superb raspuns
 

ai surprins esenta a ceea ce am incercat sa punem in evidenta. Consider ca este "creme de la creme" in tot ceea ce s-a scris pe tema asta. Felicitari

Cine tine posturile si merge duminica si in sarbatori la biserica, stie ce are de facut si ce nu. Situatiile mai speciale, mai ales in asa chestiune mai sensibila, cum e cazul tau, ioanaz, se rezolva prin sfatul duhovnicului.

Ory, intrebarea ta "unde scrie in Biblie" nu-i foarte obisnuita intre ortodocsi pt ca noi nu ne raportam numai la Biblia scrisa, ci si la cea transmisa oral (Sf Traditie). Numai protestantii se raporteaza exclusiv la Biblie. Deci, daca "nu scrie in Biblie" ceva, nu inseamna ca nu-i de luat in seama.
Pe de alta parte, e f usor sa-i consideri pe toti din jur "de la episcop la boschetar" farisei prin comparatie cu tine, care, daca iti exprimi neputintele si nedesavarsirile pe un forum, prin sinceritate, esti superioara. Nu-i chiar asa...daca te uiti la cei de deasupra ta, cu o viata superioara, se schimba toata treaba. Dar daca nu vezi decat pacatosi ascunsi in jur...

Asa cum zicea si eudelasibiu, DA, se poate tine in casatorie viata cu randuiala. Eu cred ca suntem destule familii care putem da marturie. Numai pt cei care vor sa creada, nu pt cei care vad in jur (numai) farisei...

Ai dreptate ca se discuta prea teoretic dar unele paranteze sunt inevitabile, mi se pare...

Uite, eu ma pun cu gandul in situatia ta si mie personal mi se pare ca nici nu e nevoie de duhovnic ca sa traiti ca sot si sotie in toate privintele atunci cand va vedeti, daca va vedeti atat de putin! Daca vi se pare necesar puteti sa-i spuneti duhovnicului, bineinteles.

Eu cred ca acele reguli de care se tot vorbeste sunt bune pentru un cuplu :
1 care are aceeasi parere in aceasta chestiune
2 in care atat sotul cat si sotia sunt sanatosi (nu au si alta asceza de tinut, a bolii, care le reduce posibilitatile de a fi impreuna)
3 Traieste impreuna, nu este despartit periodic

Sa-ti mai dau exemple in care mi s-ar parea o exagerare (care poate fi periculoasa, si poate duce la 'mecanizarea' relatiei dintre soti, a distrugerii firescului) sa respectam cu strictete posturile:
Daca chiar ii este greu unuia sau amandorura sa le tina in totalitate, cred ca nu este bine sa se forteze prea tare; fiecare sa-si dea seama pana unde poate tine post.
Sunt si perioade in care cei doi au necazuri mari, si a fi impreuna este o consolare, o mangaiere pentru amandoi sau unul din ei; sunt momente cand vrei sa-i dai celuilalt toata dragostea ta ca sa-l mangai; sunt cazuri in care unul dintre cei doi este foarte bolnav si nu se stie cat mai are de trait. Sunt cazuri in care din cauza vietii obositoare, a multimii copiilor si a situatiei familiale (sa zicem, casa f mica deci posibilitati putine de a te retrage) cei doi au rar ocazia sa aiba relatii trupesti, chiar daca se vad in fiecare zi; sunt oameni pentru care spontaneitatea este foarte importanta in acest domeniu, si le e greu sa urmeze un 'program' impus dinafara... se mai pot gasi multe.

Aici nu e vorba de 'exceptii de la regula' in sensul legilor, este vorba de aplicarea la persoana vie a unor 'indrumari' ale Bisericii. Este vorba de indrumari, nu de reguli.


Sper pentru voi sa se schimbe situatia asta greu de dus intr-un viitor apropiat. Cred ca este foarte greu, sa nu te vezi decat o zi pe saptamana! Eu m-as usca de dor ;-) Daca este doar pentru cateva luni mai merge, dar daca se intinde poate periclita unitatea cuplului. Am o prietena care sufera mult din cauza asta.

Doamne ajuta!

