"Când femeia rămâne însărcinată, atunci cel mai bun lucru este să înceteze imediat contactele sexuale sau dacă nu pot, să le reducă cât se poate de mult... pentru că se pricinuieşte pagubă duhovnicească. Embrionul participă şi el de nevoie la plăcerea pe care o simte mama lui, şi astfel încă din pântece dobândeşte patimă.

Există prunci care sug şi care se aprind trupeşte, în timp ce există tineri de 18-20 de ani care au o nepătimire, şi nu sunt războiţi de trupul lor. Cui se datorează această diferenţă? Stării duhovniceşti a părinţilor. Este moştenirea duhovnicească. Vezi, părinţii nu lasă moştenire copiilor lor numai case, ogoare, ci le lasă moştenire şi patimile sau virtuţile lor". (Atanasie Rakovalis - "Părintele Paisie mi-a spus..."

Când femeia este însărcinată
 

10. Femeia, când este însărcinată, trebuie să fie liniştită, să citească
Evanghelia, să se roage, să spună rugăciunea lui Iisus. Astfel se sfinţeşte şi copilul.
Încă de acum începe educaţia copilului. Să fii atent să nu mâhneşti pe cea
însărcinată sub nici un motiv.
1 1 . (Când femeia mea aştepta copilul).
- Caută să nu o superi în vremea aceasta cu nimic. Să fii foarte atent!! Să-i spui să
rostească rugăciunea lui Iisus şi să psalmodieze. Aceasta va ajuta mult
copilul! Nu numai acum dar şi mai târziu.

Atanasie Rakovalis - "Părintele Paisie mi-a spus..."

12. Când s-a născut copilul meu, auzeam de la medici, prieteni, rude, diferite păreri despre alăptare. Cei mai mulţi aveau părerea, şi chiar ne constrângeau să o facem, că este bine să oprească alăptatul după câteva luni. Stareţul avea o părere diferită şi deja o exprimase cu tărie. Când l-am întrebat referitor la aceasta, mi-a spus: Nu, binecuvântatule, să alăpteze în continuare copilul, căci laptele mamei este cel mai bun. Este şi medicament şi astfel nu se îmbolnăveşte copilul. în satul meu femeile alăptau copiii până la cinci-şase ani. Astfel copiii nu sug numai lapte, ci sug şi dragoste şi afecţiune şi gingăşie şi siguranţă, devenind puternici în felul acesta şi sufleteşte. Astfel când se măreau copiii, deveneau puternici şi îi prindeau pe ţeţi* cu o mână. Alăptarea înseamnă multe lucruri, nu este numai laptele.
Atât timp cât femeia alăptează, cu greu rămâne însărcinată. Este o protecţie firească şi pentru mamă de a nu rămâne îndată iarăşi însărcinată. Alăptarea este cea mai bună.
- Cât timp să alăpteze. Părinte?
- Cât poate de mult. Trei-patru ani.
Femeia mea lucra şi de aceea obosea mult. Se îmbolnăvise şi slăbise mult.
Toţi (doctorul, mama, soacra, prietenii) o constrângeau, o sfătuiau să înceteze alăptarea. Am mers din nou la Stareţ şi l-am întrebat iarăşi despre acest subiect. Stareţul s-a oprit puţin, a cântărit situaţia şi a spus:
- Să alăpteze cel puţin până ce copilul va împlini doi ani. Cei doi ani erau limita cea mai de jos, dar absolut necesară recomandată de Stareţ!

Atanasie Rakovalis - "Părintele Paisie mi-a spus..."

Cunosc un caz asemănător, în care soţul a preferat să plece în străinătate 1 an şi să muncească acolo.
Copilul s-a născut sănătos, apoi relaţia lor a fost şi mai apropiată.
În plus, au reuşit să scape de datoriile pe care le aveau la bănci.

Dând voinţă, iei putere. Renunţând, dobândeşti.

Corect; acel unul(rezultat din soț și soție) este chiar copilul.

2 probleme la toata argumentarea asta:
a) realizarea faptului de a fi insarcinata tine ceva timp, timp in care femeia mai poate face niste chestii cu sotul(totul in scopuri procreative, desigur :)) ).
b) caracterele sexuale primare apar mai tarziu, deci imi explici si mie cum se transmite sexul la copil?

Recomandările sunt date a se întrerupe activitatea sexuală din momentul când apar semnele femeii că ar putea fi însărcinată. Nu trebuie să privim lucrurile distructiv, ci constructiv.

Nu prea înţeleg ideea, poţi să fii mai explicit?

La un caz de genul asta sunt altele zeci cazuri de familii destramate si copii cu probleme.

Pai daca ei nu vor sa se "impreuneze" in timpul sarcinii, normal ca nu o sa-i oblige sa faca contrariul.

Dar s-ar putea ca parintele in cauza sa nu fie de acord ca aceasta restrictie e musai cum zic unii.

Eu despre asta am intrebat - care e parerea duhovnicului: asa le-a cerut el sau si-au asumat singuri acest "canon" desi nu le-a cerut-o expres.