Asa sa ne ajute D-zeu si Maicuta lui!!!

Doamne Ajuta!

Tu cand scrii o scrisoare pomenesti tot neamul sau scrii omului ce te intereseaza? Cam asa e si cu epistolele. Apostolii erau interesati sa scrie niste lucruri foarte concrete, pragmatice. In plus, Maica Domnului era cautata de iudei pentru a fi si ea ucisa. Dumnezeu o ocrotea astfel incat, desi trecea printre ei, nu o vedeau, caci ea se facea nevazuta. Apostolii nu aveau, deci, interesul de a-i pune viata in pericol, dand detalii despre ea. Probabil ii respectau dorinta. Deci ei daca nu si-au exprimat prin epistole atitudinea fata de Maica Domnului, in schimb au fost cu totii imprejurul ei la Cincizecime si apoi, la inmormantarea ei. Faptele vorbesc, iar faptele lor nu evidentiaza hula, ci pretuirea. Apostolii il vestesc lumii pe Iisus, caci aceasta le era misiunea, dar o respecta si o iubesc pe Maica Sa.

Tu cum te simti cand esti ignorat? Dar daca mama unui imparat este ignorata, oare aceasta cum se va simti? Fiul, care-Si iubeste mama, ii vede lacrimile care-i curg pe obraz pentru toti cei care o ignora. Si se supara si El. Nu uita ca rugaciunile noastre sunt duse de ingeri la Cer, iar Maica Domnului are un rol important si acolo sus, in Ceruri.

Iar evanghelistii o pomenesc de multe ori. Se observa ca ea isi continua viata in smerenie. Dupa fericita-i adormire, multi devin constienti de puterea ei, datorita minunilor infaptuite.

Inainte de a trece Maica Domnului la viata vesnica, Maica-Fecioara vazand pe Apostoli plangand cu multe lacrimi fierbinti, a lacrimat si dansa si mangaindu-i le-a spus:
O! Prieteni si ucenici credinciosi ai dulcelui meu Fiu, Hristos Dumnezeu, pentru ce va mahniti si plangeti asa! Nu mai plangeti fiii Mei(...) Dar, desi eu ma voi muta de pe pamant la cer totusi sa stiti ca nu Ma voi desparti de voi, nici de toti acei ce ma vor chema; Ci Eu voi mijloci la Fiul meu pentru voi şi ma voi ruga Lui pentru toti crestinii(...).

Pe cand vorbea asa Dumnezeiasca Maica, cu Sfintii Apostoli, a sosit si Sfantul Apostol Pavel. Acesta cazand la picioarele Maicii Domnului, I s-a inchinat si a zis:
Doamna, Nascatoare de Dumnezeu! Eu, mai-micul Apostolilor, pe iubitul tau Fiu, Hristos Dumnezeul nostru, nu L-am vazut cu trup pe pamant. Vazandu-Te insa adeseori pe Tine, am simtit asa o bucurie statornica si harica, ca si cum L-as fi vazut pe El, fata in fata. Acum ne lasi si Sfintia Ta? Cine ma va mai mangaia pe mine in scarbele mele!Pe cine voi mai avea eu ajutor, sfatuitor si mangaietor in amaraciunile, necazurile si primejdiile infocate pe care le intampin si patimesc in marturisirea Evangheliei iubitului Tau Fiu?
Maica Preacurata i-a raspuns atunci , zicand:
Pavele! Prieten credincios al iubitului Meu Fiu si Dumnezeu, Darul Meu sa te mangaie pe tine si pe toti Apostolii, in greaua voastra slujba apostoleasca.

Aceleasi polemici interminabile cu sectarii , aceeasi poveste dar cu alt decor si ce castigam din polemica asta? ce castigam de pe urma unor "nou-testamentalii binevoitori"?
riscăm să ne înlăturăm identitatea.Suntem şocati cum, peste ani, ne opreşte cineva pe stradă,ne întreabă ceva din Biblie, ne oferă câteva pliante cu mesaj "religios", ne invită la "Casa Domnului".Necunoscând ortodoxia CU Hristos,accepţi învăţăturile unui cult despre care, de asemenea, nu ştii nimic.Ajungi să o exculzi pe Maica Domnului, pe sfinţi,pe preoţi din viaţa ta, fără să analizezi măcar minimal ce presupune asta.Deodata, remarci goliciunea ta interioară.Setul de valori în care credeai înainte iţi este invalidat,călcat în picioare în schimbul altuia nou pe care nu reuşeşti să ţi-l apropii.Parcă nu e locul tău acel "loc de rugăciune", nu îţi oferă TOTUL.A fost un val exaltarea ta, pe când tu ai plătit cu multă confuzie şi regrete.Precum fiul risipitor (ai contestat semnul Crucii, ai oferit mărgăritarele tale - darurile celeste – porcilor,oamenilor care nu împărtaşesc acelaşi crez cu al strămoşilor tăi, de care te-ai despărţit fără să priveşti în urmă), te întorci.Te mustră episodul în care mama, înlacrimată, te îndemna să nu te lepezi de bijuteriile veritabile ale ortodoxiei
[SIZE=5][/SIZE]

De ce nu au pomenit-o deloc, nici dupa moartea ei? Nu mai era nici un pericol de a fi ucisa.


Nici despre aceasta prezenta la inmormantare nu au pomenit Sfintii Apostoli. Doar traditia vorbeste despre "teleportarea" Sfintilor Apostoli, din locurile unde se aflau, la locul inmormantarii.


Aici, ati spus un mare adevar. As vrea sa-l intaresc: Sfintii Apostoli il vesteau numai pe Hristos. Este Singurul care ne poate oferi mantuirea. "În nimeni altul nu este mîntuire: caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie sa fim mîntuiti." (spune Sfantul Apostol Petru in Fapte 12:4).

Ramane Hristos. Mai poti vorbi de goliciune interioara? Nu este de ajuns?

Tu pui problema convertirii. Eu privesc a-teologic toată problema și văd că cel care se naște într-un sistem de credință sau altul (și care nu are o defecțiune la departamentul neuronal, ca mine, astfel încît să renunțe la credință) este întotdeauna foarte împlinit spiritual.

Nici vorbă de goliciune interioară.

Esti prea ecumenic pt. mine.Imi pare rau.

Nu încerc să îmi asum nici un fel de „autoritate” și – mai mult! – am trecut de cîțiva ani de a mă amuza prin a combate nuclear ideile celorlalți. Încerc să-mi asum obiectivitatea cea mai largă pe care mi-o permit percepția și înțelegerea proprii. Iar asta exclude într-o foarte mare măsură ironia.

Încerc să reformulez ce am scris în ultimul mesaj. Ești de acord cu afirmația „Fiecare practicant adevărat al oricărei religii se simte împlinit spiritual, practicîndu-și religia sa.”?

Nu.Si de unde stii ca i-ai ,, combatut nuclear", si nu te-ai amuzat doar tu, ci si ei de afirmatiile tale!?