,,nu i-am oferit totul"
 

Sa fiu iertat daca gresesc, dar din fragmentul indicat rezulta ca el avea anumite asteptari si nevoi la un moment dat al relatiei voastre, care nu au putut fi satisfacute, desi tu il iubeai foarte tare, asa cum ne-ai relatat in repetate randuri. Tu l-ai ,,dezamagit" , pentru ca nu puteai sa-i oferi in acel moment ,,totul", chestiune pentru care te simteai intr-o anumita masura vinovata. Pus intr-o astfel de situatie, el a ales sa te treaca oarecum pe planul II pentru cateva luni. Daca am inteles bine, aici e vorba de faptul ca, din anumite motive, tu nu ai fost pregatita la momentul respectiv sa i te darui trupeste(probabil din pricina unui principiu sanatos crestin pe care l-am intalnit si eu la cateva fete). Intr-o astfel de situatie dificila, prietenul tau te atunci si sotul tau de acum a inceput sa se uite dupa fuste ceva mai accesibile si chiar a inceput sa flirteze cu una mai promitatoare din acest punct de vedere; in timpul asta de cateva luni bune a ,,trebuit" sa fie duplicitar, sa te minta pentru ca, fireste, nu vroia sa strice o relatie frumoasa de cativa ani. Or cand acest lucru a iesit la iveala, tradarea lui sufleteasca a venit ca o lovitura de maciuca... si tu erai putintel prea frageda...
Continuarea e cunoscuta din relatarile tale. V-ati spovedit amandoi,tu spui ca l-ai iertat, ai vrut sa-l ierti, ai incercat sa-l ierti, ti-ai impus sa-l ierti, dar iertarea n-a patruns pana in adancul sufletului...balaurul mandriei, viguros, hranit bine, se misca prea in voie, prea liber, fara lesa, fara rana si opreste fara rusine iertarea lui Dumnezeu. Vanataile si juliturile pe care le are- de la rugaciunile tale- nu l-au putut opri deocamdata. Indrazneste, aplica-i lovituri puternice(rugaciuni fierbinti si fapte de milostenie) chiar in punctele lui mai sensibile si se va retrage rusinat.

hmm...poate ar fi mai bine sa nu speculezi..
Mai ales ca a spus clar ca nu vrea sa dea detalii.
Dar sfaturile sunt bune.

Iertare, iertare, iertare..

"Si ne iarta si noua precum ..."

Chiar daca am incercat, mi-am dorit sa-l iert si inca ma lupt cu asta, raul pe care mi l-a facut atunci inca tulbura sufletul meu si sunt convinsa ca si el pastreaza asta in inima sa pentru ca de multe ori il simt stanjenit.

Daca as cauta bine in adancul sufletului meu, cred ca as mai gasi o farama de dragoste, amintiri frumoase....poate nu este totul pierdut, dar rana inca e adanca si deschisa, iar mintea si sufletul nu-mi sunt in echilibru. Poate e si din cauza mandriei, dar ma tem ca e mai mult de atat.

Saptamana aceasta am fost si am stat de vorba cu un psiholog, cred ca o sa repet vizita o perioada. O sa merg curand si la parintele meu duhovnic.

Poate reusesc sa invat din nou sa am incredere in el si sa il las sa imi fie alaturi.

Doamne ajuta sa iti gasesti echilibrul, si sa fie bine!

Sa dea Bunul Dumnezeu sa fie bine!

Trec prin momente de ratacire si sunt constienta de asta, doar ca......parca mi- e greu sa- mi gasesc drumul meu, in ce directie sa merg si ce sa fac ca sa mi fie bine si mie si celor din jurul meu.

Pai nu e foarte complicat..teoretic.
Trebuie sa vezi nu doar imaginea ta despre iubire, care a suferit o lovitura, ci iubirea concreta a celuilalt care se manifesta zi de zi, chiar si numai prin faptul ca stie prin ce treci, ca-l pui intr-o situatie f. dificila si totusi rabdare si spera ca vei intelege asta pana la urma si-l vei iubi si-l vei ierta.

Si trebuie sa ierti, dar nu ca o renuntare la un drept al tau, trebuie sa ierti din iubire, chiar si cand stii ca iubirea celuilalt e imperfecta, ca la fel si Dumnezeu ti-a iertat tie cele ale tale chiar daca poate l-ai ranit de multe ori iar iubirea ta nu este poate cea mai perfecta iubire..

"Cu masura care masori, cu aceea ti se va masura..".

Credinţa că iubirea e un şir de plăceri, o curgere agreabilă de întâmplări presărată cu obstacole simpatice şi minore este una din cele mai periculoase şi amăgitoare idei. Fără a cădea în patima datoriei şi a perfecţionismului nevrotic, iubirea veritabilă este un angajament pe termen lung, dificil, constrângător (deh, asta e natura angajamentelor) şi întotdeauna gratificant

de aici : http://tainacasatoriei.wordpress.com...u-tine-insuti/

As vrea sa-ti povestesc ce mi s-a intamplat mie, dar ca mesaj privat
 

As vrea sa-ti povestesc ce mi s-a intamplat mie, dar ca mesaj privat, sunt unele lucruri mai personale. Am incercat, dar nu pot, nu cred ca ai lasat tu deschisa aceasta optiune.

Nu stiu de ce :( pt ca am mai primit mesaje private si am intrat si acum pe optiunile mele si am bifata posibilitatea de a primi sau trimite mesaje private.

As vrea sa poti ierta si sa il accepti langa tine acum si toata viata intrucat este trupul tau! Citind postarile legate de situatia ta mi-a venit in minte un fapt regretabil care s-a petrecut in urma cu 2 luni. Un tanar care avea doi copii intr-un moment de slabiciune si-a inselat sotia si intr-un moment de mustrare a constiintei a spus sotiei sale fapta comisa. Urmarea a fost jalnica, ea l-a dat afara din casa, el s-a intors acasa la parintii lui insa nesuportand acest deznodamant a inghitit multe pastile si a stat o luna in coma la Tg. Mures. In cele din urma a decedat si avea doar 29 de ani.
Ce este acum in sufletul ei, numai Dumnezeu stie! El banuiesc ca ar fi vrut iertarea dar ea neputand trece peste iata unde s-a ajuns...

Curaj, draga mea, daca nu ai rupt firul atunci cand trebuia, lupta acum sa iti pastrezi casnicia!
Domnul si Maica Domnului sa te binecuvinteze!