Citat:

În prealabil postat de ioanaz (Post 162361) Ok, inteleg punctul tau de vedere(si al multora care mi-au raspuns) si sunt de acord cu el in CONDITII NORMALE, dar revin la intrebarea initiala a acestei discutii. HELLO, oameni buni, SOTUL MEU PLEACA DE LUNI DIMINEATA APROX. 6.30 PANA SAMBATA SEARA. Ce fac? Divortez? Sau? Asta era si problema! Nu ca daca ar fi cu mine tot timpul nu m-as putea abtine duminica, miercurea si vinerea, dimpotriva, as fi poate mult mai linistita sufleteste ca respect ce trebuie respectat. Vad ca discutia a deviat de la subiectul initial. Acum discutia ar fi indreptatita in conditiile in care eu as avea o viatza normala si ne-am vedea seara de seara. Atunci ar fi departe de mine si macar gandul sa incalc regulile de post sau de Sarbatori si duminici. Si dupa cum s-a mai spus femeia e fertila 1 saptamana din 4 oameni buni. Nu iti iese luna asta, trebuie sa astepti cu nerabdare luna viitoare. Si sunt curioasa cati dintre cei casatoriti de max 3 ani ar reusi sa se abtina in week-end in conditiile in care doar atunci se vad? Va puteti pune macar cu gandul in situatia mea? Doamne ajuta!

Pana la urma sa inteleg ca vrei acordul nostru pentru a concepe un copil in week-end? daca am putea sa te ajutam cu ceva concret, sunt convinsa ca majoritatea de pe acest forum ar face-o dar....nu putem decat sa discutam si sa spunem fiecarece ce stim; problema ramane tot a ta iar copilul pe care sper din tot sufletul sa vi-l dea Dumnezeu, ramane tot in grija voastra.
Eu iti vorbesc din experienta mea de viata, sunt mama a trei copii; cel mijlociu stiu sigur ca a fost conceput intr-o zi "interzisa"(in acea perioada sotul pleca des de acasa datorita serviciului, ca si in cazul tau, si crede-ma ca vorbesc foarte serios);as putea scrie un roman prin ce am trecut cu el pana acum, si problemele nu s-au terminat; iar diferenta intre el si ultimul copil (care a fost conceput asa cum trebuia, cu spovedanie, impartasanie la 40 de zile) e ca de la cer la pamant, parca vin din doua lumi diferite; eu te inteleg foarte bine insa in aceasta lupta nu esti singura, mai este si sotul tau; el ce parere are,nu ne-ai spus pozitia lui vizavi de aceasta problema.
Tu ia de buna ceea ce ti-au spus majoritatea fratilor: duhovnicul; doar el este in masura sa va sfatuiasca cel mai bine; stii, de multe ori nici tramentul dat de un medic pentru o boala nu este la fel pentru toata lumea, pentru unii e mai puternic, pentru altii mai slab, unora li se pare prea amar altora acceptabil, ba uneori e nevoie de o interventie chirurgicala, de durere mai multa pentru rezolvarea problemei.
Iarta-ma daca te-am suparat, nu asta a fost intentia

Nu stiu cand e bine sa faceti sau nu, numai faceti, ca scade continuu populatia tarii. Facutul de copii ar fi bine sa devina sport national :)

Nu era vorba ca vreau acordul vostru! Am crezut doar ca mai sunt femei in situatia asta care au vorbit cu un duhovnic si le-a zis ce sa faca. Daca te uiti asa era si formularea initiala. O sa incerc sa merg si eu la duhovnic, desi am mai zis ca mi-e putzina rusine sa-l intreb.
Si nu m-ai suparat!

indiferent cine ce spune, sunt de acord cu cei ce considera copilul o binecuvantare indiferent de ziua in care a fost conceput, daca acest lucru s-a facut din dragoste adevarata si binecuvantata.haideti sa nu fim chiar atat de habotnici incat sa punem bariere dragostei! dragosea este lumina dumnezeiasca si "nimeni nu aprinde lumina sa o puna sub obroc" ! iubiti-va fratilor dupa cum va spune inima si fiti binecuvantati!

Ioana, ti-am trimis un mesaj privat, ai vazut?

Cred ca marturia pe care a dat-o Veveritza despre copiii ei este cea mai graitoare... asta pentru cei care au combatut atat de mult pe parintii (in special parintele Arsenie Boca) care au spus ca postul este si pentru cei casatoriti (de la cele trupesti, evident).
Ioana, in primul rand va doresc sa concepeti copilul pe care vi-l doriti cu atata dragoste. E un subiect delicat, intr-adevar, dar avand in vedere situatia voastra speciala (serviciul sotului tau care ii impune sa fie plecat), cu siguranta duhovnicul va da binecuvantare pentru ziua de sambata. Atata timp cat aveti binecuvantare, sunteti sub har.
In alta ordine de idei, incercati sa cititi acatistul Sf. Parinti Ioachim si Ana, care este tocmai pentru nastere de prunci si sunt sigura ca veti fi auziti! :)
Va doresc numai bine!