Ce gramatica folosesti cand spui : "fii sunt scutiti nu platesc darea...". Presupun ca voiai sa spui fiii... sau altceva...., e de neinteles.
" Draga pui de mucifer" e o expresie de numa-numa: daca iti sunt drag, sta spune multe despre tine, cel caruia ii este drag un muc, sau un pui de drac.
" tu nu poti sa faci nici 1 % din ce a facut Adam cand a cazut". Ete na! Te dezvaluisi...
" sunt mai solitar de fel": omnionanismul este onanismul extins de la fizic la psihic. Mult succes!
Este ultimul cuvant pe care ti-l adresez: NU vreau sa te cunosc: timpul curge in urma ta, te intuneci.

Esti nou pe aici..noi il cunoastem, nu ne mai agitam, el traieste in lumea lui virtuala..

[ Dar imi este extrem de greu, trecutul cunostintelor mele ma impiedica rau de tot, iar prezentul cunostintelor nu reuseste sa se aseze: e un razboi, un tumult, o nebuloasa. Ma aflu in pozitia lui Chesterton (parca el zicea): "Cred Doamne, ajuta necredintei mele".[/quote]

De ce va impiedica atat de greu trecutul cunostintelor?
Daca ma lasati sa plagiez, voi zice:'ochii sunt orbi, cu inima trebuie sa cauti!'
Cu drag,
Lavinia

Ok am inghitit un "i" asta este buba, sau faptul ca am atins Ego-ul , a intervenit orgoliul si uite asa ingerasul a inceput sa judece orice ii sta in cale.

Sti in facere Dumnezeu dupa ce creeaza apare fraza "a vazut ca este bine" iar dupa ce a creat tot ce a avut de creat spune "erau bune foarte"(Gen1:31) . Iar Dumnzeu l-a creat pana si pe sarpe. (Gen3:1)

Prin judecata noi spunem asta e "bun" asta e "rau" desi Dumnezeu a spus ca toate erau bune. Astfel il judecam pe Dumnzeu,(pomul "cunostintei") si dupa aceea dam vina pe diavol cand de fapt noi suntem si cauza si efectul.

De ce va impiedica atat de greu trecutul cunostintelor?
Daca ma lasati sa plagiez, voi zice:'ochii sunt orbi, cu inima trebuie sa cauti!'
Cu drag,
Lavinia[/quote]

Am crezut ca m-am exprimat bine, dar s-ar parea ca nu. Avand o formatie stiintifica si din necredincios devenind credincios, mintea mea cauta in continuare sa inteleaga in acelasi fel, deductiv, logic, rational, folosind informatii, desi aceeasi minte a vazut deja (si a gustat) din deliciul rugaciunii.
Dar nu mi-ati raspuns la intrebare: de unde ati tras concluzia ca am luat note slabe la matematica si fizica? Va rog, este important pentru mine!

Este o infatuare specifica intelectualilor, mai accentuata la cei care au trecut o perioada prin filosofie orientala, yoga - acolo "spiritualitatea" e construita pe acest calapod al infatuarii.

De boala asta nu se scapa cu una cu doua, poate sa dureze ani buni, zeci.
Problema cea mare este ca nici nu reusesti mereu sa o constientizezi.

AlinB, nu inteleg ce vrei sa spui. Am trecut prin filosofiile orientale la vremea tineretii, dar le-am tratat ca pe filosofii, nu ca pe credinte. Nu am practicat nimic din ele. La ce infatuare te referi? Nu ma consider ingamfat. Daca sunt, nu constientizez asta. Cum ai ajuns la concluzia ca sunt? Lavinia zice ca nu stiu matematica si fizica, tu zici ca ma consider ingamfat, nici unul dintre voi nu argumenteaza si eu ma simt picat intr-o apa in care nu stiu sa inot. Si nu ma descuraja cu zecii de ani, ca nu sunt sigur ca ii am la dispozitie.

Ma refer la boala convingerii ca poti descoperi pe Dumnezeu cu mintea, ca daca ai un sistem mental de concepte vizavi de Dumnezeu, de preferinta cat mai originale. astea pot tine loc de batut genunchiul si fruntea de pamant, ca sa zic asa.

Cat timp ia, asta depinde cat de repede esti dispus sa intelegi, cat de esti de dispus sa pui in practica sistematic ce ai inteles..

AlinB, ai ridicat mingea la fileul ce ma desparte de Cale: pana acum lumea si ale ei m-a crescut si format, iar eu descopar brusc, ca tot ce m-a invatat aceasta lume trebuie negat si suportat. Asta ma duce cu gandul ca acesta lume NU este o lume placuta lui Dumnezeu si ca este o lume care NU este facuta de EL, ci de altcineva, contra LUI. Din acest motiv,EL a trimis pe Fiul Lui, in aceasta lume OSTILA Lui, ca sa arate ca se poate sa fii FIDEL lui Dumnezeu chiar si in aceste conditii ostile: o lume care NU dovedeste bunatatea lui Dumnezeu decat celor care suporta rautatea cu rabdare infinita (infinit insemnand capatul singurei vieti cunoscute si percepute, nu intuite sau afirmate).
Cateva momente din viata in care am cunoscut dulceta rugaciunii si am perceput invaluirea ocrotirii Dumnezeiesti, nu par sa imi fie suficiente: continui sa judec, sa ma indepartez de acele momente, desi le vreau inapoi si permanentizate.
Pe scurt: intr-o lume in care functioneaza o suma de legi pregnant evidente, oamenii trebuie sa se ghideze dupa alta suma de legi pregnant neevidente, ca sa se pregateasca pentru o lume pregnant neevidenta, chiar contrara lumii lor.

Aproape adevărat. Cu precizarea că lumea, deși căzută, este opera lui Dumnezeu. Ea poate fi înțeleasă și ca o interfață prin care poți cunoaște întunericul, păcatul, moartea, sau, din contră, poți vedea urmele Dumnezeirii în Creație, lumina Lui (după cum observa părintele Stăniloae că în limba noastră cuvântul „lume” este înrudit cu „lumină”).

Până la Hristos păcatul stăpânea lumea, prin urmare vrăjmașul lui Dumnezeu și al oamenilor avea putere asupra ei. Dar Domnul spune: „Îndrăzniți, Eu am biruit lumea” și „Am văzut pe Satan ca un înger căzând din cer”. Deci gata cu moartea pentru omul care trăiește în Hristos.