E chestia de respect ca sa zic asa. Totusi,pana la urma esti in fata lui Dumnezeu,nu la bar. Si la scoala,daca nu te ridicai in picioare stiai mai putine? Dar era respectul fata de cadrul didactic ce il aveai in fata. Si la munca la fel: daca ne purtam si stam nerespectuos in fata sefilor,suntem angajati mai putin capabili? Nu. Dar tine de respect,de respectarea unei ierarhii profesionale. La fel e si cu cele spirituale.
Am spus: nu ma simt vrednic nici in genunchi sa stau in fata lui Dumnezeu la cat de pacatos sunt,dapai comod pe o banca. Si vamesul din Evanghelie,nu se considera vrednic a sta in fata in Templu,precum fariseul. Ci statea in spate,dupa un stalp,adica ferit,nu se considera in stare nici sa ridice privirea catre Dumnezeu.

Bancile lipsesc din biserica, nu pentru ca asa s-a stabilit la sinodul ecumenic , ci din faptul ca ele nu erau necesare. In perioada paleo-crestina, toti stateau pe jos pe covorase, asa cum le era obiceiul in Asia Mica, obicei care s-a raspindit si catre Balcani. Nu are nici o legatura cu "dorinta de jerfa" a celui care isi chinuie varicele 2(la noi) sau 4-6 ore precum la ortodocsii coptici.

Procesul de participare la Liturghie nu trebuie sa fie un supliciu, o tortura( asta vine de la tot felul de fanatici care si-au imaginat felurite aiureli)...ci o relaxare, o placere, o ODIHNA in Hristos, o meditatie.

Acuma, daca ducem logica asta pana la ultimele ei consecinte, ar insemna sa nici nu mai intram in biserica, deoarece nu suntem vrednici nici unul sa ne aflam in prezenta lui Isus intrupat in Euharistie.

Repet, in bancile unei biserici traditionale catolice nu se sta comod, se sta asezat mai putin de jumatate din Liturghie, iar pozitia de rugaciune pe care o cunoastem cu totii, in genunchi, cu palmele impreunate, este specific apuseana.

Erethorn,si atunci de nu stai pe parcursul intregii slujbe in genunchi? Ca doar pe banca nu e comod...

Cand ma ridica in picioare profesorul uitam tot ^.^. Tine de frica, de emotivitate. Nu vreau sa am un astfel de raport cu un om (preotul).
Daca as fi trait si eu pe vremea lui Iisus, fii sigur ca i-as fi stat la picioare.

Evident, nu vedeti ce vreau sa spun , "Postul nu-l face mai bun pe cel care posteste statul in picioare nu il face mai bun pe cel care posteste" . Daca ar fi asa am fi o tara in care nu ar exista pacate. Postul vine pentru a invata omul sa isi infraneze anumite dorinte. Eu il vad ca pe un mijloc de antrenament al vointei. La fel ar trebui sa invete un bun crestin sa se infraneze de la impulsurile negative- la a fura, la a fi violent cu cei din jur, la a fi rau si invidios etc.. La asta ma refer. Omul cat traieste sufera, de ce sa il mai facem si noi sa sufere? - la urma urmei toate regulile astea sunt facute si mai ales interpretate de oameni, iar omul nu este perfect.

Daca el vede postul ca ceva impus ca sa nu mai manance lapte, branza, oua, carne(la fel ca toate impunerile astea ale oamenilor bisericii) pai nu va mai gandi nimic in profunzime.

Dar de unde ati tras concluzia ca eu caut sa stau comod ?!

Asta este logica circulara. Dumneavoastra plecati de la o prejudecata ("catolicii cauta comoditatea si nu-L respecta pe Dumnezeu").

Daca vi se arata ca nu-i asa, o suciti tot cum vreti dumneavoastra - "pai daca bancile nu-s comode, si dumneavoastra sunteti comozi - aceasta este prejudecata de care nu va puteti dezbara, si pe care continuati sa o introduceti ca premisa in rationamentul dumneavoastra - atunci de ce stati in banci" ?

