania in 194x? Bunicu meu din partea mamei a fost in razboi,a luptat pana la cotu Donului. Pe vremea cand au venit bolsevici pe aci,a devenit mare bolsevic. Bunicu din partea tatalui,a gasit cum sa faca sa nu mearga in razboi. Cand au venit comunisti,nu s-a inscris la comunisti. Era un om foarte intelept,a facut multe lucruri pentru Romania,normal bolsevicii pentru ca nu a fost bolsevic i-au dat o pensie de mizerie,dupa ce inainte ii luasera locul de casa de si-l cumparase in Bucuresti. Tata nu a fost nici el comunist (in PCR) si nici fratii lui tata. Tata e un om foarte talentat,i-a ajutat preabunul Dumnezeu de a proiectat multe lucrari de infrastructura pentru Romania .Cand a iesit la pensie i-a fost dat in bataie de joc 900 ron de statu asta neo-bolsevic. Unul din fratii lui tata i-a ajutat preabunul Dumnezeu de a plecat prin SUA sa poata sa duca o existenta umana,nu imbelsugata. Nici acolo nu e extraordinar,da cel putin are caldura in casa si ce sa manance si cu ce sa se imbrace. Mai are tata un frate,de a fost muncitor calificat (tata e inginer si cu fratele sau de a plecat prin SUA) da a muncit si ala mult la "ridicarea Romaniei socialiste" era un excavatorist foarte bun si a muncit pe la barajele astea de s-au ridicat,facea ore multe suplimentare etc. Nici ala nu a vrut sa fie membru in PCR. Acum are 400 ron pensie sau pe acolo ca cica nu i-au mai fost gasite toate contractele de munca etc. Nazistii din 194x au devenit bolsevici/mari in PCR si acum sunt mari prin PDL. Astia conduc si azi Romania si acum vor sa fenteze romanii cu niste slogane sforaitoare,sa ii tina sa munceasca ca sclavii pentru aceasta neo-ciocoime care e foarte plina de badaranie si inumanitate. Cel putin boieri vechi erau mai civilizati si mai umani. Ca partidele istorice au protestat sa treaca armata Romaniei Nistrul,ca nu era pamantul nostru acolo.Da nu avea pe nimeni cu priza la public sa vorbeasca sa ii convinga. |
Cand vedeti pe de astia care va zic sa faceti sacrificii pentru ceva ideea de a lor,cu care i-au inselat dracii pe ei sub pretextul ca respectiva idee e "de la Dumnezeu" ziceti-le acestora sa faca dansii primi sacrificii sa va fie exemplu si apoi poate o sa faceti si fratiile voastre sacrificii.
Nu mai credeti minciunile acestora,neamul roman/dac inainte de crestinism a avut o religie pre-crestina nu hinduismul sau cine stie ce alta absurditate,nu a avut conceptu de "razboi sfant" contra altor oameni vreodata neamul nostru. Dumnezeu Iisus Hristos a cerut sa sacrificam patimile noastre,daca vrem.Dumnezeu Iisus Hristos nu a cerut sa mergem in razboaie aiurea de agresiune contra altora.Hai ca daca vezi intr-o tara ca e lasata populatia sa moara de foame,da poti sa intervii contra conducatorilor de acolo sa ii schimbi. Dar in WW2 mi se pare ca armatele naziste cam au mers si impotriva poporului rus,pentru ca au facut asediul Sankt Petersburgului ori aia e deja actiune contra populatiei civile. La fel s-a facut cu bombardarea obiectivelor civile sarbe nu de mult,a fost indreptat impotriva populatiei civile sau cu actualul embargou impotriva Iranului,pentru ca daca se vroia sa nu fie supusa populatia civila la privatiuni,se dadea voie sa se schimbe petrol pe hrana si imbracaminte si medicamente si echipament medical,cel putin. Puteti vedea ca nici traco-daci nici romani din amestecul caror ne tragem noi nu au fost rasisti,precum inselau dracii pe unii nazisti sa vrea sa extermine polonezi si rusi,ca sunt "neamuri inferioare". Nazismul simplist se poate clasifica ca prostia badaraneasca sau badarania prosteasca ajunsa la conducere. Ce o sa vedeti la cei care sustin nazismul ca nu prea pot sa raspunda la un subiect,pentru ca dansii se afla sub influenta dracilor,nu au o gandire clara au niste fixisme aberante pe care le tot repeta ca pe o placa stricata printre care: rasa e de vina,e mostenire genetica,jidovi sunt de vina ,europeni sunt rasa superioara (desi vii si le arati ca sunt foarte multe descoperiri care nu au fost facute de europeni) ,cei cu ochi albastri si paru blond din europeni is mai destepti,slavi sunt invadatori si rasa inferioara etc. |
Pai bine mai fratilor,cum ziceti fratziile voastre ca suntetzi "patriotzi" cand vad ca dl Ungureanu in alianta cu dl Basescu jecmaneste poporul roman,il extermina si fratziile voastre nu suflatzi o vorba despre asta?