Cum vad eu problema
 

Eu unul n-am nici cultura teologica ca sa nu mai vorbim de scoli teologice.
Nu stiu cum faceau crestinii la inceputul crestinismului si cu atit mai putin ma intereseaza cum fac cei de linga mine. La judecata Dumnezeu ma va judeca pentru greselile mele, nu a celuilalt pentru ce am facut sau n-am facut dupa mintea pe care mi-a dat-o.
Acum dupa mintea asta a mea, multa putina eu unul nu-i pot cere lui Dumnezeu sa se milostiveasca de mine, de familia mea vie sau moarta si tot ce-i mai cer in timpul Liturghiei (pentru ca multa parte din Liturghie este doar rugaciune de cerere) stind jos! Si nu pot, pentru ca nu-i cer nici sefului meu lumesc o marire de salar de 10 centi sezind (oricum nu mi-ar da-o nici daca asi sta in lotus) asa ca cum asi putea sa o fac cu Dumnezeu mai ales ca nu cer maruntisuri ci cel mai mare lucru pe care-l pot cere MINTUIREA!
Ca unii stau jos in timpul asta nu ma deranjaza pentru ca nu stiu de ce o fac. Poate n-au inteles ce fac, sau poate nu se simt bine, sau poate au o problema cu spatele, cu picioarele, cu varicele (sa-l citez pe Andrei). Bine ca-s in biserca! Puteau fi la fotbal sau la bar sau altundeva.....
Cind am avut eu probleme am stat jos (slava lui Dumnezeu ca am avut unde) ma tot gindeam pe citi am smintit cu statul asta jos ca pe-dinafara aratam tare bine (modest deh) doar inauntru eram cam terci! Dar ce era sa fi facut? Sa nu fi venit la Slujba? Sa nu fie! Mai bine culcat pe-o rina decit deloc!
Nu ne cere nimeni fratilor sa stam in picioare. Ne-o putem cere noi insine pentru noi si numai pentru noi daca asa intelegem sa stam in fata lui Dumnezeu. Nu putem sti cum inteleg ceilalti si nici nu sintem noi pusi sa ne socotim a fi ADEVARUL ABSOLUT care trebuie impus altuia. Fiecare e dator cu el insusi. Sa va fie frica ca cineva nu mai vine in biserica ca l-ati indreptat voi cu "duhul blindetii"!
Cam la fel este si cu celalalte biserici crestine. Si ei si noi sintem convinsi ca sintem pe drumul cel bun. Ce ros are toata vorbaria asta?
Curind, mult prea curind o sa vedem fiecare daca am gresit sau nu. Oricum nu crede nimeni decit ceea ce doreste sa creada!
Singurul argument pe care-l putem aduce este exemplu personal.
Cind din noi se revarsa iubirea lui Dumnezeu atunci ceilalti incep si ei sa vada drumul....
Si daca nu-l vad fie-va mila si rugati-va pentru ei nu le aruncati cuvinte grele in cap!

În Biserica paleocreştină nu erau slujbe religioase, erau adunări ale credincioşilor care includeau frângerea pâinii, o rugăciune comună (făcută în picioare) şi o masă frăţească. O dată cu apariţia şi complexizarea serviciului liturgic, oamenii au început să stea în picioare, fiindcă Liturghia nu este meditaţie ci jertfă. Cei care cred altfel nu înţeleg scopul Sfintei Liturghii.

Poziţia pe scaun sau tolănit pe jos e opusă idealului de sfinţenie şi priveghere cerut de Dumnezeu:

Luca 12
35. Să fie mijloacele voastre încinse şi făcliile voastre aprinse.
36. Şi voi fiţi asemenea oamenilor care aşteaptă pe stăpânul lor când se întoarce de la nuntă, ca, venind, şi bătând, îndată să-i deschidă.

[quote=Traditie1;274547]În Biserica paleocreştină nu erau slujbe religioase, erau adunări ale credincioşilor care includeau frângerea pâinii, o rugăciune comună (făcută în picioare) şi o masă frăţească. O dată cu apariţia şi complexizarea serviciului liturgic, oamenii au început să stea în picioare, fiindcă Liturghia nu este meditaţie ci jertfă. Cei care cred altfel nu înţeleg scopul Sfintei Liturghii.

Poziţia pe scaun sau tolănit pe jos e opusă idealului de sfinţenie şi priveghere cerut de Dumnezeu:

Luca 12
35. Să fie mijloacele voastre încinse şi făcliile voastre aprinse.
36. Şi voi fiţi asemenea oamenilor care aşteaptă pe stăpânul lor când se întoarce de la nuntă, ca, venind, şi bătând, îndată să-i deschidă.

Așa cum Revelația nu a fost completă prin opera Mântuitorului și a Apostolilor ci a continuat prin Sfinții Părinți, Tradiția (practica) Bisericii nu a fost dată de la început ci s-a constituit în timp prin insuflarea Duhului Sfânt. Ideea că trebuie să respectăm practicile bisericii primare este o prejudecată bazată pe neînțelegerea planurilor divine, prejudecată de care suferă mai ales protestanții și care oricum e ceva fantezist, fiindcă nu putem ști exact cum erau practicile bisericii primare. Noi trebuie să ne raportăm la Dumnezeul prezent, nu la niște practici din perioada când Biserica era în stadiul de copil.

Poți să te documentezi pe internet căutând după cuvinte cheie ca early christianity, paloechristian etc. De pildă această pagină de pe Wikipedia e destul de bogată în informație:

http://en.wikipedia.org/wiki/Early_Christianity