Apoi ce treaba am eu cu rusii,rusii sunt fratii nostri crestini ortodocsi,europeni,de acelasi sange cu noi. Da vad ca dl Basescu e jumate turc,ca mama sa a fost turcoaica si domnia sa pare-se extermina o parte din poporul roman. Il foloseste pe dl Ungureanu pe post de marioneta. Apoi,sa fim seriosi,rusii nu au vrut vreodata sa schimbe credinta poporului nostru e adevarat ca au fost ceva evenimente mai ciudate prin Bucovina de nord,da acolo erau bolsevici spalati pe creier. Oricum nu se compara cu dezastrele pe care le-au facut turcii inselati de draci necivilizatzi contra romanilor. De ce origine e cuvantul pesches sau cuvantul bacsis? Pai sa intrebam dexul: http://dexonline.ro/definitie/bac%C8%99i%C8%99 http://dexonline.ro/definitie/pe%C8%99che%C8%99 Ce chestie,sunt de origine turca! Sa vezi!Nu cumva turcii or fi adus coruptia asta excesiva in Balcani si Romania? Nu zic ca neamurile carpato-balcanice erau fara pacate,ca se stie grecii aveau unii boala de a se bate asta era boala si la majoritatea traco-dacilor,ca na asta era distractia favorita alti greci aveau distractia de a filosofa,da coruptie nu era aci nici nu se stia de asa ceva sa te duci sa dai bacsis/pesches sa te puna pe ceva pozitie superioara. Da se vede imediat originea straina a cuvintelor,cuvintele romanesti neavand doi de sh in ele: Spre exemplu sis e tot de origine turca: http://dexonline.ro/definitie/%C8%99i%C8%99 Apoi daca stau eu sa ma gandesc vazand ce se intampla prin Albania,unde populatia a fost initial crestina da acum is 70% musulmani (http://en.wikipedia.org/wiki/Albania#Religion) ,plus ca au inceput sa capete o mentalitate ciudata,fundamentalista,se afla sub influenta dracilor,statul e semi-mafiot,cu foarte multa imoralitate si dezastru social,chiar nu as vrea sa fie asa ceva si in Romania. Apoi foarte ciudat,nu cumva razboiul dintre sarbi si croati o fi fost instigat de unii de prin Turcia? Acum in Kosovo nu mai sunt aproape deloc sarbi ci numai albanezi. Vedeti ce chestie ciudata,in Romania autostrada Transilvania a fost data firmei Bechtel si firmei Enka,fara licitatie,firma Enka e turceasca,firma Bechtel are legaturi cu niste dubiosi de prin SUA. Si singura autostrada a Albaniei a fost construita tot de firma Bechtel Enka iar in Croatia tot firma Bechtel Enka si deja incepe sa fie dubios... http://en.wikipedia.org/wiki/A3_%28R...ct_controversy "This motorway segment was originally scheduled to be built by American company Bechtel Corporation together with its regional partner Enka A.S. of Turkey. The contract was awarded in 2004 to Bechtel Corporation by the Social Democrat Prime-Minister Adrian Năstase without an open bidding process, invoking "national security" as an excuse." Ce zice,s-a dat contractu lui Bechtel de e a nu stiu caror dubiosi din SUA si acelor turci de la Enka,fara licitatie,pe motiv de ....."securitate nationala". http://en.wikipedia.org/wiki/Albania...Kosovo_Highway http://en.wikipedia.org/wiki/A1_motorway_%28Albania%29 "The project was completed within 3 years by the Bechtel-Enka ". Adica,ce zice,proiectul prime autostrazi din Albania a fost facut tot de ....Bechtel + Enka. Apoi un sef al CIA a fost de origine albaneza si situatia devine extrem de ciudata.... http://en.wikipedia.org/wiki/George_Tenet Ba ca acest sef al CIA de origine albaneza a fost implicat si in bombardamentele din Serbia... Apoi sa luam comparativ ce a facut catolicismul in Ardeal cu ortodocsi de acolo si ce s-a intamplat cu crestini ortodocsi din Albania,unde Imperiul Otoman nici nu a stapanit prea mult tara. Cat la suta din Ardeal sunt in continuare crestini ortododcsi? Pai peste 80%. Cat la suta din Albania mai sunt macar crestini? 30%! Da in fostul teritoriu al Imperiului Bizantin de e acum al turcilor,cat la suta mai sunt crestini? http://en.wikipedia.org/wiki/Turkey#Religion Pai cat sa mai fie vreo 2%! Asta apropos de multa inselare draceasca care a dat multa prostie a celor din Imperiul Bizantin care au zis ca mai bine sa fie sub turci decat sub catolici. Normal ca e incomparabil mai bine cu UE care sunt a catolicilor decat sub turci sau sub SUA.Si ca nivel moral si ca nivel social. Deci mi se pare ca principalul dusman al neamului romanesc nu e Rusia ci turcirea noastra,ala e pericolul ca de aci vine se pare in principal obiceiul cu spaga,cu statul de pomana ,cu manelele si alte chestii imorale si dezastre sociale. Fratiile voastre sunteti romani de va ziceti de la "tineri pentru Romania" sau sunteti "romani" de veniti cu texte de astea sa invrajbiti europeni crestini ortodocsi romani cu crestini ortodocsi rusi? Se vede de cata prostie si lipsa de cultura suferiti,ca slavi sudici is fix tracii si is neam foarte inrudit cu latini,ca daca iei un sarb/croat/muntenegrean in Italia de nord nici nu zici ca nu e nativ de acolo iar o parte din romani si bulgarii seamana unii cu italieni mai dinspre Roma,alti din romani seamana cu italieni mai dinspre nord. Ca si la slavi imparatul se numea Tzar,de la cezar.... Ia vedeti cum ii zice in italiana si romana si sarbo-croata si bulgara la mama? Haidetzi ca va ajut eu: romana mama (in limba veche maica) si tata sarbo-croata si bulgara majka (care se pronunta fix ca romanenscul maica pentru ca j in sarbo-croata si bulgara ii zice j iar K se pronunta ca la noi) si mama: http://translate.google.ro/?hl=ro&tab=wT#ro|hr|mama (asta e din limba traca si limba daca la noi) Pe italiana: madre si mama La tata: pe sarbo-croata tata: http://translate.google.ro/?hl=ro&tab=wT#ro|hr|tata (e din limba traca respectiva daca,daca fiind mai spre latina) Pe latina ii pater si tata Pe italiana pe langa padre e si papa (pe rusa la tata ii zice tot papa: http://translate.google.ro/?hl=ro&tab=wT#ro|ru|tata iar la mama ii zice mat si mama) Ia mai cautati fratiile voastre si vedeti prima constitutie de s-a folosit pe aci adica in Serbia,Bulgaria,Romania si Rusia data in Serbia la 1219 pe ce drept era bazata? Pe dreptul ala luat din Imperiul Roman. http://en.wikipedia.org/wiki/Zakonopravilo "The Nomocanon of Saint Sava (Serbian: Zakonopravilo, pronounced [zakɔnɔprâʋilɔ], Savino Zakonopravilo) was the first Serbian constitution and the highest code in the Serbian Orthodox Church, finished in 1219. This legal act was well developed. St. Sava's Nomocanon was the compilation of Civil law, based on Roman Law and Canon law, based on Ecumenical Councils and its basic purpose was to organize functioning of the young Serbian kingdom and the Serbian church." . . . "Zakonopravilo was completely new compilation of civil and religious regulations, taken from Byzantine sources, but completed and reformed by Saint Sava in order to function properly in Serbia. Beside decrees that organized the life of church, there are various norms regarding civil life, most of them were taken from Proheiron.Legal transplants of Roman-Byzantine law became the basis of serbian medieval law and Serbia became the part of European and Christian civilization. Zakonopravilo was accepted in Bulgaria, Romania and Russia. It was printed in Moscow in the 17th century. " Iar la Moscova ii zice a treia Roma. Asa ca va inseala dracii sa vreti sa intaratati romani care sunt din traco-daci si latini,traci fiind din slavi sudici iar daci pare-se ceva popor din balto-slavi cu rusi,de is si ei destul de mult slavi. |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 22:32:53. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.